Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 2968/2014. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2968/2014 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 31-10-2014 în dosarul nr. 7070/101/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 2968/2014
Ședința publică de la 31 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. T. B.
Grefier A. N. I.
Pe rol judecarea cauzei contencios administrativ și fiscal privind pe reclamantul N. L.-I. în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă, având ca obiect suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns avocat C. D. pentru reclamant și consilier juridic Ș. R. pentru pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că prin serviciul registratură cu adresa nr._/CB/23.10.2014 Agenția Națională pentru Ocuparea Forțelor de Muncă a depus relațiile solicitate de instanță la termenul anterior, după care:
La interpelarea instanței, reprezentanții părților arată că nu solicită termen pentru a observa înscrisurile depuse la dosar.
Nemaifiind cereri de formulat, probe de administrat sau alte incidente de soluționat, instanța, în raport de dispozițiile art. 392 Cod procedură civilă, deschide dezbaterile asupra fondului cauzei și acordă cuvântul parților.
Avocat C. D. pentru reclamant având cuvântul solicită admiterea cererii și suspendarea executării Ordinului 60/2014 fiind îndeplinite condițiile impuse de lege în acest sens cu privire la existența cazului bine justificat și producerea pagubei iminente.
Consilier juridic Ș. R. pentru pârâtă având cuvântul solicită respingerea acțiunii pentru motivele expuse pe larg în întâmpinare întrucât nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.
Precizează că reclamantul nu demonstrează existența cazului bine justificat în sensul reglementat prin art. 2 alin. 1 lit. t din Legea nr. 554/2004, niciuna dintre situațiile invocate de către reclamant nefiind de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității Ordinului președintelui ANOFM nr. 60/07.02.2014.
De asemenea susține că reclamantul nu face dovada existenței pagubei iminente așa cum este definită de Legea nr. 554/_, iar acesta va avea posibilitatea să repare paguba produsă ulterior după judecarea pe fond a contestație și admiterea acțiunii.
Depune practică judiciară, un exemplar comunicându-i-se apărătorului reclamantului.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel C. la data de 17.04.2014, sub nr._, reclamantul N. L. – I., în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună suspendarea executării Ordinului nr. 60/07.02.2014 emis de președintele ANOFM, în conformitate cu prevederile art. 14 alin. 1 din legea nr. 554/2004.
În fapt, reclamantul a arătat că prin Ordinul nr. 60/07.02.2014 emis de ANOFM s-a dispus încetarea raportului de serviciu pentru incompetență profesională, ca urmare a obținerii calificativului „nesatisfăcător" la evaluarea performanțelor profesionale individuale.
Împotriva acestui ordin a formulat plângere prealabilă în condițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ. Împotriva Raportului privind evaluarea performanțelor individuale ce stă la baza emiterii ordinului sus-menționat, a formulat contestație ce face obiectul dosarului nr._ aflat pe rolul Tribunalului M., contestație ce nu a fost încă soluționată.
Astfel, între cele două acte administrative există o strânsă legătură, valabilitatea ordinului fiind condiționată de legalitatea și temeinicia Raportului de evaluare în baza căruia a fost emis.
Potrivit art. 14, alin. 1 din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, o dată cu sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunțarea instanței de fond.
Rezultă, așadar, că - pentru suspendarea executării unui act administrativ (ordinul, în cazul nostru) - pe lângă cerința inițierii procedurii de anulare a actului administrativ (care se poate afla fie în faza administrativă prealabilă, fie în faza judiciară), este necesar a fi întrunite, cumulativ, alte două condiții: existența unui caz bine justificat și iminența producerii unei pagube care, astfel, poate fi prevenită.
Cele două condiții, prin modul restrictiv-imperativ de reglementare, denotă caracterul de excepție al măsurii suspendării executării actului administrativ, presupunând, așadar, dovedirea efectivă a unor împrejurări conexe regimului administrativ aplicabil actului atacat, care să fie de natură a argumenta existența „unui caz bine justificat" și a „iminenței producerii pagubei".
