Pretentii. Sentința nr. 1462/2014. Tribunalul MEHEDINŢI

În drept, a invocat disp. Art. 969 vechiul cod civil preluat de art. 1270, art. 1350, art. 1516, art. 1523, art. 1530 – 1537 noul Cod Civil.

Pârâta Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului M. a formulat întâmpinare (f. 148-253 ds.), care a și fost completată în procedura de regularizare (f. 204-207 ds.), prin care a invocat excepția de necompetență teritorială a Tribunalului T., față de clauzele contractului încheiat părți și având în vedere că locul executării obligațiilor este ..

În ce privește fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată, arătând, în esență, că reclamanta este cea care nu a respectat clauzele contractuale și nu și-a îndeplinit, în totalitate și la termen, obligațiile asumate, motiv pentru care plata contravalorii facturilor emise s-a făcut cu întârziere.

În drept, s-au invocat disp. Art. 205-208 NCPC, prevederile contractului încheiat între părți.

În cauză, au formulat întâmpinări și ceilalți pârâți, prin care au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, în ce-i privește, întrucât nu există nici un raport obligațional între reclamantă și aceștia.

Reclamanta a formulat răspuns la întâmpinări, iar față de excepția de necompetență teritorială a Tribunalului T., a arătat că aceasta este neîntemeiată, sens în care invocă disp. Art. 111, art. 113 pct. 3 NCPC, susținând că reclamanta este cea care, într-o atare situație, poate alege instanța competentă; mai mult, plata prețului se face la sediul creditorului, acesta fiind în Timișoara.

La data de 14.08.2013, reclamanta a formulat o precizare de acțiune, solicitând introducerea în cauză, în calitate de pârât, a Ministerului M., Protecției Sociale și Persoanelor Vâstnice, în locul Ministerului Sănătății care, din eroare, a fost chemat în judecată (f. 215 ds.).

La termenul de judecată din data de 20.09.2013, prin încheiere, s-a declinat competența de soluționare a acțiunii reclamantei, în favoarea Secției de C. Administrativ și Fiscal a Tribunalului T., reținându-se incidența disp. Art. 286 alin. 1 din OUG nr. 34/2006 – în vigoare la momentul formulării acțiunii.

Astfel, dosarul s-a înregistrat pe rolul Tribunalului T., sub nr._ .

Reclamanta a formulat o nouă precizare de acțiune pentru termenul din data de 15.11.2013, prin care a arătat își precizează cuantumul obligației de plată la suma de 260.414 lei.

La termenul de judecată din data de 13.12.2013, instanța a pus în discuție excepția de necompetență teritorială a Tribunalului T., invocată prin întâmpinare, de pârâta DGASPC M..

Prin sentința nr.8493/PI/NCA/13.12.2013 Tribunalul T. a admis excepția de necompetență teritorială a instanței, invocată de pârâta DIRECȚIA G. DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI M. și a declinat competența de soluționare a acțiunii, în favoarea Tribunalului M. – Secția de C. Administrativ și Fiscal.

Cererea a fost înregistrată pe rolul Tribunalului M. la data de 23.01.2014 sub nr._ .

Prin încheierea de ședință din data de 17.02.2014 s-a dispus conceptarea și citarea în cauză în calitate de pârât M. M., Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice.

La data de 09.04.2014 pârâtul M. M., Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamant ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, iar în subsidiar ca neîntemeiată.

A arătat că între reclamanta S.C. C. S.A. și pârâtele DIRECȚIA G. DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI M., DIRECȚIA DE M. ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ M. s-a încheiat contractul nr. 178/01.04.2009 având ca obiect „Lucrări de construcții – Centrul de îngrijire și Asistență pentru persoane cu Alzheimer și cu demență senilă – . a contractului fiind de 2.635.637,05 lei, iar în urma actelor adiționale a rezultat o valoare totală de 3.735.165,35 lei.

