Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 252/2014. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 252/2014 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 15-04-2014 în dosarul nr. 3363/225/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 252/2014
Ședința publică de la 15 Aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. L. B.
Judecător C. T.
Grefier Tudorița I.
Pe rol judecarea apelului formulat de apelanta-petentă . împotriva sentinței nr.3374/13.09.2013 pronunțată de către Judecătoria Drobeta Turnu Severin în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata GARDA FINANCIARĂ M..
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că la acest termen de judecată lipsesc părțile și față de faptul că se solicită judecarea cauzei în lipsă, potrivit art. 223 cod procedură civilă, instanța reține apelul spre soluționare.
TRIBUNALUL,
Asupra apelului de față constată următoarele:
La data de 28.02.2013 a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta Turnu Severin plângerea contravențională formulată de petenta . împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/14.02.2013 încheiat de intimata G. Financiară M., solicitând anularea acestuia, exonerarea de la plata amenzii în cuantum de_ lei, anularea confiscării sumelor de 19.403,5 lei, respectiv 30 lei, iar în concluzii a solicitat anularea măsurii complementare de suspendarea activității. În subsidiar ,a solicitat înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul conform art. 7 din OG 2/2001.
În fapt a arătat că controlul în urma căruia s-a încheiat procesul verbal contestat a fost abuziv, reprezentanții intimatei pătrunzând cu forța în incinta magazinului aflat în ., unde au percheziționat tot mobilierul, toaleta și vestiarul, reținând 3 caiete care cuprindeau însemnări ale vânzătoarelor, precum și o rolă jurnal AMEF de la casa de marcat, iar prin intimidare, au obligat pe vânzătoarea de serviciu să declare că pe ultima filă a unuia din caietele găsite era notat fondul de marfă luat în primire de către aceasta în acea zi. În jurul orei 11,30 în cursul aceleiași zile ajungând la magazin, reprezentanții intimatei întocmeau procesul verbal și l-au invitat la sediul lor cu documentele financiar - contabile aferente lunilor decembrie 2012-ianuarie februarie 2013, iar răspunzând invitației, în data de 08.02.2013 a dat notă explicativă cu privire la suma de 30 de lei arătând care prezintă plafonul de casa de marcat rezultat din diferența dintre monetarul efectuat la acea dată și raportul intermediar X, și servea pentru a da rest clienților. Cu privire la cele 3 caiete găsite a arătat că acestea nu cuprindeau o evidență extragestionară extracontabilă, și nu reprezintă înregistrări ale societății, nu cuprind semnătura reprezentantului sau ștampila unității, erau însemnări ale vânzătoarelor, și nu pot avea valoare probatorie juridică față de disp. art. 1 al.1 și 2 din OUG 28/1999 rep. A arătat că sancțiunea aplicată în ceea ce privește cuantumul amenzii de_ lei este neproporțional cu fapta, iar în ceea ce privește confiscarea sumei de_,5 lei a arătat că aceasta nu se justifică neîncadrându-se în disp. art. 11 al. 3 din OUG 28/1999 rep. A susținut că calculul prezentat de intimată în anexele2,3, și 4 este în totalitate eronat, neavând la bază evidențele contabile ale societății. A mai arătat că controlul efectuat de intimată nu respectă normele metodologice stipulate în C.pr.f. și Ordinul 1304/2004 privind modelul și conținutul formularelor și documentelor utilizate în activitatea de inspecție fiscală, iar procesele verbale de ridicare documente nu respectă în totalitate instrucțiunile de utilizare și completare a formularului respectiv prevăzute în anexele 6.a și 6 b din Ordinul 1304/2004. Consideră că reaua credință a reprezentanților intimatei a fost dovedită prin modalitatea de control și sancțiunile aspre aplicate.
În dovedirea plângerii a solicitat proba cu înscrisurile depuse precum și proba testimonială cu martorii P. L. L., T. C. și C. Ș..
