Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 586/2014. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 586/2014 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 18-03-2014 în dosarul nr. 913/274/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 145/2014
Ședința publică de la 18 Martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. B.
Judecător C. A. F.
Grefier R. D.
Pe rol judecarea apelului formulat de apelantul intimat I.P.J. M. împotriva sentinței civile nr.586 din 29.11.2013 pronunțată de Judecătoria Orșova în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații P. D. și ., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat avocat S. L. pentru intimatul petent, lipsă fiind celelalte părți .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul asupra apelului.
Avocat S. L. pentru intimatul petent a solicitat respingerea apelului ca nefondat, susținând că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică. A motivat că lucrători de poliție anume desemnați pot constata asemenea contravenții și că a avut documente legale de proveniență.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului, constată următoarele ;
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta Turnu Severin la data de 05.09.2013 sub nr._ petenta . a solicitat anularea procesului-verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 04.09.2013 de către un agent din cadrul intimatei Inspectoratul de Poliție al Județului M..
În motivare a arătat că i s-a aplicat sancțiunea contravențională a amenzii reținându-se în seama sa faptul că autoutilitara marca Peugeot cu nr. de înmatriculare_, al cărei proprietar este, fiind condusă de către B. I. D., transporta pâine fără documente de proveniență, deși aceasta era însoțită de avizele de însoțire a mărfii nr. 4449, 4450, 4506 și 4521, completate corespunzător.
A susținut petenta că pedeapsa aplicată este nelegală, agentul de poliție interpretând greșit dispozițiile art. 11 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 12/2006 în sensul că documente justificative nu pot fi decât facturile fiscale, întrucât Ordinul Ministrului Finanțelor Publice nr. 3512/2012 prevede avizul de însoțire a mărfii ca fiind document financiar-contabil justificativ.
De asemenea, a mai arătat petenta că a fost indusă în eroare de către organul de poliție întrucât acesta i-a comunicat faptul că mașina îi va fi lăsată în custodie până la soluționarea plângerii.
În final, a susținut că procesul-verbal de contravenție nu cuprinde încadrarea corectă a faptei contravenționale, fiind lovit de nulitate pentru acest motiv.
În drept, plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 16 și 19 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001.
În dovedirea plângerii a anexat următoarele înscrisuri: procesul-verbal de contravenție . nr._/04.09.2013 (fila 3), aviz de însoțire a mărfii nr._ (fila 4), aviz de însoțire a mărfii nr._ (fila 4), aviz de însoțire a mărfii nr._ (fila 5), aviz de însoțire a mărfii nr._ (fila 5), certificat de înmatriculare auto Peugeot (fila 6), cartea autoturismului Peugeot (fila 7), dovada achitării a jumătate din amenda aplicată – chitanța nr._ (fila 8), proces-verbal din 05.09.2013 (fila 9), proces-verbal de sigilare (fila 10), act constitutiv al societății (filele 20-26), rezoluția nr._/26.04.2013 a Oficiului Național al Registrului Comerțului (fila 27), extras din Monitorul Oficial al României nr. 1072/25.II.2013 (fila 28).
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei, conform art. 19 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 80/2013.
În termen legal intimata Inspectoratul de Poliție al Județului M. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată, motivând că art. 11 alin. 1 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 12/2006 prevede expres că cerealele și produsele de panificație trebuie însoțite de facturi fiscale, iar transportul acestora fără documente justificative constituie contravenție. Față de aceste dispoziții legale, a apreciat că sancțiunea a fost aplicată în mod corect.
În probațiune, a depus la dosarul cauzei următoarele înscrisuri: raportul agentului constatator din data de 26.09.2013 (filele 32-33), proces-verbal din data de 04.09.2013 (filele 34-35), proces-verbal de predare-primire și valorificare (fila 37), declarație dată de B. I. D. ( filele 38-39), avize de însoțire a mărfii (filele 40-41), proces-verbal de sigilare (fila 42).
Petenta a depus răspuns la întâmpinare prin care a solicitat instanței să nu ia în considerare întâmpinarea intimatei întrucât aceasta nu combate cele susținute prin plângerea formulată.
