Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 517/2014. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 517/2014 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 17-06-2014 în dosarul nr. 11297/225/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 412/2014
Ședința publică de la 17 Iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. T.
Judecător A. C.
Grefier V. B.
Pe rol soluționarea apelului formulat de apelanta -petentă ., împotriva sentinței nr. 517/04.02.2014, pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de S. Pentru Controlul în Transport Rutier- Inspectoratul Teritorial 6, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns consilier juridic M. N. pentru apelanta-petentă, cu delegație la dosar, lipsă fiind intimatul.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, cauza fiind în stare de judecată s-a acordat cuvântul asupra apelului.
Consilier juridic M. N. pentru apelanta-petentă a solicitat admiterea apelului, casarea sentinței și pe fond admiterea plângerii și anularea procesului verbal de contravenție cu consecința exonerării petentei de plata amenzii contraventionale aplicate. Pe fond a susținut că perioada analizată 27.07.-28.07.2013, în data respectivă fiind zile de sâmbătă și duminică, începe repausul săptămânal și ca atare constatarea reținută și de instanța de fond nu este reală și este contrară logicii timpului, o activitate nu poate să înceapă la ora 20 și să se sfârșească la ora 06 a aceleiași zile, astfel că fapta nu există.
Cu privire la calitatea agentului constatator, a susținut că, potrivit ordinului MTI nr.995/2011, controlul în trafic se efectuează de către echipaje formate din cel puțin doi inspectori în funcție de tematică și complexitatea controlului, dintre care cel puțin unul trebuie să fie atestat potrivit dispozițiilor art. 26 alin 6, însă din conținutul actului contestat nu rezultă echipajul de control și nici atestarea pentru aplicarea RNTR 1.
Mai mult, lipsa atestatului prevăzut în ordin, echivalează cu lipsa calității de agent constatator întrucât, nu toți inspectorii pot efectua CTT și numai dacă sunt într-un echipaj cu un inspector care are atestatul prevăzut în ordin, iar controlul nu poate fi executat de un singur inspector ci dintr-un echipaj format din cel puțin doi inspectori, apreciind astfel că actul de constatare este nelegal prin nerespectarea calității de agent constatator ceea ce constituie un caz de nulitate absolută a procesului verbal. C. cheltuieli de judecată, reprezentând taxa de timbru.
TRIBUNALUL
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta Turnu Severin sub nr._, petenta . a solicitat instanței în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de S. Pentru Controlul în Transport Rutier- Inspectoratul Teritorial 6 anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/06.08.2013 și exonerarea de la plata amenzii.
În motivarea plângerii, a arătat că a fost sancționată cu amendă în cuantum de 3.000 lei în conformitate cu prevederile art. 9 alin. 1 lit. e din OG 37/2007, însă fapta reținută nu întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 8 alin. 3 pct. 5 din OG 37/2007, prin lipsa laturii obiective privind nerespectarea perioadei minime de odihnă zilnică cu până la o oră.
A precizat că nu a fost respectată prevederea din Ordinul MTI nr. 995/2011 care reglementează activitatea de control in trafic cu privire la respectarea reglementarilor interne in domeniul transportului rutier si anume" art. 7 alin.4, potrivit căruia ,, Controlul in trafic se efectuează de către echipaje formate din cel puțin doi inspectori, în funcție de tematica si complexitatea controlului, dintre care cel puțin unul trebuie sa fie atestat potrivit dispozițiilor art. 26 alin 6.
De asemenea articolul 9 alin. 4 din Ordonanța nr. 37/2007 prevede: ,,Contravențiile prevăzute in prezenta ordonanță se constată și se sancționează de către personalul cu atribuții de inspecție și control din cadrul Autorității Rutiere Române - A.R.R., de către personalul cu atribuții de inspecție și control din cadrul Inspecției Muncii -I.M., Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse și de către polițiștii rutieri, potrivit competențelor ce le revin”.
A mai menționat petenta că prin HG nr. 1088/2011 se aprobă Regulamentul de organizare și funcționare a Inspectoratului de S. pentru Controlul în Transportul Rutier, care la art. 7 stabilește atribuțiile acestuia, printre care:,, acesta exercită controlul respectării regulilor privind perioadele de conducere, pauzele și perioadele de odihnă ale conducătorilor auto și utilizarea aparatelor de înregistrare a activității acestora”.
