Pretentii. Sentința nr. 2214/2014. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2214/2014 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 18-06-2014 în dosarul nr. 9831/101/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C. A. ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 2214/2014
Ședința publică de la 18 Iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. C.
Grefier A. N. I.
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe reclamanții U. A. TERITORIALĂ MUNICIPIUL ORȘOVA și P. M. ORȘOVA REPREZENTATE PRIN - M. I. și pe pârâta U. M., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile, reclamantele solicitând judecarea cauzei în lipsă.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că prin serviciul registratură cu adresa nr. 5815/17.06.2014 reclamanta U. A. Teritorială Municipiul Orșova a comunicat relațiile solicitate de instanță, după care;
Nemaifiind cereri de formulat, probe de administrat sau alte incidente de soluționat, instanța reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL,
Prin cererea adresată Judecătoriei Orșova și înregistrată sub nr._, la data de 12.06.2013, reclamantele U. A. Teritorială Municipiul Orșova și P. municipiului Orșova au chemat în judecată pârâta U. M. pentru a fi obligată la plata sumei de 2.897 lei, reprezentând plăți nelegale efectuate din bugetul local.
În motivarea cererii au arătat că pârâta a avut raporturi de serviciu până la data de 01.03.2013, iar în anii 2010-2012, aceasta a încasat drepturi salariale necuvenite în cuantum de 2.897 lei, reprezentând indemnizația de dispozitiv inclusă în salariul de bază.
Au mai arătat că în urma controlului efectuat de Camera de Conturi M., prin Decizia nr. 14/2012 s-au constatat deficiențe și abateri financiare pentru perioada supusă controlului și s-a decis în sarcina ordonatorului de credite înlăturarea neregulilor constatate în activitatea financiar-contabilă. S-a constatat astfel că, bugetul local a fost prejudiciat cu suma ce a fost plătită tuturor salariaților prin includerea indemnizației de dispozitiv în salariul de bază la data de 1 ianuarie 2010.
Au susținut că pe perioada cât pârâta a avut raporturi de serviciu cu reclamanta a fost reținută suma de 437 din totalul de 3.334 lei, ce reprezenta suma imputată funcționarului public și având în vedere că la data de 01.03.2013, raporturile de serviciu au încetat prin pensionare pentru limita de vârsta, pârâta are obligația de a restitui suma de 2.897 lei.
În dovedire au depus la dosar notificarea nr. 4031/28.03.2013, confirmare de primire, dispoziția nr. 621/27.08.2012 dată de Primarul municipiului Orșova, referat nr. 3344/22.03.2013, situația privind suma rămasă de recuperat din dispoziția de imputare a funcționarului public U. M., decizia nr.14/27.04.2012 emisă de Camera de Conturi M..
Prin serviciul registratură la data de 11.07.2013 pârâta a depus întâmpinare prin care a invocat excepția de necompetență materială a Judecătoriei Orșova.
O alta excepție pe care a invocat-o prin întâmpinare este prematuritatea introducerii acțiunii, dat fiind faptul ca a atacat în termen legal respectiva decizie nr.14/2012, acțiunea fiind înregistrata pe rolul Tribunalului M. sub nr._ .
În drept și-a întemeiat întâmpinarea pe disp. art. 205-206 Noul Cod de procedură civilă.
Prin sentința nr. 450/26.09.2013 Judecătoria Orșova a admis excepția necompetenței materiale a instanței și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului M., Secția a II-a Civilă de C. A. și Fiscal.
Cauza a fost înregistrată la data de 15.10.2013 pe rolul Tribunalului M. sub nr._ .
Prin încheierea din 30.10.2013 instanța a dispus suspendarea cauzei în baza art. 413 alin. 1 pct. 1 Cod procedură civilă până la soluționarea definitivă și irevocabilă a dosarului nr._ .
La data de 19.03.2014 reclamanta U. A. Teritorială Municipiul Orșova a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei.
Prin încheierea din 21.05.2014 instanța a încuviințat cererea de repunere pe rol a cauzei.
Instanța a dispus emiterea unei adrese către U. A. Teritorială Municipiul Orșova pentru a comunica documentația ce a stat la baza emiterii deciziei nr. 14/2012, în ceea ce o privește pe pârâtă, iar cu adresa nr. 5815/17.06.2014 au fost comunicate relațiile solicitate.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Pârâta U. M. a avut raporturi de serviciu cu reclamantele ce au încetat la data de 01.03.2013 prin pensionarea acesteia.