Reclamantul a apreciat că aceste condiții sunt îndeplinite, iar cererea de suspendare formulată în baza art. 14, alin. (1) din Legea nr. 554/2004 este întemeiată.
A arătat că în urma analizării Raportului de evaluare a performanțelor profesionale individuale ale funcționarului public, întocmit în data de 09.01.2014, se poate observa că asupra prezumției de legalitate a acestuia planează o îndoială puternică, pentru următoarele considerente:
Un prim element de nelegalitate constă în aceea că acest Raport nu este contrasemnat, astfel, în conformitate cu prevederile art. 114 din HG nr. 611/2008: „Procedura evaluării finale se realizează în următoarele 3 etape, după cum urmează: completarea raportului de evaluare de către evaluator; interviul; contrasemnarea raportului de evaluare.", în cazul de față Raportul de evaluare a performanțelor profesionale individuale ale funcționarilor publici, întocmit în data de 09.01.2014 nu a fost contrasemnat, fapt ce constituie un motiv de nulitate a acestuia, întrucât nu s-au respectat prevederile legale referitoare la contrasemnarea raportului de evaluare, cu atât mai mult cu cât reclamantul a formulat obiecțiuni la acest raport de evaluare întocmit de către evaluator, iar în conformitate cu prevederile art. 119 alin. 1 din HG nr. 611/2008: „Raportul de evaluare poate fi modificat conform deciziei contrasemnatarului în următoarele cazuri: aprecierile consemnate nu corespund realității; între evaluator și funcționarul public evaluat există diferențe de opinie care nu au putut fi soluționate de comun acord.", fiind evident că au existat diferențe de opinie între reclamant, în calitate de funcționar public evaluat și evaluator, conform proces-verbal întocmit cu ocazia interviului, iar aprecierile consemnate nu corespund realității.
În conformitate cu prevederile art. 119, alin. (2) din HG nr. 611/2008: "Raportul de evaluare modificat în condițiile prevăzute la alin. (1) se aduce la cunoștință funcționarului public", iar reclamantului nu i-a fost adus la cunoștință vreun raport de evaluare contrasemnat.
În conformitate cu prevederile art. 118 din HG nr. 611/2008: „(1) Raportul de evaluare se înaintează contrasemnatarului. în situația în care calitatea de evaluator o are conducătorul autorității sau instituției publice, raportul de evaluare nu se contrasemnează. (2) în sensul prezentei hotărâri, are calitatea de contrasemnatar funcționarul public ierarhic superior evaluatorului, potrivit structurii organizatorice a autorității sau instituției publice. în mod excepțional, în cazul în care, potrivit structurii organizatorice a autorității ori instituției publice, nu există un funcționar public ierarhic superior evaluatorului, va fi desemnat contrasemnatar funcționarul public care deține cea mai înaltă funcție publică din autoritatea sau instituția publică respectivă, iar atunci când nu este posibil, contrasemnatar va fi adjunctul conducătorului autorității sau instituției publice sau un demnitar din subordinea acestuia."
Conform adresei ANOFM nr._/12.12.2013, la pagina 2 se precizează: "La evaluare vă veti prezenta si cu rapoartele de evaluare ale directorilor executivi adjuncți în vederea contrasemnării”, fapt ce nu s-a întâmplat în cazul de față.
Potrivit art. 118 alin. 2 din HG nr. 611/2008 are calitatea de contrasemnatar funcționarul public superior evaluatorului, în speța de față, funcționarul public superior evaluatorului este Președintele ANOFM.
Pentru cauza de față ANOFM a aplicat doar dispozițiile art. 118, alin. 1 din HG nr. 611/2008, făcând abstracție de prevederile imediat următoare ale alin. 2.