La plângere a atașat:procesul verbal . nr._/14.02.2013 de constatare și sancționare a contravențiilor și anexa 1, 2,3 și 4, împuternicire, proces verbal nr. 283 din 14.02.2013, proces verbal de ridicare documente din 11.02.2013 și din 07.02.2013, nota de constatare.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii. În apărare a arătat că în urma controlului desfășurat în data de 7.02.2013 și continuat la data de 08.02.2013,11.02.2013 și 14.02.2013 la sediul petentei din ., s-a constatat că aceasta nu emisese bonuri fiscale atât în ziua controlului cât și în perioada 08.12._13 pentru toate bunurile livrate, fiind sancționată în baza art. 11 al.1, lit.b și art. 14 al.2 din OUG 28/1999 pentru săvârșirea faptei contravențională prevăzută la art. 10 lit.b din OUG 28/1999 rep. A arătat că organul de control a procedat la compararea veniturilor înscrise în cele trei caiete cu cele înscrise în evidența contabilă și în rola jurnal a aparatului de marcat electronic fiscal, rezultând o diferență de 19.40.3,5 lei pentru care nu a fost emise bonuri fiscale. Întrucât o parte din notițele din caiete se regăsesc și în documentele de aprovizionare s-a constatat că acestea cuprind o evidență extracontabilă. A arătat că susținerea petentei că suma de 19.403,5 lei nu se găsea în unitate dovedește reaua credință a acesteia, iar în ceea ce privește nerespectarea de către intimată a prev. OMFP 1304/2004 arată că petenta este în eroare, controlul fiind efectuat conform prev. OUG 91/2003.
În susținerea apărării a solicitat proba cu înscrisuri atașând la întâmpinare: procesul verbal și anexele, proces verbal de ridicare documente din 11.02.2013 și din 07.02.2013, nota de constatare, bon monetar, note unilaterală din 7 și 11 febr.2013, nota de constatate . nr._/08.02.2013, notă explicativă,împuternicire. Ulterior intimata și-a completat înscrisurile depunând: registru de casă întocmit pe perioada 01.12._13, raport de gestiune periodic de la 01.02._13, NIR din data de 02.02.2013, caiet evidență extracontabilă pentru perioada 08.12.07.02.2013.
Instanța a încuviințat proba cu înscrisurile depuse de ambele părți și proba cu 2 martori din cei trei solicitați de petentă și a audiat martorii P. L. L., T. C..
Judecătoria Drobeta Turnu Severin prin sentința nr. 3374 din 13.09.2013 a respins plângerea contravențională.
Instanța de fond a reținut că potrivit procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/14.02.2013 încheiat de intimata G. Financiară M., în ziua de 07.02.2013, între orele 08-10,45, petenta nu a emis bonuri fiscale pentru suma de 30 lei, iar în perioada 08.12._13 aceeași petentă nu a emis bonuri fiscale pentru livrările directe de produse alimentare către clienți, în sumă totală de 19.403,5 lei.
În temeiul art. 34 alin.1 din O.G.2/2001, instanța a verificat legalitatea si temeinicia procesului-verbal.
Instanța a reținut că, în ceea ce privește legalitateaprocesului-verbal, petenta nu a invocat nici un motiv de nelegalitate, dar verificând din oficiu acest aspect, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal întocmit.
Astfel, procesul-verbal conține data și locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele societății amendate, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare a căii de atac.
Totodată, potrivit art.10 lit.b din OUG nr.28/1999 „Constituie contravenții următoarele fapte dacă, potrivit legii penale, nu sunt considerate infracțiuni: b) neîndeplinirea obligației operatorilor economici de a se dota și de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale avizate conform art. 5 alin. (2), la termenele stabilite la art. 6, cu excepția prevăzută la art. 1 alin. (4), neemiterea bonului fiscal pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate ori emiterea de bonuri cu o valoare inferioară celei reale, precum și nereintroducerea datelor înscrise pe rola jurnal privind tranzacțiile efectuate de la ultima închidere zilnică până în momentul ștergerii memoriei operative;” iar, potrivit art.11 „(1) Amenzile pentru contravențiile prevăzute la art. 10 se aplică operatorilor economici, cu excepția celor prevăzute la art. 10 lit. d), astfel:
Plângerea a fost semnată de către petentă, prin reprezentant, cu obiecțiuni neprecizate.
