Obligaţia de a face. Sentința nr. 1948/2014. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1948/2014 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 28-05-2014 în dosarul nr. 1570/101/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința Nr. 1948/2014
Ședința publică de la 28 Mai 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. A. F.
Grefier A. B.
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe reclamantul P. D. și pe pârâta INSTITUȚIA P. M. - SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE ȘI INMATRICULARE A VEHICULELOR M., având ca obiect obligația de a face .
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că părțile sunt lipsă atât la I a strigare, cât și la a II a strigare.
Conform art. 131 Cod procedură civilă, instanța din oficiu procedează la verificarea competenței, constatând că este competentă general, material și teritorial să judece pricina în temeiul dispozițiilor art.95 pct.1 C. pr. civ. rap. la art. 10 alin. 1 teza 1 și alin. 3 din Legea nr. 554/2004.
Instanța, în temeiul dispozițiilor art.238 c.pr.civ, estimează durata cercetării procesului la 30 de zile.
Se constată că reclamantul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Față de probele solicitate de reclamant prin cererea introductivă, apreciind ca fiind legale verosimile,pertinente , utile și concludente, în temeiul disp. art. 255 coroborat cu disp. art. 258 NCPC, încuviințează pentru reclamant proba cu înscrisuri.
Instanța constată incheiata cerecetarea judecatoresca și trece la soluționare.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 05.03.2014 pe rolul Tribunalului M. - Secția a II a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal, sub nr._, reclamantul P. D. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta INSTITUȚIA P. M. - SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE ȘI INMATRICULARE A VEHICULELOR M., înmatricularea definitiva fără plata timbrului de mediu a autovehiculului marca marca Opel, model Vectra, cu numărul de identificare W0L000036V1942902 înmatriculat în Bulgaria, precum și obligarea paratei potrivit dispozițiilor art. 451 C. Proc. Civ la plata cheltuielilor de judecata (onorariu avocat, taxa de timbru).
În motivarea acțiunii arată că și-a îndeplinit obligația prealabilă potrivit Legii 554/2004 prin depunerea plângerii prealabile către Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere si înmatriculări Vehicule, plângeri prin care a solicitat anularea actului administrativ si înmatricularea definitiva fără plata timbrului de mediu a autovehiculului marca Opel, model Vectra, cu numărul de identificare W0L000036V1942902
Ca răspuns la solicitarea sa, prin adresa nr._/03.03.2014 i-a fost comunicat faptul ca este necesara dovada achitării timbrului de mediu pentru autovehicule, având in vedere ca se află la prima înscriere in evidentele autorităților competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate, în România.
Mai arată că obiectul cererii de chemare in judecata se supune prevederilor art. 8 alin. 1 din Legea 554/2004 prin care "Persoana vătămata . de lege sau ., printr-un act administrativ unilateral, nemulțumita de răspunsul primit la plângerea prealabila adresata autorității publice emitente sau daca nu a primit nici un răspuns in termenul prevăzut la art. 7 alin. (4), poate sesiza instanța de contencios administrativ competenta, pentru a solicita anularea, in tot sau in parte, a actului, repararea pagubei cauzate si. eventual, reparații pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ si cel care se considera vătămat . sau, recunoscut de lege, prin nesoluționarea in termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a cererii."
De asemenea, învederează faptul că a fost obligat la plata timbrului de mediu pentru un autoturism marca OPEL VECTRA, . W0L000036V1942902 An fabricație 20.06.1997, conform OUG 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule.
Învederează că interesul este personal si direct, adică folosul practic urmărit prin declanșarea procedurii judiciare sa aparțină celui care recurge la acțiune. Si de asemenea interesul este născut si actual, exista in momentul in care este formulata cererea. Prin stabilirea acestei taxe pe poluare legea încalcă dreptul de proprietate, aparat atât de Constituția României, cat si de Convenția Europeana a Drepturilor Omului. Dreptul de proprietate, cel mai complet drept real, întrunește in mâinile titularului toate atributele care. conform legii, îl compun: dreptul de folosința, dreptul de a culege fructele si dreptul de dispoziție, iar prin faptul ca se impune o taxa care este foarte mare îl determina pe reclamant sa nu poată vinde autoturismul achiziționat si dispune de acesta potrivit atributelor conferite.