De asemenea a precizat că ISCTR nu are competența constatării și sancționării contravențiilor prevăzute de OG nr. 37/2007, actualizată, deoarece nu este nominalizat în lege să facă acest lucru, iar procesul verbal a fost întocmit cu nerespectarea art.19 alin.1 din OG nr.2/2001, în sensul că nu este semnat de agentul constatator.
În drept, petenta a invocat dispozițiile art. 10 din OG 37/2007 și art. 31 și următoarele din OG 2/2001.
În dovedirea plângerii a depus, în fotocopie, următoarele înscrisuri: procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/06.08.2013, formularul,, Activități pentru L. N. Ș.”.
Instanța, având în vedere dispozițiile art. 201, alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă a comunicat intimatei un exemplar al cererii de chemare în judecată și înscrisurilor anexate, cu mențiunea că are obligația de a depune întâmpinare în termen de 25 zile de la comunicarea cererii de chemare în judecată, sub sancțiunea decăderii din dreptul de a mai propune probe și de a mai invoca excepții, în afara celor de ordine publică.
Intimatul la data de 25.11.2013 a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii formulate.
A arătat că, în data de 06.08.2013, ora 11.00 pe DN6 km 329+200, pe raza localității Șimian, județul M., a fost oprit și verificat în trafic ansamblul format din autotractor cu numărul de înmatriculare_ și semiremorca cu numărul de înmatrciculare_, aparținând petentei, iar în urma verificării documentelor aflate la bordul vehiculului și a analizei datelor digitale descărcate de pe cartela tahograf s-a constatat faptul că în perioada 27.07._ ora 20:16-28.07.2013 ora 06:25 acesta a efectuat o odihnă minimă zilnică de 10 ore, mai puțin cu 51 de minute, făcându-se vinovat de nerespectarea perioadei minime de odihnă cu până la o oră. Petenta a fost sancționată conform prevederilor art. 9 alin. 1 litera e) din OG 37/2007.
Intimata a precizat că numai inspectorii ISCTR mai au atribuții de control cu privire la respectarea dispozițiilor privind transportul rutier, potrivit art. 12 alin. 1 și 2 din OG nr. 26/2001.
S-a menționat că sunt întrunite elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 8 alin. 1 pct. 5 din OG nr. 37/2007 cu modificările și completările ulterioare, precum și corecta individualizare a sancțiunii, în condițiile aplicării amenzilor în cuantumul minim prevăzut de art. 9 alin. 1 lit. e din același act normativ, motiv pentru care nu se justifică înlocuirea amenzii contravenționale cu avertismentul.
Întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 201 și art.205 - 208 Cod procedură civilă, art. 8 alin. 3 pct. 5 din OG nr. 37/2007 privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele și a perioadelor de odihnă ale conducătorilor auto și utilizarea aparatelor de înregistrare a acitivităii acestora, Regulamentul(CE) nr. 561 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 martie 2006 privind armonizarea anumitor dispoziții ale legislației sociale în domeniul transporturilor rutiere, de modificare a regulamentelor (CEE) nr. 3821/85 și (CE) nr. 2135/98 ale Consiliului de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 3820/85 al Consiliului La întâmpinare au fost atașate, în fotocopie, următoarele înscrisuri: împuternicirea nr._/17.06.2013; procesul-verbal . nr._, extrasul din baza de date a ARR, dovada de verificare, CI L. N. Ș., certificatul de pregătire profesională ale conducătorului auto, certificate de înmatriculare, extrase timp de conducere, controlul săptămânal al conducătorului auto, CMR.(f.39-52).
La data de 16.12.2013 s-a depus de către petentă răspuns la întâmpinare prin care a solicitat admiterea plângerii așa cum a fost formulată.
Prin sentința nr. 517/04.02.2014 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin a fost respinsă plângerea formulată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut în esență, din probatoriul administrat în cauză că petenta se face vinovată de săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. 3 pct. 5 din OG nr. 37/2002, modificată prin aceea că, la data de 06.08.2013, ora 11.00 pe DN6 km 329+200, pe raza localității Șimian, județul M., a fost oprit și verificat în trafic ansamblul format din autotractor cu numărul de înmatriculare_ și semiremorca cu numărul de înmatrciculare_, aparținând petentei, iar în urma verificării documentelor aflate la bordul vehiculului și a analizei datelor digitale descărcate de pe cartela tahograf s-a constatat faptul că în perioada 27.07.2013 ora 20:16-28.07.2013 ora 06:25, acesta a efectuat o odihnă minimă zilnică de 10 ore si 9 minute, mai puțin cu 51 de minute, făcându-se vinovată de nerespectarea perioadei minime de odihnă cu până la o oră.
