Pretentii. Sentința nr. 2657/2014. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2657/2014 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 29-09-2014 în dosarul nr. 4613/101/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința Nr. 2657/2014
Ședința publică de la 29 Septembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE N. S. D.
Grefier M. T.
Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamant U. D. F. și pe pârâții Administrația Județeană a Finanțelor Publice M., Direcția G. Regională a Finanțelor Publice C., având ca obiect pretenții .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns av B. I. pentru reclamant, lipsă fiind pârâții.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Conform art. 131 Cod procedură civilă, instanța din oficiu procedează la verificarea competenței și constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina în temeiul dispozițiilor art. 95 pct.1 C. pr. civ. rap. la art. 10 alin. 1 teza 1 și alin. 3 din Legea nr. 554/2004.
Având în vedere că nu este necesar administrarea altui probatoriu în cauză, instanța apreciază că nu se impune estimarea duratei necesare cercetării procesului în temeiul art. 238 alin. 1 Noul Cod procedură civilă.
Instanța invocă, din oficiu, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Direcția G. Regională a Finanțelor Publice C., precum și excepția prescripției dreptului la acțiune.
Apărătorul reclamantului având cuvântul arată că lasă la aprecierea instanței soluționarea excepției privind calitatea procesuală pasivă a pârâtei DGRFP C., iar cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune, solicită respingerea acesteia..
Nemaifiind excepții de invocat și alte cereri de formulat, constatându-se cauza în stare de judecată s-a acordat cuvântul asupra cauzei.
Apărătorul reclamantului având cuvântul solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și obligarea pârâtelor la plata dobânzii, cu cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față;
Prin cererea de chemare în judecată ,înregistrată la această instanță la data de 30.06.2014, reclamantul U. D. F. a chemat în judecată pârâtele Administrația Județeană a Finanțelor Publice M. și Direcția G. Regională a Finanțelor Publice C., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtelor la plata dobânzii în cuantum de 8718 lei - pentru suma de 6287 lei reprezentând taxa specială pentru autoturism achitată cu chitanța . nr._ din 21.09.2007-dată la care a achitat această taxă, până la data de 17.10.2012 dată la care i s-a restituit această sumă în baza Sent.nr. 493/27.01.2012, definitivă și irevocabilă pronunțată de către Tribunalul M., in dos.nr._, precum și la plata cheltuielilor de judecata . În motivare arată că, a achiziționat un autoturism din Uniunea Europeana pentru care a achitat taxa de poluare in suma de 6287 lei potrivit chitanței . nr._ din 21.09.2007, întrucât fără această taxă, funcționarii din cadrul Serviciului de înmatriculări au refuzat înmatricularea mașinii. Această sumă i-a fost restituită în data de 17.10.2012 în baza Sent.nr. 493/27.01.2012, definitivă și irevocabilă, pron. de către Tribunalul M., in dos.nr._ . Prin Adresa nr. MH_/26.06.2014 a solicitat AJFP M. plata dobânzii aferente duratei indisponibilizării sumei de bani plătită cu titlu de taxă specială pentru autoturism dar fără nici un rezultat. Prin Sent. nr. 493/27.01.2012, definitivă și irevocabilă, pronunțată de Tribunalul M. se stabilește că această taxă pe care a achitat-o este nelegală, o taxă care încalcă normele europene. Prin urmare, conform soluției dispuse de către CJUE în cauza I. contra României, statul este obligat să-i plătească o despăgubire adecvată în funcție de durata indisponibilizării sumei plătite fără temei cu încălcarea dreptului Uniunii pentru perioada cuprinsă între data plătii fără temei a taxei în cauză si data restituirii acesteia. Deși, potrivit dispozițiilor art. 124 din Cod procedură fiscală, pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget, contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 70 Cod procedură fiscală, respectiv a termenului de 45 de zile de la înregistrarea cererii de restituire a taxei, prin Hotărârea din data de 18.04.2013, Curtea de Justiție a decis însă, ca aceasta prevedere este incorecta, iar statul trebuie sa plătească dobânda de când a încasat efectiv banii. Curtea constată că, acordându-se dobânda începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a taxei percepute fără temei încalcă principiul efectivității care impune, într-o situație de restituire a unei taxe percepute de un stat membru cu încălcarea dreptului Uniunii, ca normele naționale care privesc în special calculul dobânzilor eventual datorate să nu aibă ca efect privarea persoanei impozabile de o despăgubire adecvată pentru pierderea suferită prin plata nedatorată a taxei (a se vedea Hotărârea Littlewoods Retail si alții). Astfel, un regim, care limitează dobânzile la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a taxei percepute fără temei, nu respectă principiul efectivității și dă dreptul la o despăgubire adecvată în funcție de durata indisponibilizării sumei plătite fără temei cu încălcarea dreptului Uniunii si survine astfel, în principiu, în perioada cuprinsă între data plătii fără temei a taxei în cauză si data restituirii acesteia. Curtea concluzionează că dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim național, precum cel în discuție în litigiul principal, care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe.