Potrivit art. 555 dreptul de proprietate privata este definit ca fiind dreptul titularului de a poseda, folosi si dispune de un bun in mod exclusiv, absolut si perpetuu, in limitele stabilite de lege." Insă prin stabilirea acestei taxe autoturismul este scos din circuitul civil, in mod indirect, având in vedere ca proprietarul nu va mai fi capabil sa o vândă, stabilindu-se o suma foarte mare reprezentând timbru de mediu. Limitele stabilite dreptului de proprietate nu înseamnă ca pot sa scoată un bun din circuitul civil fără a exista un motiv bine întemeiat, iar poluare nu poate duce la scoaterea unui autovehicul din circuitul civil, ducându-se pe aceasta cale la statica economica, astfel nerealizându-se interesele de ordin economic atât la nivel particular, dar si la nivel național. Prin stabilirea unei taxe atât de mari pentru mașinile vechi se realizează o discriminare intre proprietari de mașini si societățile comerciale care se ocupa de comercializarea mașinilor noi.
Opinează că circuitul civil este liber, iar prin stabilirea acestei limite se încalcă si principiul liberei circulații a mărfurilor, art. 34-36 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.
Articolul 36 TFUE enumera elementele care pot fi utilizate de statele membre pentru a justifica măsurile naționale care obstrucționează comerțul transfrontalier: „Dispozițiile articolelor 34 și 35 nu se opun interdicțiilor sau restricțiilor la import, la export sau de tranzit, justificate pe motive de morală publică, de ordine publică, de siguranță publică, de protecție a sănătății și a vieții persoanelor și a animalelor sau de conservare a plantelor, de protejare a unor bunuri de patrimoniu național cu valoare artistică, istorică sau arheologică sau de protecție a proprietății industriale și comerciale."
Jurisprudența Curții prevede și existența așa-numitelor cerințe imperative (precum cele privind protecția mediului) pe care statele membre le pot utiliza pentru a justifica măsuri naționale. Curtea de Justiție interpretează în mod restrictiv lista de derogări prevăzută la articolul 36 TFUE, toate acestea referindu-se la interese neeconomice. în plus. orice măsură trebuie să respecte principiul proporționalității. Sarcina probei pentru justificarea măsurilor adoptate în conformitate cu articolul 36 TFUE revine statului membru dar. atunci când un stat membru oferă o justificare convingătoare, Comisia este cea care trebuie să demonstreze că măsurile adoptate nu sunt adecvate în acel caz specific. Iar având in vedere ca măsura luata de către Guvern prin aplicarea acestor norme încalcă principiul proporționalității, încălcând dispozițiile normelor comunitare.
Având in vedere ca OUG 9/2013, privind timbrul de mediu pentru autovehicule, a fost promulgată si produce efecte directe. Raportat la Constituția României, Convenția Europeana a Drepturilor Omului si Libertăților Fundamentale, Legislația UE se pot constata următoarele: 1. OUG nr. 9/2013, privind timbrul de mediu pentru autovehicule. încalcă principiul poluatorul plătește, nu se poate aplica in forma promulgata fiind discriminatorie, abuziva si confuza.
Elementele de discriminare sesizate de către instanțele de judecată naționale in numeroase hotărâri, raportate la deciziile date de către Instanțele Europene . reținute in Hotărârea data de înalta Curte de Casație si Justiție, a rămas si produce aceleași efecte in mod indirect, efecte care favorizează autovehiculele deja înmatriculate pe teritoriul României, față de cele ce urmează să fie înmatriculate, respectiv importate.