De asemenea, instanța a constatat că plângerea a fost introdusă în termenul legal, prevăzut de art. 31 alin.1 din O.G. nr. 2/2001.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța a reținut că procesul-verbal face dovada situației de fapt menționate în cuprinsul său până la proba contrară, fapta respectivă fiind probată cu ajutorul prezumției de legalitate a actului administrativ (actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege), asociată cu prezumția de autenticitate (actul emană în mod real de la cine se spune că emană) și cu prezumția de veridicitate (actul reflectă în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă).
Astfel, procesul-verbal se bucură de forța probantă până la proba contrarie, pe care contravenienta este cea care trebuie să o facă, persoana sancționată având dreptul la un proces echitabil, în cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România).
Față de cele arătate, având în vedere că în fața instanței de judecată petenta a avut posibilitatea de a dovedi lipsa de temeinicie a actului sancționator, în raport de probele administrate în cauză, rezultă că fapta a fost descrisă în mod corect de către agentul constatator. De altfel, însăși petenta a recunoscut fapta comisă cu privire la suma de 30 lei, atât prin plângerea formulată, cât și prin declarația prepusului său, T. C.. Motivele pentru care nu a emis bonul fiscal pentru această sumă au mai puțină importanță și nu sunt de natură să înlăture vinovăția petentei.
În ceea ce privește realitatea existenței celor 3 caiete găsite asupra vânzătoarelor, aceasta este de netăgăduit atâta timp cât atât petenta, cât și aceste vânzătoare, în declarațiile date în fața instanței au recunoscut existența acestor caiete. Motivarea ambelor martore, P. L. L. și T. C., angajate ale petentei, cum că foloseau aceste caiete pentru exerciții de întocmire a unui inventar, este lipsită de credibilitate, atâta timp cât prima susține că primeau zilnic modelele de inventar de la o persoană pe care nu o cunosc, iar cea de-a doua susține că modelele de inventar le-au fost date o singură dată și, totodată, însemnările din aceste caiete nu sunt inventare propriu-zise ci adevărate evidențe extracontabile, ce cuprind cantități de alimente primite, din care se scădeau vânzările zilnice și rămânea restul care era evidențiat. În același timp, este greu de crezut că aceste evidențe zilnice din perioada supusă controlului ar putea constitui un exercițiu de întocmire a unui inventar când nici ca formă nu seamănă a inventar iar salariatele respective l-ar fi făcut periodic, în timpul serviciului, ceea ce creează prezumția simplă că reprezintă o evidență extracontabilă, din care rezultă că suma de_,5 lei confiscată nu a fost evidențiată în casa de marcat, nefiind emise bonuri fiscale.
Pentru considerentele menționate, dat fiind faptul că prezumția de veridicitate a procesului-verbal contestat nu a fost răsturnată prin proba contrară făcută de către petentă, aceasta nefăcând dovada unei alte situații de fapt decât cea descrisă de agentul constatator, ci dimpotrivă, a confirmat existența faptei reținută în sarcina sa, în temeiul art.34 coroborat cu art.31 din OG nr.2/2001 va respinge plângerea formulată.
Instanța de fond a apreciat că sancțiunea aplicată este proporțională cu gravitatea faptei constatate și respectă limitele impuse de lege, astfel că nu se impune înlocuirea acesteia cu sancțiunea „avertisment”.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel petenta . criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
A susținut că, cu ocazia controlului inopinat din data de 07.02.2013, ce a avut loc la punctul de lucru din ., a fost găsită, efectiv, suma de 30 lei, neintrodusa în casa de marcat fiscala si un număr de 3 caiete, presupuse de comisarii Gărzii Financiare a reprezenta înregistrări din evidența extragestionară si contabila a .. și că în baza acestor caiete comisarii Gărzii Financiare au făcut un calcul si au ajuns la concluzia, că pentru suma de 19,403 lei nu au fost emise bonuri fiscale, calculul bazându-se pe compararea unor presupuse venituri înscrise în cele trei caiete, pentru perioada 08.12._13, cu veniturile înregistrate, în mod corect, în evidenta contabila si rola jurnal a aparatului de marcat electronic fiscal.