Instanța a încuviințat pentru ambele părți înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Judecătoria Orșova prin sentința civilă nr.-586 din 29.11.2013 a admis plângerea formulată de petenta . împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 04.09.2013 de intimata Inspectoratul de Poliție al Județului M. și a anulat procesul-verbal de contravenție . nr._/04.09.2013.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că, prin procesul-verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 04.09.2013 de către intimata Inspectoratul de Poliție al Județului M. petenta a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 3000 lei, aplicându-i-se totodată sancțiunea complementară a confiscării autoturismului marca Peugeot cu nr. de înmatriculare_, precum și a întregii cantități de produse de panificație transportate, pentru abaterea cuprinsă în art. 14 alin. 2 lit. e din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 12/2006. În esență, agentul constatator a reținut că la data menționată anterior, în municipiul Orșova, cu autoturismul marca Peugeot având nr. de înmatriculare_, proprietatea pârâtei, s-a efectuat un transport de produse de panificație care nu au fost însoțite de documentele prevăzute de lege.
În drept, potrivit dispozițiilor art. 34 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța va proceda la verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal de contravenție contestat în prezenta cauză.
Pentru analiza legalității acestuia vor fi avute în vedere dispozițiile art. 16 și 17 din actul normativ menționat anterior, în care sunt enumerate mențiunile pe care trebuie să le cuprindă procesul-verbal de contravenție si stabilesc regimul nulității actului în cazul în care acestea lipsesc.
Instanța constată că procesul-verbal de contravenție contestat cuprinde mențiunile prevăzute la art. 17 sub sancțiunea anulării, respectiv numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite și semnătura agentului constatator, astfel încât nu se poate constata incidența unei cauze de nulitate necondiționată de vătămare a acestui act.
Este neîntemeiată susținerea petentei potrivit căreia încadrarea juridică nu a fost făcută corespunzător, în sensul că a fost sancționată pentru încălcarea dispozițiilor art. 14 alin. 2 lit. e din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 12/2006, text care nu se regăsește în acest act normativ. Petenta nu a avut în vedere modificările aduse Ordonanței menționate prin Legea nr. 89/2010, care a introdus la art. 14 litera e, în temeiul căreia s-a aplicat sancțiunea contravențională în prezenta cauză.
Cu privire la critica formulată de către petentă în etapa procesuală a dezbaterilor potrivit căreia agentul care a aplicat sancțiunea contravențională nu este competent, față de dispozițiile art. 14 alin. 3 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 12/2006, instanța reține, în primul rând, că Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, în alin. 3 al art. 15 stabilește competența ofițerilor și a subofițerilor din cadrul Ministerului Administrației și Internelor de a constata contravenții privind: apărarea ordinii publice; circulația pe drumurile publice; regulile generale de comerț; vânzarea, circulația și transportul produselor alimentare și nealimentare, țigărilor și băuturilor alcoolice; alte domenii de activitate stabilite prin lege sau prin hotărâre a Guvernului.
Pe lângă agenții de poliție menționați, prin acte normative se poate stabili competența altor persoane de a constata fapte de natură contravențională, competență care poate fi exclusivă sau alternativă cu cea a agenților de poliție. De asemenea, instanța constată că agenții de poliție nu au o competență generală de a constata contravenții, împuternicirea lor în acest sens trebuind să rezulte tot dintr-o dispoziție legală.
Potrivit art. 14 alin. 3 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 12/2006, contravențiile la regimul transportului de cereale și produse de panificație se constată de către persoane împuternicite în acest scop de la Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, iar a celor prevăzute la alin. (1) lit. e) se fac de către Garda Financiară și personalul anume desemnat din cadrul Poliției Române.
Această ultimă sintagmă trebuie interpretată sistematic cu normele generale din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 la care instanța a făcut referire anterior, concluzia care se desprinde fiind aceea că personalul anume desemnat din cadrul Poliției Române să constate contravenții în temeiul Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 12/2006 este tocmai personalul menționat în reglementarea generală, respectiv ofițerii și subofițerii din cadrul Ministerului Administrației și Internelor.
