Pretentii. Sentința nr. 2023/2014. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2023/2014 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 02-06-2014 în dosarul nr. 1616/101/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 2023/2014
Ședința publică de la 02 Iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. B.
Grefier R. S.
Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamantul I. F. și pe pârâtele DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE D. prin ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE M., ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU BUCUREȘTI, având ca obiect pretenții plata sumei de 1289 lei reprezentând taxă de poluare.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat D. M. pentru reclamant, lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța conform dispozițiilor art. 131 N. C. pr. civ. procedează la verificarea competenței și constatând că este competentă material, teritorial și general potrivit art. 95 pct. 4 N. C. pr. civ., art. 10 alin. 1 teza I și art. 10 alin. 3 din Legea nr. 554/2004, pune în discuție cadrul procesual din punct de vedere al pârâților.
Apărătorul reclamantului precizează că înțelege să se judece în contradictoriu cu pârâții Administrația Județeană a Finanțelor Publice M. și Administrația F. pentru Mediu.
Instanța acordă cuvântul asupra administrării probelor.
Apărătorul reclamantului solicită proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Instanța încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar, consideră suficiente probele administrate în cauză, constată că nu se mai impune estimarea durate procesului, declară terminată cercetarea procesului și acordă cuvântul pentru dezbaterea fondului.
Avocat D. M., pentru reclamant, solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, obligarea pârâtelor la restituirea sumei de 1289 lei, reprezentând taxă de poluare, precum și la cheltuieli de judecată. Depune la dosar chitanța nr. 94/02.06.2014 privind plata onorariului de avocat.
TRIBUNALUL,
Asupra cauzei de față:
Prin cererea adresată acestei instanțe și înregistrată sub nr._ reclamantul I. F., în contradictoriu cu pârâtele DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE D. prin ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE M., ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU BUCUREȘTI, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtelor la plata sumei de 1289 lei reprezentând taxa de poluare, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii a arătat că a achiziționat autoturismul marca Volkswagen Polo, achitând taxa de poluare in suma de 1289 lei potrivit actului administrativ, talon pentru încasarea de impozite si taxe ., nr ._ (în valoare de 1289 lei), întrucât fără aceasta taxa, funcționarii din cadrul Serviciului de înmatriculări au refuzat înmatricularea mașinii.
Arătam ca aceasta taxa este discriminatorie si ilegala raportat la disp.art.90 din Tratatul privind Instituirea Comunității Europene, care prevăd că „nici un stai membru nu supune, direct sau indirect, produsele provenind din alte state membre unor impozite interne de orice natură, superioare celor care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare"" coroborat cu prevederile Legii nr 157/2005 și ale art.148 al.2 din Constituție.
Taxa de poluare nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculare în România, fiind percepută exclusiv pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, după aducerea lor în țară,Pentru autovehiculele deja înmatriculate în România, taxa nu se mai percepe cu ocazia vânzării ulterioare, ceea ce demonstrează că această taxă de poluare se aplică doar ca urmare a achizițiilor intracomunitare și este o taxă cu efect echivalent taxelor vamale Ia import.
De asemenea mai arătăm că potrivit jurisprudenței Curții Europene de Justiție, noțiunea de taxă cu efect echivalent constă în orice taxă pecuniară, impusă unilateral asupra mărfurilor în temeiul faptului că trec frontiera, oricare ar fi denumirea și modul de aplicare a acesteia, iar un sistem de taxare care să fie considerat compatibil cu art.90 CE. trebuie să excludă orice posibilitate ca produsele importate să fie supuse unor taxe mai mari decât produsele similare naționale și să nu producă în nici un caz efecte discriminatorii.
Ca urmare a numeroaselor acțiuni judiciare și a unei practici judecătorești constante, autorității române au recunoscut nelegalitatea taxei de primă înmatriculare stabilită inițial prin codul fiscal - art.214 (i-3), au abrogat respectivele articole prin OUG nr 50/2008. însă această taxă rămâne în fapt aceeași, singura diferență fiind denumirea, modificată din taxa specială de primă înmatriculare în taxa de mediu.
Prin Legea nr. 157/2005 România a ratificat Tratatul prin aderarea Republicii Bulgaria și României la Uniunea Europeana, efectele acestei ratificări fiind reglementată de art.148 alin.2 și 4 din Constituția României, astfel cum aceasta a fost republicată, în conformitate cu care prevederile Tratatelor Constitutive ale U.E și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
în conformitate cu prevederile art. 90 alin. 1 din Tratatul Comunității Europene „nici un stat membru nu aplică direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
Prin aceste prevederi se limitează libertatea statelor membre în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii, respectiv discriminarea intre produsele importate și cele autohtone de natură similară.
