Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința nr. 1169/2014. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1169/2014 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 31-03-2014 în dosarul nr. 11482/101/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C. A. ȘI FISCAL
Sentința Nr. 1169/2014
Ședința publică de la 31 Martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. Z.
Grefier O. E. C.
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe reclamanta S. F. și pe pârâtele P. C. V. și U. A. TERITORIALĂ V., PRIN PRIMAR, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns reclamanta, personal și secretar R. D., pentru pârâte.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța, în temeiul art. 254 alin. 5 Cod procedură civilă, pune în discuție probatoriul necesar a mai fi administrat în cauză.
Reclamanta solicită acordarea unui nou termen de judecată pentru a depune la dosar sentința pronunțată în dosarul nr._/101/2013 și pentru a se aștepta raportul întocmit de Inspectoratul Teritorial de Muncă M..
Instanța respinge cererea cu înscrisurile solicitate de reclamantă apreciind că nu este utilă în soluționarea cauzei depunerea unei sentințe pronunțate într-o altă cauză tocmai pentru că această acțiune a fost respinsă.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, constatându-se cauza în stare de judecată s-a acordat cuvântul părților prezente asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei P. comunei Vânjuleț, asupra excepției inadmisibilității formulării cererii și pe fondul cauzei.
Reclamanta solicită respingerea excepțiilor invocate pe motiv că în dispoziția de încetarea contractului de muncă nu era menționat termenul de atacare a acesteia și instanța unde aceasta poate fi contestată, apreciind că au calitate procesuală pasivă în cauză primarul și U. A. Teritorială Vânjuleț.
Pe fondul cauzei a solicitat admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, reintegrarea acesteia pe funcția deținută anterior, plata salariilor din urmă și decontarea cheltuielilor de judecată constând în copii xerox depunând la dosar bonuri fiscale în acest sens.
Reprezentantul pârâtelor solicită admiterea excepțiilor invocate și respingerea acțiunii formulată de reclamantă ca neîntemeiată.
Invocă faptul că dispoziția de încetare a raportului de serviciu a fost adoptată cu respectarea prevederilor legale în baza hotărârilor de consiliu local.
În replică reclamata arătat că hotărârile de consiliu local au avut la bază acte false.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin cererea adresata Tribunalului M. și înregistrată sub nr._, la data de 05.12.2013, reclamanta S. F. în contradictoriu cu pârâta P. comunei Vânjuleț a formulat contestație împotriva dispoziției de desfacere a contractului de munca nr. 354/25.11.2013, emisa de P. C. Vinjulet, prin care, in baza art. 99, alin(l),lit b,din Legea 188/1999, privind Statutul funcționarului public, cu modificările si completările ulterioare, i s-a desfăcut contractul de munca, începând cu 26.12.2013, solicitând anularea acestei dispoziții, reintegrarea in funcția avuta si obligarea unității la plata despăgubirilor si a cheltuielilor de judecata.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că in perioada 25.03.2013 până în prezent, a desfășurat activitatea de inspector de resurse umane, la P. Vinjulet, iar prin decizia nr.354/25.11.2013 i s-a desfăcut contractul de munca pentru motivul reorganizării aparatului de specialitate al primarului comunei Vinjulet.
A considerat măsura luata împotriva sa drept netemeinica si nelegala deoarece dispoziția este lovita de nulitate absoluta, deoarece art.4 din dispozitivul dispoziției nu precizează termenul si instanța la care se poate adresa, ci doar o trimitere la Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.
A invocat faptul că deși dispoziția este motivată in scris si comunicata in termen legal, nu prevede explicit termenul in care te poți adresa instanței si instanța la care te poți motiv pentru care este lovita de nulitate absoluta.
În drept, reclamanta nu și-a întemeiat acțiunea.
În dovedirea acțiunii reclamanta a depus la dosar, în copie, următoarele înscrisuri: Dispoziția nr. 354/25.11.2013, adresa nr. 2547/25.11.2013 și carte de identitate.