Un alt motiv de nelegalitate al Raportului de evaluare îl constituie nerespectarea prevederilor legale privind notarea obiectivelor și criteriilor de performanță din cadrul raportului de evaluare.
Reclamantul a făcut referire la dispozițiile art. 113, alin. (1) din HG nr. 611/2008, din care rezultă că evaluatorul va acorda note de la 1 la 5, 1 fiind nota minimă, 5 fiind nota maximă, nicăieri legiuitorul nu precizează că evaluatorul va putea acorda note cu două zecimale, cum s-a procedat în cazul de față, situație în care evaluatorul a distins acolo unde legea nu o face, încălcând principiul "ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus".
Mai mult, acolo unde există dubii cu privire la aplicarea unor dispoziții legale, acestea se vor aplica în modul cel mai favorabil angajatului și nu în modul cel mai defavorabil lui, în baza principiului "in dubio pro reo".
Reclamantul a mai susținut că stabilirea acestor procente de realizare parțială a atribuțiilor sale sunt nemotivate, pentru că evaluarea omite indicarea, cel puțin într-o anexă la raport, a datelor pe baza cărora s-au stabilit aceste procente. Lipsa motivării unui act emis de către o autoritate publică se sancționează cu nulitate absolută.
În ceea ce privește Ordinul nr. 60/07.02.2014 emis de ANOFM și acesta conține elemente de nelegalitate, fiind vorba de lipsa temeiului de drept, astfel în art. 1 din Ordinul criticat se menționeză că „începând cu data expirării preavizului de 30 de zile calendaristice, acordat potrivit art. 99 alin. (3) din Legea nr. 188/1999 republicată, cu modificările și completările ulterioare, raportul de serviciu al numitului N. L. I., deținând funcția publică de conducere de director executiv adjunct al Agenției Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă M., încetează pentru incompetență profesională, ca urmare a obținerii calificativului „nesatisfăcător" la evaluarea performanțelor profesionale individuale, în temeiul prevederilor art. 99 alin. (1) lit. d) și alin. (3), cu respectarea prevederilor art. 47 alin. 47 alin. (2) și art. 103 alin. (1) din aceeași lege", dar emitentul nu precizează care este legea.
Reclamantul a considerat că atâta timp cât Raportul de evaluare a performanțelor individuale a fost contestat, existând pe rolul instanțelor de judecată o cauză privind anularea acestuia, ordinul emis este nelegal și netemeinic.
Cu privire la paguba iminentă, reclamantul a apreciat că și această condiție este îndeplinită deoarece prin eliberarea sa din funcție, determinată tocmai de „obținerea" calificativului nesatisfăcător la evaluarea performanțelor profesionale individuale, urmează a fi lipsit de drepturile salariate, care reprezintă singura sursă de venit, fiind în imposibilitate de a-și întreține familia și de a-și plăti datoriile curente.
Conform art. 194 C. pr. civ., reclamantul a depus la dosar înscrisuri, respectiv împuternicire avocațială, chitanța privind taxa de timbru, adresă, anexă programare județe pentru evaluarea performanțelor profesionale individuale, Ordinul nr. 60/2014, certificat, raport de evaluare, plângere prealabilă, raport de evaluare.
La data de 07.05.2014 s-a formulat întâmpinare de pârâta Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă, invocând pe cale de excepție, necompetența materială a Curții de Apel C. – Secția contencios administrativ și fiscal, iar pe fond respingerea cererii ca neîntemeiată și nelegală.
Pârâta a precizat ca in temeiul prevederilor art.l alin.(l) din Legea nr.202/2006 privind organizarea si Iționarea Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Munca, republicata, ANOFM este instituție publică, cu personalitate juridica, sub autoritatea Ministerului Muncii, Familiei, Protecției Sociale si Persoanelor Vârstnice, deținând statutul de organ de specialitate al administrației publice centrale.
Potrivit art.5 alin.(l) lit.a) din legea invocata, ANOFM are in subordine agențiile pentru ocuparea forței de munca județene și a municipiului București, unități cu personalitate juridica.