Procesul verbal nu a fost semnat de către petentă, fiind întocmit în lipsa acesteia.
Potrivit art.8 alin.3 pct.5 din OG nr. 37/2002 reprezintă încălcare foarte grave ale dispozițiilor Regulamentului Parlamentului European și al Consiliului (CE) nr. 561/2006, ale Regulamentului (CEE) nr. 3.821/85 și, după caz, ale Acordului AETR și constituie contravenție, dacă aceasta nu este considerată infracțiune potrivit legii penale, nerespectarea perioadei minime de odihnă zilnică cu două ore și 30 de minute sau mai mult.
În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal, instanța a reținut că acesta cuprinde toate elementele prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, respectiv mențiunile privind numele, prenumele, calitatea agentului constatator, numele și domiciliul contravenientului, fapta săvârșită, data comiterii acesteia, semnătura agentului constatator, nefiind incident vreunul din cazurile de nulitate absoluta.
Cu privire la aspectul de nelegalitate invocat de petentă, s-a apreciat de instanță ca fiind neîntemeiat, în condițiile în care procesul verbal de contravenție, poartă semnătura agentului constatator care l-a întocmit.
Cu privire la calitatea agentului constatator, se reține de către instanță că potrivit art.12 din OG 26/2011 „(1) Personalul I.S.C.T.R. va exercita atribuțiile de inspecție și control care revin, potrivit actelor normative în vigoare, personalului cu atribuții de inspecție și control din cadrul A.R.R., R.A.R. și C.N.A.D.N.R. - S.A., precum și personalului împuternicit de Ministerul Transporturilor și Infrastructurii în acest scop, stabilite conform art. 11 alin. (1).
(2) Începând cu data de 4 decembrie 2011, A.R.R., R.A.R. și C.N.A.D.N.R. - S.A. nu mai exercită atribuțiile de inspecție și control în trafic privind respectarea reglementărilor interne și internaționale în domeniul transporturilor rutiere, cu excepția controlului desfășurat de către C.N.A.D.N.R. - S.A. în punctele de trecere a frontierei de stat.”
Față de prevederile legale enunțate, reprezentanții intimatei au atribuții de control cu privire la respectarea dispozițiilor privind transportul rutier, fiind deci competenți să constate săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. 3 pct. 5 din OG nr. 37/2007 și să aplice sancțiunea.
Cu privire la temeinicia procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, instanța a reținut că acesta este un act administrativ de autoritate, cu caracter jurisdicțional, ce face dovada deplină a situației de fapt până la proba contrară, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001.
În acest sens, instanța a reținut că petentul nu a făcut dovada contrară, astfel cum a susținut prin plângere. Dimpotrivă, instanța constată, că între procesul verbal de contravenție și probele depuse de intimată în susținerea acestuia (f.41-52) există legătură, în sensul că acestea se coroborează.
Or, instanța i-a acordat dreptul petentei de a formula apărări și a încuviințat și administrat pentru petentă proba cu înscrisurile de la dosar.
În consecință, instanța a constatat că forța probantă a procesului-verbal nu a fost înlăturată, acesta bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie.
Concluzionând, procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului instrumentator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției petentului cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
În ceea ce privește sancțiunea aplicată, instanța a apreciat că aceasta a fost corect individualizată, raportat la dispozițiile art. 5 alin. 5 și ale art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001. Astfel, amenda aplicată petentei, în cuantumul minim prevăzut de lege este proporțională cu gradul de pericol social sporit al faptei săvârșite.
Față de considerentele expuse mai sus, dat fiind faptul că prezumția de veridicitate a procesului-verbal contestat instituită de legea română nu a fost răsturnată prin proba contrară făcută de către petentă și având în vedere jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, în temeiul art. 34 coroborat cu art. 31 din OG nr. 2/2001, instanța a respins plângerea formulată.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel petenta . criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului, anularea în totalitate a sentinței și reținând cauza să se admită plângerea formulată.
În motivare, apelanta-petentă a susținut că, situația de fapt reținută de instanța de fond este în totală discordanță cu datele stocate pe tahograf.