OUG nr. 50/21.04.2008 ,cu modificările si completările ulterioare stabilește, potrivit dispozițiilor art.l, cadrul legal pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, care constituie venit la bugetul fondului pentru mediu și se gestionează de administrația fondului pentru mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului, iar potrivit art.4, obligația de plată internă cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România.
Determinarea taxei de poluare se realizează conform art.6 din OUG nr.50/2008 pe baza unor criterii obiective (tipul motorului, capacitatea cilindrică) și capacitatea din punct de vedere al poluării, luându-se in considerare și deprecierea autoturismului, conform coeficienților descriși în anexa 4.
Este însă nefondată opinia potrivit căreia taxa de poluare instituită de dispozițiile OUG nr.50/2008 nu poate fi asimilată impozitelor interne, deoarece este percepută pentru asigurarea protecției mediului tuturor proprietarilor de autoturisme care, prin înmatricularea acestora în România, înțeleg să utilizeze pe teritoriul României contribuind astfel la protejarea poluării mediului
Potrivit normelor comunitare:
-art. 25 CE. „între statele membre sunt interzise taxele vamale la import și la export sau taxele cu efect echivalent. Această interdicție se aplică, de asemenea, taxelor vamale cu caracter fiscal".
-art. 28 CE. „între statele membre sunt interzise restricțiile cantitative la import, precum și orice măsuri cu efect echivalent".
Conform jurisprudenței Curții Europene de Justiție, noțiunea de taxă cu echivalent constă în orice taxă pecuniară impusă unilateral asupra mărfurilor în temeiul faptului că trec frontiera, oricare ar fi denumirea și modul de aplicare al acesteia, iar un sistem de taxare care să fie considerat compatibil cu art.90 din Tratatul Comunității Europene, trebuie să excludă orice posibilitate ca produsele importate sa fie supuse unor taxe mai mari decât produsele similare, naționale și să nu producă în nici un caz efecte discriminatorii.
Textul art.90 din Tratatul CE se referă la produsele provenind din alte state membre și supuse unor impozite interne, de orice natură, superioare celor care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare, ori Statul Român nu percepe taxa de poluare produselor naționale similare, respectiv pentru autovehiculele deja înmatriculate în România (second-hand) cu ocazia vânzărilor ulterioare.
Practic, prin instituirea taxei de poluare ,indiferent de modalitatea de determinare a ei conform art.6 din OUG nr.50/2008 și clasificarea din punct de vedere al poluării, se constituie o discriminare a regimului fiscal aplicabil la înmatriculare unui autoturism in România.
reprezentând în fapt, o taxă similară taxei de primă înmatriculare stabilite din art.214 alin. 1-3 din codul fiscal, singura diferență fiind denumirea . modificată din taxă speciala de primă înmatriculare în taxa de mediu.
De asemenea prin avizul motivat din data de 28.11.2007, Comisia Europeană a solicitat reașezarea modalității de calcul a taxei auto ( de primă înmatriculare), în sensul armonizării legislației românești cu cea europeană.
Afirmația autorităților cum că s-a recunoscut de către Comunitatea Europeană că taxa de poluare instituită prin OUG nr.50/2008 corespunde normelor comunitare, este neîntemeiată, deoarece Comisia Europeană (CE) a solicitat în iunie 2009, României, informații în legătură cu legislația privind aplicarea taxei de poluare pentru autoturisme, suspectând că actuala legislație românească (OUG nr.50/2008) are efect protecționist asupra industriei auto naționale. Această solicitare a fost transmisă sub forma unei „scrisori de somare", prima etapă a procedurii de încălcare a dreptului comunitar prevăzut de art.226 din Tratatul CE.
In concluzie, taxa de poluare nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România stat comunitar de la 01.01.2007, fiind perceputa exclusiv, pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, după aducerea lor in țară. Pentru autovehiculele deja înmatriculate în România, taxa nu se mai percepe cu ocazia vânzării ulterioare, ceea ce demonstrează că această taxă de poluare se aplică doar ca urmare a achizițiilor intracomunitare si este o taxă „echivalent" taxelor vamale la import, astfel fiind discriminatorie si ilegala.
În drept și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile Legii nr.554/2004, OUG nr.50/2008, Constituția României și Tratatul Comunității Europene.
A depus la dosar în copie: cererea de restituire a taxei adresată organului fiscal,chitanța de plată a taxei, cartea de identitate a autoturismului, acte de proveniență a autoturismului, actul de identitate, decizie și referat privind stabilirea taxei pentru emisii poluante.