La data de 10.01.2014 pârâta U. A. Teritorială Vânjuleț a formulat întâmpinare prin care a solicitat solicităm respingerea acțiunii formulată de reclamant ca fiind neîntemeiată.
A invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a primăriei comunei Vânjuleț, deoarece, prin acțiunea promovată, reclamanta a înțeles să cheme în judecată P. comunei Vânjuleț, pe care în mod eronat reclamanta o consideră emitenta actului administrativ contestat. Or potrivit dispozițiilor art. 68 din Legea nr.215/2001 republicată și actualizată, în exercitarea atribuțiilor sale, primarul este cei care emite dispoziții cu caracter normativ sau individual, in calitatea sa de reprezentant al Unității A. Teritoriale (care potrivit dispozițiilor art. 21 din Legea nr.215/2001, este persoană juridică de drept public cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu).
Potrivit dispozițiilor art.20, alin.l din Legea nr.215/2001: „ comunele, orașele și municipiilor suni unități administrativ teritoriale în care se exercită autonomia locală, iar potrivit alin.l al ari. 21 din Legea nr.215/2001 republicată și actualizată, în justiție, sunt reprezentate de primar sau după caz de către președintele consiliului județean.
De asemenea a invocat excepția lipsei procedurii prealabile prevăzută de art.7 din Legea nr. 554/2004 actualizată, potrivit cărora, „ înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia".
De asemenea, potrivit dispozițiilor art.l 1 alin.l lit.a din Legea nr.554/2004 actualizată:
„ Cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual, a unui contract administrativ, recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni de la: data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă".
Astfel ,cum reclamanta nu a procedat la formularea unei plângeri prealabile și cum legea este imperativă în acest sens, a apreciat că acțiunea promovată este inadmisibilă din acest punct de vedere.
Cat privește forma și conținutul cererii de chemare în judecată, a invocat faptul că, acțiunea nu este motivată în fapt și în drept, ne îmbrăcând condițiile de formă prevăzute de art. 194 lit.d din din noul Cod de procedură civilă. 2, nu sunt precizate dovezile pe care se sprijină fiecare capăt de cerere potrivit dispozițiilor art. 194 lit.e din noul Cod de procedura civilă, nu se precizează domiciliul sau reședința pârâtei, nu se precizează denumirea persoanei juridice și nici sediul acesteia potrivit dispozițiilor art. 194 lit.a coroborat cu art. 148 alin.l din noul Cod de Procedură Civilă. 4.
Pe fondul cauzei a arătat că, reorganizarea activității aparatului de specialitate al primarului, a fost efectivă și reală. In acest sens, a fost adoptată Hotărârea Consiliului Local V. nr._.11.2013, iar potrivit literaturii de specialitate din domeniul muncii, pentru ca o reorganizare prin restructurare sa fie efectivă, trebuie ca postul respectiv să nu se mai regăsească în organigramă și să nu se fi angajat o altă persoană pe acest post.
Mai mult din statul de funcții aprobat de ANFP,(avizul nr._/06.1 1.2013), reiese clar faptul că avizul s-a dat pentru reorganizare, numărul de posturi de 7 funcționari publici și 6 contractuali. Faptul că postul era unic in cadrul compartimentului resurse umane și achiziții publice, nu constituia un impediment la restructurarea acestuia, atâta timp cât activitatea ( funcția) pe care o desfășura ocupantul postului, nu se justifica pentru un numărul redus de salariați, atribuțiile postului fiind preluate prin dispoziția primarului de către alți salariați ( in speță secretarul comunei).
In drept, pârâta și-a întemeiat întâmpinarea pe dispozițiile art.205 din Codul de procedura Civilă, a art.99 alin.l lit b, 99 alin.6 și art 106 alin.l din Legea nr. 188/1999 și a art.36 alin.5 lit.e și art.68 din Legea 215/1991 republicată și actualizata.