Astfel, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar atât de petentă cât și de intimată, rezultă că perioada analizată este 27.07.2013 – zi de sâmbătă și 28.07.2013- o zi de duminică.
În data de 27.07.2013 conducătorul auto a cărei cartelă a fost analizată, respectiv numitul L. N. Ș., a început activitatea la ora 06:25 și a încheiat-o la 20:16. În data de 27.07.2013 ora 20:16, începe perioada de repaus săptămânal ce cuprinde zilele de duminică 28.07.2013 și până luni 29.07.2012 ora 10:14.
În ziua de duminică – 28.07.2013 conducătorul auto nu are nicio activitate fiind în repaus, iar la ora 06:25 în formularele descărcate de pe cartela tahograf în întreaga lună iulie 2013 este înscrisă doar în ziua de sâmbătă 27.08.2013.
Ca atare constatarea reținută și de instanța de fond nu este reală și este contrară logicii timpului, o activitate nu poate să înceapă la ora 20 și să se sfârșească la ora 06 a aceleiași zile.
În soluționarea plângerii instanța de fond, din eroare, a constatat că prezumția de veridicitate a procesului verbal contestat nu a fost răsturnată de petentă, reținând că nu s-a făcut proba contară constatărilor persoanele ale agentului constatator .
De asemenea, a mai susținut apelanta petentă că instanța de fond nu a soluționat excepțiile invocate cu privire la nerespectarea ordinului MTI nr.995/2011, potrivit căruia controlul în trafic se efectuează de către echipaje formate din cel puțin doi inspectori în funcție de tematică și complexitatea controlului, dintre care cel puțin unul trebuie să fie atestat potrivit dispozițiilor art. 26 alin 6.
Din conținutul actului contestat nu rezultă echipajul de control și nici atestarea pentru aplicarea RNTR 1.
Mai mult, lipsa atestatului prevăzut în ordin echivalează cu lipsa calității de agent constatator întrucât, nu toți inspectorii pot efectua CTT și numai dacă sunt într-un echipaj cu un inspector care are atestatul prevăzut în ordin, iar controlul nu poate fi executat de un singur inspector ci dintr-un echipaj format din cel puțin doi inspectori, apreciind astfel că actul de constatare este nelegal prin nerespectarea calității de agent constatator ceea ce constituie un caz de nulitate absolută.
În drept, apelul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 466 și următoarele Cod de procedură civilă.
A anexat în copie, sentința apelată și dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 lei, precum și formularul de activități pentru L. N. Ș..
Intimatul Inspectoratul de S. Pentru Controlul în Transport Rutier- ISCTR a formulat în cauză întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței de fond ca fiind legală și temeinică.
A susținut intimatul că, potrivit art.8 alin. l pct.5 din O.G. 37/2007, privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele și perioadele de odihnă ale conducătorilor auto și utilizarea aparatelor de înregistrare a activității acestora, fapta petentei face parte din încălcările minore ale dispozițiilor Regulamentului Parlamentului European și al Consiliului (CE) nr. 561/2006, ale Regulamentului (CEE) nr. 3.821/85 și, după caz, ale Acordului AETR și constituie contravenție, dacă aceasta nu a fost săvârșită în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să constituie infracțiuni, iar în aceste condiții procesul-verbal de contravenție este temeinic și legal pentru următoarele considerente:
Astfel, pentru ca transportul rutier să se desfășoare în deplină legalitate, acesta se poate efectua doar în condițiile respectării legislației stabilite de Uniunea Europeană și reglementărilor naționale din domeniul transporturilor, precum și ale acordurilor și convențiilor internaționale la care România este parte.
În acest sens, există Regulamentul Consiliului (CEE) nr.3821/85 privind aparatura de înregistrare în transportul rutier, modificat prin Regulamentul Consiliului (CE) nr.2135/98, Regulamentul Comisiei(CE) nr.1360/2002 și Regulamentul Parlamentului European și al Consiliului (CE) nr.561/2006, ca norme europene, iar O.G. nr.37/2007 privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele si perioadele de odihna ale conducătorilor auto si utilizarea aparatelor de înregistrare a activității acestora, modificată prin O.G. nr.21/2009, ordonanță aprobată prin Legea nr. 52/2010, ca norme interne.
