Acţiune în constatare. Sentința nr. 3194/2014. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3194/2014 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 08-12-2014 în dosarul nr. 6450/101/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința Nr. 3194/2014
Ședința publică de la 08 Decembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. D. F.
Grefier I. M. G.
Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamanta A. G. A. și pe pârâta B. R. Pentru Dezvoltare Sa București Prin Sucursala Drobeta Turnu Severin, având ca obiect acțiune în constatare constatarea clauzelor abuzive din contractul nr._/17.04.2008 și restituirea comisioanelor încasate abuziv.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamanta A. G. A. personal și asistată de avocat P. D., lipsă fiind pârâta B. R. pentru Dezvoltare Sa București prin Sucursala Drobeta Turnu Severin.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefier de ședință care învederează instanței că s-a depus întâmpinare din partea pârâtei B. R. pentru Dezvoltare Sa București prin Sucursala Drobeta Turnu Severin.
Instanța pune în discuție excepția necompetenței materiale a Tribunalului M. invocată de pârâtă prin întâmpinare.
Avocat P. D. precizează că solicită plata comisioanelor și a dobânzii aferente acestora, competența aparținând Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, cuantumul pretențiilor solicitate fiind sub 200 000 lei. Solicită admiterea excepției invocate.
Nemaifiind cereri, probe sau lămuriri de invocat, instanța reține cauze spre soluționare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată adresată pe rolul acestei instanțe la data de 09.09.2014, sub nr._, reclamanta A. G. A., a chemat în judecată B. R. pentru Dezvoltare Sa București - prin Sucursala Drobeta Turnu Severin, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că punctul 7.1 din contractul de credit nr._/17.04.2008 condiții particulare - încheiat cu banca conține o clauza abuzivă în înțelesul art. 4 din Legea 193/1999: "dobânda este fixă în conformitate cu politica băncii", coroborat cu punctul 3.1-3.5 din Condițiile generale, motiv pentru care solicităm să fie înlăturat; că punctul 8.1 din contractul de credit nr._/17.04.2008 condiții particulare - încheiat cu banca, coroborat cu punctul 4.1.a din Condițiile generale, conține o altă clauză abuzivă referitoare la existența unui comision de întocmire dosar, în cuantum de 2.50 %,, motiv pentru care solicităm să fie înlăturat; că punctul 8.2 din contractul de credit nr._/17.04.2008 condiții particulare - încheiat cu banca, coroborat cu punctul 4.1.b din Condițiile generale conține o altă clauză abuzivă referitoare la existența unui comision lunar de gestionare a creditului, la data prezentei în cuantum de 0.30 %, motiv pentru care solicităm să fie înlăturat; că punctul 8.3 din contractul de credit nr._/17.04.2008 condiții particulare - încheiat cu banca, coroborat cu punctul 4.1 .c din Condițiile generale conține o altă clauză abuzivă referitoare la existența unui comision de rambursare anticipată, în cuantum de 3.00 %,, motiv pentru care solicităm să fie înlăturat; că punctul 9.2 din contractul de credit nr._/17.04.2008 condiții particulare - încheiat cu banca, coroborat cu punctul 4.1.d din Condițiile generale conține o altă clauză abuzivă referitoare la existența unui comision de administrare a creditului, în cuantum de 5.00 euro, motiv pentru care a solicitat să fie înlăturat; iar pe cale de consecință, raportat la situațiile mai sus arătate, a solicitat să fie obligată pârâta banca la plata/restituirea către reclamantă a sumelor reprezentând contravaloarea comisioanelor încasate abuziv, pe perioada 13.10.2006-prezent; obligarea băncii în sensul de a modifica dobânda variabilă în dobânda fixa, pe toata perioada derulării contractului; precum și să restituie diferența achitată în plus, cu titlu de dobândă variabilă; cu plata despăgubirilor, a cheltuielilor de judecată, actualizate cu indicii de inflație de la data plății fiecărei rate și până la data restituirii efective a sumelor.
În motivare a arătat că, prin convenția de credit nr2704418/17.04.2008, pârâta i-a acordat un împrumut, cu o perioadă de rambursare de 84 de luni, contractul prevedea o dobândă fixă de 12.90 % pe an, fiindu-i atașat în consecință un grafic de rambursare, care prevedea fiecare sumă lunară pe care subsemnata eram obligată să o achit.
A învedera că, banca-pârâtă a modificat substanțial acest scadențar, prin majorarea dobânzii percepute și a altor comisioane, fără a avea acordul subsemnaților în acest sens, nefiind comunicat nici scadențarul, iară vreo altă justificare pentru această modificare unilaterală a contractului de credit.