Astfel, este neîntemeiată susținerea petentei că agentul de poliție care a întocmit procesul-verbal contestat în prezenta cauză este necompetent pentru că nu a produs o dovadă în sensul că a fost împuternicit special să constate contravenții la regimul transportului cerealelor, întrucât împuternicirea acestuia își are izvorul chiar în cuprinsul actului normativ special care reglementează acest domeniu. Prin personal anume desemnat din cadrul Poliției Române nu se înțelege un ofițer sau subofițer căruia să îi fi fost trasate sarcini exprese în acest sens (printr-un ordin de serviciu, de exemplu), ci se înțelege acel personal din cadrul Poliției care are competența de a constata contravenții – ofițer sau subofițer.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța observă că situația de fapt prezentată de cele două părți din cauză nu este diferită, singura problemă ridicată fiind aceea dacă avizele de însoțire a mărfii sunt suficiente pentru a justifica proveniența mărfii transportate.
Potrivit art. 11 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 12/2006 „pâinea și produsele de morărit și panificație se comercializează către persoane juridice, însoțite de facturi fiscale”, iar art. 14 din același act normativ cuprinde norma de incriminare în temeiul căreia s-a aplicat sancțiunea petentei, astfel: „transportul în scop comercial al cerealelor sau al produselor de panificație, neînsoțite de documentele prevăzute de lege care să justifice proveniența licită a acestora, cu amendă de la 3.000 lei la 5.000 lei, confiscarea mărfii și a mijlocului de transport marfă utilizat în acest scop, dacă acesta aparține contravenientului sau dacă nu există contract legal de cărăușie”.
Avizul de însoțire a mărfii este un document ale cărui scop, conținut și efecte sunt cuprinse în Ordinul Ministrului Economiei și Finanțelor Publice 3512/2008, precum și în Ordinul 2226/ 2006.
Aceste acte stabilesc că, în situația în care se transferă bunuri între două gestiuni ale aceleiași unități care sunt dispersate teritorial, trebuie întocmit un aviz de însoțire a mărfii, care are rolul de a justifica scăderea din gestiunea din care ies bunurile și ..
De asemenea, potrivit aceluiași Ordin, avizul de însoțire a mărfii servește ca: - document de însoțire a mărfii pe timpul transportului, după caz; - document ce stă la baza întocmirii facturii, după caz; - dispoziție de transfer al valorilor materiale de la o gestiune la alta, dispersate teritorial, ale aceleiași unități; - document de primire în gestiune, după caz; - document de descărcare din gestiune a bunurilor cedate cu titlu gratuit și se întocmește în două sau mai multe exemplare, de către unitățile care nu au posibilitatea întocmirii facturii în momentul livrării produselor, mărfurilor sau altor valori materiale, precum și în alte situații stabilite prin procedurile proprii ale unității.
Față de aceste dispoziții legale, aplicabile în speța de față, instanța reține, în primul rând, că este neîntemeiată susținerea intimatei potrivit căreia din interpretarea sistematică a dispozițiilor art. 11 alin. 1 și a art. 14 alin. 1 lit. e din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 12/2006 rezultă faptul că documente justificative sunt numai facturile fiscale, în caz contrar transportatorul săvârșind contravenția prevăzută de art. 14 alin. 1 lit. e din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 12/2006.
Un prim argument în acest sens este de ordin gramatical, norma de incriminare făcând referire la documente prevăzute de lege care să justifice proveniența licită a bunurilor, iar nu exclusiv facturi fiscale. Or, noțiunea de documente justificative poate cuprinde mai multe documente, iar nu doar facturi fiscale.
Al doilea argument rezidă din interpretarea teleologică a normei juridice. Astfel, rațiunea instituirii unei astfel de contravenții a fost aceea de a preveni și combate transportul ilicit de cereale și produse de panificație, transportatorul fiind ținut să facă dovada provenienței bunurilor transportate.
Se pot contura două situații posibile privind aplicarea acestei sancțiuni contravenționale: prima este aceea în care transportarea produselor de către un cărăuș sau un destinatar al acestora se face după preluarea mărfii de la o altă persoană – situație în care factura fiscală atestă proveniența bunurilor, putând fi astfel identificat cel de la care posesorul sau detentorul depistat de către agenții competenți a preluat bunurile și, în consecință, se poate stabili proveniența acestora exclusiv pe baza acestor documente.