A mai arătat că a achitat în totalitate prețul contractului, respectiv 3.735.165,35 lei însă unele plăti au fost efectuate cu întârziere, motiv pentru care reclamanta solicită suma de 405.244,93 lei reprezentând daune (compuse din 242.271,39 lei daune directe corporale și necorporale, precum și 162.973,54 lei daune indirecte corporale și necorporale), așa a cum rezultă din expertiza extrajudiciară efectuată.

A invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a M. M., Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, apreciind că aceasta presupune existența unei identități între persoana reclamantului și cel care este titularul dreptului afirmat (calitate procesuală activă) și între persoana chemată în judecată și cel care este subiect pasiv în raportul dedus judecății (calitate procesuală pasivă).

În ceea ce privești situația de fapt, a arătat că la data de 01.04.2009 a fost semnat și a intrat în vigoare, contractul de lucrări nr.178, încheiat între reclamanta S.C. C. S.A (în calitate de executant) și pârâtele DIRECȚIA G. DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI M. (în calitate de achizitor), precum și DIRECȚIA DE M. ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ M..(în calitate de plătitor), contract ce a avut ca obiect: Execuție lucrări de construcții „Centrul de îngrijire și Asistență pentru persoane cu Alzheimer și cu demență senilă” – ., în temeiul O.U.G nr.34/2006 privind atribuirea contractelor de concesiune de servicii, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.337/2006.

A arătat că în calitate de executant, S.C. C. S.A, s-a obligat prin contractul invocat să execute lucrarea în termen de 4 luni, conform art.6 din contract, recepția la terminarea lucrărilor având loc în perioada 16.11.2012 – 19.11.2012 și fiind finalizată prin întocmirea procesului-verbal nr._/16.11.2012,cu această ocazie fiind sesizate o . 8 (opt) neconformități pentru a căror remediere a fost acordat un termen de 15 zile.

A invocat faptul că S.C. C. S.A. nu a luat nicio măsură de remediere a neconformităților, în ciuda faptului că s-a insistat cu privire la remedierea neregulilor prin transmiterea de adrese către executant,

A mai arătat că la data de 12.07.2013 S.C. C. S.A. a solicitat convocarea comisiei de recepție pentru constatarea remedierilor și întocmirea procesului-verbal nr._/16.11.2012 de recepție la terminarea lucrărilor, fiind fixată data de 30.07.2013, cu această ocazie încheindu-se procesul-verbal de stingere a obligațiilor la procesul-verbal de recepție la terminarea lucrărilor.

Invocă faptul că lucrarea a suferit întârzieri, decontările realizându-se în funcție de aceste întârzieri și mai mult lucrarea nu a fost finalizată, întârzierile datorându-se culpei constructorului, care nu a finalizat lucrarea la termenul stipulat în contract, Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului M. a fost pusă în situația de întârziere a plății facturii finale, în valoare de 34.706,99 lei, din cauza nerespectării obligațiilor contractuale de către reclamanta S.C. C. S.A.

În drept, pârâta M. M., Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice și-a întemeiat întâmpinarea pe dispozițiile art. 205 din Noul Cod de Procedură Civilă, O.U.G nr.34/2006 privind atribuirea contractelor de concesiune de servicii.

La data de 14.04.2014 reclamanta a depus la dosar note scrise de admitere a cererii astfel cum a fost formulată și precizată, respectiv de obligare a pârâtelor la plata sumei de 405.244,93 lei cu titlu de daune, pentru neonorarea ia timp a obligațiilor contractuale.

La data de 28.04.2014 reclamanta a depus la dosar concluzii scrise prin care a solicitat admiterea acțiunii așa cu a fost formulată și precizată.

Cu privire la excepțiile invocate pârâții S. R., G. R., Ministerul Finanțelor Publice și M. M., Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice a solicitat respingerea acestora.

A solicitat să e observe că relațiile contractuale ale subscrisei cu DGASPC M. și DMPS M., este un contract de achiziții publice,încheiat în temeiul OUG 34/2006, raporturile contractuale încheiate având natura unor raporturi de drept administrativ, ceea ce dă legitimare a autorităților publice de a fi parte în aceste contracte, respectiv de a avea drepturi și de a-și asuma obligații,pe cale de consecință și de a sta în judecată.

