Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 404/2014. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 404/2014 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 07-10-2014 în dosarul nr. 9478/225/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 566/2014
Ședința publică de la 07 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. D. F.
Judecător C. T. B.
Grefier M. M.
Pe rol judecarea apelului formulat de către apelantul B. I., împotriva sentinței nr.404/18.04.2014 pronunțată de Judecătoria Strehaia în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul I. M., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat B. S. pentru apelant, lipsă fiind intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul asupra apelului.
Avocat B. S. pentru apelant a solicitat admiterea apelului, sentința apelată fiind netemeinică și legală, susținând că cele reținute în procesul verbal contestat nu sunt în concordanță cu cele de la fața locului, în sensul că procesul verbal a fost încheiat în mod subiectiv deoarece anul trecut a fost vizitat chiar de șeful serviciului arme, iar cu o săptămâna înaintea acestui control a fost vizitat de alt polițist din cadrul aceluiași serviciu, care nu au avut nici un fel de obiecțiuni la modul de păstrare a armei si muniției.
TRIBUNALUL
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Dr. Tr. S., sub nr._ la data de 09.07.2013, petentul B. I. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI MEHEDINTI, a solicitat instanței anularea procesului verbal . nr._, întocmit la data de 20.06.2013, precizând că în mod nelegal s-a dispus sancționarea sa cu avertisment și măsura complementară a anulării dreptului de deținere și folosire a armelor letale.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că la data de 14.06.2013, orele 18:00 s-au prezentat 3 persoane ca fiind polițiști din cadrul SERVICIULUI arme ȘI MUNIȚII - Dr. Tr. S., pe care i-a lăsat să intre în casă. A arătat că nu a cunoscut faptul că doar 2 persoane sunt de la poliție, respectiv G. M. și C. E.. Petentul a menționat că le-a prezentat agenților condițiile de păstrare și asigurare a armei și muniției aferente, ulterior fiind întocmit un proces verbal.
A menționat că la data de 28.06.2013 a primit prin poștă procesul verbal de contravenție nr._/20.06.2013 prin care a fost sancționat cu avertisment și măsura complementară a anulării dreptului de a mai purta armă, conform prevederilor art. 130 alin. 2 lit. b din Legea nr. 295/2004. Petentul a învederat că în urmă cu un an i s-a făcut un control în urma căruia agenții de poliție nu au avut obiecțiuni cu privire la modul de păstrare a armei și muniției.
Referitor la păstrarea armei a arătat că aceasta se afla într-o cutie metalică prinsă în podea, era închisă cu două lacăte, iar muniția și pana armei le avea într-o cutie de lemn, ce se afla în interiorul unui sertar metalic, dintr-un dulap de stejar, acesta fiind întotdeauna încuiat. În cuprinsul procesului verbal agentul constatator a consemnat că petentul a scos lada de lemn unde se afla piesa a treia de la armă și 14 cartușe, ladă ce nu era fixată în podea sau zid. Petentul a mai precizat că are un handicap locomotor, motiv pentru care nu a mai participat la ședințele de vânătoare, iar în opinia sa acesta este și motivul pentru care a fost sancționat.
La data de 14.10.2013 intimatul a depus întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Dr. Tr. S., motivând că fapta contravențională a fost săvârșită în satul L., ., iar competența de soluționare a cauzei aparține Judecătoriei Strehaia. A solicitat admiterea excepției necompetenței teritoriale și declinarea cauzei în favoarea Judecătoriei Strehaia. Pe fond a solicitat respingerea ca neîntemeiată a plângerii.
În fapt, s-a precizat că la data de 14.06.2013, Serviciul Arme, Explozivi și Substanțe Periculoase din cadrul I. M. a organizat și desfășurat o acțiune cu privire la modul de deținere, păstrare și asigurare al armelor și munițiilor, potrivit prevederilor Legii 295/2004 privind regimul armelor și munițiilor. A menționat că în urma controlului efectuat la domiciliul petentului, deținător legal de armă de vânătoare, echipajul de control a constatat că muniția aferentă armei, 14 cartușe calibru 2 mm și piesa a treia a armei, se aflau într-o ladă din lemn, în interiorul unui sertar de lemn, nefiind prinsă în podea sau în perete. Intimatul a învederat instanței că petentul nu a păstrat muniția aferentă armei și piesa a treia a armei în condițiile prevăzute de art. 14 alin. 1 din HG 130/2005, încălcându-se dispozițiile art. 32 alin. 2 din Legea nr. 295/2004, motiv pentru care a fost sancționat contravențional potrivit art. 129 pct. 14 din Legea nr. 295/2004. Totodată, a menționat că fapta reținută în cuprinsul procesului verbal este probată cu ajutorul prezumției de legalitate a actului administrativ, prezumției de autenticitate și a prezumției de veridicitate.