A arătat că cele trei caiete găsite la punctul de lucru nu reprezintă evidenta extragestionara a societății, nepurtând nici o semnătura sau consemnare aparținând administratorului societății, astfel ca nu pot avea valoare juridica probatorie în ceea ce privește încălcarea prevederilor art. l alin. 1 si 2 din OUG nr.28/1999 republicata, astfel ca în mod greșit s-a dispus confiscarea unor sume inexistente.
Potrivit art.11 alin.3 din OUG nr.28/1999 republicată –„ Sumele găsite la punctele de vânzare a bunurilor sau de prestare a serviciilor aparținând operatorilor economici prevăzuți la art. 1 alin. (1), care nu pot fi justificate prin datele înscrise în documentele emise cu aparate de marcat electronice fiscale, în registrul special, menționat la art. 1 alin. (4), ori prin facturi fiscale, după caz, sunt considerate fără proveniență și se confiscă, făcându-se venit la bugetul de stat. De asemenea, se confiscă sumele încasate din livrarea de bunuri ori prestarea de servicii după suspendarea activității operatorilor economici, potrivit art. 14, însa nu se regăsesc în nici una din aceste situații.
Practic, prin procesul verbal de contravenție s-a dispus confiscarea unei sume inexistente faptic, astfel ca, cel puțin din acest punct de vedere, procesul verbal de contravenție este nelegal si netemeinic.
A arătat că, instanța trebuia să se raporteze la prevederile art.11 alin.3 din OUG nr.28/1999 republicata si sa analizeze probatoriul administrat în cauza în sensul dacă suma de_,5 lei a fost sau nu găsita în plus la data controlului, ceea ce nu s-a întâmplat în cazul de față, întrucât cu ocazia controlului s-a găsit în plus suma de 30 lei, reprezentând plafonul de casa pe care vânzătoarea a omis să îl înregistreze, astfel că, potrivit prevederilor legale anterior menționate, confiscarea trebuia dispusa doar asupra acestei sume și nu asupra sumei de_,5 lei, așa cum, în mod nelegal, s-a procedat.
În ceea ce privește confiscarea sumei de_,5 lei, a considerat că aceasta măsura trebuia anulată și menținută doar confiscarea sumei de 30 lei, găsită ca plus de casa, cu ocazia controlului.
A mai arătat că prin procesul verbal de contravenție s-a dispus suspendarea activității, pe o perioadă de 3 luni, în punctul de lucru din ., Drobeta Turnu Severin.
Potrivit dispozițiilor alin.2 al art. 14 din OUG nr.28/1999 –„ Nerespectarea de către agenții economici a prevederilor art.10 lit.b, referitoare la neutilizarea aparatelor de marcat fiscale, neemiterea bonurilor fiscale pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate, emiterea de bonuri cu valoare inferioară celei reale și neintroducerea datelor înscrise pe rola jurnal privind tranzacțiile efectuate de la ultima închidere zilnică până în momentul ștergerii memoriei operative atrage suspendarea activității unității pe o perioada de 3 luni."
A mai arătat că aplicarea unei sancțiuni care nu este prevăzuta de lege atrage nulitatea absoluta a procesului verbal de contravenție, astfel că solicită admiterea apelului, modificarea hotărârii în sensul admiterii plângerii și constatării nulității absolute a procesului verbal de contravenție.
În ceea ce privește cererea de înlocuire a amenzii cu avertisment, a arătat că menținerea amenzii într-un cuantum atât de ridicat, ar fi de natura să perturbe grav activitatea, în sensul că ar fi puși în imposibilitatea de a achita salariile angajaților si a contribuțiilor aferente.
A mai arătat că este adevărat ca legiuitorul a stabilit amenda contravenționala pentru situații de genul celor reținute în procesul verbal de contravenție contestat, însa solicită să se analizeze analizați proporționalitatea sancțiunii aplicate prin prisma art.5 alin.5 din OG 2/2001 coroborate cu cele ale art.21 alin.3 din același act normativ.
În dovedirea apelului a solicitat probele cu înscrisuri și testimonială ,constând în reaudierea martorilor P. L. L., T. C..
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind temeinică și legală., arătând că motivele de apel sunt contradictorii, confuze și neargumentate juridic.
