Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 803/2014. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 803/2014 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 03-03-2014 în dosarul nr. 7166/101/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința Nr. 803/2014
Ședința publică de la 03 Martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE N. S. D.
Grefier M. T.
Pe rol pronunțarea asupra cauzei privind pe reclamant Scîrlete V. și pe pârâtul P. C. Cujmir, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999)
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că dezbaterile pe fond au avut loc în ședința publică din 17.02.2014 și au fost consemnate în încheiere de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, după care
Nemaifiind cereri de formulat ori probe de administrat și cauza fiind în stare de judecată s-a trecut la soluționare.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față ;
Prin cererea înregistrată la această instanță la data de 17.06.2013, reclamanta S. V.,a chemat în judecata pe P. comunei Cujmir, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea Dispoziției nr. 165/22.05.2013 emisă de acesta, prin care începând cu data de 1.06.2013 i s-a diminuat salariul de încadrare la suma totala de 1938 lei brut.
În motivarea cererii arată că dispoziția nr. 165/22.05.2013 este netemeinica si nelegala întrucât nu are semnătura pentru viza de legalitate din partea secretarului consiliului local Cujmir ; nu conține încadrarea juridica în baza căreia i s-a stabilit acest salariu.
Consideră că in mod abuziv aceasta este emisa în baza constatărilor eronate din procesul verbal de inspecție nr.6754/17.05.2013 anexa l,al Compartimentului de Control din cadrul DGFP M. și înregistrată la primăria comunei Cujmir sub.nr.1914/18.05.2013. Prin aceasta dispoziție mi s-a diminuat salariul de încadrare de la 3094 lei brut cu sporurile incluse (suplimentul postului 25% si suplimentul treptei 25%) la 1938 lei fără aceste sporuri.
Consider ca atât in Procesul verbal cit si in Dispoziție, nu s-a ținut cont de Sentința Civila nr.2080/28.07.2009 a Tribunalului M. prin care i-au fost acordate sporurile ; suplimentul postului 25% si suplimentul treptei 25% din salariul de baza ,începând cu data de 1.01.2004 și până la încetarea raporturilor de serviciu ,sporuri prevăzute de Legea 188/1999 republicata ,privind statutul funcționarilor publici si menținute si prin Legea 330/2009 art.3,alin c si art.50,privind salarizarea unitara a personalului plătit din fonduri publice.
De asemenea Legea 330/2009 este abrogata de art.39 din Legea 284/2010, consideră că nu este salarizată după Legea 330/2009 invocata in procesul verbal de inspecție ci după Legea 284/2010;
Apreciază de asemenea ca Procesul verbal care a stat la baza emiterii Dispoziției nr .165 /22.05.2013 a Primarului comunei Cujmir,invocând art.50 din Legea 330/2009 face confuzie intre actele juridice si hotărârile judecătorești. Actul juridic este definit ca fiind manifestare de voința exprimata in vederea producerii de efecte juridice iar hotărârile judecătorești reprezintă actul de dispoziție al instanței de judecata cu privire la pretențiile deduse judecații.
În drept invocă prevederile art.31 din Legea 188/1999 republicata. In dovedirea acțiunii depune înscrisuri.