Prin decizia nr.14/27.04.2012 emisă de Camera de Conturi M. s-au dispus în sarcina reclamantelor UATM Orșova și P. municipiului Orșova mai multe măsuri, printre care și cele de la pct.II.9, pct.II.10, pct.II.13 și pct.II.14, care sunt măsuri pentru stabilirea întinderii prejudiciilor determinate de plata în condiții de nelegalitate a sporului de dispozitiv ce a fost inclus în salariul de bază începând cu luna ianuarie 2010, a sporului pentru condiții vătămătoare în cuantum de 10% aplicat la salariul de bază, persoanelor cu funcții de demnitate publică, respectiv primar și viceprimar și pentru recuperarea acestor prejudicii.
Urmare a acestei decizii, Primarul municipiului Orșova a emis dispoziția de imputare nr.621/27.08.2012 prin care a imputat reclamantei suma de 3.334 lei brut, reprezentând indemnizație de dispozitiv aferentă perioadei ianuarie 2011-iulie 2012, ca urmare a includerii acestui spor în salariul de bază începând cu data de 1 ianuarie 2010.
Potrivit referatului întocmit de funcționarul din cadrul aparatului de specialitate al primarului, din totalul sumei de 3.334 lei imputate, i s-a reținut doar suma de 437 lei, rămânând de recuperat suma de 2.897 lei.
Prin sentința nr.4673/23.09.2013 pronunțată în dosar nr._ de către Tribunalul M. a fost respinsă cererea privind suspendarea executării dispoziției nr. 621/27.08.2012 emisă de Primarul municipiului Orșova, până la soluționarea irevocabilă a cauzei.
Potrivit art.248 alin.1 C.proc.civilă instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.
În ceea ce privește excepția prematurității cererii de chemare în judecată, invocată de pârâtă prin întâmpinare, se apreciază că este neîntemeiată, urmând să fie respinsă, în condițiile în care aceasta a invocat că acțiunea nu poate fi promovată dat fiind faptul că pe rolul instanțelor se află spre soluționare dosar nr._ .
Analizând însă sentința nr. nr.4673/23.09.2013 pronunțată în dosar nr._ de către Tribunalul M. prin care a fost respinsă cererea privind suspendarea executării dispoziției nr. 621/27.08.2012 emisă de Primarul municipiului Orșova, depusă de reclamante în dovedirea cererii de repunere pe rol, se constată că aceasta a rămas definitivă și irevocabilă prin nerecurare( a se vedea în acest sens mențiunea arhivarului-registrator-fila 28 dosar), considerente față de care, se apreciază, la momentul soluționării cauzei că cererea de chemare în judecată nu este prematur formulată.
Referitor la fondul cauzei, instanța reține că potrivit art. 84 lit.b din Legea 188/1999 răspunderea civilă a funcționarului public se angajează pentru nerestituirea în termenul legal a sumelor ce i s-au acordat necuvenit.
La data de 01.01.2010 au intrat în vigoare prevederile Legii-cadru
nr.330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.
Potrivit art.1 alin. 3 din Legea nr. 330/1990 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fondurile publice de la data intrării în vigoare a legii, drepturile salariale ale personalului din sectorul bugetar sunt exclusiv cele prevăzute de acest act normativ, iar potrivit art. 3 lit. b din Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, drepturile de natură salarială se stabilesc numai prin norme juridice de forța legii.
De asemenea, dispozițiile art.30 alin.1 din Legea-cadru nr.330/2009 prevăd că începând cu 1 ianuarie 2010, sporurile, acordate prin legi sau hotărâri ale Guvernului, și, după caz, indemnizațiile de conducere, care potrivit legii făceau parte din salariul de bază, din soldele funcțiilor de bază, respectiv din indemnizațiile lunare de încadrare, prevăzute în notele din anexele la prezenta lege, se introduc în salariul de bază, în soldele funcțiilor de bază, respectiv în indemnizațiile lunare de încadrare corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, atât pentru personalul de execuție, cât și pentru funcțiile de conducere, iar pe de altă parte disp.art. 10 din OUG nr.1/2010 statuează că în conformitate cu prevederile art. 30 din Legea-cadru nr. 330/2009, la stabilirea salariilor personalului bugetar începând cu 1 ianuarie 2010 nu vor fi luate în considerare drepturi salariale stabilite prin contractele și acordurile colective și contracte individuale de muncă încheiate cu nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare la data încheierii lor sau prin acte administrative emise cu încălcarea normelor în vigoare la data emiterii lor și care excedează prevederilor Legii-cadru nr. 330/2009.