Astfel, prin O.G. nr.37/2007 legiuitorul a defalcat abaterile de la regulile privind perioadele de conducere, pauzele și perioadele de odihnă ale conducătorilor auto și utilizarea aparatelor de înregistrare a activității acestora, clasificându-le astfel: alineatul 1 al art.8 enumerând faptele ce reprezintă încălcările foarte grave ale dispozițiilor Regulamentului Parlamentului European si al Consiliului (CE) nr.561/2006 si ale Regulamentului (CEE) nr.3821/85; alineatul 2 al art.8 enumerând faptele ce reprezintă încălcările grave ale dispozițiilor Regulamentului Parlamentului European si al Consiliului (CE) nr.561/2006 si ale Regulamentului (CEE) nr.3821/85 și alineatul 3 al art.8 enumerând încălcările minore ale dispozițiilor Regulamentului Parlamentului European si al Consiliului (CE) nr.561/2006 si ale Regulamentului (CEE) nr.3821/85
A mai precizat intimatul faptul că, prin intermediul controalelor efectuate în trafic, este verificată repartizarea pauzelor astfel încât să se prevină conducerea abuzivă, întrucât presiunile economice și concurența din domeniul transporturilor rutiere au condus la nerespectarea de către firmele de transport a unor norme.
A invocat intimat, dispozițiile art.4, 8 și 26 din Reglementările CE 561/2006.
A mai susținut intimatul că nerespectarea timpul de odihnă prezintă un grad de pericol social sport, întrucât activitatea conducătorului auto, activitatea de conducere, repaus, odihnă care este obligatorie și cuprinsă în OG nr.37/2007, iar ignorarea acestora poate avea consecințe grave în ceea ce privește siguranța rutieră.
A apreciat intimatul că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 8 alin 3 pct. 5 din OG nr.37/2007, precum și corecta individualizare a sancțiunii, în condițiile aplicării amenzilor în cuantumul prevăzut de art. 9 alin 1 lit. e din același act normativ, motiv pentru care nu se justifică înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 471 alin 5 Cod de procedură civilă, art. 8 alin 3 pct. 5 din OG nr.37/2007, Regulamentul CE nr.561 al Parlamentului European si al Consiliului .
Apelanta-petentă a depus la dosar răspuns la întâmpinare, prin care a reluat susținerile din cererea de apel.
Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și în raport de dispozițiile art.476-479 N.C.pr.civ. instanța reține că apelul este fondat pentru următoarele considerente:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/06.08.2013, apelanta-petentă . a fost sanctionată cu 3.000 lei amendă contraventională în baza art.8 alin.3 pct.5 din OG 37/2007 pentru faptul că în data de 06.08.2013, ora 11.00 pe DN6 km 329+200, pe raza localității Șimian, județul M., a fost oprit și verificat în trafic ansamblul format din autotractor cu numărul de înmatriculare_ și semiremorca cu numărul de înmatrciculare_, aparținând petentei, iar în urma verificării documentelor aflate la bordul vehiculului și a analizei datelor digitale descărcate de pe cartela tahograf s-a constatat faptul că în perioada 27.07._ ora 20:16-28.07.2013 ora 06:25 acesta a efectuat o odihnă minimă zilnică de 10 ore, mai puțin cu 51 de minute, făcându-se vinovat de nerespectarea perioadei minime de odihnă cu până la o oră.
Prin sentința nr. 517/04.02.2014 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin a fost respinsă plângerea formulată, retinându-se legalitatea si temeinicia procesului verbal de contraventie contestat precum si aspectul că petenta se face vinovată de săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. 3 pct. 5 din OG nr. 37/2002, modificată.
Prin motivele de apel, apelanta-petentă critică hotărârea instanței de fond sub aspectul că aceasta nu a soluționat excepțiile invocate cu privire la nerespectarea ordinului MTI nr.995/2011, potrivit căruia controlul în trafic se efectuează de către echipaje formate din cel puțin doi inspectori în funcție de tematică și complexitatea controlului, dintre care cel puțin unul trebuie să fie atestat potrivit dispozițiilor art. 26 alin 6, iar situația de fapt reținută este în totală discordanță cu datele stocate pe tahograf.