Prin sentința civilă nr.4732/04.12.2013 a Judecătoriei Dr. Tr. S. s-a admis excepția necompetenței teritoriale și s-a dispus declinarea de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Strehaia.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Strehaia sub nr. de dosar_ .
Sub aspectul probatoriului, instanța a încuviințat proba cu înscrisuri și testimonială cu martorii B. M. și L. A. pentru petent și cea cu înscrisuri și testimonială cu martorul B. I. Emișor pentru intimat.
La cererea petentului instanța a dispus emiterea unei adrese către I. Mehedinti – Serviciul Arme, Explozivi și Substanțe Periculoase pentru a comunica raportul întocmit de subofițer B. Janin la începutul lunii iunie 2013, anterior controlului efectuat în data de 14.06.2014 (pentru care s-a întocmit p.v.c. . nr._/20.06.2014).
Prin sentința nr. 404/18.04.2014 Judecătoria Drobeta Turnu Severin a respins plângerea formulată de petentul B. I., și a menținut procesul verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 20.09.2013.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
Prin procesul – verbal . nr._ încheiat la data de 20.06.2013 de Inspectoratul de Poliție al Județului M., petentul a fost sancționată cu avertisment și i-a fost anulat dreptul de deținere, port și folosire a armelor letale, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 31 pct.2 din LG 295/2004 rep., întrucât la data de 14.06.2013, ora 18.00, cu ocazia controlului efectuat la domiciliul petentului din ., privind modul de deținere al armei și muniției aferente deținute legal, s-a constatat că lada pentru păstrarea muniției nu este păstrată în condițiile prevăzute în normele metodologice de aplicare a Lg.245/2004. Lada este din lemn și nu este fixată în perete sau podea.
Împotriva acestui proces-verbal a formulat plângere contravenientul, criticându-l pentru nelegalitate și netemeinicie.
Instanța, fiind învestită cu soluționarea prezentei cereri, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, procedează la verificarea termenului în care a fost introdusă plângerea, constatând că plângerea a fost promovată cu respectarea termenului de 15 zile prevăzut de art. 31 din același act normativ.
Instanța, analizând conținutul procesului-verbal de constatare a contravenției AP nr._ încheiat la data de 20.06.2013, constată că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute, respectiv numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia, precum și semnătura agentului constatator.
Instanța apreciază că nu prezintă relevanță sub aspectul legalității procesului-verbal susținerea petentului potrivit căreia exemplarul 2 al procesului-verbal, deși completat în indigo, cuprinde semnătura martorului asistent în original, din moment ce procesul-verbal este semnat de martorul asistent, iar acesta și-a recunoscut semătura în fața instanței de judecată.
De asemenea, instanța nu va reține susținerea petentului potrivit căreia agenții constatatori l-ar fi prezentat și pe martorul asistent ca fiind agent de poliție. În acest sens, instanța reține declarația martorului B. I. Emișor (f. 32) potrivit căreia agenții constatatori s-au legitimat și l-au prezentat ca fiind martor asistent, iar petentul a fost de acord ca aceștia să intre pentru controlul armei de vânătoare. Instanța va înlătura, sub acest aspect, declarația martorei B. M. (f. 34), fiica petentului, apreciind-o drept subiectivă.
Mai mult decât atât, niciunul dintre aceste aspecte nu este prevăzut de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 sub sancțiunea nulității exprese. În consecință, acestea ar putea atrage nulitatea numai în condițiile art. 175 C.pr.civ, adică numai dacă s-ar fi făcut dovada unei vătămări care să nu fi putut fi înlăturată decât prin anularea actului. Or, în prezenta cauză, petentul nu numai că nu a făcut dovada niciunei vătămări, dar nici nu a învederat că i s-ar fi cauzat o vătămare și nici în ce ar fi constat aceasta.