A susținut căp, contractul este unul tip, de adeziune, consumatorul neavând posibilitatea de a negocia clauzele acestuia, ci doar de a fi sau nu de acord cu ele, astfel cum acestea au fost în mod discreționar determinate de bancă.
Astfel, întreaga convenție de credit este alcătuită din mai multe documente, standardizate, denumite „condiții generale" și „condiții particulare", care sunt în mod evident utilizate de către pârâtă în relațiile comerciale cu toți clienții săi. Prin urmare, nici clauza invocată ca fiind abuzivă nu a fost negociată direct cu reclamantul, fiind impusă acestuia în cadrul contractului de credit de către banca pârâtă .
A invocat art. 14 lit. a din Legea nr. 190/1999 rep., la data accesării creditelor, prevedea că în cazul creditelor ipotecare pentru investiții imobiliare în care rata dobânzii este variabila, "variația ratei dobânzii trebuie să fie legată de fluctuațiile unui indice de referință menționat în contract". In cazul de fată însa, banca si-a rezervat dreptul de a modifica unilateral dobânda, în funcție de politica proprie. Astfel, în situația în care banca a mărit discreționar și unilateral dobânda, doar pentru ca așa este "politica băncii", trebuie ca si clientul sa poată contesta aceasta majorare si sa ceara explicații băncii in legătura cu motivul majorării.
Referitor la dobânda, deși ar trebui sa fie fixa in conformitate cu clauzele contractuale si cu legea, este variabila in funcție de voința băncii sau de fluctuațiile pieței financiare, întrucât printr-o clauza abuziva banca si-a asigurat variația dobânzii in funcție de acest element exterior voinței clientului, dar pe care banca îl aplica si îl interpretează după cum are interes.
Prin introducerea unor astfel de clauze se creează un dezechilibru semnificativ între părți, întrucât dobânda poate crește fără o reală posibilitate pentru client de a verifica baza acestei creșteri, existând pericolul ca aceasta să crească în aceeași manieră fiară ca acesta să poată verifica, fiind, de asemenea, expus riscului de a fi introdus în Centrala Riscurilor Bancare ca rău-platnic, fără a avea nicio vină în derularea raporturilor contractuale, fapt de natură să îl afecteze economic și moral.
A precizat că, comisionul de risc este abuziv, pentru că este, de fapt, o dobânda mascata: fiind plătit pentru aceeași prestație pentru care se plătește deja dobânda; - Este înregistrat ca atare in contabilitatea băncii, ca „venituri din dobânzi";
In drept, și-a întemeiat acțiunea pe disp.art.194 din Noul Cod de procedură civilă, disp Legii 193/200, Directiva 93/13/CEE, legislație CJUE.
În dovedire reclamanta a anexat următoarele înscrisuri: copie CI reclamantă, grafic rambursare credit, convenția de credit contestată.
La data de 1610.2014 a formulat întâmpinare pârâta B. R. Pentru Dezvoltare Sa București Prin Sucursala Drobeta Turnu Severin prin care a invocat necompetenta materiala a Tribunalului M..
A susținut că prin cererea de chemare in judecata reclamanta a apreciat ca Tribunalul M. este competent sa soluționeze cererea de chemare in judecata potrivit art. 95 pct. 1 Cproc.civ, iar prin cererea de chemare in judecata reclamanta a solicitat constatarea caracterului abuziv al clauzei privind comisionul de gestionare credit, cu consecința restituirii unor sume pretins achitate în plus fara a preciza aceasta suma, si constatarea caracterului abuziv al unor clauze din contractul de credit_.
A menționat că în cauza de față reclamanta a solicitat (creditul + dobânzi si comisioane nu ajung la suma de 200.000 lei) competenta materiala a instanței de judecată este Judecătoria, cu atât mai mult cu cat reclamanta nu a solicitat constatarea nulității absolute a întregului contract de credit, ci doar a clauzelor contractuale referitoare la comisionul de gestionare credit, comisionul de rambursare anticipate si comision acordare credit.
În consecința, a solicitat declinarea competentei privind soluționarea acestei cauze in favoarea Judecătoriei Drobeta Turnu Severin.
A invocat netimbrarea acțiunii întrucât prin cererea de chemare în judecata reclamanta solicita constatarea ca abuzive a clauzelor privind comisionul de întocmire dosar, comisionul lunar de gestionare a creditului, comisionul de rambursare anticipata si comisionul de administrare a creditului restant si obligarea Băncii la restituirea sumelor reprezentând comisioane încasate abuziv.