Astfel, opinează reclamantul,OUG nr.9/2013 este in totala contradicție cu legislația UE, dar si cu legislația naționala in vigoare, iar Art. 4 din OUG nr.9/2013 prevede: „ Obligația de plata a timbrului intervine o singura data si anume:
1.Cu ocazia înscrierii in evidentele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România si atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
2.La reintroducerea in parcul auto național a unui autovehicul, in cazul in care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului valoarea reziduala a timbrului, in conformitate cu prevederile art. 7;
3.Cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat si pentru care nu a fost achitata taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementarilor legale in vigoare la momentul înmatriculării,
4.Cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat in situația autovehiculelor pentru care s-a dispus de către instanțe restituirea sau "înmatricularea fara plata taxei speciale pentru autoturisme si autovehicule, taxei pe poluare pentru autovehicule sau taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule. "
Tranzacțiile cu autovehicule interne sunt favorizate fata de importuri atâta timp cat cele interne care privesc autovehicule pentru care nu s-a achitat nici o taxa pe poluare pot ocoli cu ușurința transferul „oficial de proprietate astfel ca si taxa sa fie ocolita, in defavoarea autovehiculelor importate pentru care actele de transfer de proprietate nu se pot ocoli in mod legal. Prin urmare, apreciază că se află într-o situație asemănătoare cu cea generată de prevederile OUG 50/2008 republicata, Legii 9/2012, specificul situației din speța fiind determinat de neconcordanta intre prevederea interna si cea comunitara, a cărei analiza este recunoscuta de jurisprudența Curții Europene de Justiție de la Luxemburg in competenta instanței interne, care poate lasă neaplicată norma interna dacă, prin aplicarea teoriei actului clar sau o teoriei actului calificat, se constată că norma comunitară nu permite adoptarea respectivei norme interne.
Astfel,apreciază reclamantul, argumentele instanței europene, nu țin de criteriile folosite de legiuitorul roman pentru determinarea timbrului de mediu, pe care le declară corespunzătoare si conforme dreptului comunitar (paragraf 47 din Cauza 402/09), ci de efectul descurajam al unei asemenea taxe, in sine, pentru importul autovehiculelor de ocazie.
Ca atare, independent de criteriile de determinare, de cuantumul taxei si de scopul pentru care o asemenea taxa a fost instituita, Curtea a considerat ca o asemenea taxa are ca efect descurajarea importării si punerii in circulație in România a unor vehicule de ocazie cumpărate in alte state membre, fiind contrarie art. 110 TFUE.
De asemenea, însuși art. 4 din OUG 9/2013, instituie reguli de la abaterea ordinii publice prin perceperea acestei taxe pentru categoriile de autovehicule prevăzute la li. c si d.
În drept, invocă dispozițiile art. 1 al. 1,2 al. 2 si art. 8 al. 1 din legea nr. 554/2004 republicata, raportat la art. 148 al. 2 din Constituie si art. 110 din TFUE.
Sub aspectul probatoriului solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv: împuternicire avocațiala, Cererea nr._/21.02.2014; Răspuns adresa nr._/03.03.2014; C. procura generala; Certificat de înmatriculare si traducerea aferentă, Carte de identitate a vehiculului si traducerea aferenta;
Solicită judecarea cauzei si in lipsa, făcând aplicarea art. 223 C. proc.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Autoturismul Opel achiziționat de reclamant a fost fabricat și înmatriculat pentru prima dată într-un stat al Uniunii Europene.
Pârâtul a refuzat solicitarea reclamantului de înmatricula autoturismul acestuia fără plata taxei de mediu, asa cum rezulta din adresa nr._/03.03.2014
Urmare refuzului pârâtului de a-i înmatricula autoturismul fără plata taxei de mediu, reclamantul s-a adresat instanței de judecată, solicitând obligarea pârâtului la înmatricularea autoturismului, fără plata taxei speciale pe care o consideră ca fiind instituită în contradicție cu prevederile art.110 TFUE(fost art.90 UE).
Timbrul de mediu este reglementat de O.U.G. nr.9/2013 care a intrat în vigoare la data de 15.03.2013, așa cum rezultă din art.17 din acest act normativ și a abrogat Legea nr.9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante.