La data de 19.07.2013, P. C., P. comunei Cujmir, a formulat întâmpinare la cererea reclamantei prin care va solicit respingerea acțiunii formulate de reclamanta. In motivare arată că, dispoziția nr.165/22.05.2013, prin care începând cu data de 01.06.2013 s-a diminuat salariul de încadrare al reclamantei, a fost emisa cu respectarea dispozițiilor legale si având in vedere prevederile Procesului verbal de inspecție nr.6754/17.05.2013, privind constatările efectuate la Primăria comunei Cujmir. Aceste masuri stabilite prin decizia 9/15.04.2011 nu au fost îndeplinite in totalitate, nerecuperându-se întreg prejudiciul, emițându-se o noua decizie(Decizia nr.21/23.05.2012) prin care s-au dispus noi masuri si noi termene de realizare. Cu ocazia verificării in perioada 23.11._12, a modului de realizare a masurilor dispuse prin Decizia nr.21/23.05.2012, s-a constatat faptul ca nu au fost duse la îndeplinire aceste masuri, motiv pentru care s-a emis o noua decizie (Decizia nr.71/24.12.2012), prin care s-au dispus noi masuri, cu noi termene de realizare. Masurile dispuse prin cele trei decizii au avut la baza constatarea faptului ca, in anii 2009-2010, s-au acordat nelegal salariaților UATC Cujmir si persoanelor cu funcție de demnitate publica, venituri de natura salariala ce au fost determinate de nepunerea in aplicare a unor prevederi legale. Toate cele trei decizii amintite anterior, respectiv Decizia nr.9/15.04.2011, Decizia nr.21/23.04.2012 si Decizia nr. 71/24.12.2012, au fost contestate, fiind respinse toate contestațiile împotriva acestor decizii. Cu ocazia controlului s-a procedat la reconstituirea salariilor de baza, la data de 01.01.2011, determinate in conformitate cu prevederile Legii nr.330/2009, a Legii nr.284/2010 si cu aplicarea Legii nr.118/2010. Legii nr.285/2012 si a OUG nr.19/2012. Diferențele salariale brute constatate la control reprezintă încălcări ale legislației cu privire la acordarea sporului privind suplimentul postului de 25% si suplimentul treptei de salarizare de 25%, transferarea unor salariați pe funcții publice din contractual sau avansarea unor funcționari publici fără concurs sau examen, creșteri salariale nejustificate acordate tuturor salariaților. Astfel că, prin procesul verbal de inspecție nr.6754/17.05.2013 s-a dispus a se retine de către conducerea primăriei, a sumelor încasate necuvenit de salariații primăriei, acest proces verbal stand la baza emiterii Deciziei nr.165/22.05.2013, prin care începând cu data de 01.06.2013 s-a diminuat salariul de încadrare al reclamantei.
În drept, își întemeiază prezenta pe disp. art.205 si urm Cod Proc.civ.
La data de 12.08.2013, Scîrlete V., a formulat răspuns la întâmpinare.
Arată că întâmpinarea depusa de parat este neîntemeiata intru-cat Dispoziția nr. 165 din 22.05.2013 este emisa, de primarul comunei Cujmir ,in baza Procesului verbal de inspecție nr. 6754 din 17.05.2013 al Compartimentului de Control al D.G.F.P. M., si nu in baza Deciziilor nr.9//l5.04.2011, nr.21/23.05.2012 si nr. 71/24.12.2012 ale Camerei de Conturi M.. Aceste decizii vizează verificări făcute pentru perioada 2009-2010, iar Procesul verbal, in baza căruia s-a emis dispoziția contestata, vizează un control pentru perioada 1.01._13.
De altfel, in perioada 15.04.201l (data când a fost emisa prima decizie)-24.12.2012(data când a fost emisa ultima decizie) nu s-a emis nici o dispoziție de către primarul comunei Cujmir care sa aibă la baza masurile stabilite prin aceste decizii. Tot prin întâmpinarea depusa primarul comunei arata ca dispoziția 165 a fost emisa cu respectarea dispozițiilor legale, dar care sunt acele dispoziții legale ,care este legea,articolul in baza căruia mi-a diminuat salariul. De asemenea in loc sa facă referire stricta la cazul său, introduce datele de la toți angajații primăriei amintind despre sporuri pe care nu le-a primit și la sporul de condiții vătămătoare, dar acest spor conform legii 330/2009,legii 284/210 se acorda si in continuare funcționarilor publici.
Atât dispoziția contestata, Procesul verbal, cat si întâmpinarea Primarului comunei Cujmir ignoră cu desăvârșire si cu rea intenție Sentința nr. 2080/ 28.07.2009 a Tribunalului M. prin care i-au fost acordate sporurile suplimentul postului in procent de 25% din salariul de baza si suplimentul treptei in procent de 25% din salariul de baza începând cu 1.04.2004 si pana la încetarea raporturilor de serviciu, sporuri prevăzute de Legea nr. 188/1999 republicata si menținute prin Leg. nr. 330/2009 art.3, alin. c si art. 50, privind luarea in considerare a sporurilor recunoscute prin hotărâri judecătorești, Leg. nr. 284/2010, Leg. nr. l 18/2010, Leg. nr. 285/2012 si O.U.G. nr. 19/2012.