Totodată, potrivit art. 6 alin. 1 din același act normativ, în cazul în care drepturile salariale determinate în conformitate cu Legea cadru nr. 330/2009 și cu prezenta ordonanță sunt mai mici decât cele stabilite prin legi sau hotărâri ale guvernului pentru funcția respectivă pentru luna decembrie 2009 se acordă o sumă compensatorie cu caracter tranzitoriu care să acopere diferența, în măsura în care persoana își desfășoară activitatea în aceleași condiții.
Dispozițiile legale citate anterior, determinând modul de stabilire a salariilor personalului din sectorul bugetar începând cu anul 2010 în conformitate cu art. 30 din Legea 330/2009, exclud explicit din calculul noului salariu drepturile salariale acordate prin acte administrative emise cu încălcarea normelor în vigoare la data emiterii lor, chiar sumele compensatorii urmând a fi acordate numai pentru drepturile salariale stabilite prin legi sau hotărâri ale guvernului ce nu se mai regăsesc în noua lege de salarizare.
În speță în salariul de bază al pârâtei în perioada ianuarie 2011- iulie 2012 a fost inclus sporul de dispozitiv, drept salarial care nu este stabilit prin lege sau hotărâre a Guvernului pentru funcționarii publici și personalul contractual din administrația publică locală și care a fost acordat până la această dată în baza unor acte ale administrației publice locale.
Până la . legii privind sistemul unitar de salarizare drepturile salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici și personalului contractual din administrația publică locală au fost reglementate de OG nr.6/2007, art.1 alin.2 din acest act normativ prevăzând că sistemul de salarizare cuprinde: salariile de bază, sporurile, premiile, stimulentele și alte drepturi.
Indemnizația de dispozitiv este reglementată de art.13 din Legea nr.138/1999 care prevede: "cadrele militare în activitate, militarii angajați pe bază de contract și salariații civili beneficiază de o indemnizație de dispozitiv lunară de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază."
Cu privire la indemnizația de dispozitiv Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr.37/2009 pronunțată în recurs în interesul legii a stabilit că dispozițiile art. 13 raportat la art. 47 din Legea nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții se interpretează în sensul că indemnizația de dispozitiv lunară în cuantum de 25% din salariul de bază, prevăzută de art. 13 din acest act normativ, se acordă funcționarilor publici și personalului contractual care își desfășoară activitatea în cadrul Ministerului Administrației și Internelor și în instituțiile publice din subordinea ministerului, precum și personalului care își desfășoară activitatea în serviciile comunitare din subordinea consiliilor locale și a prefecturilor care au beneficiat de acest drept salarial și înainte de transfer sau detașare din cadrul fostului Minister de Interne.
Astfel în considerentele deciziei pronunțate în recursul în interesul legii se menționează că nu pot beneficia de indemnizația de dispozitiv toți funcționarii publici și personalul contractual din cadrul autorităților administrației publice locale, întrucât dacă legiuitorul ar fi dorit acordarea indemnizației de dispozitiv de 25% din salariul de bază tuturor funcționarilor publici și personalului contractual din administrația publică locală, ar fi prevăzut în mod expres o atare posibilitate.
Deși actul administrativ prin care a fost acordată indemnizația de dispozitiv nu stabilește data până la care se va beneficia de această indemnizație este neîndoielnic că efectele acesteia urmează să se producă atât timp cât coordonatele de fapt și de drept existente la data emiterii lui rămân neschimbate, respectiv până la intervenirea unei cauze legale de modificare și stingere a obligației stabilite în sarcina instituției publice.
Ori, în condițiile în care, prin Decizia nr. 37/14.12.2009 soluționând recursul în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că dispozițiile art. 13 raportat la art. 47 din Legea 138/1999 se interpretează în sensul că indemnizația de dispozitiv se acordă exclusiv funcționarilor publici și personalului contractual care își desfășoară activitatea în cadrul Ministerului Administrației și Internelor și în instituțiile publice din subordinea ministerului, precum și personalului care își desfășoară activitatea în serviciile comunitare din subordinea consiliilor locale și a prefecturilor care au beneficiat de acest drept salarial și înainte de transfer sau detașare din cadrul fostului Minister de Interne, această decizie constituie o cauză de încetare a efectelor actului administrativ în temeiul căruia a fost acordată indemnizația de dispozitiv.
Nefiind deci în prezența unor drepturi salariale stabilite prin legi sau hotărâri ale guvernului, ci în baza unui act administrativ adoptat ca rezultat al unei interpretări eronate a dispozițiilor Legii 138/1999, astfel cum s-a constatat prin decizia în interesul legii menționată, acordarea sporului de dispozitiv ulterior intrării în vigoare a Legii 330/2009 este lipsită de suport legal.