Potrivit art. 4 din aceste act normativ, obligația de plată a timbrului intervine o singură dată, astfel:
a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
b) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului valoarea reziduală a timbrului, în conformitate cu prevederile art. 7;
c) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării;
d) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat în situația autovehiculelor pentru care s-a dispus de către instanțe restituirea sau înmatricularea fără plata taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, taxei pe poluare pentru autovehicule sau taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
Reclamantul a invocat, în primul rând, faptul că prin stabilirea acestei taxe se încalcă dreptul de proprietate, apărat atât de Constituția României, cât și de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, autoturismul fiind scos din circuitul civil, în mod indirect, întrucât cuantumul foarte mare al acesteia îl determină pe acesta să nu poată vinde autoturismul achiziționat și să dispună de acesta potrivit atributelor conferite.
Așa cum s-a arătat anterior, se reține că art.4 din O.U.G. nr.9/2013 prevede obligația de plată a timbrului o singură dată cu ocazia dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România, cât și cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării sau pentru care s-a dispus de către instanțe restituirea sau înmatricularea fără plata acestor taxe.
Astfel, este neîntemeiată susținerea reclamantului referitoare la încălcarea dreptului de proprietate având în vedere că, după achitarea timbrului de mediu de către primul proprietar din România, așa cum este cazul în speță, la transferul ulterior al dreptului de proprietate nu se mai achită această taxă. Prin urmare, instituirea timbrului de mediu pentru dobândirea sau transcrierea dreptului de proprietate nu constituie o limitare a exercițiului dreptului de dispoziție asupra bunului în condițiile în care obligația de plată există numai la momentul dobândirii dreptului de proprietate.
Reclamantul a mai invocat faptul că prin instituirea obligației de plată a timbrului de mediu se încalcă și principiul liberei circulații a mărfurilor prevăzut de art. 34-36 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.
Potrivit art.34 din TFUE(ex-articolul 28 TCE) între statele membre sunt interzise restricțiile cantitative la import, precum și orice măsuri cu efect echivalent.
Întrucât timbrul de mediu pentru autovehicule, potrivit dispozițiilor legale menționate anterior, este datorat pentru punerea în circulație a autovehiculului cu ocazia dobândirii sau transcrierii dreptului de proprietate și nu este perceput ca urmare a faptului că autoturismul traversează granița, se apreciază că nu sunt aplicabile dispozițiile art.34 -36 din TFUE. În acest sens este și jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene care în Hotărârea din 7 aprilie 2011 în Cauza C-402/09 T. a reținut că, întrucât domeniul de aplicare al articolului 34 TFUE nu include impozitele interne vizate la articolul 110 TFUE, o taxă plătită cu ocazia înmatriculării, precum cea în cauză în acțiunea principală, nu poate fi apreciată în raport cu normele privind restricțiile cantitative la import și măsurile cu efect echivalent unor astfel de restricții.
Conform art.110 paragraful 1 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (fostul art.90 TCE), nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne, de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Așadar, art.110 din TFUE nu interzice introducerea unui impozit de natură internă, ci numai aplicarea lui discriminatorie și numai în măsura în care discriminarea afectează produsele altor state membre ale Uniunii Europene.
Curtea de Justiție a Comunităților Europene, în jurisprudența sa constantă, a statuat că articolul 110 TFUE reprezintă o completare a dispozițiilor privind eliminarea taxelor vamale și a taxelor cu efect echivalent. Această dispoziție are drept obiectiv asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care poate decurge din aplicarea unor impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre (Hotărârile Brzeziński C-313/05 și Krawczyński C 426/07).
În materie de impozitare a autovehiculelor de ocazie din import, articolul 110 TUE (ex-articolul 90 TCE) vizează garantarea neutralității depline a impozitelor interne față de concurența dintre produsele care se află deja pe piața internă și produsele din import (Hotărârea din 20 septembrie 2007, Comisia/G., C 74/06). În plus, un sistem de impozitare nu poate fi considerat compatibil cu articolul 110 TFUE decât dacă este organizat astfel încât să excludă orice posibilitate ca produsele importate să fie supuse unor impozite mai mari decât produsele naționale și, prin urmare, să nu producă în niciun caz efecte discriminatorii (Hotărârea Brzeziński).