În dovedire, pârâta a depus la dosar, în copie următoarele înscrisuri: nota de fundamentare nr.2315/17.09.2013care a stat la baza obținerii avizului ANFP, raportul compartimentului de specialitate din cadrul aparatului de specialitate al primarului, hotărârea Consiliului Local nr.38/25.11.2013; 4.-Organigrama aprobată in baza avizului ANFP, statul de funcții aprobat în urma reorganizării, avizul ANFP nr._/06.11.2013, adresa prin care s-a solicitat către ANFP lista funcțiilor publice in vederea redistribuirii reclamantei și dispoziția primarului nr. 354/25.11.2013;.
La data de 24.01.2014 reclamanta S. F. a formulat răspuns la întâmpinare prin care a solicitat admiterea contestației, anularea dispoziției nr. 354/25.11.2013 și reîncadrarea acesteia pe funcția avută și plata drepturilor bănești și a cheltuielilor de judecată.
A invocat faptul că în mod eronat se invocă excepția lipsei calității procesuale pasive deoarece dispoziția nr. 354/25.11.2013 poartă antetul Primăriei Vânjuleț fiind semnată de primarul C. N. și secretarul comunei R. D., iar în conținutul preavizului și corpului dispoziției se invocă Hotărârea de Consiliu Local, nr. 28/2013, deci, în mod temeinic și legal a indicat pârâta în răspunsul comunicării emisă de instanță în 12.12.2013
A mai invocat că în mod eronat, netemeinic și nelegal se invoca excepția lipsei procedurii prealabile, deoarece, fiind titulară de fapt și de drept a postului, de inspector resurse umane și fiind înștiințată de restructurarea lui în termen legal, s-a adresat instanței de judecată.
De asemenea a precizat că, postul era unic și nu se poate restructura, iar în întâmpinare, în mod eronat se arată că este nejustificată prezența lui deoarece atribuțiile reclamantei acoperă timpul de lucru necesar, iar aceste lucruri primarul le susține deoarece nu i- a cedat avansurilor sexuale și, în mod abuziv l-a ținut departe de exercitarea atribuțiilor de serviciu.
A arătat că data la care s- a ținut concursul pentru ocuparea posturilor de la Centru de zi, data încheierii contractelor și data pe care P. G. a semnat raportul 2526/20.11.2013 și prin care susține că existența postului meu nu se justifică din punct de vedere economic, deoarece, făcând parte din comisia de evaluare a fost remunerată corespunzător și nu mai dorește să se descopere abuzurile la care a fost părtașă, redactând acel raport prin care solicita desființarea postului știind de conflictul dintre mine și primar.
În dovedire reclamanta a depus la dosar, în copie, următoarele înscrisuri: bilete de navetă, dispoziția nr. 280/04.07.2013, referat și notă explicativă aferentă, plângere depusă împotriva numitului C. N., cerere audiență, de decontare navetă, de învoire în perioada preavizului, fișa postului din 20 iunie 2013, dispoziția de numire, nota de constatare precum și dispozițiile 178 și 179 din 01 iulie 2013 și situația de recuperare a banilor.
Prin adresa nr. 659/03.03.2014 au fost comunicate relații de la P. Vânjuleț.
În ședința publică din data de 10.03.2014 s-a dispus conceptarea și citarea în cauză în calitate de pârâtă a Unității A. Teritorială Vânjuleț.
La data de 11.03.2014 reclamanta a depus la dosar precizare de acțiune prin care a arătat că înțelege să solicite reintegrarea acesteia pe funcția deținută anterior, respectiv de inspector de resurse umane, clasa I, grad asistent, cu aceleași atribuții prezentate în fișa postului valabilă din 20.06.2013.
Analizând acțiunea formulată de reclamant, instanța constată următoarele:
Conform dispozițiilor articolului 248 din NCPC, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și mai apoi asupra celor de fond care ar face inutilă administrarea de probe sau cercetarea în fond a cauzei.