Prin încheierea de ședință din 19.09.2013 a fost trimis spre conexare dosarul_ întrucât există identitate de părți și obiect, iar prin încheierea de ședință din 30.09.2013 a fost admisă cererea de conexare la dosarul_ .
La data de 30.09.2013, reclamanta a formulat o precizare de acțiune prin care a solicitat suspendarea executării dispozițiilor nr. 165/22.05.2013 și nr 219/17.06.2013 emise de P. comunei Cujmir.
Prin sentința nr. 4870/14.10.2013, a fost respinsă cererea de suspendare formulată de reclamantă.
La 15 iulie 2013 reclamanta a modificat acțiunea solicitând și anularea dispoziției nr.219/2013
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța constată și reține următoarele:
Prin dispoziția nr.165/22.05.2013 emisă de P. . stabilit că începând cu data de 01.06.201, salariul corect de încadrare al reclamantei ,funcționar public este de 1938 lei brut,salariul de încadrare anterior fiind de 3094 lei brut .(f. 5)
La baza emiterii dispoziției contestate au fost avute în vedere constatările din procesul verbal de inspecție nr. 6754/17.05.2013,anexa nr. 1 al Compartimentului de Control din cadrul D.G.F.P. M. înregistrat sub nr. 1914/16.05.2013 la Primăria . rezultă încălcări grave ale aplicării legislației salarizării în cadrul Primăriei . nelegală de sporuri personalului primăriei în perioada 01.01.2011-martie 2013
Dispoziția nr.165/22.05.2013 emisă de P. . avut viza pentru legalitate a secretarului ., fiind atașată nota justificativă privind refuzul de avizare .
Din actele dosarului rezultă că prin sentința nr. 2080/15.06.2009 a Tribunalului M., irevocabilă prin nerecurare, în favoarea reclamantei a fost obligată Primăria . suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază aferente ,începând cu data de 01.01.2004 până la încetarea raporturilor de serviciu .(f. 23-27)
Instanța reține că prin Decizia nr.9/2011 a Camerei de Conturi M. s-a constatat că în anul 2010, s-au efectuat plăți salariale nelegale angajaților Primăriei . a includerii în mod nelegal a sporului de dispozitiv în salariul de bază stabilit începând cu 01.01.2010(pct.9),funcționarii publici din cadrul Primăriei . reclamanta, beneficiind de spor de dispozitiv în cuantum de 25% din salariul de încadrare și în anul 2009 ,spor ce a fost acordat în baza dispoziției nr. 935/24.12.2008
De asemenea, în lunile noiembrie, decembrie 2009, instituția nu a respectat Legea unică de salarizare plătind necuvenit prime lunare în procent de 10% și 2%, precum și suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare(pct.13), iar în perioada iunie-decembrie 2009 au fost calculate eronat drepturile salariale ale funcționarilor publici care au câștigat prin hotărâre judecătorească suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare(pct.14),cu precizarea că reclamanta este beneficiara unei astfel de hotărâri judecătorești .
În decizia nr.21/23.05.2012 a Camerei de Conturi M., emisă ca urmare a acțiunii de verificare a modului de aducere la îndeplinire a măsurilor dispuse prin Decizia nr.9/15.04.2011 și în baza procesului-verbal de constatare înregistrat la UATC Cujmir sub nr.1558/27.04.2012, s-a reținut că pentru măsurile dispuse la pct.9,13 și 14 UATC Cujmir a solicitat prelungirea termenului până la 31.03.2012, cerere ce a fost acceptată, însă nici ulterior obligațiile nu au fost îndeplinite în totalitate, stabilindu-se un nou termen de îndeplinire a obligațiilor de recuperare a sumelor încasate nelegal la data de 31.10.2012.
Prin decizia nr.71/24.12.2012 a camerei de Conturi M. s-a dispus continuarea implementării măsurilor dispuse prin Decizia nr. 21/23.05.2012, stabilindu-se termen de realizare la 28.06.2013.
