Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 934/2014. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 934/2014 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 25-02-2014 în dosarul nr. 1310/313/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 104/2014
Ședința publică de la 25 Februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. T.
Judecător M. B.
Grefier V. B.
Pe rol soluționarea apelului formulat de apelantul petent G. A. C., împotriva sentinței nr. 934/12.09.2013 pronunțată de Judecătoria Strehaia în dosar nr._ în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului M..
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns apelantul petent personal, lipsă fiind intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului M..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că a fost înaintat apelantului petent copia manualului de utilizarea aparatului radar, pe suport optic,depus de intimat.
Nemaifiind cereri de formulat, cauza fiind în stare de judecată s-a acordat cuvântul asupra apelului.
Apelantul petent a solicitat admiterea apelului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței în sensul admiterii plângerii cu consecința anulării procesului verbal de contravenție.
În motivare, apelantul petent a susținut, potrivit manualului de utilizare a aparatului radar și în care există specificații clare cu privire la distanța maximă la care se poate face măsurarea vitezei și anume distanța de 1,2 km, că dacă se consideră că la momentul constatării faptei distanța dintre mașina poliției și stâlpu indicator de pe aceeași parte este de 1,2 km, iar mașina poliției se deplasează cu o medie de 60 km/h rezultă ca în intervalul de 4 secunde camionul se afla în spatele celei de-al doilea panou ceea ce face imposibilă măsurarea vitezei camionului distanța fiind mai mare de 1,2 km. De aici se poate trage concluzia că viteza măsurată și afișată pe ecran nu este a camionului ci a mașinii sale .
A mai susținut apelantul că aparatul radar emite o undă circulară și nu liniară având un unghi nominal al conului de 13 grade,undă ce se propagă uniform în atmosferă descriind un con cu o deschidere de 137 metri, așa cum rezultă din manual, ceea ce face imposibilă evitarea preluării din punct de vedere a radarului a primei mașini, așa cum a susținut intimatul .
A mai arătat apelantul petent că viteza înregistrată pe aparatul radar este o eroare, întrucât este inexplicabil ca autoturismul în cauză să accelereze și să decelereze aproximativ 38 km/h într-o singură secundă, respectiv de la 74-75 km/h la 106 km/h după care se scadă . Depune concluzii scrise .
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Strehaia sub nr._ /201, petentul G. A. C. a solicitat instanței în contradictoriu cu intimatul I.P.J. M., ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună admiterea plângerii contravenționale, anularea procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 25.06.2013, exonerarea petentului de la plata amenzii în cuantum de 675 lei, anularea sancționării cu puncte-amendă din procesul verbal și anularea măsurii suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că în ziua de 25.06.2013, deplasându-se cu autoturismul marca Skoda O., cu nr. de înmatriculare_, pe DN 6, pe raza localității Butoiești, județul M., a fost oprit în trafic de un echipaj de poliție și i s-a comunicat că ar fi circulat în localitate cu o viteză necorespunzătoare, respectiv cu viteza de 106 km/h.
Petentul susține că cele consemnate în cuprinsul procesului verbal de contravenție constituie un abuz săvârșit de agentul constatator, întrucât în realitate conducea cu 60 km/h. Deși a solicitat agentului constatator să-i prezinte dovada celor consemnate în procesul verbal de contravenție, a fost refuzat, motiv pentru care la rubrica „alte mențiuni” a înscris ca obiecțiune următoarele: „Nu sunt de acord cu măsura luată”.
De asemenea, petentul susține că descrierea faptei contravenționale lasă mult de dorit, iar cu privire la gravitatea faptei, se poate constata ca nu s-a produs nicio pagubă.
În dovedirea plângerii, petentul a solicitat administrare a probei cu înscrisuri, probei testimoniale cu martorul P. C. P. și interogatoriul intimatului.
În dovedirea plângerii, petentul a depus la dosar cererea de chemare în judecată, procesul verbal de contravenție contestat (f. 3), dovada . nr._/25.06.2013 (f. 4), copia cărții de identitate (f. 6), copia permisului de conducere (f. 6), copia certificatului de înmatriculare al autoturismului (f. 5).
Plângerea a fost motivată în drept pe dispozițiile OG 2/2001, OUG 195/2002.
Plângerea a fost legal timbrată cu suma de 20 lei, conform dispozițiilor art. 19 din OUG 80/2013.
