Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 632/2014. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 632/2014 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 28-10-2014 în dosarul nr. 2087/313/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 632
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 28 OCTOMBRIE 2014
COMPLETUL COMPUS DIN:
PREȘEDINTE: C. A. F.
JUDECĂTOR: D. Z.
GREFIER: C. T. P.
Pe rol judecarea apelului formulat de apelantul – intimat I. T. DE MUNCĂ M. împotriva sentinței civile nr. 401/18 aprilie 2014, pronunțată de Judecătoria Strehaia în dosar nr._, intimată fiind petenta ..
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns consilier juridic U. M., pentru apelantul – intimat și avocat B. D., pentru intimata – petentă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Av. B. D., pentru intimata – petentă, depune la dosar extras de pe portalul Tribunalului M., susținând că petenta a mai avut pe rol un litigiu pentru anularea unui proces – verbal de contravenție emis de apelantă pentru aceeași contravenție și, prin decizia nr. 479/09.09.2014, a fost admis apelul, schimbată sentința, admisă plângerea și anulat procesul verbal de contravenție, sens în care solicită acordarea unui nou termen pentru a depune la dosar soluția pronunțată în dosarul menționat.
Consilier juridic U. M., pentru apelantul – intimat, a solicitat respingerea cererii de amânare, întrucât nu există nicio legătură între cele două dosar.
Instanța, respinge cererea de amânare formulată de apărătorul intimatei – petente, având în vedere faptul că, pe portalul instanțelor se poate observa ce proces verbal de contravenție a fost contestat.
Reprezentații părților, precizează că nu mai au cereri de formulat ori probe de administrat.
Instanța, având în vedere susținerile reprezentanților părților, care arată că nu mai au cereri de formulat ori probe de administrat, apreciază cercetarea judecătorească încheiată și acordă cuvântul asupra apelului formulat.
Reprezentantul apelantului – intimat, I. T. DE MUNCĂ M., solicită admiterea apelului, schimbarea în totalitate a sentinței și menținerea procesului verbal de contravenție, din înscrisurile depuse la dosar și probele administrate rezultând evident că intimata – petentă avea obligația asigurării instruirii persoanei găsită în activitate. A mai susținut că, fișa de instruire colectivă și fișa de aptitudini a persoanei aflate în activitate, denotă faptul că între cele două părți a existat o înțelegere în sensul desfășurării unei activități pentru intimată.
Av. B. D., pentru intimata – petentă, solicită respingerea apelului și menținerea sentinței pronunțată de prima instanță ca fiind temeinică și legală. A susținut că, din probele administrate a rezultat că, la data de 15.10.2013 și nici ulterior, intimata nu a avut relații de muncă și nici alte rapoarte cu F. E., astfel că nu se impune a i se face instructaj în domeniul securității și sănătății în muncă. A mai susținut că, la 15.10.2013, F. E. a precizat că nu dorește să desfășoare activitate la intimată întrucât dorește să plece în străinătate, fapt ce s-a și întâmplat întrucât la 30.1013, a început activitatea în Italia. Depune la dosar extras de pe portal cu privire la disarul nr._ prin care sustine ca an apel a fost anulat procesul-verbal prin care a fost sanctionata aceeasi petenta pentru neincheierea contractului de munca in forma scrisa pentru aceeasi persoana. Susține că nu solicită cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului de față, instanța constată următoarele:
Judecătoria Strehaia prin sentința civilă nr. 401/18 aprilie 2014, a admis plângerea formulată de petenta .., a anulat procesul verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 16.10.2013, de I. T. DE MUNCĂ M. și a exonerat petenta de plata amenzii contravenționale în cuantum de 8.000 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că, prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ încheiat la data de 16.10.2013 de către un agent constatator din cadrul ITM M., petenta a fost sancționată contravențional cu amendă în sumă de 8.000 lei pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 20 alin.1 și 2 din Legea 319/2006, reținându-se că a admis la lucru o persoană, respectiv numita F. E., care să desfășoare activitate, fără să i se asigure acestuia instruirea în domeniul securității și sănătății în muncă, prin instruirea introductiv generală și la locul de muncă, încălcând prevederile art. 83 lit. a, art. 90 alin. 1 și 2 din HG 1425/2006.
Împotriva acestui proces-verbal a formulat plângere contravenienta, criticându-l pentru nelegalitate și netemeinicie.
