Pretentii. Sentința nr. 3051/2014. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3051/2014 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 17-11-2014 în dosarul nr. 5769/101/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința Nr. 3051/2014
Ședința publică de la 17 Noiembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. T. B.
Grefier I. M. G.
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe reclamanta B. C. și pe pârâtele D.G.R.F.P. C. - Serviciul Fiscal Orășenesc Vânju-M. și Administrația F. pentru Mediu București, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat S. D. (cu delegație aflată la dosar fila 18 din dosar), pentru reclamanta B. C., lipsă fiind pârâtele D.G.R.F.P. C. - Serviciul Fiscal Orășenesc Vânju-M. și Administrația F. pentru Mediu București.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefier de ședință care învederează instanței că s-au depus întâmpinare din partea pârâtei Serviciul Fiscal Orășenesc Vânju-M. și răspuns la întâmpinare din partea reclamantei B. C..
Conform art. 131 Cod procedură civilă, instanța din oficiu procedează la verificarea competenței generale, materiale și teritoriale de a judeca pricina și constată că este competentă cu soluționarea prezentei cauze în temeiul art.95 pct.1 Cod procedură civilă rap. la art. 10 alin.1 teza I și art. 10 alin. 3 din Legea 554/2004.
Avocat S. D. pentru reclamantă precizează ca termen recomandat pentru soluționarea cauzei 30 de zile.
Nemaifiind cereri, probe sau lămuriri de invocat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Avocat S. D. pentru reclamantă a solicitat admiterea contestației așa cum a fost formulată, obligarea pârâtelor la restituirea sumei de 1429 lei reprezentând taxă pentru emisii poluante, cu dobânda legală de la data plății și până la data restituirii efective, cu plata cheltuielilor de judecată constând în taxă de timbru și onorariu avocat.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei de față;
Prin cererea înregistrată la data de 19.08.2014, sub nr._, reclamanta B. C., în contradictoriu cu pârâtele D.G.R.F.P. C. - Serviciul Fiscal Orășenesc Vânju-M. și Administrația F. pentru Mediu București a formulat prezenta contestație împotriva adresei nr. MH_/14.02.2014, act administrativ emis de către Serviciul Fiscal Orășenesc Vânju M. prin care i s-a respins cererea înregistrată sub numărul MH_/07.02.2014 privind restituirea sumei de 1429 lei achitată cu chitanța . nr._ din 27.11.2012 reprezentând taxă pentru emisii poluante stabilită pentru autoturismul marca F. Punto, cu dobânda legale aferente acestei sume, taxă pe care o consideră nelegală, iar prin hotărârea ce se pronunța să fie obligate pârâtele la restituirea sumei de 1429 lei reprezentând taxă pentru emisii poluante provenite de la autovehicule, stabilită de către A.F.P. Vânju M. (în prezent, Serviciul Fiscal Orășenesc Vânju M.) prin decizia privind stabilirea taxei pentru emisiile poluante nr._/27.11.2012, achitată la Trezoreria Vânju M. cu chitanța . nr._ / 27.11.2012; cu plata dobânzii în materie fiscală pentru suma de 1429 lei ce urmează a fi calculată de la data achitării până la data restituirii efective și plata cheltuielilor de judecată.
În motivare a arătat că la data de 13.05.2012 a cumpărat autoturismul (neînmatriculat) marca F. Punto și achiziționat din această tară la data de 28.03.2012, iar pentru înmatricularea acestui autoturism în țara a fost nevoită să achite suma de 1429 lei percepută ca taxă pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
A susținut că la data de 07.02.2014 a solicitat Serviciului Fiscal Orășenesc Vînju M., prin cererea înregistrată sub numărul MH_ restituirea sumei de 1429 lei reprezentând taxă pentru emisii poluante provenite de la autovehicule, precum și a dobânzii legale aferente, în încercarea soluționării pe cale amiabilă a prezentului litigiu.
Astfel, la data înmatriculării autoturismului în cauză, taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule nu era percepută pentru autoturismele second-hand deja înmatriculate în România, fiind percepută în mod exclusiv pentru autoturismele second-hand înmatriculate în celelalte state comunitare, după vânzarea-cumpărarea și aducerea lor în țara noastră în vederea înmatriculării.
Potrivit jurisprudenței Curții Europene de Justiție, noțiunea de taxă cu efect echivalent constă în orice taxă pecuniară, impusă unilateral asupra mărfurilor în temeiul faptului că trec frontiera, oricare ar fi denumirea și modul de aplicare a acesteia, iar un sistem de taxare care să fie considerat compatibil cu art.90 CE. trebuie să excludă orice posibilitate ca produsele importate să fie supuse unor taxe mai mari decât produsele similare naționale și să nu producă în nici un caz efecte discriminatorii: „niciun stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare".
În drept și-a întemeiat prezenta contestație pe dispozițiile Legii nr.554/2004, Legii nr.9/2012, O.U.G. nr. 1/2012, Constituția României, Tratatul Comunității Europene, art.194 și urm. Cod procedură civilă, art.451-455 C.proc.civ., Codul de procedură fiscală.