Intimatul a formulat întâmpinare în cauză, prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată. S-au înaintat la dosarul cauzei buletinul de verificare metrologică nr._/16.04.2013 (f. 39), raportul agentului constatator din 25.07.2013 (f. 37), CD-ul cu înregistrarea faptei contravenționale (f. 36), atestat operator radar nr._/27.02.2013 (f. 41).
La data de 20.08.2013 petentul a formulat răspuns la întâmpinare, ulterior vizionării probelor depuse la dosar de intimat, prin care acuză neconcordanțe în dinamica mișcării mașinii în CD-ul pus la dispoziție de I. M.. În acest sens, petentul a susținut că este inexplicabil ca autoturismul în cauză să accelereze și să decelereze aproximativ 38 km/h într-o singură secundă. De asemenea, petentul a mai acuzat o neconcordanță flagrantă între ora afișată pe ecranul radarului și cea afișată pe suportul CD trimis de I. M.. Totodată, petentul a mai susținut că în momentul înregistrării vitezei de 106 km/h pe imaginea video numărul mașinii nu este vizibil.
Odată cu răspunsul la întâmpinare petentul a mai depus la dosarul cauzei, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, certificatul de înmatriculare al autovehiculului și extras din cartea tehnică a acestuia.
În ședința publică din data de 06.09.2013, instanța a luat act de renunțarea petentului la proba testimonială și proba cu interogatoriul intimatei și a încuviințat proba cu înscrisuri pentru ambele părți.
Prin sentința nr. 934/12.09.2013 pronunțată de Judecătoria Strehaia a fost respinsă plângerea formulată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut în esență, din probatoriul administrat în cauză că petentul se face vinovat de săvârșirea contravenției prevăzute de art. 102 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002 rep., prin aceea că la data de 25.06.2013, orele 17:35 a condus autoturismul SKODA cu nr. de înmatriculare_, pe DN6, în localitatea Butoiești, fiind înregistrat cu aparatul radar AUTOVISION montat pe auto MAI_, aflat în mișcare, cu viteza de 106 km/h.
Instanța, analizând conținutul procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._/25.06.2013, a constatat că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute, respectiv numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia, precum și semnătura agentului constatator.
Instanța nu a reținut susținerile petentului potrivit cărora procesul verbal nu ar fi legal întocmit pe motiv că descrierea faptei ar fi deficitară, apreciind că fapta este suficient descrisă, cu indicarea datei, orei, locului săvârșirii faptei, a aparatului radar cu care a fost înregistrată, a vitezei cu care circula autovehiculul în momentul înregistrării, precum și a actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția.
De asemenea, instanța nu a reținut susținerile petentului potrivit cărora existența unei neconcordanțe între ora afișată pe ecranul radarului și cea afișată pe suportul CD trimis de I. M. ar fi de natură să atragă nulitatea procesului verbal de contravenție, în condițiile în care numai data comiterii faptei, iar nu și ora, este prevăzută de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 sub sancțiunea nulității exprese. Indicarea greșită a orei ar atrage nulitatea numai în condițiile art. 105 alin. 2 C.pr.cv, adică numai dacă s-ar fi făcut dovada unei vătămări care să nu fi putut fi înlăturată decât prin anularea actului. Or, în prezenta cauză, petentul nu numai că nu a făcut dovada nici unei vătămări, dar nici nu a învederat că i s-ar fi cauzat o vătămare și nici în ce ar fi constat aceasta.
Nu a fost reținută nici susținerea potrivit căreia procesul verbal ar fi nul, întrucât agentul constatator nu i-a făcut dovada celor consemnate în procesul verbal de contravenție, prezentându-i actele solicitate la momentul săvârșirii faptei, nu doar art. 17 din O.G. nr. 2/2001, dar niciun alt text legal neprevăzând această obligație a polițistului rutier. Chiar dacă am admite că aceasta ar putea constitui o cauză de nulitate relativă, petentul nu a făcut proba vătămării pricinuite și nici a faptului că aceasta nu ar putea fi înlăturată decât prin anularea actului.
În ceea ce privește temeinicia procesului verbal de contravenție contestat, instanța a reținut că acesta este un act administrativ de autoritate, cu caracter jurisdicțional, ce face dovada deplină a situației de fapt până la proba contrară, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, precum și din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului.