Ca atare, instanța constată că pârâta a invocat în termenul legal al articolului 130 alineatul 2 din NCPC excepția lipsei calității procesuale pasive, respectiv înaintea primului termen de judecată la care părțile au fost legal citate, și anume prin întâmpinarea depusă la fila 23 a dosarului.
În ceea ce privește excepția de mai sus, instanța reține că în temeiul articolelor 20 și 21 din Legea cu numărul 215/2001, comunele, orașele, municipiile și județele sunt unități administrativ-teritoriale în care se exercită autonomia locală și în care se organizează și funcționează autorități ale administrației publice locale. Unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu. Acestea sunt subiecte juridice de drept fiscal, titulare ale codului de înregistrare fiscală și ale conturilor deschise la unitățile teritoriale de trezorerie, precum și la unitățile bancare. Unitățile administrativ-teritoriale sunt titulare ale drepturilor și obligațiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparțin domeniului public și privat în care acestea sunt parte, precum și din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, în condițiile legii. În justiție, unitățile administrativ-teritoriale sunt reprezentate, după caz, de primar sau de președintele consiliului județean.
Prin urmare, calitate procesuală pasivă nu poate avea decât unitatea administrativ teritorială a comunei Vânjuleț, reprezentată prin primar, iar nu P. Vânjuleț. În acest sens, Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât că, în conformitate cu prevederile art. 21 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale, doar unitatea administrativ teritorială are calitate procesuală, având personalitate juridică, și nu Consiliul Local sau P., care nu sunt entități cu personalitate juridică, ci organ deliberativ, respectiv structură executivă a unității administrativ-teritoriale, neavând capacitate de folosință a drepturilor civile pentru a fi parte în judecată. (Decizia nr. 1956 din 5 aprilie 2012 pronunțată în recurs de Secția a II-a civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție), motiv pentru care instanța va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei Vânjuleț și va respinge acțiunea împotriva acesteia ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
De asemenea, instanța urmează a analiza subsecvent excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată, pentru lipsa procedurii prealabile, urmând a statua dacă în litigiul de față era ori nu obligatorie parcurgerea acestei proceduri.
În ceea ce privește această a doua excepție, instanța reține că singura problemă în drept este aceea dacă era obligatorie procedura prealabilă, pentru că în cauză este cert că aceasta nu a fost parcursă. Așadar, în cauză nu se poate afirma că în fapt procedura a fost parcursă, astfel încât ar trebui respinsă excepția, întrucât însăși reclamanta a învederat instanței că nu a formulat o plângere prealabilă împotriva dispoziției de încetare a raporturilor de serviciu – declarația dată în fața instanței la fila 95 din dosar.
În concluzie, singura problemă de analizat este dacă reclamanta avea obligația parcurgerii procedurii prealabile, caz în care instanța va admite excepția inadmisibilității formulării acțiunii în lipsa parcurgerii acestei proceduri, ori dacă reclamanta nu avea această obligație, caz în care acțiunea sa se va analiza în fond.
Instanța reține că în situația litigiului generat de încetarea raporturilor de serviciu de către un funcționar public, acesta are obligația de a parcurge etapa plângerii prealabile înaintea sesizării instanței de judecată, așa cum reiese din prevederile legii care reglementează statutul funcționarului public – legea cu numărul 188/1999 prin raportare la legea care reglementează cu titlu de principiu contenciosul administrativ – Legea cu numărul 554/2004.
Astfel, chiar dacă Legea nr. 188/1999 cuprinde precizarea conform căreia dispozițiile sale se completează cu prevederile legislației muncii, instanța reține că aceasta se realizează numai în măsura în care aceste dispoziții nu sunt contrare legislației specifice funcției publice or, în speță, Legea 188/1999, reglementează expres situația încetării raporturilor de serviciu ale funcționarilor publici la articolele 97 – 106.