Referitor la procesul-verbal contestat, instanța reține că, în genere, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, trebuie să i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt. În acest sens este de remarcat că în jurisprudența Curții s-a reținut în mod constant că prezumțiile nu sunt în principiu contrare Convenției. Astfel, în Hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku c. Franței, Curtea a reținut că prezumțiile sunt permise de Convenție, dar nu trebuie să depășească limitele rezonabile ținând seama de gravitatea mizei și prezervând drepturile apărării.
Prin urmare, prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care, prin aplicarea ei, s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal, deși din probele administrate de „acuzare” instanța nu poate fi convinsă de vinovăția „acuzatului”, dincolo de orice îndoială rezonabilă.
În urma analizării actelor din dosar, instanța reține că procesul-verbal de constatare a contravenției este întemeiat.
Astfel, fapta contravențională pentru care petentul a fost sancționat este prevăzută și sancționată de art. 129 pct.14 din LG nr. 295/2004, potrivit căruia „Constituie contravenție păstrarea sau portul armei fără îndeplinirea condițiilor prevăzute la art. 31 alin. (1), (2) sau, după caz, alin. (3)”.
De asemenea, art.31 alin. 1, 2 din LG. nr.295/2004 enumeră condițiile de păstrare și port ale armelor letale, respectiv titularul dreptului de a purta și folosi arme letale are obligația de a păstra arma și muniția înscrisă în permisul de armă în condiții de securitate, astfel încât să nu permită accesul la acestea al persoanelor neautorizate. Păstrarea armei și muniției prevăzute la alin. (1) la domiciliul sau reședința deținătorului se face în locuri special destinate, în condițiile prevăzute în normele metodologice de aplicare a prezentei legi.
Potrivit art. 14 alin 1 din normele metodologice de aplicare a LG. nr.295/2004 (HG 130/2005), “Titularul dreptului de deținere este obligat să păstreze armele și munițiile letale la domiciliul sau la reședința menționată în permisul de armă, în dulapuri sau casete metalice special amenajate, omologate de Autoritatea Națională pentru Omologarea Armelor și Munițiilor, care sunt asigurate cu cel puțin două sisteme de închidere independente, cu cheie sau cifru, astfel încât să nu permită accesul persoanelor neautorizate.”
Instanța constată că petentul nu a administrat nicio probă care să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal contestat, motiv pentru care se apreciază ca sunt îndeplinite cumulativ elementele constitutive ale faptei contravenționale prevazute și sanctionate de art.129 pct.14 din LG nr. 295/2004.
În acest sens, instanța reține că din declarația martorei B. M. (f. 34) rezultă că piesa a treia a armei (pana) și muniția se aflau într-o cutie aflată într-un sertar al unui dulap masiv de stejar, prins în perete și în podea cu niște cuie groase. Martora a mai declarat că sertarul respectiv este din lemn, dar este îmbrăcat în metal, iar cutia este de lemn, ambele fiind prevăzute cu sisteme de închidere cu cheie. De asemenea, martorul L. A. (f. 33) a declarat că piesa a treia a armei (pana) și muniția se aflau într-un sertar metalic al unui dulap masiv, într-o cutie de lemn aflată în interiorul sertarului, atât cutia cât și sertarul închizându-se cu cheie.
Instanța nu va reține declarațiile acestor doi martori privind confecționarea sertarului din metal sau din lemn îmbracat în metal. În acest sens, din planșele fotografice depuse de petent la dosarul cauzei, instanța observă că sertarul este din lemn fiind doar parțial îmbracat în metal, în partea frontală.
De asemenea, instanța nu va reține declarația martorei B. M. nici în ceea ce privește faptul că sertarul nu poate fi scos cu totul din dulap. În acest sens, din declarația martorului B. I. Emișor (f. 32) rezultă că sertarul era mobil, putând fi scos. În plus, din declarația martorului L. A. reiese faptul că sertarul poate fi scos prin forțare.
Pentru aceste motive, instanța reține că piesa a treia a armei (pana) și muniția sunt păstrate într-o cutie de lemn, aflată într-un dulap de lemn, al carui sertar este parțial îmbracat în metal, situație ce nu este în conformitate cu cerințele legale, care prevăd păstrarea armelor și munițiilor letale la domiciliul sau la reședința menționată în permisul de armă, în dulapuri sau casete metalice special amenajate, omologate de Autoritatea Națională pentru Omologarea Armelor și Munițiilor.