Cea de-a doua situație este similară celei din speța de față, în care cel care transportă bunurile (produsele de panificație) este chiar producătorul acestora. Or, având în vedere rațiunea legii, instanța apreciază că în această situație o factură fiscală (care atestă un contract încheiat între producător și cumpărătorul produselor) nu este aptă a face dovada provenienței bunurilor, nerelevând circuitul acestora de la sursa de proveniență la cel care le transportă. Astfel, a institui obligativitatea însoțirii produselor de facturi fiscale contravine însuși scopului urmărit de legiuitor prin instituirea normei contravenționale.
În aceste condiții, instanța apreciază că documentele de însoțire a mărfii prezentate de către petentă la momentul controlului sunt suficiente pentru a determina proveniența mărfii, fiind în fapt vorba despre un transfer al produselor între două gestiuni aparținând aceleiași unități – punctul de producție și mijlocul de transport cu care marfa urmează a fi transportată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel intimatul I.P.J. M. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că în mod greșit instanța de fond a anulat procesul verbal de contravenție .
Potrivit art.11 alin.1 din OUG nr.12 din 22 februarie 2006 pentru stabilirea unor măsuri de reglementare a pieței pe filiera cerealelor și a produselor procesate din cereale”Pâinea și produsele de morărit și panificație se comercializează către persoane juridice,însoțite de facturi fiscale”.Ori, așa cum se poate observa din documentele depuse la dosar (avizele de însoțire a mărfii) produsele de panificație erau comercializate către persoane juridice și nu erau transferate între gestiuni ale aceleași societăți așa cum reține instanța de fond și ca atare acestea trebuiau să fie însoțite de facturi fiscale, așa cum prevede legea.
Scopul OUG 12/2006 era tocmai acela de a încerca să reducă dacă nu să stopeze evaziunea fiscală pe această filieră prin obligarea producătorilor și comercianților de a emite facturi fiscale și nu alte documente atunci comercializează cereale și produse de panificație către persoane juridice .
În apărare intimata . a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului și menținerea hotărârii atacate.
A arătat că deși apelantul intimat critică hotărârea primei instanțe ca netemeinică și nelegală, dar nu arată motivele de nelegalitate .
Apelanta preia disp.art.11 alin.1 din OUG 12/22.02.2006 subliniind ca scopul acestui act normativ este acela de a reduce dacă nu să stopeze evaziunea fiscală și că în mod greșit instanța de fond a anulat procesul verbal de contravenție .
A susținut că apelul nu este motivat deoarece este întemeiat pe disp.art.466 NCPC care reglementează apelul principal-obiectul.
Totodată apelul este întemeiat și pe dispozițiile art.34 alin.2 din OG nr.2/2001.
Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și în raport de dispozițiile art.476-479 N.C.pr.civ. instanța reține că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 04.09.2013 de Inspectoratul de Poliție al Județului M. petenta a fost sancționată contravențional pentru fapta prevăzută de art.14 alin.1 lit.e din OUG nr.12/2006 cu amendă de 3000 lei, aplicându-i-se totodată sancțiunea complementară a confiscării autoturismului marca Peugeot cu nr. de înmatriculare_, precum și a întregii cantități de produse de panificație transportate.
S- a reținut că la data menționată anterior, în municipiul Orșova, cu autoturismul marca Peugeot având nr. de înmatriculare_, proprietatea pârâtei, s-a efectuat un transport de produse de panificație care nu au fost însoțite de documentele prevăzute de lege.
Verificând potrivit art.34 din OG nr.2/2001 legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție, în mod corect, instanța de fond a reținut că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor OG nr.2/2001 și că petenta nu este vinovată de săvârșirea contravenției prevăzută de art.14 alin.2 lit.e din OUG nr.12/2006.