Instanța constată că Primăria . contestație împotriva Deciziei nr. 9/2011 a Curții de Conturi a României - Camera de Conturi M., iar prin sentința nr.4372/01.07.2013 pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._ s-a respins contestația reținându-se că, deși la data de 03.06.2013, instanța a solicitat reclamantei să precizeze dacă înțelege să conteste încheierea nr.1/07.06.2011 emisă de Curtea de Conturi a României, la termenul de judecată din 01.07.2013, luând act de solicitările instanței, reprezentantul legal al reclamantei a precizat că nu dorește să facă nici un fel de precizare, respectiv să conteste încheierea.
Astfel cum rezultă din tabelul privind evoluția salariilor în perioada 01.01._13 întocmit pentru Primăria . de 01.01.2013 ,reclamanta trebuia să aibă un salariu brut în cuantum de 1938 lei ,cu precizarea că nu a existat nicio modificare a funcției deținute .
Deci, în cazul reclamantei ,la stabilirea salariului de încadrare s-a ținut cont, in mod nelegal, atât de sporul de dispozitiv în cuantum de 25% din salariul de încadrare ce a fost acordat tuturor funcționarilor publici din cadrul Primăriei . dispoziției nr. 935/24.12.2008 cât și de suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază aferente acordat prin sentința nr. 2080/15.06.2009 a Tribunalului M., irevocabilă prin nerecurare,
Referitor la indemnizația lunară de dispozitiv pe care reclamanta a primit-o, instanța retine că aceasta este reglementată prin art.13 din Legea nr.188/1999 și este instituită ca un spor salarial specific personalului militar - cadre militare în activitate, militari pe bază de contract și salariaților civili din instituțiile publice ale apărării naționale, ordinii publice și siguranței naționale, Ordinul M.A.I. nr. 496 pct. 9.2 prevăzând că indemnizația de dispozitiv se acordă personalului care își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice, iar prin personal civil, în sensul acestui ordin ( pct. 3l .l ) înțelegându-se funcționarii publici și personalul contractual din cadrul Ministerului Administrației și Internelor.
Din modul de reglementare rezultă că indemnizația de dispozitiv este un spor specific numai cadrelor militare și personalului civil definit la pct. 3l pct. l din Ordinul nr. 496/2003 și care desfășoară activități similare cu cele ale cadrelor militare, astfel că salariaților din cadrul unei autorități a administrației publice locale nu le sunt aplicabile aceste dispoziții deoarece nu sunt angajați ai M.A.I., autoritățile și instituțiile administrației publice nefiind subordonate M.A.I., existând doar atribuții de îndrumare și sprijinire a autorităților publice locale și aparatului de specialitate al acestora în aplicarea unitară a prevederilor legale și îndeplinirea atribuțiilor conferite prin lege.
Pe de altă parte, potrivit art . 36 alin. 1 din Legea nr. 215/2001, consiliul local are inițiativă și hotărăște, în condițiile legii, în toate problemele de interes local, cu excepția celor care sunt date prin lege în competența altor autorități ale administrației publice locale sau centrale, iar potrivit art. 36 alin. 2 exercită atribuții privind organizarea și funcționarea aparatului de specialitate al primarului, ale instituțiilor și serviciilor publice de interes local și ale societăților comerciale și regiilor autonome de interes local, alin. 4 lit. a atribuind prerogativa aprobării, la propunerea primarului, a bugetului local, virărilor de credite, modului de utilizare a rezervei bugetare și contul de încheiere a exercițiului bugetar.
De asemenea, potrivit art. 63 alin 1 lit. c din același act normativ, primarul îndeplinește atribuții referitoare la bugetul local, iar potrivit art. 63 alin 4 lit. a si b, în exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin. (1) lit. c), primarul exercită funcția de ordonator principal de credite și întocmește proiectul bugetului local și contul de încheiere a exercițiului bugetar și le supune spre aprobare consiliului local.