De asemenea, instanța reține că sertarul în care se află cutia de lemn în care sunt păstrate piesa a treia a armei (pana) și muniția, nu este fixat în perete sau podea, putând fi scos, fiind în acest sens lipsit de relevanță aspectul că respectiva cutie ar fi sau nu fixată în sertar.
Coroborând mijloacele de probă administrate în cauză, instanța reține fără niciun dubiu că la data de 14.06.2013, ora 18.00, cu ocazia controlului efectuat la domiciliul petentului din ., privind modul de deținere al armei și muniției aferente deținute legal, s-a constatat că lada pentru păstrarea muniției nu este păstrată în condițiile prevăzute în normele metodologice de aplicare a Lg.245/2004. Lada este din lemn și nu este fixată în perete sau podea.
În acest context, instanța reține că este lipsit de relevanță faptul că în procesul-verbal întocmit cu ocazia controlului din data de 05.06.2013, efectuat de a.s.p. B. Janin s-a consemnat că nu s-au constatat nereguli.
Față de cele expuse, instanța apreciază că sunt îndeplinite cumulativ elementele constitutive ale faptei contravenționale prevăzută și sancționată de art. 129 pct.14 din LG 295/2004, iar conduita petentului se situează în sfera ilicitului contravențional, ce constituie temei al răspunderii contravenționale a petentului.
În ceea ce privește sancționarea petentului, instanța reține ca petentul a fost sancționat contravențional cu avertisment și cu aplicarea sancțiunii complementare a anulării dreptului de deținere, de port și folosire a armelor.
Referitor la individualizarea sancțiunii, instanța va avea în vedere criteriile prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 care prevede că sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei, ținându-se seama de împrejurările în care a fost savârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
De asemenea, art. 5 din O.G. nr. 2/2001 stabilește că sancțiunile care se pot aplica pentru săvârșirea unei fapte ce constituie contravenție sunt avertismentul, amenda contravențională și obligarea contravenientului la prestarea unei activități în folosul comunității, iar în conformitate cu dispozițiile alin. 5 ale aceluiași articol „sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite”.
Totodată, potrivit art. 7 alin. 2 din ordonanță „avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă”, iar potrivit art. 7 alin. 3 din același act normativ „avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției respective nu prevede aceasta sancțiune”.
Potrivit art.130 alin.1 lit.e din LG 295/2004, contravenția prevăzută la art.129 pct.14 se sancționează cu amendă de la 5.001 lei la 10.000 lei.
Conform art.130 alin.2 lit.b din LG 295/2004, pentru contravenția prevăzută la art.129 pct.14 se aplică sancțiunea complementară a anulării dreptului de deținere, de port și folosire a armelor.
Sancțiunile aplicate petentului îndeplinesc pe deplin cerințele de legalitate și proporționalitate prevăzute de L.G. nr. 295/2004 și O.G. nr. 2/2001, fiind stabilite în limitele prevăzute de lege pentru acest gen de contravenție, sancțiuni pe care instanța le consideră proporționale cu gradul de pericol social al faptei săvârșite de petent, faptă care aduce o gravă atingere siguranței publice.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel, apelantul B. I., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, solicitând admiterea apelului.
În motivare, a arătat că la data de 14.06.2013 orele 18:00 a primit vizita a 3 persoane care s-au prezentat ca fiind polițiști in cadrul Serviciului arme si muniții Drobeta Tr. - S. IP J Crezând ca toti sunt polițiști si spunându-i ca vor sa verifice arma de vânătoare, i-a lăsat sa intre in locuința sa, care după încheierea procesului verbal au plecat farà sa îl sancționeze sau sa ii aducă la cunoștința ca urmează sa fie sancționat.
A arătat ca starea de fapt descrisa in procesul verbal de contravenție nu este in conformitate cu realitatea, acest proces verbal a fost încheiat în mod subiectiv deoarece anul trecut a fost vizitat chiar de șeful serviciului arme, iar cu o săptămâna înaintea acestui control a fost vizitat de alt polițist din cadrul aceluiași serviciu, respectiv agentul B. Jeanin, polițiști care nu au avut nici un fel de obiecțiuni la modul de păstrare al armei si muniției, ce nu s-a schimbat de mai bine de 30 de ani .