Conform art.28 alin.(l) din aceeași lege, conducerea agențiilor pentru ocuparea forței de munca județene si a municipiului București se exercita de directori executivi si directori executivi adjuncți.
Potrivit dispozițiilor art.29 alin.(2) din legea invocata, directorii executivi și directorii executivi adjuncți au statut de funcționari publici și sunt numiți de președintele ANOFM, in condițiile legii.
In temeiul prevederilor exprese ale art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicata, cu modificările si completările ulterioare, cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competenta secției de contencios administrativ si fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilita expres prin lege competenta altor instanțe.
F. de aceasta dispoziție legala, pârâta a solicitat admiterea excepției necompetentței materiale a Curții de Apel C., Secția C. Adminstrativ si Fiscal si trimiterea cauzei spre competenta soluționare Tribunalului M. - Secția Civila, C. Administrativ si Fiscal.
Pe fondul cauzei, pârâta a invocat dispozițiile art.l alin.(l) si art.5 alin.(l) lita) din Legea nr.202/2006, republicata, art.28 alin.(l) din același act normativ, art.107 alin.(l), alin. 2 lit. e din Hotărârea Guvernului nr.611/2008 pentru aprobarea normelor privind organizarea si dezvoltarea carierei funcționarilor publici, cu modificările si completările ulterioare.
Pârâta a susținut că așa cum prevede Regulamentul-cadru de organizare si funcționare al agențiilor pentru ocuparea forței de munca județene precum si a municipiului București, aprobat prin Ordinul președintelui ANOFM nr.800/28.09.2010, directorii executivi ai agențiilor menționate evaluează personalul de conducere din directa lor subordonare, potrivit criteriilor de evaluare specifice domeniului de activitate si aproba rapoartele de evaluare întocmite de șefii de compartimente pentru personalul din subordinea acestora.
Dispozițiile imperative ale art.99 alin.(l) lit.d) din Legea nr.188/1999, republicata, cu modificările si completările ulterioare, prevăd ca persoana care are competenta legala de numire în funcția publica va dispune eliberarea din funcția publica prin act administrativ, care se comunica funcționarului public in termen de 5 zile lucrătoare de la emitere, pentru incompetenta profesionala, in cazul obținerii calificativului "nesatisfacator" la evaluarea performantelor profesionale individuale.
A mai arătat că în conformitate cu alin.(3) al articolului invocat, in cazul eliberării din funcția publica, autoritatea sau instituția publica este obligata sa acorde funcționarilor publici un preaviz de 30 de zile calendaristice. Potrivit Raportului de evaluare a performantelor profesionale individuale ale reclamantului, pentru anul 2013, in calitate de director executiv adjunct al AJOFM M., întocmit de conducătorul agenției județene menționate si transmis ANOFM prin adresa AJOFM M. nr. 463/13.01.2014 înregistrată la instituție sub nr.571/14.01.2014, reclamantul a obținut calificativul "nesatisfăcător".
Pe cale de consecința, pârâta a apreciat că in cauza au devenit incidente dispozițiile imperative ale art.99 alin.(l) Jj) din Legea nr. 188/1999, republicata, cu modificările si completările ulterioare, care impun în sarcina conducătorului ANOFM obligația de a dispune in consecința, potrivit textului de lege invocat.
Astfel, a fost emis Ordinul președintelui ANOFM nr.60/07.02.2014, a cărui suspendare a executării se solicita de către reclamant, act administrativ care este motivat in fapt si in drept și îndeplinește condițiile de fond si forma cerute pentru validitatea actelor administrative.
În acest sens, la art.l din ordinul invocat sunt prezentate considerentele avute in vedere la emiterea acestuia, respectiv obținerea calificativului "nesatisfacator" la evaluarea performantelor profesionale individuale precum si temeiul legal in virtutea căruia se dispune măsura ...eliberării din funcție, respectiv prevederile art.99 alin.(l) lit.d) si alin.(3) din Legea nr.188/1999, publicata, cu modificările si completările ulterioare.