Cu privire competența agentului constatator de a aplica sancțiunea contravențională tribunalul ca și instanța de fond reține, față de dispozițiile art. 14 alin. 3 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 12/2006, că agentul de poliție care a întocmit procesul-verbal contestat în prezenta cauză este competent, chiar dacă că nu a produs o dovadă în sensul că a fost împuternicit special să constate contravenții la regimul transportului cerealelor, întrucât împuternicirea acestuia își are izvorul chiar în cuprinsul actului normativ special care reglementează acest domeniu. Prin personal anume desemnat din cadrul Poliției Române nu se înțelege un ofițer sau subofițer căruia să îi fi fost trasate sarcini exprese în acest sens (printr-un ordin de serviciu, de exemplu), ci se înțelege acel personal din cadrul Poliției care are competența de a constata contravenții – ofițer sau subofițer.
În ceea ce privește contravenția prev. de art.14 alin.1 lit. e din OUG 12/2006, instanța reține că potrivit acestor dispoziții legale constituie contravenție transportul în scop comercial al cerealelor sau al produselor de panificație, neînsoțite de documentele prevăzute de lege care să justifice proveniența licită a acestora și se sancționează cu amendă de la 3.000 lei la 5.000 lei, confiscarea mărfii și a mijlocului de transport marfă utilizat în acest scop.
În cauză, instanța reține că petenta a prezentat avizele de însoțire a mărfii nr.4449, 4450, 4506 și 4521 din 04.09.2013, documente justificative care fac dovada provenienței licite a produselor de panificație transportate.
Avizul de însoțire a mărfii este un document ale cărui scop, conținut și efecte sunt cuprinse în Ordinul Ministrului Economiei și Finanțelor Publice 3512/2008, precum și în Ordinul 2226/ 2006.
Avizul de însoțire a mărfii servește ca: - document de însoțire a mărfii pe timpul transportului, după caz; - document ce stă la baza întocmirii facturii, după caz; - dispoziție de transfer al valorilor materiale de la o gestiune la alta, dispersate teritorial, ale aceleiași unități; - document de primire în gestiune, după caz; - document de descărcare din gestiune a bunurilor cedate cu titlu gratuit și se întocmește în două sau mai multe exemplare, de către unitățile care nu au posibilitatea întocmirii facturii în momentul livrării produselor, mărfurilor sau altor valori materiale, precum și în alte situații stabilite prin procedurile proprii ale unității.
În raport de aceste dispoziții legale nu poate fi reținută susținerea apelantului-intimat în sensul că potrivit art. 11 alin.1 din OUG 12/2006 pâinea și produsele de morărit și panificație se comercializează către persoane juridice, însoțite de facturi fiscale întrucât aceste dispoziții legale privesc comercializarea produselor de panificație, respectiv vânzarea către diverși agenți economici, iar nu transportul acestora.
Mai mult art.14 alin.1 lit. e din OUG nr.12/2006 face referire la documente prevăzute de lege care să justifice proveniența licită a bunurilor, iar nu numai la facturi fiscale. Sunt documente care justifică proveniența licită a bunurilor: factura fiscală, factura, avizul de însoțire a mărfii, documentele vamale, factura externă sau orice alte documente stabilite prin lege.
Se apreciază astfel că petentă a dovedit proveniența licită a mărfii, astfel încât tribunalul ca și instanța de fond consideră că aceasta nu a săvârșit contravenția prev. de art.14 alin.1 lit.e din OUG nr.12/2006.
Față de cele menționate anterior, tribunalul apreciază că în cauză nu s-a dovedit că petenta a săvârșit contravenția reținută în sarcina sa, aceasta făcând dovada contrară celor menționate în procesul-verbal, motiv pentru care, în baza art.480 C.pr.civ. apelul va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de apelantul intimat I.P.J. M. cu sediul în Drobeta Turnu Severin, ..75, jud.M. împotriva sentinței civile nr.586 din 29.11.2013 pronunțată de Judecătoria Orșova în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații P. D. domiciliat în comuna Broșteni, .,județ M. și . cu sediul în Motru, ., județ Gorj, CUI RO_, înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului sub nr. J_/2000.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 18.03.2014, la sediul Tribunalului M..
Președinte, A. B. | Judecător, C. A. F. | |
Grefier, R. D. |
Red A.B./tehnored.R.D.
17 aprilie 2014
4 ex./6 pag.
Cod operator 2626
jud. fond V.A.A.
| ← Pretentii. Sentința nr. 810/2014. Tribunalul MEHEDINŢI | Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... → |
|---|