În dovedirea contestației reclamantul a anexat următoarele înscrisuri: cererea de restituire a taxei pe poluare adresată Serviciului Fiscal Orășenesc Vînju M. la data de 07.02.2014 și înregistrată sub nr. MH235803; adresa nr.MH235803/14.02.2014, act administrativ emis de către Serviciului Fiscal Orășenesc Vînju M. prin care a fost soluționată cererea de restituire a taxei; referatul și decizia privind stabilirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, emise de către Serviciului Fiscal Orășenesc Vînju M.; chitanța . nr._/27.11.2012 eliberată de Trezoreria Vînju M. pentru suma de 1429 lei achitată cu titlu de taxă pentru emisii poluante; cartea de identitate și certificatul de înmatriculare ale autoturismului, emise de către autoritățile române; cartea de identitate și certificatul de înmatriculare emise de către autoritățile germane, inclusiv traducerea în limba română; contract de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit, redactat în limba germană, inclusiv traducerea în limba română; contract de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit, neînmatriculat; copie act de identitate.
Acțiunea a fost legal timbrată.
La data de 06.10.2014 a formulat întâmpinare pârâta Serviciului Fiscal Orășenesc Vînju M. prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nelegală și netemeinică și să se mențină plata taxei pentru emisii poluante în sumă de 1429 lei achitată conform Legii 9/2012 ca fiind legală și temeinică.
La data de 20.10.2014 a formulat răspuns la întâmpinare reclamanta B. C. prin care a solicitat admiterea contestației așa cum a fost formulată și respingerea ca nefondate a apărărilor pârâtei Serviciului Fiscal Orășenesc Vînju M..
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Reclamantul a cumpărat un autoturism second-hand dintr-un stat membru al Uniunii Europene și a solicitat înmatricularea acestuia fără a plăti contravaloarea taxei de poluare reglementată de Legea nr.9/2012 pe care o consideră ca fiind contrară art.90 din Tratatul CE, cerere soluționată nefavorabil.
Reclamantul s-a adresat instanței de judecată solicitând restituirea taxei pentru emisii poluante pe care o consideră ca fiind contrară art.90 din Tratatul CE.
Potrivit dispozițiilor art.110 TFUE al cărui text este identic cu cel al articolului 90 TCE nici un stat membru nu supune, direct sau indirect, produsele altor țări membre ale Comunității unor impozite interne de orice natură, superioare celor care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Obiectivul acestei reglementări comunitare îl constituie asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare, în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre ( cauza Weigel – 2004) .
Rezultă, așadar, că scopul acestei reglementări este acela de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone.
Evaluarea conformității Legii nr.9/2012 trebuie efectuată prin raportare la art.90 din TCE, precum și la jurisprudența CJCE.
Taxa pe emisii poluante este reglementată de Legea nr.9/2012 care a intrat în vigoare la data de 13.01.2012 și a abrogat OUG nr.50/2008.
În forma inițială Legea nr. 9/2012, în art.4 alin.2, a prevăzut obligația de plată a taxei și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003 cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării.
Prin art. 1 OUG nr.1/2012, intrată în vigoare la data de 30.01.2012, s-a prevăzut că „începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență aplicarea dispozițiilor art. 2 lit. i), ale art. 4 alin. (2) și a celor privind prima transcriere a dreptului de proprietate ale art. 5 alin. (1) din Legea nr. 9/2012 se suspendă până la 1 ianuarie 2013.
Prin urmare de la data de 30.01.2012 obligația de plata a taxei pe emisii poluante este menținută, în ceea ce privește autoturismele second-hand, numai pentru cele înmatriculate anterior într-un alt stat.
Așadar, Legea nr.9/2012 în forma aplicabilă de la data de 30.01.2012, stabilește indirect, pentru autoturismele second-hand provenind din alte state membre ale Uniunii Europene, impuneri interne superioare celor stabilite pentru produsele naționale similare, dat fiind că respectiva taxă este percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în Uniunea Europeană și reînmatriculate în România, în timp ce pentru autoturismele deja înmatriculate în România - în cazul unei vânzări -, taxa nu mai este percepută, fiind suspendată aplicarea dispozițiilor din Legea nr.9/2012 care prevedeau plata acestei taxe și pentru autoturismele înmatriculate în România și reînmatriculate în România.
Într-adevăr Legea nr.9/2012 în forma inițială (în vigoare de la 13.01.2012 la 30.01.012) prevedea obligația de plată a taxei pe emisii poluante pentru toate autoturismele second-hand, indiferent de statul în care erau înmatriculate anterior (România sau alt stat din UE), însă de la data intrării în vigoare a OUG nr. 1/2012, obligația este menținută doar pentru cele înmatriculate anterior în alt stat din UE (fiind exceptate cele înmatriculate în România), iar potrivit normelor tranzitorii „Contribuabilii care au achitat taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule ca urmare a primei transcrieri a dreptului de proprietate, în conformitate cu prevederile art. 4 alin. (2) din Legea nr. 9/2012, în perioada cuprinsă între data intrării în vigoare a acestei legi și data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, pot solicita restituirea acesteia”.
