Pretentii. Sentința nr. 725/2014. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 725/2014 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 26-02-2014 în dosarul nr. 11563/101/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 725/2014
Ședința publică de la 26 Februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. B.
Grefier A. N. I.
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe reclamantul M. I. și pe pârâtele ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE DROBETA T. S. și A. F. PENTRU MEDIU BUCUREȘTI, având ca obiect pretenții suma de 1184 lei reprezentând dobânda aferentă sumei de 2375 lei.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat D. M., pentru reclamant, lipsă fiind pârâtele.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Conform art. 131 Cod procedură civilă, instanța din oficiu procedează la verificarea competenței și constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina în temeiul dispozițiilor art. 95 pct.1 C. pr. civ. rap. la art. 10 alin. 1 teza 1 și alin. 3 din Legea nr. 554/2004.
Având în vedere că nu este necesar administrarea altui probatoriu în cauză, instanța apreciază că nu se impune estimarea duratei necesare cercetării procesului în temeiul art. 238 alin. 1 Noul Cod procedură civilă.
Față de dispozițiile art. 11 al. 3 din OUG nr. 74/2013 și art. 23 al. 4 și 5 din HG 520/2013, precum și dispozițiile Ordinul A.N.A.F. nr. 2211/2013, instanța dispune conceptarea în cauză, în calitate de pârâtă a Administrației Județene a Finanțelor Publice M. în locul Administrației Finanțelor Publice Drobeta Turnu Severin.
Nemaifiind excepții de invocat și alte cereri de formulat, constatându-se cauza în stare de judecată s-a acordat cuvântul asupra cauzei.
Apărătorul reclamantului având cuvântul solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și obligarea pârâtelor la plata dobânzii, cu cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL,
Asupra cauzei de față;
Prin cererea adresată la data de 09.12.2013 și înregistrată sub nr._ reclamantul M. I. în contradictoriu cu pârâtele Administrația Județeană a Finanțelor Publice M. și Administrația F. pentru Mediu a solicitat instanței obligarea pârâtelor la plata sumei de 1184 lei reprezentând dobândă aferentă taxei de poluare în cuantum de 2375 lei, de la data de 20.09.2010, data plații taxei de poluare și până la data de 05.02.2013, data restituirii taxei. Cu cheltuieli de judecată.
În motivare a arătat că a achiziționat autoturismul marca Opel Astra, achitând taxa de poluare în sumă de 2375 lei, întrucât funcționarii din cadrul Serviciului de înmatriculări au refuzat înmatricularea mașinii.
Această sumă i-a fost restituită în baza Sent. nr. 3701/2012, definitivă prin respingerea recursului, pronunțată de către Tribunalul M. în dosarul nr._ . Prin adresa nr._/26.11.2013 a solicitat pârâtei Administrația Județeană a Finanțelor Publice M. plata dobânzii aferente duratei indisponibilizării sumei de bani plătită cu titlu de taxă de primă înmatriculare, aceasta respingându-i solicitarea.
A precizat că prin Sent. nr. 3701/2012, definitivă prin respingerea recursului, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul M. stabilește că această taxă de poluare pe care a achitat-o este nelegală, o taxă care încalcă normele europene. Prin urmare, conform soluției dispuse de către CJUE în cauza I. contra României publicată în Monitorul Oficial nr.288/, statul este obligat să-i plătească o despăgubire adecvată în funcție de durata indisponibilizării sumei plătite fără temei cu încălcarea dreptului Uniunii pentru perioada cuprinsă între data plății fără temei a taxei în cauză și data restituirii acesteia.
Deși, potrivit dispozițiilor art. 124 din Cod procedură fiscală, pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget, contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 70 Cod procedură fiscală, respectiv a termenului de 45 de zile de la înregistrarea cererii de restituire a taxei, prin Hotărârea din data de 18.04.2013, Curtea Europeana a decis însă, ca legea este incorecta, iar statul trebuie sa plătească dobânda de când a încasat efectiv banii.
Curtea constată că, acordându-se dobânda începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a taxei percepute fără temei încalcă principiul efectivității care impune, într-o situație de restituire a unei taxe percepute de un stat membru cu încălcarea dreptului Uniunii, ca normele naționale care privesc în special calculul dobânzilor eventual datorate să nu aibă ca efect privarea persoanei impozabile de o despăgubire adecvată pentru pierderea suferită prin plata nedatorată a taxei (a se vedea Hotărârea Littlewoods Retail și alții).
Astfel, un regim, care limitează dobânzile la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a taxei percepute tară temei, nu respectă principiul efectivității și dă dreptul la o despăgubire adecvată în funcție de durata indisponibilizării sumei plătite fără temei cu încălcarea dreptului Uniunii și survine astfel, în principiu, în perioada cuprinsă între data plății fără temei a taxei în cauză și data restituirii acesteia.