A invocat faptul că deși contractul de lucrări nr. 178/01.04.2009 s-a încheiat între subscrisa și DGASPC M. și DMPS M., se poate observa că suma de 1.879.634,70 lei din prețul contractului, urma să fie decontată din bugetul de stat prin Bugetul MMFES .

Ori, având în vedere că întârzierile în efectuarea plăților sau datorat alocării cu întârziere a banilor din bugetul de stat, aceste întârzierii fiind datorate tuturor autorităților publice centrale – G. R., Ministerul Finanțelor Publice și M. M., Familiei și Egalității de Șanse (în prezent M. M., Familiei și Protecției Sociale), respectiv MMFES de a face propuneri privind cheltuielile bugetare, eventual de a cere suplimentarea creditelor bugetare în cursul exercițiului bugetar iar Guvernului R. îi revine sarcina de a aproba astfel de cererii, prin Hotărâri de Guvern, fiecare dintre aceștia având o responsabilitate solidară în nealocarea sumelor stabilite.

Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice a arătat că trebuie reținut că pe lângă responsabilitățile ordonatorului principal de credite, M. M., Familiei și Protecției Sociale, și Ministerului Finanțelor Publice îi revin, conform legii, o . atribuții în ceea ce privește alocarea de fonduri de la bugetul de stat (art. 19 din Legea 500/2002).

Totodată, precizează că acesta nu are calitate procesuală în baza unui raport contractual cu acesta ci în baza legii, facând trimitere la prevederile art.5.3 din contract, care, coroborat cu legislația în vigoare, atribuie MFP obligația de a răspunde în baza prevederilor legale, pentru neîndeplinirea atribuțiilor în asigurarea în termen a sumelor necesare alocării sumei de 1.879.634,70 lei, ceea ce a determinat o întârziere a plății acestei sume, întârziere care a produs o perturbare a activității subscrisei, fiind nevoită a apela la credite bancare și totodată neonorarea unor obligații (bazate pe aceste venituri), conducând într-un final la insolvență.

Cu privire la fondul cauzei a arătat că în perioada 2008-2011, în special 2009-2010. Reclamanta a cunoscut o puternică dezvoltare, fiind una din cele mai importante societăți de construcții din partea de vest a țării și chiar din țară, în acest context, fiindu-i recunoscut statutul de potent și serios partener de afaceri, a licitat și obținut spre executare numeroase lucrări ce se încadrau în programele de modernizare a localităților urbane și rurale, încheind în acest sens contracte de lucrări cu peste 35 de unități administrativ – teritoriale sau instituții publice, punând la dispoziție, fără rezerve, pe lângă întreaga resursă umană, întregul potențial material necesar executării lucrărilor la termenele stabilite și la cel mai înalt grad de calitate, angrenând în acest demers întreg grupul de firme din care făcea parte (toate cele 19 firme, unele de construcție altele de procurare a materialelor necesare).

A invocat faptul că, așa cum reiese din raportul de expertiză întocmit de experții M. și V. A., grefat pe Raportul de evaluare a Fondului Comercial al reclamantei, la nivelul anului 2012. Mai precis în luna octombrie 2012, aceasta mai avea de încasat de la 41 de unități administrativ – teritoriale și instituții publice suma de_, 97 lei, în condițiile în care lucrările erau finalizate în totalitate, multe dintre acestea încă din anul 2009, ultima factură fiind emisă la 06.08.2012 și achitată abia în 2013.

A menționat faptul că suma de_,97 lei reprezenta doar soldul facturilor emise și neîncasate, nemaipunând în calcul garanțiile de bună execuție care trebuiau restituite și penalitățile de întârziere .

A invocat faptul că în luna iunie 2012, se poate observa că reclamanta deja intrase în acest declin, având un deficit total, doar pe lucrările contractate cu unități administrativ teritoriale sau instituții de stat, de_,97 lei numai sold facturi ,fară a lua în calcul penalitățile, cheltuielile de executare silită către furnizori, bănci, firme de leasing, în condițiile în care cifra de afaceri a societății la 30.06.2012 scăzuse la 187.031,295 lei, declinul fund evident și . iminentă.