Se constată că, potrivit art . 9 alin l din Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unica a personalului plătit din fonduri publice, în limita fondurilor bugetare alocate prin bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale și bugetele fondurilor speciale, ordonatorii principali de credite repartizează pentru personalul bugetar din aparatul propriu și din unitățile subordonate sumele destinate cheltuielilor salariale iar conform alin. 2, gestiunea sistemului de salarizare a personalului bugetar se asigură de fiecare ordonator principal de credite cu încadrarea în resursele financiare alocate anual prin legile privind bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale și bugetele fondurilor speciale sau prin reglementări specifice domeniului .
Art. 30 alin l din legea nr. 330/2009 stipulează că începând cu 1 ianuarie 2010, sporurile, acordate prin legi sau hotărâri ale Guvernului, și, după caz, indemnizațiile de conducere, care potrivit legii făceau parte din salariul de bază, din soldele funcțiilor de bază, respectiv din indemnizațiile lunare de încadrare, prevăzute în notele din anexele la prezenta lege, se introduc în salariul de bază, respectiv în indemnizațiile lunare de încadrare corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, atât pentru personalul de execuție, cât și pentru funcțiile de conducere.
Neîncadrându-se în sintagma “sporurile, acordate prin legi sau hotărâri ale Guvernului” ,instanța constată că acordarea indemnizației de dispozitiv pentru reclamantă s-a realizat în mod nelegal prin interpretarea greșită a legii nr. 330/2009 .
Instanța are în vedere și dispozițiile Legii nr. 330/2009, privind salarizarea unitară a personalului plătit din fondurile publice, art. 1 din această lege prevăzând că obiectul de reglementare se referă la stabilirea unui sistem unitar de salarizare pentru personalul din sectorul bugetar plătit din bugetul general consolidat al statului, legea aplicându-se personalului din autoritățile și instituțiile publice, în conformitate cu dispozițiile art. 2 și are în vedere, pe lângă alte principii și pe cel al sustenabilității financiare, conform art. 3 lit. e.
Pe de alta parte, potrivit art. 10 din O.U.G. nr. 1/25.01.2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal în sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora „în conformitate cu prevederile art. 30 din Legea cadru nr. 330/2009, la stabilirea salariilor personalului bugetar începând cu 1 ianuarie 2010 nu vor fi luate în considerare drepturi salariale stabilite prin contractele și acordurile colective și contractele individuale de muncă încheiate cu nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare la data încheierii lor sau prin acte administrative emise cu încălcarea normelor în vigoare la data emiterii lor și care excedează prevederilor Legii cadru nr. 330/2009”.
De asemenea, potrivit art. 6 alin. 1 din același act normativ, „în cazul în care drepturile salariale determinate în conformitate cu Legea cadru nr. 330/2009 și cu prezenta ordonanță sunt mai mici decât cele stabilite prin legi sau hotărâri ale guvernului pentru funcția respectivă pentru luna decembrie 2009 se acordă o sumă compensatorie cu caracter tranzitoriu care să acopere diferența, în măsura în care persoana își desfășoară activitatea în aceleași condiții”.
Dispozițiile legale citate anterior, determinând modul de stabilire a salariilor personalului din sectorul bugetar începând cu anul 2010 în conformitate cu art. 30 din Legea 330/2009, exclud explicit din calculul noului salariu drepturile salariale acordate prin acte administrative emise cu încălcarea normelor în vigoare la data emiterii lor, chiar sumele compensatorii urmând a fi acordate numai pentru drepturile salariale stabilite prin legi sau hotărâri ale guvernului ce nu se mai regăsesc în noua lege de salarizare.
În plus, potrivit notei la anexa 1 din Ordinul nr._ emis de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale și Ministerul Finanțelor Publice, în vigoare la data emiterii actelor administrative contestate, „ pentru anul 2010 nu vor fi luate în considerare drepturi salariale stabilite prin contractele de muncă sau alte acte decât legi sau hotărâri ale guvernului”.