Curtea concluzionează că dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim național, precum cel în discuție în litigiul principal, care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe.
Astfel cum s-a arătat în literatura de specialitate (Commentaire Meget, La Cour de justice - les actes des institutions, T. 10, Edition de l"Université de Bruxelles,
p.205.), în absența oricărei subordonări între instanțele naționale si instanța comunitară, în temeiul principiului priorității dreptului comunitar asupra dreptului național, instanțele naționale au obligația de a respecta, în soluționarea cauzelor, ceea ce Curtea de Justiție a decis cu privire la interpretarea sau validitatea dreptului comunitar.
A. unei hotărâri preliminare constă în forța obligatorie a acesteia față de instanța care a solicitat-o si instanțele care ar judeca cauza în căile de atac, si în aplicabilitatea generală față de celelalte instanțe. Hotărârile preliminare produc în principiu efecte retroactive de la data emiterii actului si, pe cale de excepție, de la data indicată de către Curte în hotărârea respectivă.
O hotărâre preliminară produce efecte atât în cauza în care a fost solicitată cât si alte cauze, întrucât interpretarea face corp comun cu dispozițiile interpretate pe care le completează. Curtea de altfel folosește sintagma de a "spune dreptul*" („dit pour droit") în dispozitivul hotărârilor privind interpretarea, ceea ce sugerează că exprimă o regulă de drept sau mai exact că îi oferă o nouă formulare (R.Kovar,"Effets des arrêts préjudiciels de la Cour de justice", pag.3).
Interpretarea dată de către Curte obligă instanțele naționale investite cu litigiul în cadrul căruia a fost solicitată interpretarea, dar autoritatea acestor hotărâri depășește aceste limite având în vedere că si alte instanțe naționale sunt obligate să respecte autoritatea hotărârilor privind interpretarea pronunțate de către Curte si nu pot da o altă interpretare din proprie inițiativă textelor deja interpretate de către Curte. însă instanțele dispun de o alternativă: fie se conformează interpretării oferite de către Curte, fie solicită Curții pronunțarea unei noi hotărâri preliminare în interpretare.
Curtea, prin jurisprudența sa, a hotărât că există un "caracter obligatoriu pe care îl dobândesc hotărârile preliminare în ce privește instanțele naționale(CJCE, 11 iunie 1987, Pretore di Salo, R..p.2545 naționale).
Regulamentul privind procedura în fața Curții prevede, în articolul 65, că hotărârea preliminară are forță obligatorie începând cu ziua pronunțării sale.
Hotărârea în interpretare pronunțată de către Curte are „autoritate cu putere de lucru interpretat", care include atât forța obligatorie (ce obligă instanța națională să respecte interpretarea dispozițiilor si actelor comunitare) (hotărârea Da C. din 27 martie 1963, C-28-_, R.. p. 59; pentru hotărârile preliminare în aprecierea validității, a se vedea hotărârea International Chemical Corporation, 13 mai 1981, C- 66/80, R.. p. 1191.) cât si aptitudinea pe care o are instanța națională de a investi din nou Curtea de Justiție(C.J.C.E., 24 juin 1969, Milch-Fett-und Eierkontor, 29/68, R.. p. 165 . C.J.C.E., 11 iunie 1987, Pretore di Sal6, C-14/86, R. p. 2545) cu o nouă întrebare preliminară. În drept a invocat disp. art. 194 Cod procedură civilă, art. 1528 Cod civil, Legea nr.554/2004, Constituția României, Tratatului Comunității Europene, Cod procedură fiscală, decizia CJUE în cauza C – 565/11, I. contra României.
A anexat în copie, următoarele înscrisuri: hotărârea CJUE în cauza C – 565/11, I. contra României, procedura prealabila, răspuns procedura prealabila, chitanța privind plata taxei de poluare, sentința nr. 3701/2012 pronunțată de către Tribunalul M. în dosarul nr._ și decizia nr. 1051/2013 pronunțată de Curtea de Apel C..
Pârâtele Administrația Județeană a Finanțelor Publice M. și Administrația F. pentru Mediu, deși legal citate, nu au formulat întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Prin acțiunea de față, reclamantul a solicitat obligarea pârâtelor la plata dobânzii legale aferente sumei de 2375 lei, achitată cu chitanța . nr._/20.09.2010, reprezentând taxă pe poluare.
Prin cererea înregistrată la AJFP M. sub nr._/25.11.2013, reclamantul a solicitat plata dobânzii aferente sumei de 2375 lei de la data plății și până la data la care i s-a restituit suma, iar prin adresa cu același număr i s-a comunicat faptul că cererea este neîntemeiată întrucât nu a prezentat un titlu executoriu.