Pârâtele nu au depus întâmpinare.
Examinând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Reclamantul a cumpărat un autoturism dintr-un stat membru al Uniunii Europene, iar pentru înmatricularea acestuia în România, la data de 17.01.2012, a achitat taxa pe emisii poluante în temeiul Legii nr.9/2012 și a solicitat restituirea contravalorii acestei taxe prin cererea înregistrată la AFP M..
Reclamantul s-a adresat instanței de judecată solicitând restituirea taxei pe care o consideră ca fiind contrară art.90 din Tratatul CE.
Deci problema care se pune în cauză este dacă Legea nr.9/2012 potrivit căreia reclamanta datorează taxa pe emisii poluante contravine prevederilor art.90 din Tratatul CE ( art.110 din Tratatul de Funcționare a Uniunii Europene).
Taxa pe emisii poluante este reglementată de Legea nr.9/2012 care a intrat în vigoare la data de 13.01.2012 și a abrogat OUG nr.50/2008.
În forma inițială Legea nr. 9/2012, în art.4 alin.2, a prevăzut obligația de plată a taxei și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003 cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării.
Prin art. 1 OUG nr.1/2012, intrată în vigoare la data de 30.01.2012, s-a prevăzut că „începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență aplicarea dispozițiilor art. 2 lit. i), ale art. 4 alin. (2) și a celor privind prima transcriere a dreptului de proprietate ale art. 5 alin. (1) din Legea nr. 9/2012 se suspendă până la 1 ianuarie 2013.
Prin urmare de la data de 30.01.2012 obligația de plata a taxei pe emisii poluante este menținută, în ceea ce privește autoturismele second-hand, numai pentru cele înmatriculate anterior într-un alt stat.
Așadar, Legea nr.9/2012 în forma aplicabilă de la data de 30.01.2012, stabilește indirect, pentru autoturismele second-hand provenind din alte state membre ale Uniunii Europene, impuneri interne superioare celor stabilite pentru produsele naționale similare, dat fiind că respectiva taxă este percepută numai pentru autoturismele înmatriculare în Uniunea Europeană și reînmatriculate în România, în timp ce pentru autoturismele deja înmatriculate în România - în cazul unei vânzări -, taxa nu mai este percepută, fiind suspendată aplicarea dispozițiilor din Legea nr.9/2012 care prevedeau plata acestei taxe și pentru autoturismele înmatriculate în România și reînmatriculate în România.
Într-adevăr Legea nr.9/2012 în forma inițiala (în vigoare de la 13.01.2012 la 30.01.012) prevedea obligația de plată a taxei pe emisii poluante pentru toate autoturismele second-hand, indiferent de statul în care erau înmatriculate anterior (România sau alt stat din UE), însă de la data intrării în vigoare a OUG nr. 1/2012, obligația este menținută doar pentru cele înmatriculate anterior în alt stat din UE (fiind exceptate cele înmatriculate în România), iar potrivit normelor tranzitorii „Contribuabilii care au achitat taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule ca urmare a primei transcrieri a dreptului de proprietate, în conformitate cu prevederile art. 4 alin. (2) din Legea nr. 9/2012, în perioada cuprinsă între data intrării în vigoare a acestei legi și data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, pot solicita restituirea acesteia”.
Prin urmare, și în forma actuală textul de lege menționat stabilește indirect, pentru produsele provenind din Uniunea Europeană, impuneri interne superioare celor stabilite pentru produsele naționale similare, dat fiind că respectiva taxă de poluare este percepută numai pentru autoturismele înmatriculare în Uniunea Europeană și reînmatriculate în România, în timp ce pentru autoturismele deja înmatriculate în România (indiferent dacă vehiculul fusese produs în România sau în alte state membre UE) - în cazul unei vânzări -, taxa nu mai este percepută.
Reglementată în acest mod, taxa pe emisii poluante diminuează sau este destinată să diminueze introducerea în România a unor autovehicule second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru al Uniunii Europene, cumpărătorii fiind orientați din punct de vedere fiscal să achiziționeze autovehicule second-hand deja înmatriculate în România.
Potrivit dispozițiilor art.110 TFUE al cărui text este identic cu cel al articolului 90 TCE nici un stat membru nu supune, direct sau indirect, produsele altor țări membre ale Comunității unor impozite interne de orice natură, superioare celor care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Obiectivul acestei reglementări comunitare îl constituie asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare, în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre ( cauza Weigel – 2004) .
Rezultă, așadar, că scopul acestei reglementări este acela de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone.