Curtea de Justiție a Uniunii Europene prin Hotărârea din 7 aprilie 2011 în Cauza C-402/09 T. și prin Hotărârea din 7 iulie 2011 în Cauza C263/10 N. a statuat că articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Ca atare, și actuala formă a Legii 9/2012 este contrară art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, întrucât este destinată să facă mai puțin atractivă opțiunea de a introduce în România autovehicule second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, favorizând astfel vânzarea autovehiculelor second-hand deja înmatriculate în România.
Așa fiind se constată că statul român a creat premizele discriminării între produsele provenite din alte state membre ale comunității europene și produsele de pe piața internă, ceea ce este de natură a încălca principiul neutralității impozitării interne, în cazul competiției dintre produsele aflate pe piața națională și produsele importate, încălcând în acest mod art. 90 din Tratatul Uniunii Europene (art. 110 TFUE).
Conform prevederile art. 148 din Constituție, "Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare".
Obligativitatea instanțelor din statele membre de a aplica prioritar Tratatul Uniunii a fost statuată și prin Hotărârile pronunțate de CEJ în cauzele Flaminio C. v. Enel (15 iulie 1964), precum și Amministratione delle Finanze dello Stato v. Simmenthal S.p.a ( 9 martie 1978).
Potrivit considerentelor CEJ, redate în aceste hotărâri, la . Tratatului, acesta a devenit parte integrantă a ordinii juridice a statelor membre, instanțele din aceste state fiind obligate să îl aplice. Curtea a reținut că „o instanță națională ce este chemată, în limitele competenței sale, să aplice prevederi ale dreptului comunitar are obligația de a aplica aceste prevederi, dacă este necesar chiar refuzând să aplice legislația națională, inclusiv cea adoptată ulterior, nefiind necesar ca instanța să ceară sau să aștepte abrogarea prevederilor contrare de către puterea legislativă sau Curtea Constituțională". Aceeași obligație a judecătorilor naționali rezultă și din prevederile art. 10 din Tratat.
În ceea ce privește dobânda, având în vedere că în cauza C 565/11 CJUE a decis că „dreptul Uniunii se opune unui regim național, precum cel în discuție în litigiul principal, care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe”, instanța va obliga pârâtele să plătească reclamantelor și dobânda începând cu data de 28.11.2012 și până la data restituirii efective.
Referitor la capătul de cerere privind anularea adresei nr._ din 14.02.2014 emisă de Serviciului Fiscal Orășenesc Vînju M., se reține că nu este act administrativ în sensul art.2 lit. c din Legea nr.554/2004, nefiind emis în vederea executării sau organizării executării legii și fără a da naștere, modifica sau stinge raporturi juridice.
Potrivit art.8 (1) din Legea nr.554/2004 Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale.
Întrucât adresa nr._ din 14.02.2014 emisă de Serviciului Fiscal Orășenesc Vînju M. nu este act administrativ în sensul art.2 lit.c din Legea nr.554/2004, acesta nu este contestabil în contencios administrativ și prin urmare cererea reclamantei de anulare a acestei adrese este inadmisibilă.
Având în vedere considerentele anterior prezentate, instanța va admite în parte acțiunea și va obliga pârâtele Serviciului Fiscal Orășenesc Vînju M. și Administrația F. pentru Mediu să restituie reclamantelor suma de 1429 lei reprezentând taxa pentru emisii poluante achitată conform chitanței . nr._ din 27.11.2012, precum și a dobânzii legale în materie fiscală, începând cu data de 28.11.2012 și până la data restituirii efective.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată solicitate de reclamant, cererea este întemeiată, conform art. 453 C.proc.civ., urmând a fi obligate pârâtele la cheltuieli de judecată către reclamant în cuantum de 683 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru și onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta B. C. domiciliată în satul Drincea, ., prin avocat S. D. cu sediul profesional în municipiul Drobeta-T. S., ., ., . în contradictoriu cu pârâtele D.G.R.F.P. C. - Serviciului Fiscal Orășenesc Vînju M. cu sediul în orașul Vânju M., ., și Administrația F. pentru Mediu București cu sediul în municipiul București, Splaiul Independenței nr.294 - Corp A, Sectorul nr.6 .
Obligă pârâtele Serviciul Fiscal Orășenesc Vînju M. și Administrația F. pentru Mediu să dispună restituirea către reclamant a sumei de 1429 lei reprezentând taxa pentru emisii poluante achitată conform chitanței . nr._ din 27.11.2012, precum și a dobânzii legale în materie fiscală, începând cu data de 28.11.2012 și până la data restituirii efective.
Respinge capătul de cerere privind anularea adresei nr._ din 14.02.2014 emisă de Serviciul Fiscal Orășenesc Vînju M..
Obligă pârâtele Serviciul Fiscal Orășenesc Vînju M. și Administrația F. pentru Mediu la plata sumei de 683 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare
Pronunțată în ședința publică de la 17 Noiembrie 2014, la sediul Tribunalului M..
Președinte, C. T. B. | ||
Grefier, I. M. G. |
Red. B.C./Teh. G.I.M.
5 ex./26.11.2014
cod operator 2626
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 397/2014.... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 3136/2014. Tribunalul... → |
|---|