Instanța, fiind învestită cu soluționarea prezentei cereri, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, procedează la verificarea termenului în care a fost introdusă plângerea, constatând că plângerea a fost promovată cu respectarea termenului de 15 zile prevăzut de art. 31 din același act normativ.
Verificând legalitatea procesului-verbal de contravenție, instanța nu poate să se limiteze doar la aspectele invocate de către petent în cererea sa, ci trebuie să aibă în vedere și acele neregularități care rezultă din cuprinsul actului și care pot fi invocate de către aceasta din oficiu. În concret, acest demers presupune verificarea aspectelor de nelegalitate care sunt stabilite sub sancțiunea nulității absolute, putând fi astfel constatate de instanță din oficiu.
În ceea ce privește motivul de nulitate invocat, respectiv nerespectarea dispozițiilor art. 19 din OG 2/2001, instanța îl consideră neîntemeiat.
Potrivit art. 19 din OG 2/2001, în cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor. În acest caz procesul-verbal va cuprinde și datele personale din actul de identitate al martorului și semnătura acestuia. În lipsa unui martor, agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod.
În speță, procesul verbal a fost încheiat la sediul intimatei, în baza procesului verbal de control, de față fiind doar agenți constatatori care potrivit OG 2/2001 nu pot avea calitatea de martori asistenți, acesta fiind motivul lipsei martorului.
Pe de altă parte, nerespectarea art. 19 ar putea atrage nulitatea relativă a procesului verbal în cazul în care prin încheierea procesului verbal în acest mod, petentul ar suferi o vătămare ce nu poate fi înlăturată altfel, decât prin anularea actului. Or, în prezenta cauză, petenta nu numai că nu a făcut dovada nici unei vătămări, dar nici nu a învederat că i s-ar fi cauzat o vătămare și nici în ce ar fi constat aceasta.
Instanța, analizând conținutul procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 16.10.2013, constată că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute, respectiv numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia, precum și semnătura agentului constatator.
În ceea ce privește temeinicia procesului verbal de contravenție contestat, instanța a reținut că acesta este un act administrativ de autoritate, cu caracter jurisdicțional, ce face dovada deplină a situației de fapt până la proba contrară, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, precum și din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Conform art. 20 din Constituția României, textul Convenției și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului sunt încorporate în dreptul intern, având în același timp o forță juridică superioară legilor în materia drepturilor fundamentale ale omului.
Analizând criteriile stabilite pe cale jurisprudențială de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza LAUKO vs Slovacia, A. vs România), instanța a constatat că domeniul contravențional, astfel cum este reglementat prin norma cadru O.G.2/2001, poate fi calificat ca intrând în sfera de aplicare a art.6 paragraf 1 din CEDO, în latura sa penală.
Instanța, a reținut aplicabilitatea în speță a dispozițiilor art. 6 paragraf 1 CEDO, în mod evident va fi ținută și de prevederile paragrafului 2 și 3 ale aceluiași articol, care instituie garanții procedurale specifice în domeniul penal. Printre aceste garanții se numără și cea referitoare la obligativitatea respectării prezumției de nevinovăție, prezumție care privește atât atitudinea organelor judiciare față de săvârșirea faptei, cât și sarcina probei.
Referitor la procesul-verbal contestat, instanța a reținut că, în genere, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, trebuie să i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt. În acest sens este de remarcat că în jurisprudența Curții s-a reținut în mod constant că prezumțiile nu sunt în principiu contrare Convenției. Astfel, în Hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku c. Franței, Curtea a reținut că prezumțiile sunt permise de Convenție, dar nu trebuie să depășească limitele rezonabile ținând seama de gravitatea mizei și prezervând drepturile apărării.
Prin urmare, prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care, prin aplicarea ei, s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal, deși din probele administrate de „acuzare” instanța nu poate fi convinsă de vinovăția „acuzatului”, dincolo de orice îndoială rezonabilă.
În urma analizării actelor din dosar, instanța reține că procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/16.10.2013 este neîntemeiat.
În acest sens, instanța a reținut că, aspectele reținute de agentul constatator în sarcina petentei, respectiv faptul că acesta ar fi primit la muncă pe F. E. fără ca în prealabil să-i încheie contract individual de muncă, a fost confirmat prin depunerea de către intimat la dosar a fișei de identificare încheiată la data de 15.10.2013.