De asemenea, a arătat ca de peste 30 de ani, de când posedă arma a respectat si folosit aceleași condiții de păstrare a armei si muniției si a avut anual controale din partea polițiștilor serviciului arme si muniții, insă nu s-a constatat niciodată vreo neregula - condițiile ( lăzile de păstrare ), fiind aceleași, așa cum a arătat, de peste 30 de ani.
O alta dovada de subiectivism a polițistului este si aceea ca a adus in locuința sa făra sa le declare identitatea, doua persoane private, una dintre acestea fiind trecuta ulterior ca martor asistent la încheierea procesului verbal de contravenție.
Agentul constatator a consemnat ca a prezentat acest sertar al dulapului din care a scos lada de lemn unde se aflau piesa a III-a de la arma si 14 cartușe, lada ce nu era fixata in podea sau zid.
Instanța de judecata, in mod greșit, a înlăturat declarațiile martorilor Borcosi M. si Laes A., martori care cunosc modul de păstrare al armei de peste 30 de am si a apreciat ca obiectiva declarația martorului asistent, adus special de polițistul G. Mihaî, tocmai de la Tumu S., martor ce nu a putut explica nici cum apare semnătura sa in original pe copia procesului verbal de contravenție, ceea ce duce cu gândul la ideea ca acest proces verbal a fost "încheiat cu mult timp înaintea controlului, in mod subiectiv.
Totodată, instanța de fond nu face referire la faptul ca arma de vânătoare era păstrata in cutie metalica, cu doua lacăte, iar cutia in care se afla muniția era bine asigurata, prinsa in interiorul unui sertar fix, îmbrăcata in metal, asigurat cu încuietoare, sertar fixat . stejar prins in perete si in podea, iar in interiorul acestui sertar se afla o cutie metalica, de asemenea prinsa de podeaua acestui sertar.
Agentul constatator avea posibilitatea, legala, prevăzuta in sarcinile de serviciu si in Regulamentul Serviciului Arme si Muniții al I. M., de a se deplasa împreuna cu un tehnician criminalist ce efectuează fotografii la fata locului cu privire la starea de fapt.
Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului, susținând că instanța de fond a dat o hotărâre legală și temeinică, întrucât, din analiza procesului verbal contestat, rezultă că acesta a fost întocmit cu respectarea prevederilor O.G. nr.2/2001 și nu sunt motive de anulare a acestuia ,iar, în ceea ce privește temeinicia, consideră că, prin probele administrate în cauză, respectiv înscrisurile depuse la dosar a dovedit că apelantul a săvârșit fapta contravențională reținută în sarcina sa .
Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și în raport de dispozițiile art.476-479 N.C.pr.civ. instanța reține că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
La data de 20.06.2013 reprezentații I. din județul M. au efectuat un control la domiciliul reclamantului intimat, domiciliu aflat în satul L., . de păstrare al armei și muniției aferente. În urma controlului s-a încheiat un proces verbal de contravenție prin care B. I. a fost sancționat cu avertisment luându-se totodată și măsura complementară a dreptului de a deține, purta sau folosi arme letale.
Împotriva actului sancționator s-a formulat plângere contravențională care a fost respinsă de Judecătoria Strehaia. Apelul declarat în cauză este găsit neîntemeiat și va fi respins. Astfel ceea ce a stat la luarea măsurii complementare a anulării dreptului de a deține, purta o armă letală a fost existența unei contravenții care, chiar dacă a fost sancționată cu avertisment face dovada existenței abaterii descrisă în procesul verbal.
Cu alte cuvinte înlăturarea sancțiunii complementare ar fi fost posibilă doar în cazul în care nu ar fi fost realizate elementele constitutive ale contravenției deoarece sancțiunea avertismentului este suficientă pentru a determina aplicarea sancțiunii complementare. Pentru aceste considerente, hotărârea primei instanțe este una legală cu consecința respingerii apelului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de către apelantul B. I., împotriva sentinței nr.404/18.04.2014 pronunțată de Judecătoria Strehaia în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul I. M., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 07 Octombrie 2014 la sediul Tribunalului M..
Președinte, C. D. F. | Judecător, C. T. B. | |
Grefier, M. M. |
Red. B.C.T/Tehn. M.M
2 ex –.06.11.2014
Cod operator 2626/2006
Jud.fond.I.D. A.
| ← Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... | Cerere în anulare ordonanţă - somaţie de plată. Decizia nr.... → |
|---|