Totodată, a invocat faptul că sunt îndeplinite condițiile pentru atragerea răspunderii contractuale, astfel prima condiție permisă a răspunderii civile contractuale fiind îndeplinită, între subscrisa și pârâtele Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului M. și Direcția de M. și Protecție Socială M. fiind încheiat un contract de lucrări, contract nr.l78/01.04.2009.

A apreciat că și a doua condiție - existența unei fapte ilicite, a fost îndeplinită prin nerespectarea de către pârâte întocmai a clauzelor contractuale, respectiv plata cu foarte mare întârziere a contravalorii lucrărilor efectuate de subscrisa.

În ceea ce privește prejudiciul apreciază că sun îndeplinite condițiile pentru ca acesta să fie reparabil, și anume: prejudiciul este cert, existența lui fiind sigură, neîndoielnică, prin . de incapacitate de plată și implicit în procedura insolvenței. Cauza determinantă fiind neplata, de către cele 41 de unități administrative sau instituții publice, a lucrărilor contractate și efectuate de subscrisa, la . cuantumul total al soldului restant fiind de_,97 lei.

A apreciat caracterul direct al prejudiciului (al daunelor) ca fiind demonstrat de faptul că între neplata la termenele stabilite conform contractului și prejudiciul creat există o legătură de cauzalitate și anume, punerea subscrisei în imposibilitatea de a-și respecta propriile obligații, contractarea de noi obligații (credite bancare) care de asemenea, urmare a întârzierilor forte mari, a plății, nu au putut fi respectate ceea ce a condus la sporirea daunelor prejudiciului .

În ceea ce privește vinovăția debitoarelor-pârâte în crearea prejudiciului, a arătat că cupla debitorului este prezumată (art. 1082 C.civ. preluat de art. 1548 NCC), în condițiile în care s-a dovedit existența unui contract valabil încheiat și a faptului că obligațiile asumate de către achizitor nu au fost executate conform contractului, respectiv plata nu a fost efectuată la termen (30 de zile de la emiterea facturilor).

Atâta timp cât pârâtele nu au produs dovezi care să justifice că neexecutarea provine dintr-o cauză străină, care să nu le poată fi imputată, apreciază că prezumția culpei nu este răsturnată, fiind astfel pe deplin dovedită vinovăția debitoarelor-pârâte .

Analizând acțiunea formulată de reclamantă, instanța constată următoarele:

În temeiul dispozițiilor articolului 248 din NCPC, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și apoi a celor de fond care ar face inutilă administrarea de probe sau cercetare în fond a cauzei.

Astfel, în articolul 1 alineatul 1 din Legea cu numărul 90 din 26 martie 2001privind organizarea și funcționarea Guvernului R. și a ministerelor, G. este autoritatea publică a puterii executive, care funcționează în baza votului de încredere acordat de Parlament și care asigură realizarea politicii interne și externe a țării și exercită conducerea generală a administrației publice. Întrucât instituția Guvernului nu are un patrimoniu propriu, așa cum impune articolul 187 din NCC (Legea cu numărul 287/2009), nu poate fi considerat ca atare o persoană juridică, adică nu are capacitate juridică, nu poate figura ca parte în litigii, motiv pentru care instanța va admite excepția lipsei capacității juridice civile a Guvernului R. și va respinge cererea formulată în contradictoriu cu acesta.

Obiectul prezentei cereri de chemare în judecată este reprezentat de obligarea pârâtelor la plata unor sume de bani, ca atare o acțiune în pretenții, iar aceste debite solicitate de reclamant reprezintă în accepțiunea sa daune corporale și incorporale cauzate de atitudinea contractuală a pârâtelor care au executat cu întârziere obligațiile lor, afectând fluxul de lichidități al reclamantei și complicând situația financiară a acesteia – filele 2, 3 și 4 ale cererii de chemare în judecată.