În fișa de identificare, F. E. declară expres că nu a încheiat contractul individual de muncă întrucât este în probă de lucru.
Susținerea intimatei în sensul că F. E., ce se afla în bar la momentul controlului, venise să anunțe adminstratorul că nu mai solicită angajarea, întrucât și-a găsit serviciu în Italia, aspecte confirmate în instanță de către martora F. E. și martora P. M., angajata societății petente este contrazisă de conținutul contractului de muncă nr._/30.10.2013 încheiat martorei F. E. și fișa de identificare.
Instanța a reținut că acest contract este încheiat la două săptămâni după momentul controlului, la data de 30.10.2013, astfel că nu poate face dovada angajării martorei F. E., la momentul constatării contravenției, de către o altă persoană juridică, atâta timp cât nu se încheiase un contract de muncă la acea dată.
Pentru aceleași considerente, dovedirea cu înscrisuri - fișa de identificare privind pe F. E. și contractul de muncă nr._/30.10.2013 a stării de fapt reținută în procesul verbal de contravenție contestat, se vor înlătura ca subiective declarațiile martorelor F. E. și P. M..
De asemenea, instanța a mai reținut că în aceeași împrejurare petenta a mai fost sancționată de intimat și pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 16 alin.1 și sancționată de art. 260 al. 1 lit.e din legea 53/2003 modif., pentru faptul că primit la muncă pe F. E. fără a-i încheia contract de muncă, încheindu-se în acest scop procesul-verbal de contravenție . nr._/22.10.2013.
Instanța a apreciat că situația de fapt reținută de către agentul constatator corespunde realității, petenta nereușind să probeze că numita F. E. venise să anunțe administratorul că nu mai solicită angajarea întrucât și-a găsit serviciu în Italia, dar, constată că plângerea contravențională este întemeiată pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează:
Potrivit art. 20 alin. (1) lit. a din Legea 319/2006 angajatorul trebuie să asigure condiții pentru ca fiecare lucrător să primească o instruire suficientă și adecvată în domeniul securității și sănătății în muncă, în special sub formă de informații și instrucțiuni de lucru, specifice locului de muncă și postului său la angajare.
Potrivit art. 83 din HG 1425/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii securității și sănătății în muncă nr. 319/2006, instruirea introductiv-generală se face:
a) la angajarea lucrătorilor definiți conform art. 5 lit. a) din lege;
b) lucrătorilor detașați de la o întreprindere și/sau unitate la alta;
c) lucrătorilor delegați de la o întreprindere și/sau unitate la alta;
d) lucrătorului pus la dispoziție de către un agent de muncă temporar.
Potrivit art. 90 din HG 1425/2006 instruirea la locul de muncă se face după instruirea introductiv-generală și are ca scop prezentarea riscurilor pentru securitate și sănătate în muncă, precum și măsurile și activitățile de prevenire și protecție la nivelul fiecărui loc de muncă, post de lucru și/sau fiecărei funcții exercitate. Instruirea la locul de muncă se face tuturor lucrătorilor prevăzuți la art. 83, inclusiv la schimbarea locului de muncă în cadrul întreprinderii și/sau al unității.
Potrivit art. 5 lit. a din Legea 319/2006 lucrătorul este definit ca fiind persoană angajată de către un angajator, potrivit legii, inclusiv studenții, elevii în perioada efectuării stagiului de practică, precum și ucenicii și alți participanți la procesul de muncă, cu excepția persoanelor care prestează activități casnice.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel intimatul I. T. DE MUNCĂ M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
A susținut că în data de 15.10.2013 orele 14,30 s-a efectuat un control atât în domeniul relațiilor de muncă cât și în domeniul securității și sănătății în muncă la punctul de lucru bar în localitatea Meriș, . aparținând . găsind în activitate pe F. E. și Pogana M. care au dat declarații scrise cu privire la raporturile de muncă existente cu angajatorul. Dintre cele două persoane menționate numita F. E. a declarat în fața inspectorilor de muncă că este în perioadă de probă, nu a semnat contract individual de muncă, nu a negociat salariul și nu a semnat nici fișă de protecția muncii dar are un program de 6 ore 7 zi, iar colega sa Pogana M. a precizat că lucrează cu forme legale de angajare.