În urma analizării actelor din dosar, instanța a reținut că procesul-verbal de constatare a contravenției este întemeiat.
Astfel, fapta contravențională pentru care petentul a fost sancționat este prevăzută și sancționată de art. 102 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002, potrivit căruia „Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile, depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic”.
De asemenea, potrivit art. 121 alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a O.U.G. nr. 195/2001 privind circulația pe drumurile publice, conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloace de semnalizare.
Conform art. 49 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, limita maximă de viteză în localități este de 50 km/h.
Instanța a mai reținut că cerințele metrologice și tehnice ale utilizării cinemometrelor folosite de poliția română la stabilirea vitezei de circulație a autovehiculelor pe drumurile publice sunt stabilite prin Norma de metrologie legală NML-021-05 din 23.11.2005 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 102 bis din 7.12.2005.
Înregistrarea depusă la dosarul cauzei de intimat respectă cerințele prevăzute de art. 3.5.1 din NML-021-05 din 23.11.2005, respectiv cuprinde data si ora la care a fost efectuată măsurarea, valoarea vitezei măsurate, sensul de deplasare a autovehiculului, imaginea autovehiculului, în care este pus clar în evidență nr. de înmatriculare, iar cinemometrul tip R. Autovision . 322, fabricație TSS Anglia este certificat și măsoară în regim staționar și în deplasare și este verificat metrologic fiind în termenul de valabilitate așa cum rezultă din buletinul de verificare metrologică nr._ din 16.04.2013.
Totodată, din atestatul de operator radar calificat nr._/27.02.2012, înaintat de către intimat la dosarul cauzei, a rezultat ca agentul Bogatoniu D. este atestat să folosească și să exploateze echipamentul video de supraveghere a traficului rutier și măsurare a vitezei de deplasare a autovehiculelor.
Înregistrarea de pe CD și înscrisurile depuse de intimată la dosar constituie probe relevante și suficiente care vin să confirme procesul verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 25.06.2013.
În combaterea acestora, petentul a depus la dosarul cauzei copie de pe cartea tehnică a autovehiculului, din care rezultă că accelerarea în cazul acestui tip de autoturism de la 0 la 100 km/h se face în 11,4 sec., petentul susținând că autoturismul în cauză putea avea o variație de viteză de max. 9 km/h și nicidecum de 38 km/h într-o secundă. Instanța nu va reține susținerea pârâtului, întrucât datele cuprinse în cartea tehnică au în vedere plecarea autovehiculului din regim staționar (de la 0 km/h), iar nu accelerarea unui autovehicul aflat deja în mișcare. În acest sens nu se poate admite că în cazul accelerării în intervalul 0-100 km/h, creșterea vitezei ar fi direct proporțională cu timpul în care aceasta se realizează, accelerarea de la 0 la 30 km/h, necesitând un timp mai îndelungat decât cea de la 76 la 106 km/h, nefiind aplicabilă regula de trei simplă.
Coroborând mijloacele de probă administrate în cauză, instanța a reținut fără niciun dubiu ca la data de 25.06.2013, orele 17:35, petentul a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_, în localitatea Butoiești, fiind înregistrat cu viteza de 106 km/h.
Față de cele expuse, instanța a apreciat că sunt îndeplinite cumulativ elementele constitutive ale faptei contravenționale prevăzută și sancționată de art. 106 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002, iar conduita petentului se situează în sfera ilicitului contravențional, ce constituie temei al răspunderii contravenționale a petentului.
În ceea ce privește sancționarea petentului, instanța a reținut ca petentul a fost sancționat contravențional cu amenda în cuantum de 675 lei, 9 puncte penalizare și reținerea permisului de conducere în conformitate cu art. 111 alin. 1 lit. c din O.U.G. nr. 195/2002, potrivit căruia săvârșirea contravenției prevăzute la art. 102 alin. 3 atrage și reținerea permisului de conducere, ca măsură tehnico-administrativă, definită de art. 97 alin. 1 lit. a din același act normativ.