Dispoziția cu numărul 354/25.11.2013 reprezintă actul administrativ de încetare a raportului de serviciu al reclamantului prin eliberarea acestuia din funcția publică conform art. 99 alineatul 1 litera b) din Legea nr. 188/1999, cu modificările și completările ulterioare, nefiind vorba despre o concediere în sensul articolului 58 alineatul 1 din Codul muncii.
Instanța mai reține că potrivit art. 106 alineatul 1 din Legea cu numărul 188/1999 republicată, în cazul în care raportul de serviciu a încetat din motive pe care funcționarul public le consideră netemeinice sau nelegale, acesta poate cere instanței de contencios administrativ anularea actului administrativ prin care s-a constatat sau s-a dispus încetarea raportului de serviciu, în condițiile și termenele prevăzute de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Trimiterea expresă la condițiile și termenele cuprinse în Legea nr. 554/2004, vizează și condiția îndeplinirii procedurii prealabile reglementată de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 ce obligă pe cel vătămat într-un drept sau interes legitim printr-un act administrativ individual să se adreseze autorității publice emitente sau celei ierarhic superioare în termen de 30 de zile de la data comunicării actului solicitând revocarea în tot sau în parte a acestuia.
Faptul că prevederile articolului 117 din Legea nr. 188/1999 statuează că dispozițiile legii privind statutul funcționarilor publici se completează cu dispozițiile Codului muncii, iar pe de altă parte, potrivit literaturii și practicii judiciare în materie, decizia unilaterală a angajatorului de modificare a contractului individual de muncă este supus acelorași condiții și sancțiuni la care este supusă și decizia unilaterală de sancționare disciplinară nu pot determina o altă interpretare cât timp, așa cum s-a arătat anterior, în materia încetării raporturilor de serviciu ale funcționarilor publici, Legea nr. 188/1999 cuprinde prevederi exprese, astfel încât acestea nu se completează cu legislația muncii.
Chiar dacă în cazul sancționării disciplinare a funcționarilor publici nu este necesară formularea procedurii prealabile, acest aspect nu are relevanță în materia încetării raporturilor de serviciu ale funcționarilor publici unde sunt aplicabile prevederile art. 106 din Legea nr. 188/1999.
Articolul 106 din Legea nr. 188/1999 face referire la sesizarea instanței de contencios administrativ în condițiile și termenele cuprinse în legea contenciosului administrativ, astfel încât referirea la condițiile cuprinse în legea contenciosului administrativ este o referire directă și expresă la condiția îndeplinirii procedurii prealabile conform articolului 7 alineatul 1 din Legea nr. 554/2004.
De asemenea, și în cuprinsul dispoziției atacate se face trimitere la parcurgerea tuturor etapelor - condițiile și termenele – din legea contenciosului, așa cum reiese din fila cu numărul 2 a dispoziției contestate, caz în care reclamanta, care a primit dispoziția, a fost și înștiințată despre procedura pe care o avea de parcurs.
Ca atare, instanța va admite și excepția inadmisibilității formulării cererii de chemare în judecată fără parcurgerea procedurii prealabile, urmând ca în consecință să respingă acțiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei P. comunei Vânjuleț, cu sediul în ..
Respinge acțiunea formulată de reclamanta S. F. în contradictoriu cu pârâta P. comunei Vânjuleț ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Admite excepția inadmisibilității formulării cererii.
Respinge acțiunea formulată de reclamanta S. F., cu domiciliul în Drobeta Turnu Severin, ., județul M., în contradictoriu cu pârâta U. A. Teritorială Vânjuleț, reprezentată prin primar, cu sediul în comuna Vânjuleț, ., ca inadmisibilă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare, cale de atac care se va depune la Tribunalul M..
Pronunțată în ședință publică azi 31.03.2014, la sediul Tribunalului M..
Președinte, Grefier,
D. Z. O. E. C.
Red. D.Z./Tehnored. O.E.C.
5 ex./ 6 pagini
29 Aprilie 2014
cod operator 2626
| ← Pretentii. Sentința nr. 2743/2014. Tribunalul MEHEDINŢI | Pretentii. Sentința nr. 609/2014. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