Astfel având în vedere situația existentă pe teren, declarația persoanei găsite în activitate precum și faptul că petenta nu a prezentat nici un document care să dovedească o altă stare de fapt, organul de control a constatat că petenta a încălcat prevederile art.81 al.1 și 3, art.83 lit.a și art.90 alin.1 și alin.2 din HG nr.1425/2006 modificată și completată de HG nr.955/2010 coroborate cu art.20 alin.1 și 2 din Legea nr.319/2006 privind securitatea și sănătatea în muncă, primind la muncă pe numita F. E. fără a fi fost instruită corespunzător în domeniul securității și sănătății în muncă.
Conform art.20 din Legea 319/2006 privind securitatea și sănătatea în muncă, angajatorul avea obligația să asigure condiții pentru ca fiecare lucrător să primească o instruire suficientă și adecvată în domeniul securității și sănătății în muncă, în special sub forma informării și instruirii la locul de muncă.
Art. 94 din HG nr.1425/2006 actualizată precizează că:începerea efectivă a activității la postul de lucru de către lucrătorul instruit se face numai după verificarea cunoștințelor de către șeful ierarhic superior celui care a făcut instruirea și se consemnează în fișa de instruire individuală” Potrivit art.81 alin.3 din HG nr.1425/2006 actualizată” După efectuarea instruirii, fișa de instruire individuală se semnează de către lucrătorul instruit și de către persoanele care au efectuat și au verificat instruirea”.
Consideră că fapta angajatorului prezintă un grad ridicat de pericol social având în vedere faptul că scopul instruirii introductiv-generale este de a informa salariatul despre activitățile specifice unității respective, riscurile pentru securitate și sănătate munca precum și măsurile și activitățile de prevenire și protecție la nivelul unității .
De asemenea, după efectuarea instruirii generale se realizează instruirea la locul de muncă având ca scop prezentarea riscurilor pentru securitate și sănătate în muncă precum și măsurile de prevenire și protecție specifice fiecărui loc de muncă în vederea evitării accidentelor de muncă, îmbolnăvirilor profesionale, măsurile de acordare a primului ajutor, stingerea incendiilor, evacuarea lucrătorilor, utilizarea echipamentului individual de protecție specifice fiecărui loc de muncă/post de lucru sau fiecărei funcții exercitate.
A arătat că prin fapta sa, angajatorul a stat în pasivitate, ignorând rolul și importanța instruirii adecvate a lucrătorilor în domeniul securității și sănătății în muncă, instruire necesară în vederea prevenirii procedurii oricăror accidente de muncă și îmbolnăviri profesionale ale salariaților.
Față de cele prezentate consideră că sancțiunea aplicată este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite fiind vorba despre sănătatea și securitatea propriilor salariați .
Necunoașterea legii sau lipsa timpului nu sunt cauze exoneratoare de răspundere având în vedere că prevederile legii sunt imperative și nu se pot face derogări.
Instanța de fond a precizat că situația de fapt reținută de către organul de control corespunde realității, intimata petentă nereușind să probeze că numita F. E. nu desfășura activitate pentru angajatorul în cauză, însă în mod eronat apreciază că . nu avea obligația de a efectua instruirea corespunzătoare lucrătoarei menționate deoarece aceasta nu avea calitatea de salariat desfășurându-și activitatea” la negru”, raportându-se doar la depozițiile art. 5 lit. a din HG nr.1245/2006.
Potrivit dispozițiilor art. 5 lit. c din Legea nr.319/2006 republicată, angajatorul are obligația de a efectua instruirea corespunzătoare în domeniul securității și sănătății în muncă nu numai pentru persoanele care au calitatea de salariați ci și pentru orice participant la procesul de muncă, în această categorie încadrându-se acele persoane ce au acces în unitatea respectivă cu permisiunea angajatorului .
Astfel, indiferent de calitatea pe care o avea numita F. E. intimata petentă avea obligația de a o instrui corespunzător în vederea evitării producerii accidentelor de muncă, aceasta încadrându-se la categoria „alți participanți” la procesul de muncă deoarece desfășura activitate, respectiv vindea la bar, fiind astfel o persoană care desfășura activitate în unitatea respectivă cu permisiunea angajatorului .
Consideră că instanța de fond a ajuns la concluzie, fără o analiză a situației de fapt existente și fără o motivare suficientă, legală și corectă. Mai mult, apreciază că motivarea sau considerentele unei hotărâri judecătorești, trebuie să arate toate motivele de fapt și de drept pe care s-a format convingerea.