Prin cererea înregistrată sub nr._, reclamantul a solicitat restituirea sumei de 2375 lei achitată cu chitanța . nr._/20.09.2010, reprezentând taxă pe poluare pentru autoturismul second – hand achiziționat și plata dobânzii legale, iar prin sentința nr.3701/03.10.2012 au fost obligate pârâtele Administrația Finanțelor Publice Drobeta Turnu Severin și Administrația F. pentru Mediu să restituie reclamantului 2375 lei și dobânda prevăzută de art.124 C.pr.fiscală începând cu data de 31.07.2012 și până la data restituirii efective..
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs Administrația Finanțelor Publice Drobeta Turnu Severin care prin decizia nr. 1051/05.02.2013, a fost respins ca nefondat.
Instanța reține că potrivit art.124 Cod procedură fiscală,pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. (2) sau la art. 70, după caz. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor.
Instanța constată însă că, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a fost sesizată cu o întrebare preliminară de către Tribunalul Sibiu (cauza M. I., C-565/11) prin care s-a solicitat să se stabilească dacă „principiile echivalenței, efectivității și proporționalității remediilor pentru încălcările dreptului Uniunii ocazionate particularilor prin aplicarea unei legislații neconforme cu dreptul Uniunii, rezultate din jurisprudența Curții, coroborate cu dreptul de proprietate, instituit de articolul 6 TUE și de articolul 17 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, pot fi interpretate ca opunându‑se unor dispoziții de drept intern care restrâng cuantumul prejudiciului susceptibil de a fi recuperat de particularul al cărui drept a fost încălcat?”. Prin Hotărârea din 18 aprilie 2013, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a declarat că Dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim național, precum cel în discuție în litigiul principal, care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe.
Astfel, întrucât dispozițiile art.124 Cod procedură fiscală privitoare la momentul de la care curge dobânda legală sunt contrare dreptului comunitar, acestea vor fi înlăturate de la aplicare astfel încât celui vătămat să i se asigure protecția juridică eficientă conferită de principiul priorității dreptului comunitar.
Prin urmare, se apreciază că, reclamantul are dreptul la plata dobânzii legale începând cu data plății și până la data de la care i s-a dispus plata dobânzii aferente taxei pe poluare în baza sentinței nr.3701/03.10.2012, cuantumul acesteia urmând a fi stabilit de către organul fiscal.
Pentru aceste considerente, instanța va admite acțiunea și va obliga pârâtele să plătească reclamantului dobânda legală în materie fiscală începând cu data plății și până la data de 30.07.2012.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată solicitate de reclamant, se apreciază că cererea este întemeiată în parte, pentru următoarele considerente:
Potrivit art.451 alin.(2) C.pr.civ., instanța poate, chiar și din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei. Măsura luată de instanță nu va avea niciun efect asupra raporturilor dintre avocat și clientul său.
În speță, ținând seama și de criteriile la care se referă art. 451 alin.2 Cod pr. civilă, respectiv valoarea și complexitatea cauzei și de munca depusă de avocat în fața instanței se reține că obiectul pricinii l-a constituit pretenții(restituire dobândă taxă pe poluare), iar în ce privește al doilea criteriu prevăzut de același text, respectiv proporționalitatea onorariului cu volumul de muncă presupus de pregătirea apărării în cauză, se constată că elemente precum dificultatea sau noutatea litigiului nu sunt incidente în speță.
Față de aceste criterii ale art. 451 alin.2 Cod pr. civilă instanța va proceda la reducerea onorariului avocatului reclamantului la 300 lei.
Și în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, învestită cu soluționarea pretențiilor la rambursarea cheltuielilor de judecată, în care sunt cuprinse și onorariile avocațiale, a statuat că acestea urmează a fi recuperate numai în măsura în care constituie cheltuieli necesare care au fost în mod real făcute în limita unui cuantum rezonabil.
Prin urmare, instanța va obliga pârâtele și la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 418 lei reprezentând onorariu avocat și taxă judiciară de timbru potrivit dispozițiilor art.453 alin.1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamantul M. I., CNP_, cu domiciliul în . de Ocol, județul M. în contradictoriu cu pârâtele Administrația Județeană a Finanțelor Publice M., cu sediul în Drobeta Turnu Severin, ., nr. 1, județul M. și Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în București, .. 294, Corp A, sector 6.
Obligă pârâtele să dispună plata către reclamant a dobânzii legale în materie fiscală aferentă sumei de 2375 lei reprezentând taxă pe poluare achitată conform chitanței . nr._/20.09.2010, începând cu data plății și până la data de 30.07.2012.
Obligă pârâtele la plata sumei de 418 lei către reclamant, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare; cererea de recurs se va depune la Tribunalul M..
Pronunțată în ședința publică, azi, 26.02.2014, la sediul Tribunalului M..
Președinte, M. B. | ||
Grefier, A. N. I. |
Red. B.M./Tehno. A.I
5 ex./06.03.2014
Cod operator 2626
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 3136/2014. Tribunalul... | Pretentii. Sentința nr. 1118/2014. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