De asemenea, reclamanta a solicitat constatarea ca abuziva a clauzei privind dobânda fixa si posibilitatea băncii de a modifica aceasta dobânda prevăzuta la art. 7 din contractul de credit nr._/17.04.2008 si, de asemenea, obligarea pârâtei la restituirea integrala a diferenței achitata in plus cu titlu de dobânda variabila si modificarea dobânzii variabile in dobânda fixa, fără însa a fi precizat cuantumul acestei valori.
In consecința a considerat ca in acțiunea de fata sunt incidente prevederile art. 2 alin. 1 lit. a din OUG nr. 80/2013, motiv pentru care a solicitat anularea cererii de chemare in judecata pentru neîndeplinirea obligației de plata a taxei judiciare de timbru, calculata la valoarea patrimoniala a actelor juridice a cărui nulitate absoluta se solicita a fi constatata.
A invocat excepția lipsei caracterului determinat al obiectului cererii de chemare in judecata al capătului de cerere privitor la restituiri de sume (comisioane, diferențe de dobânzi) este inadmisibil ca urmare a neîndeplinirii acelei condiții a acțiunii civile care consta în caracterul determinat al obiectului acesteia.
Potrivit art. 1 din Decretul nr. 167/1958, aplicabil in speța raportat la data încheierii convenției dintre părți, dreptul la acțiune având un obiect patrimonial se stinge prin prescripție, daca nu a fost exercitat in termenul stabilit de lege. Art. 3 din același act normativ dispune ca termenul prescripției aplicabil tuturor drepturilor de creanța, indiferent de izvorul lor este de 3 ani de la data când se naște dreptul la acțiune.
A învederat că contractul de credit nr._ a fost încheiat la data de 17.04.2008, data la care Directiva 2008/48/CEE nu era încă transpusa in legislația din România.
Astfel, la data încheierii acestui contract nu exista nicio obligație legala de respectare a vreunei prevederi a Directivei 2008/48/CEE, activitatea de creditare fiind supusa numai reglementarilor naționale, reglementari respectate întocmai de către B..
Conform art. 95 (alin. 1 si alin.2) din OUG nr. 50/2010 (forma valabila înainte de apariția Legii nr. 288, pentru aprobarea OUG nr. 50/2010, din data de 30.12.2012) creditorii au avut obligația ca in termen de 90 de zile de la data de intrare in vigoare a acestui act normativ sa asigure conformitatea contractelor aflate in derulare cu dispozițiile OUG nr. 50/2010 prin încheierea de acte adiționale.
In vederea respectării obligației legale, B. a întocmit Acte adiționale incluzând toate aceste modificări si a notificat clienții sa se prezinte la unitatea BRD unde au încheiat contractele de credit, pentru a semna Actele Adiționale prin care contractele de credit au fost adaptate la OUG nr. 50/2010.
Cu privire la contractul de credit presupune o executare succesiva a prestațiilor din partea reclamantei, însa o executare din partea băncii, aspect ce trebuie luat in considerare la aprecierea echilibrului prestațiilor asumate prin contract.
In cazul contractului de credit in litigiu a fost acordat reclamantei, ca urmare a opțiunii acesteia o dobânda fixa de 12,90% pe an, informațiile despre aceasta dobânda fixa fiind exprimate printr-o formula clara, cu explicații cuprinzătoare in condițiile generale ale contractului de credit,
OUG nr. 50/2010 a stabilit ca pentru operațiunile de monitorizare, înregistrare si efectuare de operațiuni de către creditor in scopul utilizării/rambursării creditului acordat consumatorului comisionul sa poarte denumirea de comision de administrare, indiferent care este creditorul care acorda consumatorului împrumutul.
Prin semnarea contractului de credit împrumutata si-a dat acordul sa achite un comision de administrare a creditului restant conform listei de tarife si comisioane standard in vigoare la data încheierii contractului, in cuantum de 6.50 ron nu 5 euro cum a susținut reclamanta.
Cuantumul si scopul perceperii acestui comision au fost indicate in mod explicit in cuprinsul contractului de credit la art. 4.1 lit. d din Condițiile Generale a contractului de credit, respectiv doar pentru nerespectarea prevederilor contractuale referitoare la rambursarea ratelor si plata dobânzilor.
In drept, și-a întemeiat întâmpinarea pe prevederile art. 205 si următoarele din NCPC, Legea nr. 193/2000 si OUG nr. 50/2010.