Ca atare, una dintre condițiile de exercitare a acțiunii civile așa cum este stipulată expres de articolul 32 din NCPC este reprezentată de calitatea procesuală a părților. Întrucât obiectul cererii de chemare în judecată a prezentei cauze presupune existența unor contracte a căror nerespectare a generat prejudicii materiale – „daune corporale și incorporale”, condiția de exercitare a acțiunii este aceea de a exista astfel un raport juridic între reclamantă și pârâți.

Ori în privința a două dintre pârâte - M. M., Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, se poate observa că nu există un raport contractual, respectiv reclamanta în calitate de antreprenor nu a contractat efectuarea unor lucrări sau prestarea unor servicii față de beneficiarii de mai sus.

Prin urmare, o acțiune în recuperarea unor daune contractuale formulată împotriva unor părți străine contractelor invocate se va respinge de către instanță ca formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă, admițând în prealabil excepția lipsei calității procesuale pasive a celor două persoane juridice.

În ceea ce privește fondul cauzei, reclamanta a investit instanța cu soluționarea unei cereri în pretenții, respectiv daunele incorporale și corporale așa cum reies din efectuarea unui raport de expertiză extrajudiciar. Temeiul acordării acestor daune este semnarea contractului cu numărul 178/01.04.2009, valoarea acestui contract fiind modificată prin acte adiționale succesive până în data de 10.11.2011 inclusiv.

Prin urmare, din punct de vedere al aplicării legii civile în timp, instanța va trebui să verifice legea aplicabilă în timp, respectiv dacă se vor aplica dispozițiile Codului civil 1864 sau ale NCC. Întrucât contractul de mai sus este încheiat anterior intrării în vigoare a Legii cu numărul 287/2009 – 01.10.2011, legea aplicabilă acestuia este cea a vechiului cod civil, și numai actele adiționale ulterioare datei de mai sus sunt supuse NCC.

În oricare dintre situații, discuția este una mai degrabă teoretică, întrucât prevederile legale în materia răspunderii civile contractuale sunt unele asemănătoare în cele două prevederi.

În aplicarea dispozițiilor legale litigiului concret instanța va pleca de la faptul că în afara oricărui dubiu obiectul cauzei este reprezentat de aplicarea regulilor răspunderii civile contractuale, de vreme ce reclamantul solicită a i se repara o pagubă produsă în urma nerespectării obligației contractuale de a se achita în termenul convenit a anumitor obligații născute din contractul părților – fila 2 a cererii de chemare în judecată.

Ori în conformitate u prevederile articolului 1082 din Codul civil 1864, debitorul este osândit, de se cuvine, la plata de daune-interese sau pentru neexecutarea obligației, sau pentru întârzierea executării, cu toate că nu este rea-credință din parte-i, afară numai dacă nu va justifica că neexecutarea provine din o cauză străină, care nu-i poate fi imputată.

În același sens, articolul 1530 din NCC prevede dreptul la daune-interese al creditorului pentru repararea prejudiciului pe care debitorul i l-a cauzat și care este consecința directă și necesară a neexecutării fără justificare sau, după caz, culpabile a obligației.

Dispoziții similare se regăsesc în ambele prevederi de drept substanțial civil în ceea ce privește cuantumul daunelor interese.

Astfel, în temeiul articolului 1535 NCC, în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. În acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plății ar fi mai mic, iar în baza articolului 1088 din Codul civil 1864, la obligațiile care au de obiect o sumă oarecare, daunele-interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală, afară de regulile speciale în materie de comerț, de fidejusiune și societate. Aceste daune-interese se cuvin fără ca creditorul să fie ținut a justifica despre vreo pagubă; nu sunt debite decât din ziua cererii în judecată, afară de cazurile în care, după lege, dobânda curge de drept.

Prin urmare, în ambele dispoziții legale pentru neexecutarea unei obligații de a da o sumă de bani debitorul trebuie să plătească daune interese, pe care ambele texte de lege le cuantifică la nivelul dobânzii legale, sub rezerva existenței unei clauze penale.

Ori în contractul invocat de reclamantă drept temei al angajării răspunderii civile contractuale a pârâților nu este stabilită nici o clauză penală de evaluare anticipată a prejudiciului.