Curtea de Justiție a Uniunii Europene prin Hotărârea din 7 aprilie 2011 în Cauza C-402/09 T. și prin Hotărârea din 7 iulie 2011 în Cauza C263/10 N. a statuat că articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Ca atare, și actuala formă a Legii 9/2012 este contrară art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, întrucât este destinată să facă mai puțin atractivă opțiunea de a introduce în România autovehicule second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, favorizând astfel vânzarea autovehiculelor second-hand deja înmatriculate în România.
Așa fiind se constată că statul român a creat premizele discriminării între produsele provenite din alte state membre ale comunității europene și produsele de pe piața internă, ceea ce este de natură a încălca principiul neutralității impozitării interne, în cazul competiției dintre produsele aflate pe piața națională și produsele importate, încălcând în acest mod art. 90 din Tratatul Uniunii Europene (art. 110 TFUE).
Conform prevederile art. 148 din Constituție, "Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare".
Obligativitatea instanțelor din statele membre de a aplica prioritar Tratatul Uniunii a fost statuată și prin Hotărârile pronunțate de CEJ în cauzele Flaminio C. v. Enel (15 iulie 1964), precum și Amministratione delle Finanze dello Stato v. Simmenthal S.p.a ( 9 martie 1978).
Potrivit considerentelor CEJ, redate în aceste hotărâri, la . Tratatului, acesta a devenit parte integrantă a ordinii juridice a statelor membre, instanțele din aceste state fiind obligate să îl aplice. Curtea a reținut că „o instanță națională ce este chemată, în limitele competenței sale, să aplice prevederi ale dreptului comunitar are obligația de a aplica aceste prevederi, dacă este necesar chiar refuzând să aplice legislația națională, inclusiv cea adoptată ulterior, nefiind necesar ca instanța să ceară sau să aștepte abrogarea prevederilor contrare de către puterea legislativă sau Curtea Constituțională". Aceeași obligație a judecătorilor naționali rezultă și din prevederile art. 10 din Tratat.
Taxa pe emisii poluante reglementată de Legea nr.9/2012 fiind contrară art.110 TFUE, se aplică principiul conform căruia atunci când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută cu încălcarea acestuia, iar reclamantul are dreptul la restituirea integrală a taxei pe emisii poluante încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.
Având în vedere considerentele anterior prezentate, instanța va admite acțiunea și va obliga pârâtele să dispună restituirea către reclamant a taxei pentru emisii poluante.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată solicitate de reclamant, cererea este întemeiată în parte, conform art.451(2) N. C.pr.civ., urmând a fi obligate pârâtele la cheltuieli de judecată către reclamant în cuantum de 429 lei, din care 129 lei taxă judiciară de timbru și 300 lei onorariu avocat.
În speță, ținând seama de criteriile la care se referă art. 451 alin.2 N.C. pr. civilă, respectiv valoarea pricinii și de munca depusă de avocat în fața instanței se reține că obiectul pricinii l-a constituit plata dobânzii aferente taxei pe poluare, iar în ce privește al doilea criteriu prevăzut de același text, respectiv proporționalitatea onorariului cu volumul de muncă presupus de pregătirea apărării în cauză, se constată că elemente precum dificultatea sau noutatea litigiului nu sunt incidente în speță. Față de aceste două criterii instanța va proceda la reducerea onorariului avocatului reclamantului la 300 lei. Și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, fiind învestită cu soluționarea pretențiilor la rambursarea cheltuielilor de judecată, în care sunt cuprinse și onorariile avocațiale, a statuat că acestea urmează a fi recuperate numai în măsura în care constituie cheltuieli necesare care au fost în mod real făcute în limita unui cuantum rezonabil.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamantul I. F., CNP_, cu domiciliul în Dr. Tr. S., ., județul M., în contradictoriu cu pârâtele ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE M., cu sediul în Dr. Tr. S., Piața R. N., nr.1, jud. M. și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, cu sediul in București. Splaiul Independentei, nr.294, corp A. sector 6.
Obligă pârâtele să dispună restituirea către reclamant a sumei de 1289 lei reprezentând taxă pentru emisii poluante achitată conform chitanței . nr._ din 17.01.2012.
Admite în parte cererea privind cheltuielile de judecată și obligă pârâtele la 429 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare. Cererea de recurs se va depune la Tribunalul M..
Pronunțată în ședința publică din 02 iunie 2014.
Președinte, A. B. | ||
Grefier, R. S. |
Red.A.B./tehnored.R.S.
02 Iulie 2014
5 ex./6 pag.
cod operator 2626
| ← Pretentii. Sentința nr. 1035/2014. Tribunalul MEHEDINŢI | Alte cereri. Sentința nr. 341/2014. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