Referitor la individualizarea sancțiunii, instanța a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 care prevede că sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Sancțiunile aplicate petentului îndeplinesc pe deplin cerințele de legalitate și proporționalitate prevăzute de O.U.G. nr. 195/2002 și O.G. nr. 2/2001, fiind stabilite în limitele prevăzute de lege pentru acest gen de contravenție, sancțiuni pe care instanța, având în vedere depășirea cu peste 56 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv, le-a considerat proporționale cu gradul de pericol social al faptei săvârșite de petent, faptă care aduce o gravă atingere siguranței traficului rutier. În această privință, instanța nu a reținut susținerea petentului potrivit căreia fapta prezintă o gravitate redusă întrucât nu s-a produs nicio pagubă, urmarea faptei ce constă în depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv, constând într-o stare de pericol pentru desfășurarea fluentă și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și pentru ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, nefiind necesară producerea unui rezultat.
S-a avut în vedere de către instanță și atitudinea nesinceră a petentului, viteza ridicată cu care acesta a circulat astfel că, s-a apreciat că sancțiunea avertismentului nu se impune, fapta sancționată în cauză neputând fi socotită drept una cu o gravitate redusă în sensul art. 7 alin. 2 din OG nr. 2/2001.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel petentul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului, modificarea sentinței în sensul anulării procesului verbal de contravenție, exonerării de la plata amenzii aplicate și anularea sancționării cu puncte amendă și măsurii complementare a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile .
În motivare, apelantul petent a susținut că instanța de fond nu a luat în considerare probele video depuse la dosar de intimat și nici documentele depuse la 20.08.2012, cât și cele depuse de petent și prin care a solicitat reverificarea aparatului radar marca Autovision de pe mașina MAI nr._, reverificarea agentului constatator ca și operator radar, efectuarea unei expertize tehnice a mașinii Skoda O. cu număr de înmatriculare_ pe care o conducea la data încheierii procesului verbal de contravenție, documente absolut necesare pentru a demonstra eroarea de înregistrare a aparatului radar și implicit nulitatea procesului verbal de contravenție .
A mai susținut apelantul petent că lucrurile cerute în documentația depusă la dosar nu au fost luate în considerare de instanța de fond, iar expertiza extrajudiciară a autoturismului pe care-l conducea nu a putut fi finalizată până la soluționarea plângerii.
A anexat la cererea de apel dovada achitării taxei judiciare de timbru, raportul de expertiză tehnică extrajudiciară întocmit de expert I.- D. B., cazierul auto și adeverința nr._/08.01.2014 emisă de ..
Intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului M., nu a formulat în cauză întâmpinare.
La data de 11.02.2014, în prezența apelantului și a reprezentanților legali ai agentului constatator s-a procedat la vizionarea CD-ului depus la dosar de către intimată, consemnându-se mențiunile părților cu privire la această înregistrare .
Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și în raport de dispozițiile art.476-479 N.C.pr.civ. instanța reține că apelul este fondat pentru următoarele considerente:
Prin procesul – verbal . nr._ încheiat la data de 25.06.2013 de Inspectoratul de Poliție al Județului M., petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 675 lei și suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 102 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002 rep., întrucât la data de 25.06.2013, orele 17:35 a condus autoturismul SKODA cu nr. de înmatriculare_, pe DN6, în localitatea Butoiești, fiind înregistrat cu aparatul radar AUTOVISION montat pe auto MAI_, aflat în mișcare, cu viteza de 106 km/h.
La rubrica alte mențiuni, apelantul petent a precizat că nu este de acord cu măsurile luate.
Potrivit art. 102 alin 3 lit. e din OUG nr.195/2002, constituie contravenție depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehicul condus, constatată potrivit legii cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
Art. 181 din HG nr.1391/2006 prevede că în situația înc are fapta este constatată cu ajutorul unui mijloc tehnic certificat sau a unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, polițistul rutier încheie un proces verbal de constatare a contravențiilor, după prelucrarea înregistrărilor și stabilirea identității conducătorului de vehicul .
Ordinul 301/2005 emis de Biroul Român de Metrologie Legală în art.3.5.1. stabilește că înregistrarea efectuată de cinemometre trebuie să cuprindă cel puțin data și ora la care a fost efectuată măsurarea, valoarea vitezei măsurate, imaginea autovehiculului din care poate fi pus în evidență numărul de înmatriculare al acestuia.