Este adevărat că potrivit art. 329 alin. 3 din codul de procedură civilă soluțiile Secțiilor Unite se pronunță numai în interesul legii și au efect numai pentru viitor, însă decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție intervine ca un eveniment ce nu poate fi ignorat, fiind neîndoielnic că interpretarea dată de cea mai înaltă instanță din stat în sensul că nu pot beneficia de indemnizația de dispozitiv funcționarii publici și personalul contractual din cadrul autorităților publice locale urmează a fi avută în vedere la determinarea drepturilor salariale ale acestei categorii profesionale ulterior acestui moment.
Așadar, întrucât legiuitorul nu a prevăzut acordarea indemnizației de dispozitiv tuturor funcționarilor publici și personalului contractual din administrația publică locală, acest spor nu trebuia luat în considerare la stabilirea salariuluifuncționarilor publici și personalului contractual din administrația publică locală începând cu 1 ianuarie 2010.
Așa fiind, prin includerea în salariul de bază a indemnizației (spor) de dispozitiv, care nu este prevăzută pentru funcționarii publici și personalul contractual din administrația publică locală prin lege sau hotărâre de guvern, au fost încălcate dispozițiile art.30 alin.1 din Legea-cadru nr.330/2009, art.10 alin.1 din OUG nr.1/2010 și a fost acordată reclamantei o sumă de bani ce nu i se cuvenea.
Potrivit art.1 alin.1 din Legea nr.285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, în salariul de bază, începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%.
Pe de altă parte, potrivit art.1 alin.5 din Legea nr.285/2010, indemnizația lunară de încadrare, respectiv în solda funcției de bază/salariul funcției de bază aferente lunii octombrie 2010 sunt cuprinse sporurile, indemnizațiile, care potrivit Legii-cadru nr. 330/2009 făceau parte din salariul de bază, din indemnizația de încadrare brută lunară, respectiv din solda/salariul funcției de bază, precum și sumele compensatorii cu caracter tranzitoriu, acordate potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, cu modificările ulterioare. Sporurile stabilite prin legi sau hotărâri ale Guvernului necuprinse în Legea-cadru nr. 330/2009, cu modificările ulterioare, și care au fost acordate în anul 2010 ca sume compensatorii cu caracter tranzitoriu sau, după caz, ca sporuri la data reîncadrării se introduc în salariul de bază, în indemnizația de încadrare brută lunară, respectiv în solda/salariul de funcție, fără ca prin acordarea lor să conducă la creșteri salariale, altele decât cele prevăzute de prezenta lege.
Față de aceste dispoziții legale, indemnizația de dispozitiv, nefiind acordată în baza unei legi sau a unei hotărâri a Guvernului nu putea fi inclusă nici în salariu de bază stabilit în temeiul Legii nr.285/2010 nici cu titlul de spor și nici cu titlu de sumă compensatorie.
Potrivit art. 85 alin.1 repararea pagubelor aduse autorității sau instituției publice în situațiile prevăzute la art. 84 lit. a și b se dispune prin emiterea de către conducătorul autorității sau instituției publice a unui ordin sau a unei dispoziții de imputare, în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei.
În concluzie, sunt îndeplinite condițiile privind angajarea răspunderii civile a funcționarului public în temeiul dispozițiilor art. 84 lit.b din Legea nr. 188 /1999, la baza acordării necuvenite a unor drepturi salariale fiind eroarea angajatorului cu atribuții și responsabilitate legala în gestionarea și administrarea fondurilor publice, astfel încât urmează să fie admisă acțiunea, în sensul obligării pârâtei să plătească reclamanților suma de 2.897 lei reprezentând diferență de recuperat indemnizație de dispozitiv încasată nelegal pe anii 2010-2012.
Văzând și disp.art.424 și următoarele C.proc.civilă, precum și disp.art.20 alin.1 din Legea 554/2004,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția prematurității acțiunii invocată de pârâta U. M. prin întâmpinare.
Admite acțiunea formulată de reclamantele U. A. Teritorială Municipiul Orșova și P. M. Orșova, cu sediul în municipiul Orșova, str. ., nr. 20, județul M. în contradictoriu cu pârâta U. M., cu domiciliul în municipiul Orșova, ., ., județul M..
Obligă pârâta să plătească reclamanților suma de 2.897 lei reprezentând indemnizație de dispozitiv încasată nelegal pe anii 2010-2012.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18.06.2014, la sediul Tribunalului M..
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. C. A. N. I.
Red. A.C./Tehno. A.N.I./09.07.2014
4 ex./09.07.2014
Cod operator 2626
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 2074/2014. Tribunalul... | Anulare acte emise de autorităţile de reglementare. Sentința... → |
|---|