În condițiile în care, prin Decizia nr. 37/14.12.2009 soluționând recursul în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că dispozițiile art. 13 raportat la art. 47 din Legea 138/1999 se interpretează în sensul că indemnizația de dispozitiv se acordă exclusiv funcționarilor publici și personalului contractual care își desfășoară activitatea în cadrul Ministerului Administrației și Internelor și în instituțiile publice din subordinea ministerului, precum și personalului care își desfășoară activitatea în serviciile comunitare din subordinea consiliilor locale și a prefecturilor care au beneficiat de acest drept salarial și înainte de transfer sau detașare din cadrul fostului Minister de Interne, categorii profesionale între care nu se regăsește cea din care face parte reclamanta, se apreciază că această decizie constituie o cauză de încetare a efectelor dispoziției nr. 935/24.12.2008 emisă de P. .> Nefiind în prezența unor drepturi salariale stabilite prin legi sau hotărâri ale guvernului, ci în baza unui act administrativ adoptat ca rezultat al unei interpretări eronate a dispozițiilor Legii nr. 138/1999, astfel cum s-a constatat prin decizia în interesul legii menționată, acordarea indemnizației de dispozitiv ,ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 330/2009 este lipsită de suport legal. Este adevărat că, potrivit art. 329 alin. 3 din Codul de procedură civilă, soluțiile Secțiilor Unite se pronunță numai în interesul legii și au efect numai pentru viitor însă, decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție intervine ca un eveniment ce nu poate fi ignorat, fiind neîndoielnic că interpretarea dată de cea mai înaltă instanță din stat în sensul că nu pot beneficia de indemnizația de dispozitiv funcționarii publici și personalul contractual din cadrul autorităților publice locale urmează a fi avută în vedere la determinarea drepturilor salariale ale acestei categorii profesionale ulterior acestui moment.
Referitor la încetarea acordării drepturilor salariale suplimentare,respectiv suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare de către ordonatorul de credite, reclamanta beneficiind de sentința nr. 2080/15.06.2009 a Tribunalului M., irevocabilă prin nerecurare,instanța apreciază ca măsura este legala pentru aceleași argumente expuse pentru neacordarea indemnizației de dispozitiv, respectiv . unor acte normative care stabilesc foarte clar drepturile salariale ale funcționarilor publici.( legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitara a personalului plătit din fonduri publice, O.U.G. nr. 1/25.01.2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal în sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora)
Nefiind deci în prezența unor drepturi salariale acordate prin legi sau hotărâri ale guvernului, ci în baza unei hotărâri judecătorești, acordarea suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 330/2009 este lipsită de suport legal.
Cu privire la dispoziția nr.219 /.2013 emisă de P. .), care i se impută suma de_ lei din care_ lei sume presupus a fi încasate necuvenit și 596 lei accesorii, la baza emiterii dispoziției s-a aflat Decizia nr.9/15.04.2011 a Camerei de Conturi M., raportul de expertiză contabilă extrajudiciară nr.3063/02.09.2013 privind calculul accesoriilor și Nota de fundamentare și au fost avute în vedere dispozițiile Legii nr.53/2003 și Legii nr.188/1999( art.84 lit. a și art.85 alin.1)
Instanța reține că prin Decizia nr.9/2011, fila 78 a Camerei de Conturi M. s-a constatat că în anul 2010, s-au efectuat plăți salariale nelegale angajaților Primăriei Cujmir ca urmare a includerii în mod nelegal a sporului de dispozitiv în salariul de bază stabilit începând cu 01.01.2010. De asemenea, funcționarii publici din cadrul primăriei au beneficiat de spor de dispozitiv și în anul 2009 în baza Dispoziției nr.935/24.12.2008 (pct.9)
În decizia nr.21/23.05.2012emisă ca urmare a acțiunii de verificare a modului de aducere la îndeplinire a măsurilor dispuse prin Decizia nr.9/15.04.2011 și în baza procesului-verbal de constatare înregistrat la UATC Cujmir sub nr.1558/27.04.2012, s-a reținut că pentru măsurile dispuse la pct.9 UATC Cujmir a solicitat prelungirea termenului până la 31.03.2012, cerere ce a fost acceptată, însă nici ulterior obligațiile nu au fost îndeplinite în totalitate, stabilindu-se un nou termen de îndeplinire a obligațiilor de recuperare a sumelor încasate nelegal la data de 31.10.2012.