Referitor la motivul de apel privind lipsa calității de agent constatator a inspectorului ISCTR si implicit a necompetentei acestuia de a constata contravenția prev.de art.8 alin.3 pct.5 din OG 37/2007, tribunalul retine că potrivit art.12 din OG 26/2011 personalul I.S.C.T.R. va exercita atribuțiile de inspecție și control care revin, potrivit actelor normative în vigoare, personalului cu atribuții de inspecție și control din cadrul A.R.R., R.A.R. și C.N.A.D.N.R. - S.A., precum și personalului împuternicit de Ministerul Transporturilor și Infrastructurii în acest scop, stabilite conform art.11 alin. 1, iar începând cu data de 4 decembrie 2011, A.R.R., R.A.R. și C.N.A.D.N.R. - S.A. nu mai exercită atribuțiile de inspecție și control în trafic privind respectarea reglementărilor interne și internaționale în domeniul transporturilor rutiere, cu excepția controlului desfășurat de către C.N.A.D.N.R. - S.A. în punctele de trecere a frontierei de stat.
De altfel, conform art.7 din H.G. nr. 1088/2011 privind aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a Inspectoratului de S. pentru Controlul în Transportul Rutier, ISCTR exercită controlul respectării regulilor privind perioadele de conducere, pauzele și perioadele de odihnă ale conducătorilor auto și utilizarea aparatelor de înregistrare a activității acestora.
În consecință, raportat la aceste dispoziții legale și față de data constatării contravenției, inspectorii din cadrul ISCTR aveau competentă să constate contravenția privind perioadele de conducere, pauzele si perioadele de odihna ale conducătorilor auto si utilizarea aparatelor de înregistrare a activității acestora si să aplice în mod corespunzător sancțiunea contravențională.
În ceea ce privește motivul de apel privind interpretarea eronată a probatoriului administrat în cauză, tribunalul retine că potrivit art.8 alin.3 pct.5 din OG nr. 37/2002 reprezintă încălcare foarte grave ale dispozițiilor Regulamentului Parlamentului European și al Consiliului (CE) nr. 561/2006, ale Regulamentului (CEE) nr. 3.821/85 și, după caz, ale Acordului AETR și constituie contravenție, dacă aceasta nu este considerată infracțiune potrivit legii penale, nerespectarea perioadei minime de odihnă zilnică cu două ore și 30 de minute sau mai mult.
Examinând graficul extras de pe cartela conducătorului auto L. N. Ș.(fila 6 dosar fond) precum si graficul extras de inspectorii ISCTR cu ocazia efectuării controlului(fila 48 dosar fond), tribunalul retine că în data de 27.07.2013 conducătorul auto a început activitatea la ora 06:25 și a încheiat-o la 20:16, iar în data de 27.07.2013 ora 20:16, începe perioada de repaus săptămânal ce cuprinde zilele de duminică 28.07.2013 și până luni 29.07.2012 ora 10:14.
În consecință, în ziua de duminică – 28.07.2013 conducătorul auto nu a desfășurat nicio activitate, fiind în repaus, astfel încât se apreciază că în cauză nu subzistă contravenția prev.de art.8 alin.3 pct.5 din O.G.37/2007.
Față de motivele de apel formulate și constatând că în cauză nu subzistă motive de ordine publică care să fie invocate din oficiu, potrivit disp.art.479 C.proc.civilă, urmează ca ]n baza art.480 alin.2 C.proc.civilă să fie admis apelul formulat de apelanta-petentă ., schimbată sentința nr. 517/04.02.2014 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în dosar nr._, în sensul admiterii plângerii formulate, anulării procesului-verbal . nr._/06.08.2013 si exonerării petentei de plata amenzii contraventionale în cuantum de 3.000 lei.
Vazând si disp.art.art.482 C.proc.civilă coroborate cu disp.art.424 și următoarele C.proc.civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul formulat de apelanta-petentă ., cu sediul în orașul Aiud, ., ., județul A., împotriva sentinței nr. 517/04.02.2014, pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de S. Pentru Controlul în Transport Rutier- ISCTR, cu sediul în municipiul București, ..38, sector 1, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
Schimbă sentința nr. 517/04.02.2014 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în dosar nr._ .
Admite plângerea formulată de petenta . împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/06.08.2013 încheiat de intimatul Inspectoratul de S. Pentru Controlul în Transport Rutier- ISCTR.
Anulează procesul verbal . nr._/06.08.2013.
Exonerează petenta de plata amenzii contravenționale în cuantum de 3.000 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 17 Iunie 2014 la sediul Tribunalului M.
Președinte, E. T. | Judecător, A. C. | |
Grefier, V. B. |
Red.A.C./Tehnored. V.B./16.07.2014
Ex.4/16.07.2014
Jud.fond T.T.
Cod operator 2626
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 632/2014.... | Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... → |
|---|