Astfel cum s-a arătat în literatura de specialitate(Commentaire Meget, La Cour de justice - les actes des institutions, T. 10, Edition de l"Université de Bruxelles,p.205.), în absența oricărei subordonări între instanțele naționale si instanța comunitară, în temeiul principiului priorității dreptului comunitar asupra dreptului național, instanțele naționale au obligația de a respecta, în soluționarea cauzelor, ceea ce Curtea de Justiție a decis cu privire la interpretarea sau validitatea dreptului comunitar. Autoritatea unei hotărâri preliminare constă în forța obligatorie a acesteia față de instanța care a solicitat-o si instanțele care ar judeca cauza în căile de atac, si în aplicabilitatea generală față de celelalte instanțe. Hotărârile preliminare produc în principiu efecte retroactive de la data emiterii actului si, pe cale de excepție, de Ia data indicată de către Curte în hotărârea respectivă. O hotărâre preliminară produce efecte atât în cauza în care a fost solicitată cât si alte cauze, întrucât interpretarea face corp comun cu dispozițiile interpretate pe care le completează. Curtea de altfel folosește sintagma de a "spune dreptul" („dit pour droit") în dispozitivul hotărârilor privind interpretarea, ceea ce sugerează că exprimă o regulă de drept sau mai exact că îi oferă o nouă formulare(R.Kovar,"Effets des arrêts préjudiciels de la Cour de justice", pag.3). Interpretarea dată de către Curte obligă instanțele naționale investite cu litigiul în cadrul căruia a fost solicitată interpretarea, dar autoritatea acestor hotărâri depășește aceste limite având în vedere că si alte instanțe naționale sunt obligate să respecte autoritatea hotărârilor privind interpretarea pronunțate de către Curte si nu pot da o altă interpretare din proprie inițiativă textelor deja interpretate de către Curte. însă instanțele dispun de o alternativă: fie se conformează interpretării oferite de către Curte, fie solicită Curții pronunțarea unei noi hotărâri preliminare în interpretare. Curtea, prin jurisprudența sa, a hotărât că există un "caracter obligatoriu pe care îl dobândesc hotărârile preliminare în ce privește instanțele naționale(CJCE, 11 iunie 1987, Pretore di Salo, R..p.2545 naționale). Regulamentul privind procedura în fața Curții prevede, în articolul 65, că hotărârea preliminară are forță obligatorie începând cu ziua pronunțării sale. Hotărârea în interpretare pronunțată de către Curte are „autoritate cu putere de lucru interpretat", care include atât forța obligatorie (ce obligă instanța națională să respecte interpretarea dispozițiilor si actelor comunitare) (hotărârea Da C. din 27 martie 1963, C-28-30/62, R.. p. 59; pentru hotărârile preliminare în aprecierea validității, a se vedea hotărârea International Chemical Corporation, 13 mai 1981, C- 66/80, R.. p. 1191.) cât si aptitudinea pe care o are instanța națională de a investi din nou Curtea de Justiție(C.J.C.E., 24 juin 1969, Milch-Fett-und Eierkontor, 29/68, R.. p. 165 . C.J.C.E., 11 iunie 1987, Pretore di Sal5, C-14/86, R. p. 2545) cu o nouă întrebare preliminară. Având in vedere ca si in privința restituirii taxei de poluare precum si a taxei de emisii poluante, o practica judiciara cvasiunitara s-a instituit abia după pronunțarea Curții de Justiție in cauzele N. si T., consideră ca si in cazul restituirii dobânzilor calculate de la data plații pana la data încasării impozitului(sau taxei de poluare), este necesara aplicarea deciziei C.J.U.E. data in cauza C-565/11, I. contra România. În drept își întemeiază cererea de chemare în judecată pe disp. art. 194 C.proc.civ., art. 1528 C.civ., Legea nr.554/2004, Constituția României, Tratatului Comunității Europene, Cod procedură fiscală, decizia C.J.U.E. in cauza C-565/11, I. contra România. La data de 22.07.2014, pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice M., a formulat întâmpinare prin care solicită pe cale de excepție, față de data introducerii cererii de chemare în judecată, invocă prescripția dreptului la acțiune. Potrivit art. 135 Cod procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare, "dreptul contribuabililor de a cere compensarea sau restituirea creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere dreptul la compensare sau restituire." Reclamantul a plătit taxa în anul 2007 și s-a adresat cu cerere de restituire la instanța de judecată în anul 2014, astfel că, de la data nașterii dreptului la restituire al reclamantului și până la data la care a introdus cererea, au trecut 5 ani. Pe cale de consecință, acțiunea în cauza pendinte este prescrisă. Învederează instanței că, așa cum a argumentat într-o cauză similară Curtea de Apel C. prin decizia nr._/31.10.2013 pronunțată în Dosarul nr._, suma restituită reclamantului la data de 17.10.2012 în baza unei hotărâri judecătorești nu îndeplinește condițiile pentru a fi calificată