De asemenea, consideră că starea de fapt consemnată de către inspectorii de muncă a fost conformă cu realitatea existentă la data efectuării controlului.
Sentința instanței de fond de anulare a procesului verbal de contravenție întocmit nu este de natură să sancționeze adecvat angajatorul pentru faptele constatate și nici să realizeze scopul preventiv al sancțiunii contravenționale, astfel de practică neconducând decât la încurajarea angajatorilor de a folosi proprii salariați fără a le efectua instruirea corespunzătoare la începerea activității .
În drept își întemeiază apelul pe dispozițiile art.466 alin.1 din Legea nr.134/2010 privind codul de procedură civilă .
Intimata – petentă a formulatîntâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
A arătat că prin plângerea formulată a solicitat anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din 16.10.2013 arătând că la data de 15.10.2013 inspectorii de muncă din cadrul ITM M. au efectuat un control pe raza comunei Broșteni, verificând respectarea actelor normative în vigoare în domeniul relațiilor de muncă, dar și în domeniul sănătății și securității în muncă și au reținut că au identificat la locul de muncă pe numita Fraiotru E. care a declarat că desfășoară actiivtate în cadrul societății din data de 15.10.2013 și că nu a semnat fișa individuală de instruire în domeniul sănătății și securității în muncă.
A susținut că a motivat plângerea și a arătat că în domeniul SSM avea contract de prestări servicii cu o firmă specializată în domeniul SSM, respectiv nr.7/01.09.2012, instructajul introductiv general, conform art.2 lit.j din contract, se efectuează de către reprezentantul firmei prestatoare iar cu privire la numita F. E., deși din declarația acesteia rezultă că a început activitatea la data de 15.10.2013, această stare de fapt nu s-a produs efectiv niciodată, deoarece la data controlului aceasta a venit să anunțe că nu mai solicită angajarea, găsindu-și serviciu în Italia.
A mai arătat că, prin sentința criticată instanța de fond a admis plângerea formulată și a anulat procesul verbal iar împotriva acesteia a formulat apel intimata criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, arătând că indiferent de calitatea pe care o avea F. E. aveau obligația să o instruiască corespunzător în domeniul SSM deoarece vindea la bar.
Este adevărat că motivarea instanței de fond nu este conformă actelor de la dosarul cauzei, însă soluția din dispozitiv este corectă și legală, motiv pentru care nu au putut formula apel, ținând seama de prevederile art. 461 C.pr.civ. potrivit căruia calea de atac se îndrepta împotriva dispozitivului hotărârii .
Astfel, cum rezultă din înscrisurile existente la dosarul cauzei, înscrisuri care se coroborează și cu declarațiile martorilor la data de 14.10.2013 i-a fost efectuat instructajul în domeniul sănătății și securității în muncă de către firma prestatoare, dat fiind faptul că au existat discuții cu aceasta în vederea angajării. Însă, la data de 15.10.2013 a venit să anunțe că renunță la negocierea și încheierea contractului întrucât urmează să plece în Italia unde urma să se angajeze.
A mai arătat că a depus la dosarul cauzei atât copia fișei de instructaj în domeniul SSM, întocmit de firma prestatoare, dar și înscrisuri care atestă că începând cu data de 30.10.2013 martora F. E. era angajată în Italia.
A susținut că apelanta în mod eronat arată că Fraiotru E. a fost găsită în activitate, în condițiile în care din probele administrate rezultă că la acel moment în bar era și martora Pomaga M., care era angajata societății, iar locația este una foarte mică, cu trei sau patru mese și care nu justifică angajarea a două persoane pentru deservirea a patru mese.
Fișa de identificare nu este o probă absolută și face dovada stării de fapt până la proba contrarie. Ori, prin probele administrate în cauză, atât declarațiile de martor cât și înscrisurile administrate în cauză se face dovada contrară fișei de identificare și stării de fapt reținute în procesul verbal, în sensul că singura persoană angajată a societății era la momentul controlului Pomaga M. iar Fraiotru E. nu presta muncă în interesul societății și se afla acolo pentru a comunica faptul că nu mai dorește să se angajeze pentru că urmează să plece în străinătate.
În condițiile date, este mai mult decât evident că starea de fapt reținută de organele de control a fost răsturnată de probele administrate în cauză.