Mai mult, în articolul 19.2 al contractului – fila 14 din dosar, se stabilește că dacă achizitorul nu onorează facturile în termen de 14 zile, atunci executantul, adică reclamanta, are dreptul să sisteze lucrările sau să diminueze ritmul execuției.

Ori în baza acestei clauze contractuale care constituie legea părților (articolul 969 CC 1864 și 1270 NCC) se poate interpreta per a contrario că pârâții achizitori nu trebuie să achite daune interese, ci în caz de neplată la fiecare etapă a lucrărilor, reclamanta va sista sau înceta lucrările.

Instanța însă nu va interpreta această clauză în sensul că elimină dreptul la daune interese, socotind că în lipsa unei prevederi exprese că acestea sunt eliminate din convenția părților, reclamanta le poate pretinde în temeiul legii generale.

Însă în această situație reclamanta le poate solicita numai în aceste condiții ale legii generale, adică la nivelul cuantumului dobânzii legale.

Ori în cauza de față reclamanta nu solicită daune interese în această modalitate legală, ci apreciază că prin neexecutarea obligației de plată i s-a produs un prejudiciu mult mai important, și anume un blocaj în circuitul său financiar, motiv pentru care evaluează cu ajutorul unui expert extrajudiciar anumite daune corporale și incorporale, în afara unor prevederi contractuale și oricum în afara unor prevederi legale.

Ori dispozițiile de drept substanțial civil sunt foarte clare în materia răspunderii civile contractuale, și anume se datorează fie dobânda legală, fie suma de bani stabilită de părți sau calculată conform criteriilor acestora.

Ori cum în cauza de față părțile nu stabilesc o clauză penală, ci din contră par a exclude posibilitatea daunelor interese, acestea pot fi acordate totuși însă numai în cuantumul și modalitatea legii, și anume dobânda legală.

Ca atare, construcția daunelor materiale corporale și incorporale propusă de reclamantă spre consfințire instanței este în mod clar atât în afara dispozițiilor legale cât și a prevederilor contractuale.

Instanța nu poate consfinți un mod de calcul sui generis propus de către una dintre părțile contractuale decât în două condiții: dacă legea permite în dispozițiile sale generale, respectiv dacă părțile convin asupra acestui mod de calcul.

Ori este evident că în cauza de față aceste două condiții nu sunt întrunite, cererea reclamantei apărând fără fundament juridic.

În plus, așa cum s-a arătat de către achizitorul pârât – parte contractantă, și dovedit prin actele adiționale depuse odată cu întâmpinarea, prelungirea duratei contractului și a plăților aferente s-a produs tocmai din culpa reclamantei, care a efectuat lucrările cu întârziere și nu beneficiat de contraprestația echivalentă tocmai datorită neexecutării propriei obligații.

În concluzie, față de cele mai sus expuse, instanța va respinge cererea de chemare în judecată în fondul său, reținând că nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile contractuale în sensul invocat de reclamantă în lipsa unei fapte ilicite a achizitorului pârât precum și a unei dispoziții legale sau contractuale care să permită validarea unei clauze penale în sensul solicitat de reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite excepția lipsei capacității juridice civile a Guvernului R..

Respinge cererea de chemare în judecată formulată împotriva Guvernului R. ca introdusă împotriva unei persoane fără capacitate procesuală de exercițiu.

Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor M. M., Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.

Respinge cererea de chemare în judecată formulată împotriva M. M., Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, ca formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.

Respinge acțiunea formulată de reclamanta . sediul în localitatea Timișoara, .. 13, județul T., împotriva pârâtelor Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului M., cu sediul în localitatea Drobeta Turnu Severin, ., județul M., Direcția de M. și Protecție Socială M., cu sediul în localitatea Drobeta Turnu Severin, ., județul M..

Cu drept de apel în 30 zile de la comunicare, cale de atac care se va depune la Tribunalul M..

Pronunțată în ședință publică azi, 28.04.2014, la sediul Tribunalului M..

Președinte, Grefier,

D. Z. O. E. C.

Red. D.Z./Tehnored. O.E.C.

8 ex. / 8 pagini

26 Mai 2014

cod operator 2626