ca o plată parțială sau ca o recunoaștere a datoriei, A.F.P Dr. Tr. S. neavând competența legală nici sa recunoască datoria, nici să efectueze o plată parțială, câtă vreme actul normativ în baza căruia a fost încasată taxa specială pentru autoturisme, nu a fost modificat sau abrogat. Prescripția dreptului la acțiune s-a împlinit la data de 01.01.2013, dată la care s-a împlinit și termenul de 5 ani prevăzut pentru recuperarea creanțelor fiscale, potrivit art.135 Cod procedură fiscală. Față de acest motiv, solicită instanței admiterea excepției prescripției dreptului la acțiune și respingerea cererii reclamantului ca fiind prescrisă. Pe de altă parte, trecând peste excepții, opiniază că suma de referință se calculează și se plătește potrivit normelor prevăzute în art. 124 Cod procedură fiscală. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 124 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, "pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget, contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. (2) si (21) sau la art. 70, după caz, până la data stingerii prin oricare dintre modalitățile prevăzute de lege. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor". În conformitate cu dispozițiile art. 70 Cod procedură fiscală, "cererile depuse de către contribuabil potrivit prezentului cod se soluționează de către organul fiscal în termen de 45 de zile de la înregistrare". Art. 124 Cod procedură fiscală are două teze: prima se referă la termenul de 45 de zile la expirarea căruia începe să curgă dobânda și a doua teză prevede obligația contribuabilului de a cere restituirea dobânzii la organul fiscal. CJUE, prin decizia preliminară dată în cauza C-565/11 - M. I. împotriva Administrației Finanțelor Publice Sibiu și Administrației Fondului pentru Mediu - s-a pronunțat numai asupra primei teze a art. 124 și a statuat că revine ordinei juridice interne a fiecărui stat membru atribuția de a prevedea condițiile în care se impune acordarea unor astfel de dobânzi, în special rata și modul de calcul al acestor dobânzi. În concluzie, față de cele invocate în fapt și în drept, solicită respingerea acțiunii, pe excepții sau în fond. Analizând actele și lucrările dosarului instanța constată și reține următoarele Cu privire la calitatea procesuala a D.G.R.F.P C., această urmează a fi admisă și a se respinge acțiunea față de aceștia. Pentru a putea sta în judecată, o entitate juridică nu trebuie să aibă neapărat personalitate juridică ci este suficient ca acestea să aibă organe proprii de conducere sau să fie constituite conform legii. Verificând actele normative amintite, vom observa că, într-adevăr, potrivit art. 13 din HG nr.520/2013, numai Direcția G. Regională a Finanțelor Publice C. are personalitate juridică. Însă, observăm că potrivit alin. (9), (11) și (12) ale aceluiași articol, toate organele fiscale teritoriale care sunt subordonate Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice au conducere proprii. Prin urmare, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 11 alin. (3) din OUG nr.74/2013 deoarece acolo sunt reglementate cazuri speciale, doar când reprezintă structura ierarhic superioară. Prin urmare, în oricare dintre cazuri, apreciem că trebuie respectate normele Codului de Procedură Civilă aplicabil din punct de vedere temporal litigiului. Capacitatea de folosință a organelor fiscale care nu au personalitate juridică este una specială, judiciară: ambele norme procedurale, atât cea veche cât și cea nouă, fac vorbire despre capacitatea de folosință necesară pentru a sta în proces iar în al doilea alineat creează excepția de la regulă, conferind practic o capacitate specială de folosință, una judiciară. Referitor la excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice M. prin întâmpinare, se reține că aceasta este neîntemeiată, urmând să fie respinsă, pentru considerentele ce vor fi expuse mai jos: Potrivit art.131 din OG 92/2003 republicată privind Codul de procedură fiscală, dreptul de a cere executarea silită a creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere acest drept. Conform art.133 alin.1 lit. b din același act normativ, termenul de prescripție prevăzut la art.131 se întrerupe pe data îndeplinirii de către debitor, înainte de începerea executării silite sau în cursul acesteia, a unui act voluntar de plată a obligației prevăzute în titlul executoriu ori a recunoașterii în orice alt mod a datoriei. Cum, reclamantul prin cererea înregistrată sub nr._, a solicitat restituirea taxei de poluare în sumă de 6287 lei achitată cu chitanța TS3B nr._/21.09.2007, pentru autoturismul second – hand achiziționat, cerere ce a fost admisă prin sentința nr. 3089/2012, fiind obligate pârâtele să restituie reclamantului suma de 5655 lei, reprezentând taxă de primă înmatriculare, cursul prescripției a fost întrerupt.