Potrivit înscrisurilor depuse la dosar, înregistrarea vitezei de deplasare a petentului s-a efectuat cu aparatul radar Autovision montat pe autovehicul MAI nr._ la data de 25.06.2013, aparat pentru care exista buletin de verificare metrologică nr._ din 16.04.2013 cu termen de valabilitate un an, iar agentul constatator Bogatoniu G. A. deținea atestat de operator pentru acest aparat de înregistrare, atestat nr._/2012.
Din înregistrarea video depusă la dosar instanța apreciază că nu se poate stabili cu certitudine vinovăția petentului, respectiv că acesta a circulat cu viteza de 106 km/k pe un sector de drum în care viteza era limitată la 50 km/h, existând un dubiu care-i profită acestuia, conform principiului in dubio pro reo.
Astfel, din succesiunea înregistrărilor efectuate de aparatul radar rezultă că la ora 17:35:34 litera T de pe înregistrarea și care reprezintă vehiculul țintă, indica o viteză de 74 km/h, iar litera L care reprezintă punctul maxim pe care vehicul țintă l-a atins la un moment dat, era de 124 km/h . La ora 17:35:35, T era de 106 km/h, 99 Km/h, 97 km/h, iar la 17:35:36, T era de 92 km/h, 88 km/h și 88 km/h.
De menționat că din sensul de mers opus autovehicul poliției care se afla în mers se deplasau autovehicul petentului, iar în spatele acestuia un autocamion ( tir) .
Petentul prin plângerea formulată a susținut în esență că nu putea să aibă întru-un interval atât de scurt viteza de 74 km/h ( ora 17:35:34) respectiv 106 km/h ( ora 17:35:35), performanțele tehnice ale autovehiculului Skoda nepermițând atingerea acestei viteze într-un interval atât de scurt.
Această apărare a petentului este practic confirmată de reprezentantul intimatei și care în urma vizionării CD-ului a precizat că viteza de 75 Km/h la 17:35:34 aparține autocamionului care se deplasează în spatele autovehiculul petentului marca Skoda și nu a autovehiculul petentului. Se mai reține de instanță și faptul că așa cum a menționat reprezentantul poliției, aparatul radar are și funcția de a înregistra distinct vitezele de deplasare a mai multor autovehicule din același sens ( unul în spatele altuia) și pentru a se ști care dintre autovehicule a atins viteza cea mai mare această funcție trebuie activată, demers care în speță nu s-a efectuat.
Explicația oferită de reprezentantul poliției cu privire la faptul că viteza de 75 km/h ar aparține autocamionului și nu autovehiculul petentului care se afla în fața autocamionului nu va fi reținută de către instanță, deoarece, așa cum rezultă în mod clar din înregistrarea video drumul era neted și nu prezenta vreo pantă astfel încât unda laser emisă de aparatul radar să treacă pe deasupra mașinii petentului și să înregistreze direct tirul .
Ca urmare, apreciind că în condițiile înc are din același sens de mers veneau mai multe autovehicule, primul dintre acestea fiind cel condus de către petent, iar vitezele de deplasare arătate de aparatul radar sunt atât de diferite într-un interval de timp atât de scurt, observațiile intimatei nefiind de natură să lămurească aceste înregistrări, instanța urmează să admită apelul, să schimbe sentința în sensul anulării procesului verbal.
O dată anulat, acesta nu mai produce nici un efect nici cu privire la sancțiunea amenzii, a punctelor amendă și nici cu privire la măsura complementară dispusă prin procesul verbal.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul formulat de apelantul petent G. A. C., domiciliat în București, ..1, ., împotriva sentinței nr. 934/12.09.2013 pronunțată de Judecătoria Strehaia în dosar nr._ în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului M. cu sediul în Drobeta Turnu Severin ..75, Județul M..
Schimbă sentința nr. 934/12.09.2013 pronunțată de Judecătoria Strehaia în dosar nr._ .
Admite plângerea formulată de petentul G. A. C. împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la 25.06.2013 de intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului M..
Anulează procesul verbal de contravenție . nr._ încheiat la 25.06.2013.
Definitivă .
Pronunțată în ședința publică de la 25 Februarie 2014 la sediul Tribunalului M..
Președinte, E. T. | Judecător, M. B. | |
Grefier, V. B. |
Red.TE
Tehnored. VB
Ex.4/28.03.2014
Cod operator 2626
Judecător fond D.I.A
| ← Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... | Obligaţia de a face. Sentința nr. 2289/2014. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