A arătat în motivarea întâmpinării că, apelanta continuă să susțină ca cele trei caiete găsite la punctul de lucru nu reprezintă „evidenta extragestionară" a societății ci niște însemnări fără relevanță ale angajatelor, în ciuda faptului că, din declarațiile date în fata instanței de către cele doua angajate ale petentei a rezultat că însemnările din aceste caiete nu sunt inventare propriu-zise ci adevărate evidente extracontabile, ce cuprind cantități de alimente primite, din care se scădeau vânzările zilnice si rămânea restul care era evidențiat.
Totodată, în baza disp. art. 19 alin. 6 ,art. 20 alin. 3 din O.U.G. nr. 74/2013 ,intimata a solicitat citarea în cauză a A.N.A.F.-ului,cerere ce a fost încuviințată .
La termenul de judecată 18.02.2014, apelanta-petentă a renunțat la reaudierea martorilor P. L. L., T. C..
Analizând apelul formulat, prin prisma criticilor invocate, dar și din oficiu sub toate aspectele, în conformitate cu dispozițiile art.479 N.C. Proc. civilă, tribunalul constată și reține următoarele:
Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/14.02.2013 s-a reținut că în urma controlului desfășurat în data de 7.02.2013 și continuat la data de 08.02.2013,11.02.2013 și 14.02.2013 la sediul petentei din ., s-a constatat că aceasta nu emisese bonuri fiscale atât în ziua controlului cât și în perioada 08.12._13 pentru toate bunurile livrate, fiind sancționată cu amendă contravențională de 10.000 lei în baza art. 11 al.1, lit.b și art. 14 al.2 din OUG 28/1999 pentru săvârșirea faptei contravențională prevăzută la art. 10 lit. b din OUG 28/1999 rep.
S-a mai reținut că urmare verificării monetarului întocmit cu ocazia efectuării controlului și a raportului de verificare X emis de aparatul de marcat electronic fiscal din dotarea punctului de lucru s-a constatat că nu au fost emise bonuri fiscale in ziua controlului pentru suma de 30 lei iar din compararea veniturilor înscrise în cele 3 caiete găsite în incinta punctului de lucru pentru perioada 08.12._13 ,cu veniturile înscrise în evidența contabilă și rola jurnal a aparatului de marcat electronic fiscal din dotarea aceluiași punct de lucru s-a stabilit o diferență de 19.403,5 lei pentru care petenta nu a emis bonuri fiscale.
Ca măsuri complementare ,în baza disp. art. 11 alin. 3 din OUG 28/1999 rep, s-a dispus confiscarea sumelor de 30 lei, respectiv de 19.403,5 lei ,și ,în baza disp. art. 14 alin. 2 din același act normativ ,suspendarea activității unității pentru o perioadă de 3 luni.
Potrivit art.10 lit.b din OUG nr.28/1999 „Constituie contravenții următoarele fapte dacă, potrivit legii penale, nu sunt considerate infracțiuni: b) neîndeplinirea obligației operatorilor economici de a se dota și de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale avizate conform art. 5 alin. (2), la termenele stabilite la art. 6, cu excepția prevăzută la art. 1 alin. (4), neemiterea bonului fiscal pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate ori emiterea de bonuri cu o valoare inferioară celei reale, precum și nereintroducerea datelor înscrise pe rola jurnal privind tranzacțiile efectuate de la ultima închidere zilnică până în momentul ștergerii memoriei operative;
Potrivit art.11 alin.3 din OUG nr.28/1999 republicata -" Sumele găsite la punctele de vânzare a bunurilor sau de prestare a serviciilor aparținând operatorilor economici prevăzuți la art. 1 alin. (1), care nu pot fi justificate prin datele înscrise în documentele emise cu aparate de marcat electronice fiscale, în registrul special, menționat la art. 1 alin. (4), ori prin facturi fiscale, după caz, sunt considerate fără proveniență și se confiscă, făcându-se venit la bugetul de stat. De asemenea, se confiscă sumele încasate din livrarea de bunuri ori prestarea de servicii după suspendarea activității operatorilor economici, potrivit art. 14.