În dovedire pârâta a anexat următoarele înscrisuri; Act adițional nr. 1 din data de 17.09.2010; Fisa de interogare (istoric credit) pentru perioada de la acordarea creditului si până la 19.09.2014; Grafic de rambursare ediția 19.09.2014 A Hotărârea CJUE pronunțata in cauza C-415/11; Hotărârea CJUE pronunțata in cauza C-472/11; Decizia nr. 288 din 27 ianuarie 2012 pronunțata de înalta Curte de Justiție si Casație in dosarul nr._ * ; Decizia nr. 4685 din data de 27.11.2012 pronunțata de înalta Curte de Justiție; Decizia nr. 2450/2011 pronunțata de înalta Curte de Casație si Justiție pronunțată in dosarul nr._ ; Decizia nr. 2451/2011 pronunțata de înalta Curte de Casație si Justiție pronunțata in dosarul nr._ ; Sentința civila nr. 885/09.12.2013 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin pronunțata in dosarul nr._/225/2013, menținută prin decizia civila nr. 210/02.05.2014 a
Tribunalului M.; Sentința civila nr. 6950 din data de 18.10.2013 pronunțata de Judecătoria Tirgu - M. in dosarul nr._ ; Sentința civila nr. 972 din data de 13.09.2013 pronunțata de Judecătoria A. in dosarul nr._ ; Sentința civila nr._/30.09.2013 pronunțată de judecătoria Oradea in dosarul nr._ ; Sentința civila nr. 5993/29.04.2013 pronunțata de Judecătoria Oradea in dosarul nr._/271/2012; Sentința civila nr. 1021/12.06.2013 pronunțata de Judecătoria Hunedoara in dosarul nr._ ; Sentința civila nr. 52/07.01.2014 pronunțata de Judecătoria Oradea in dosarul nr._ ; Sentința civila nr._/13.12.2013 pronunțata de Judecătoria Oradea in dosarul nr._/271/2013; Sentința civila nr. 536 din 07.02.2014 pronunțata de Tribunalul București în dosarul nr._/3/2013.
Examinând excepția necompetenței materiale a tribunalului, instanța constată că este întemeiată pentru următoarele considerente:
In conformitate cu art.12 din Legea nr.193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesioniști și consumatori, în cazul în care constată utilizarea unor contracte de adeziune care conțin clauze abuzive, organele de control prevăzute la art. 8 vor sesiza tribunalul de la domiciliul sau, după caz, sediul profesionistului, solicitând obligarea acestuia să modifice contractele aflate în curs de executare, prin eliminarea clauzelor abuzive. Dispozițiile alin. (1) - (3) nu aduc atingere dreptului consumatorului căruia i se opune un contract de adeziune ce conține clauze abuzive de a invoca nulitatea clauzei pe cale de acțiune ori pe cale de excepție, în condițiile legii, iar in conformitate cu art. 14 din aceeași lege, consumatorii prejudiciați prin contracte încheiate cu încălcarea prevederilor prezentei legi au dreptul de a se adresa organelor judecătorești în conformitate cu prevederile Codului civil și ale Codului de procedură civilă.
Din aceste texte legale rezulta ca numai daca sesizarea instanței de judecata se face de către organele de control, in procedura reglementata de aceasta lege, finalizata cu constatarea clauzelor abuzive, obligarea la eliminarea acestora si aplicarea de amenda contravenționala, atunci competenta de soluționare a litigiului aparține tribunalului, fiind o competenta exclusiva, însa daca consumatorul sesizează instanța cu o acțiune in constatarea clauzelor abuzive, competenta este una de drept comun, reglementata de normele CPCiv.
Prin urmare, in cauza competenta se va determina in funcție de valoarea litigiului fiind o cerere evaluabila in bani, in conformitate cu art.94 pct.1, lit.j din C.P.Civ., astfel ca judecătoria este competentă sa judece litigiul, cuantumul pretențiilor solicitate fiind sub pragul de_ lei si nu tribunalul, in a cărui competenta intra cererile care nu sunt date prin lege in competenta altor instanțe, potrivit art.95 pct.1 din CPCiv.
F. de cele de mai sus, se va admite excepția necompetentei materiale a instanței si se va dispune declinarea cauzei in favoarea Judecătoriei Dr.-Tr.S..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței materiale a Tribunalului M..
Declină competența de soluționare a cauzei formulată de reclamanta A. G. A. CNP_, domiciliată în Mun. Drobeta Turnu Severin, ., jud. M., în contradictoriu cu pârâta B. R. Pentru Dezvoltare Sa București cu sediul în București - Turn BRD - .. 1-7, sector 1, prin Sucursala Drobeta Turnu Severin, cu sediul în Drobeta Turnu Severin, ..55, județul M. în favoarea Judecătoriei Drobeta Turnu Severin.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședința publică de la 08 Decembrie 2014, la sediul Tribunalului M..
Președinte, C. D. F. | ||
Grefier, I. M. G. |
Red. F.C.D./Teh. G.I.M.
2 ex./16.12.2014
cod operator 2626
| ← Pretentii. Sentința nr. 2657/2014. Tribunalul MEHEDINŢI | Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 4171/2014.... → |
|---|