Analizând apelul prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, instanța apreciază că acesta este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Prin procesul-verbal de contraventie . nr._ din 16.10.2013 petenta a fost sanctionata contraventional cu suma de 8000 lei in temeiul art.20 alin.1 si 2 din Legea nr.319/2006, retinandu-se că la data de 15.10.2013 inspectorii de muncă din cadrul ITM M. au efectuat un control pe raza comunei Broșteni, verificând respectarea actelor normative în vigoare în domeniul relațiilor de muncă, dar și în domeniul sănătății și securității în muncă și au reținut că au identificat la locul de muncă pe numita F. E., care a declarat că desfășoară activitate în cadrul societății din data de 15.10.2013 și că nu a semnat fișa individuală de instruire în domeniul sănătății și securității în muncă.
Instanta de fond a stabilit ca numita F. E. nu avea calitatea de lucrator potrivit art.5 lit.a din Legea nr.319/2006, nefiind angajata de un angajator potrivit legii si nici nu se incadreaza in celelalte categorii prevazute de art.83 si90 din HGR nr.1425/2006.
Apelanta sustine prezentul apel invocand faptul ca exista obligatia de instruire in temeiul art.5 lit. c din Legea nr.319/206 si pentru numita F. E., aceasta incadrandu-se in categoria „ alti participanti la procesul de munca”.
Prin „ alți participanți la procesul de muncă” se inteleg - persoane aflate în întreprindere și/sau unitate, cu permisiunea angajatorului, în perioada de verificare prealabilă a aptitudinilor profesionale în vederea angajării, persoane care prestează activități în folosul comunității sau activități în regim de voluntariat, precum și șomeri pe durata participării la o formă de pregătire profesională și persoane care nu au contract individual de muncă încheiat în formă scrisă și pentru care se poate face dovada prevederilor contractuale și a prestațiilor efectuate prin orice alt mijloc de probă;”
Instanta de apel constata ca numita F. E. intentiona sa se angajeze in cadrul societatii petente, motiv pentru care a obtinut la data de 14.10.2013 o fisa de aptitudini din care rezulta ca este apta medical pentru activitatea de muncitor necalificat in sector alimentar, iar la data de 12.10.2013 a semnat o fisa de instruire colectiva privind securitatea si sanatatea in munca, societatea detinand in acelasi timp un contract de consultanta nr.7/01.09.2012 incheiat cu un prestator de servicii de prevenire si protectie conform legii nr.319/2006.
La data de 15.10.2013 numita F. E. a fost gasita in acelasi bar impreuna cu numita Pomaga M., angajata a intimatei, insa numita aceasta venise sa anunte ca renunta la negocierea si semnarea contractului de munca, intrucat urmeaza sa plece in Italia peste 2-3 zile, unde se va angaja, la dosar depunandu-se si contractul de munca incheiat ulterior la data de 30.10.2013, in limba italiana si tradus de traducator autorizat. Acest aspect reiese atat din declaratia numitei F. E., cat si din declaratia numitei Pomaga M..
Prin urmare, la data de 15.10.2013 numita F. E. nu se incadreaza nici in categoria „alti participanti la procesul de munca” intrucat nu poate fi considerata persoana aflata în întreprindere și/sau unitate, cu permisiunea angajatorului, în perioada de verificare prealabilă a aptitudinilor profesionale în vederea angajării, ea nemaiavand interesul in obtinerea unui contract de munca cu apelanta.
F. de cele de mai sus, instanta va dispune respingerea apelului ca neintemeiat, mentinandu-se sentinta atacata ca temeinica si legala.
In temeiul art.480 alin.1 din CPCiv.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge apelul formulat de apelantul – intimat I. T. DE MUNCĂ M., cu sediul în Drobeta Turnu Severin, ..3, județ M. împotriva sentinței civile nr. 401/18 aprilie 2014, pronunțată de Judecătoria Strehaia în dosar nr._, intimată fiind petenta .., cu sediul în Motru, Aleea Muncii, ., ..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 28 octombrie 2014, la sediul Tribunalului M..
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
C. A. F. D. Z.
GREFIER,
C. T. P.
Red. C.A.F./C.T.P.
Ex.4/7 pag.
Data: 28 noiembrie 2014
Cod operator 2626
| ← Pretentii. Sentința nr. 2650/2014. Tribunalul MEHEDINŢI | Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 517/2014.... → |
|---|