Prin decizia nr.71/24.12.2012 a camerei de Conturi M. s-a dispus continuarea implementării măsurilor dispuse prin Decizia nr. 21/23.05.2012, stabilindu-se termen de realizare la 28.06.2013, la 02.09.2013 întocmindu-se raport de expertiză.
Instanța constată că Primăria . contestație împotriva Deciziei nr. 9/2001 a Curții de Conturi a României - Camera de Conturi M., iar prin sentința nr.4372/01.07.2013 pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._ (filele 140-141) s-a respins contestația reținându-se că, deși la data de 03.06.2013, instanța a solicitat reclamantei să precizeze dacă înțelege să conteste încheierea nr.1/07.06.2011 emisă de Curtea de Conturi a României, la termenul de judecată din 01.07.2013, luând act de solicitările instanței, reprezentantul legal al reclamantei a precizat că nu dorește să facă nici un fel de precizare, respectiv să conteste încheierea.
Potrivit dispozițiilor art. 84 din Legea nr.188/1999 privind statutul funcționarilor publici, răspunderea civilă a funcționarului public se angajează:a) pentru pagubele produse cu vinovăție patrimoniului autorității sau instituției publice în care funcționează; b) pentru nerestituirea în termenul legal a sumelor ce i s-au acordat necuvenit;
Conform art. 85 din același act normativ, repararea pagubelor aduse autorității sau instituției publice în situațiile prevăzute la art. 84 lit. a) și b) se dispune prin emiterea de către conducătorul autorității sau instituției publice a unui ordin sau a unei dispoziții de imputare, în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei, sau, după caz, prin asumarea unui angajament de plată, iar în situația prevăzută la lit. c) a aceluiași articol, pe baza hotărârii judecătorești definitive și irevocabile. (2) Împotriva ordinului sau dispoziției de imputare funcționarul public în cauză se poate adresa instanței de contencios administrativ.(2^1) Ordinul sau dispoziția de imputare rămasă definitivă ca urmare a neintroducerii ori respingerii acțiunii la instanța de contencios administrativ constituie titlu executoriu. (3) Dreptul conducătorului autorității sau instituției publice de a emite ordinul sau dispoziția de imputare se prescrie în termen de 3 ani de la data producerii pagubei.
Se constată că prin dispozițiile legale sus-menționate se instituie un termen imperativ de 30 de zile în interiorul căruia trebuie emisă decizia de impunere. Legiuitorul a statuat că acest termen începe să curgă din momentul constatării pagubei și prin urmare, este important a se determina care este acest moment în cauza de față.
Din adresa nr.4935/29.11.2013 a Primăriei . Decizia nr.9/2011, rezultă că procesul-verbal de constatare încheiat de Curtea de Conturi - Camera de Conturi M. și înregistrat la UATC Cujmir sub nr.1681/23.03.2011 a stat la baza emiterii dispoziției contestate, iar de la data emiterii procesului-verbal și Deciziei nr.9/2011 și până la data emiterii dispoziției atacate în prezenta cauză nu au fost recuperate sume nici prin angajament și nici prin dispoziții emise de primari.
Din aceeași adresă și anexele la aceasta rezultă că sumele imputate reclamantei, respectiv debitul principal a fost calculat cu ocazia efectuării acțiunii de audit financiar fiind menționat în Anexele la procesul-verbal nr.1681/23.03.2011, pârâtul procedând numai la actualizarea sumei cu rata inflației potrivit raportului de expertiză contabilă extrajudiciară întocmit de expert I. R., pe perioada 01.01._13-30.04.2013.
Astfel, se reține că data constatării pagubei și a cuantumului prejudiciului cauzat UATC Cujmir este data de 23.03.2011, data înregistrării la UATC Cujmir a procesului-verbal de constatare încheiat de Curtea de Conturi - Camera de Conturi M..
Pe de altă parte, se reține că potrivit art.210 din Hotărârea nr. 130/2010 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi, precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități, contestația suspendă obligația executării deciziei până la soluționarea ei de către comisia de soluționare a contestațiilor. Executarea măsurilor devine obligatorie de la data comunicării încheierii formulate de comisia de soluționare a contestațiilor, prin care se respinge integral sau parțial contestația.