Pe fond, instanța reține că potrivit art.124 Cod procedură fiscală, pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. (2) sau la art. 70, după caz. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor. Instanța constată însă că, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a fost sesizată cu o întrebare preliminară de către Tribunalul Sibiu (cauza M. I., C-565/11) prin care s-a solicitat să se stabilească dacă „principiile echivalenței, efectivității și proporționalității remediilor pentru încălcările dreptului Uniunii ocazionate particularilor prin aplicarea unei legislații neconforme cu dreptul Uniunii, rezultate din jurisprudența Curții, coroborate cu dreptul de proprietate, instituit de articolul 6 TUE și de articolul 17 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, pot fi interpretate ca opunându‑se unor dispoziții de drept intern care restrâng cuantumul prejudiciului susceptibil de a fi recuperat de particularul al cărui drept a fost încălcat”. Prin Hotărârea din 18 aprilie 2013, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a declarat că Dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim național, precum cel în discuție în litigiul principal, care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe. Astfel, întrucât dispozițiile art.124 Cod procedură fiscală privitoare la momentul de la care curge dobânda legală sunt contrare dreptului comunitar, acestea vor fi înlăturate de la aplicare astfel încât celui vătămat să i se asigure protecția juridică eficientă conferită de principiul priorității dreptului comunitar. Prin urmare, se apreciază că, reclamantul are dreptul la plata dobânzii legale în materie fiscală începând cu data de 21.09.2007 data când a achitat taxa de poluare și pana la data de 17.10.2012, data la care i-a fost restituită suma de 6287 lei Pentru aceste considerente, instanța va admite acțiunea și va obliga pârâtele să plătească reclamantului dobânda legală în materie fiscală, începând cu data de 21.09.2007 data când a achitat taxa de poluare și pana la data de 17.10.2012, data la care i-a fost restituită suma.
Potrivit art.453 c.p.civ, urmează ca pârâtele să fie obligate la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând taxa de timbru și o onorariu de avocat 800 lei. Onoraul de avocat va fi redus la500 lei proporțional cu complexitatea cauzei și cu admiterea în parte.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor DGRFP C. .
Respinge excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice M.
Admite acțiunea formulată de reclamantul U. D. F., cu domiciliul în Drobeta Turnu Severin, ., județul M., CNP_, în contradictoriu cu pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice M.. Respinge acțiunea fata de DGRFP C., cu sediul în C., .. 2, județul D. . Obligă pârâtele să plătească reclamantului dobânda legală în materie fiscală începând cu data de 21.09.2007 data când a achitat taxa de poluare și pana la data de 17.10.2012, data la care i-a fost restituită suma de 6287 lei. In baza art. 453 c.p.civ, obligă pârâtele la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 800 lei, reprezentând taxă de timbru, către reclamant. Cu recurs în 15 zile de la comunicare; cererea de recurs se va depune la Tribunalul M.. Pronunțată în ședința publică de la 29 Septembrie 2014, la sediul Tribunalului M.
Președinte, N. S. D. | ||
Grefier, M. T. |
Red.NSD/tehnored.M.T.
Ex.5
Cod operator 2626
09 Octombrie 2014
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 3278/2014.... | Acţiune în constatare. Sentința nr. 3194/2014. Tribunalul... → |
|---|