Potrivit dispozițiilor alin.2 al art. 14 din OUG nr.28/1999 –„ Nerespectarea de către agenții economici a prevederilor art.10 lit.b, referitoare la neutilizarea aparatelor de marcat fiscale, neemiterea bonurilor fiscale pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate, emiterea de bonuri cu valoare inferioară celei reale și neintroducerea datelor înscrise pe rola jurnal privind tranzacțiile efectuate de la ultima închidere zilnică până în momentul ștergerii memoriei operative atrage suspendarea activității unității pe o perioada de 3 luni."
Referitor la motivele de apel ,se constată că apelanta-intimată a reluat argumentele din plângerea contravențională în sensul că cele 3 caiete nu reprezintă evidență extragestionară si contabila ci simple însemnări ale vânzătoarelor ,apărări ce au fost analizate clar și concis de judecătorul fondului ,fără ca in apel să fie invocate adevărate critici ale sentinței apelate sub acest aspect.
În ceea ce privește motivul de apel referitor la confiscarea sumei de 19.403,5 lei ,se apreciază că ,în mod legal ,agentul constatator a dispus confiscarea sumei susmenționate.
Potrivit art. 24 alin. 1,2 din O.G. nr. 2/2001 ,persoana împuternicită să aplice sancțiunea dispune și confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din contravenții. În toate situațiile agentul constatator va descrie în procesul-verbal bunurile supuse confiscării și va lua în privința lor măsurile de conservare sau de valorificare prevăzute de lege, făcând mențiunile corespunzătoare în procesul-verbal. (2) În cazul în care bunurile nu se găsesc contravenientul este obligat la plata contravalorii lor în lei.
Astfel, art.11 alin.3 din OUG nr.28/1999 republicata se referă la situația confiscării sumelor găsite și care nu pot fi justificate în documentele emise cu aparat de marcat electronice fiscale ,însă in cauză s-a dispus confiscarea sumei de 19.403,5 lei care nu a fost găsită și care a fost cuantificată prin compararea veniturilor înscrise în cele 3 caiete găsite în incinta punctului de lucru pentru perioada 08.12._13 ,cu veniturile înscrise în evidența contabilă și rola jurnal a aparatului de marcat electronic fiscal din dotarea aceluiași punct de lucru,fiind aplicabile disp. art. 24 alin. 1 ,2 din O.G. Nr. 2/2001 ,care reprezintă legea generală in raport cu OUG nr.28/1999,legea specială ,care nu reglementează regimul juridic al sumelor de bani care nu se mai găsesc.
Nici motivul de apel privind suspendarea activității unității pe o perioada de 3 luni a punctului de lucru nu este întemeiat ,apelanta-petentă considerând că agentul constatator ar fi trebuit să dispună suspendarea activității societății pe o perioadă de 3 luni,invocând o interpretare lato sensu a noțiunii de unitate economică ,interpretare care dacă ar fi fost împărtășită de agentul constatator și instanța de fond ar fi condus la suspendarea activității pentru toate punctele de lucru ale petentei ,producând efecte negative în patrimoniul acesteia, tribunalul apreciind că acest motiv de apel este lipsit de interes și că nu este vorba de o sancțiune care nu este prevăzută de lege care ar atrage nulitatea absolută a actului sancționator.
Nu va fi însușită solicitarea privind înlocuirea amenzii contravenționale de 10.000 lei cu avertismentul deoarece nu a fost dovedită niciuna dintre împrejurările invocate în cererea de apel ,respectiv că menținerea amenzii ar fi de natură să perturbe grav activitatea, ar fi in imposibilitatea de achita salariile angajaților și de a vira contribuțiile sociale aferente,deci nu există împrejurări de fapt sau motive care să determine instanța de apel să purceadă la reindividualizarea sancțiunii aplicate de agentul constatator .
În baza art. 480 alin.1 Cod de procedură civilă, urmează a fi respins ca nefondat apelul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul apelului formulat de apelanta-petentă ., împotriva sentinței nr.3374 din 13.09.2013 pronunțată de către Judecătoria Drobeta Turnu Severin în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata GARDA FINANCIARĂ M..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 15 Aprilie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
M. L. B. C. T.
GREFIER,
Tudorița I.
Red. B.M.L./Tehnored. T.I.
Ex.4/01.07.2014
Judecător fond P. I.
Cod operator 2626/2006
| ← Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... | Pretentii. Sentința nr. 2391/2014. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