Ori, se constată că la data de 23.06.2011, Primăria . plângere împotriva deciziei nr.9/2011 a Curții de Conturi - Camera de Conturi M., plângere la care a anexat și încheierea nr.1/07.06.2011 a Curții de Conturi - Camera de Conturi M. prin care s-a respins contestația formulată împotriva deciziei nr.9/2011.
Prin urmare, se reține că pârâtul avea obligația de a emite dispoziția de imputare cel mai târziu în termen de 30 de zile de la data comunicării încheierii Curții de Conturi. Ori, așa cum rezultă din sentința nr.4372/01.07.2013 a Tribunalului M., la data introducerii acțiunii(23.06.2011), pârâtul avea cunoștință de încheiere, aceasta fiind atașata de acesta la acțiunea formulată, ori dispoziția a fost emisă cu mult peste termenul de 30 zile calculat de la data respectivă.
Instanța apreciază că nu se poate reține că în cauză a avut loc o prorogare a momentului de la care a început să curgă termenul de 30 de zile prevăzut de lege ca urmare a prelungirii termenelor de realizare a măsurilor dispuse de Camera de Conturi M. având în vedere că, așa cum s-a arătat anterior, termenul curge de la data constatării pagubei, în cauză, cel mai târziu 23.06.2011. Nici faptul că împotriva deciziei s–a formulat contestație la instanța de contencios administrativ nu este de natură a afecta curgerea termenul de 30 de zile în condițiile în care în cauza respectivă nu s-a dispus suspendarea executării actului administrativ contestat.
Pentru aceste considerente, instanța apreciază că dispoziția nr.714/02.09.2013 a fost emisă cu încălcarea prevederilor art.85 alin.1 din Legea nr.188/1999, respectiv cu depășirea termenului de 30 de zile prevăzut de aceste dispoziții legale și prin urmare, este lovită de nulitate.
Față de cele reținute anterior, având în vedere că se impune anularea dispoziției de imputare ca urmare a emiterii acesteia cu încălcarea art.85 alin.1 din Legea nr.188/1999, instanța apreciază că nu este necesar a mai fi analizate celelalte motive invocate prin acțiune, respectiv prescrierea dreptului de emitere a dispoziției, neîndeplinirea condițiilor de formă și fond și legalitatea încasării sumelor menționate în dispoziție.
Prin urmare, instanța apreciază ca întemeiate capetele de cerere privind anularea dispoziției atacate și restituirea sumele reținute în baza acesteia, actualizate cu rata inflației.
În ceea ce privește incidența dispozițiilor art.1 și 2 din Legea nr.84/2012 privind amnistia fiscală, invocată ca temei de drept al cererii modificatoare, instanța constată că a rămas fără obiect având în vedere că, așa cum s-a arătat anterior, dispoziția de imputare este lovită de nulitate ca urmare a încălcării prevederilor art.85 alin.1 din Legea nr.188/1999.
Pentru aceste considerente, instanța va admite în parte acțiunea, va dispune anularea dispoziției nr. 219/2013 a Primarului comunei Cujmir și va obliga pârâții să restituie sumele reținute în baza acesteia, actualizate cu rata inflației.
În baza art.453 alin.1 C.pr.civ., va obliga pârâtul la plata cheltuielilor de judecată de 500 lei reprezentând onorariu avocat către reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea formulată de Scîrlete V., cu domiciliul în ., CNP_, în contradictoriu cu pârâtul P. C. Cujmir, modificată.
Anulează dispoziția nr. 219/2013 emisă de P. comunei Cujmir.
Respinge capătul de cerere privind anularea dispoziției nr.165/2013.
Obligă pârâtul la plata cheltuielilor de judecată de 500 lei reprezentând onorariu avocat către reclamanta.
Cu recurs.
Pronunțată în ședința publică de la 03 Martie 2014, la sediul Tribunalului M. -
Președinte, N. S. D. | ||
Grefier, M. T. |
Red.NSD/tehnored.M.T., ex.4,
09.05. 2014
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 364/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 3278/2014.... → |
|---|