Instanța apreciază însă că O.U.G.nr.9/2013 nu stabilește indirect, pentru produsele provenind din Uniunea Europeană, impuneri interne superioare celor stabilite pentru produsele naționale similare, dat fiind că timbrul de mediu este perceput atât pentru autoturismele înmatriculate în Uniunea Europeană și reînmatriculate în România, cât și pentru autoturismele deja înmatriculate în România.
Reglementat în acest mod, timbrul de mediu nu este destinat să diminueze introducerea în România a unor autovehicule second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru al Uniunii Europene, cumpărătorii nefiind orientați din punct de vedere fiscal să achiziționeze autovehicule second-hand deja înmatriculate în România.
De altfel, Curtea de Justiție a Uniunii Europene prin Hotărârea din 7 aprilie 2011 în Cauza C-402/09 T. și prin Hotărârea din 7 iulie 2011 în Cauza C263/10 N. a statuat că articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Or, O.U.G.nr.9/2013 nu este contrară art.110 TFUE, întrucât nu este destinată să descurajeze introducerea în România a autovehicule second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE și să favorizeze vânzarea autovehiculelor second-hand deja înmatriculate în România.
Așa fiind se constată că statul român nu a creat premizele discriminării între produsele provenite din alte state membre ale comunității europene și produsele de pe piața internă.
Fiind vorba de o taxă stabilită în limitele suveranității fiscale a României ce se percepe fără discriminare tuturor autoturismelor second-hand, indiferent dacă au fost înmatriculate anterior în România sau alt stat membru al Uniunii Europene, timbrul de mediu prevăzut de OUG nr.9/2013 nu contravine în situația concretă din speța de față dispozițiilor art. 110 TFUE, nefiind încălcat principiul neutralității impozitării interne, în cazul competiției dintre produsele aflate pe piața internă și produsele importate din statele membre ale Uniunii Europene.
Susținerea reclamantei în sensul că tranzacțiile cu autovehicule interne sunt favorizate fața de importuri având în vedere ușurința cu care se realizează transferul „oficial” de proprietate astfel ca și taxa sa fie ocolită, nu poate fi reținută ca un argument cu privire la existența discriminării dintre autoturismele second-hand înmatriculate în România și cele importate atâta timp cât, așa cum s-a arătat anterior, obligația de plată a timbrului de mediu intervine cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat indiferent de proveniența acestuia.
Astfel, instanța reține că potrivit art.7 din Ordinul nr.1501/2006 emis de M.A.I., înmatricularea permanentă sau înmatricularea temporară se efectuează pe baza mai multor documente printre care și dovada plății taxei de înmatriculare stabilită potrivit legii.
În consecință, cum reclamantul nu a prezentat dovada plății timbrului de mediu (taxă ce nu contravine legislației comunitare), refuzul de înmatriculare nu reprezintă un refuz nejustificat al autorității competente, respectiv Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Autovehiculelor, în sensul art.2 alin.(1) lit. i din Legea nr. 554/2004.
Având în vedere cele anterior expuse, acțiunea va fi respinsă ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea formulată de reclamantul P. D., CNP_, domiciliat în municipiul Drobeta Turnu Severin, ., ., ., în contradictoriu cu pârâta INSTITUTIA P. –SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE SI INMATRICULARE A VEHICULELOR MEHEDINTI, cu sediul în municipiul Drobeta Turnu Severin, ..7, județul M..
Cu recurs in 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 28.05.2014, la sediul Tribunalului Mehedinti Sectia a II-a Civila si de C. Administrativ si Fiscal.
Președinte, C. A. F. | ||
Grefier, A. B. |
Red.jud.FCA
Tehnored.AAB
4 ex./7 pag./27.06.2014
Cod operare date 2626
| ← Pretentii. Sentința nr. 3121/2014. Tribunalul MEHEDINŢI | Obligaţia de a face. Sentința nr. 26/2014. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