De asemenea, la art.2 din Ordinul președintelui ANOFM nr.60/07.02.2014 este prevăzut •termenul in care ordinul poate fi contestat, respectiv 30 de zile de la data comunicării, in conformitate cu dispozițiile art.7 alin.(l) din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004, cu modificările si completările ulterioare, iar la art.3 din ordinul invocat este prevăzuta instanța competenta la care poate fi contestat actul administrativ, respectiv, in speță, Tribunalul M., Secția Civila, de C. Administrativ si Fiscal, in temeiul prevederilor art. 109 din Legea nr.188/1999, republicata, cu modificările si completările ulterioare.
Totodată, a susținut că cererea de suspendare a executării ordinului președintelui ANOFM nr.60/07.02.2014, formulata de reclamant, nu îndeplinește in mod cumulativ condițiile prevăzute de art.14 alin.(l) din Legea nr.554/2004, respectiv existența unui caz bine justificat și a unei pagube iminente.
Prin sentința nr. 209/2014, Curtea de Apel C. a admis excepția de necompetență materială și a declinat judecării cauzei în primă instanță, în favoarea Tribunalului M. – Secția C. Administrativ și Fiscal.
Pentru a pronunța această sentință s-a reținut că reclamantul a solicitat suspendarea ordinului ANOFM 60/2014, act administrativ unilateral, cu caracter individual ce prezintă ca obiect încetarea raporturilor de serviciu, dispusă în temeiul art. 99 din Legea 188/1999 .
Dispozițiile art. 14 LCA, indicate de către reclamant ca temei în drept al cererii de suspendare, fixează competența soluționării cererii, pentru instanța competentă să soluționeze fondul cauzei .
Ca atare, în raport de data introducerii cererii de suspendare sunt aplicabile dispozițiile privitoare la competența materială din art. 109 din legea 188/1999, modificat prin legea 2/2013 și potrivit cărora, cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe .
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului M. la data de 01.10.2014, sub nr._, după care:
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin ordinul 60 din 7 februarie 2014 a încetat raportul de serviciu al reclamantului N. L. I., ca urmare a obțineri calificativului nesatisfăcător la evaluarea performanțelor profesionale individuale N. L. I. s-a adresat Tribunalului M. cerând anularea acestui ordin ( s-a format dosarul nr._ ) ulterior solicitând în temeiul art. 15 din legea 554/2004 și suspendarea ordinului ( dosar_ ).
Potrivit art. 14 alin. 1 din legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, odată cu sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul, persoana vătămată poate cere instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunțarea instanței de fond.
În temeiul art. 15 din legea nr. 554/2004, suspendarea actului administrativ unilateral poate fi solicitată și prin cererea adresată instanței componente, caz în care suspendarea actului administrativ atacat se poate dispune până la soluționarea definitivă a cauzei.
Din interpretarea celor două texte rezultă că pentru a se obține suspendarea executări actului administrativ trebuie îndeplinite cumulativ două condiții: cazul bine justificat și paguba iminentă.
Legea nr. 554/2004 definește atât cazurile bine justificate cât și paguba iminentă. Astfel paguba iminentă reprezintă prejudiciul material și previzibil sau după caz o perturbare previzibilă gravă a funcționarilor unei autorității publice sau a unui serviciu public. Este neîndoielnic că prin lipsirea reclamantului de veniturile pe care acestea le obținea s-a produs în patrimoniul acestuia o scădere importantă drept pentru care cerința referitoarea la paguba iminentă este socotită îndeplinită.
Existența cazului bine justificat reprezintă acele împrejurări legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința actului administrativ. Această condiție este îndeplinită în cauză ținând cont că au fost invocate motive de nelegalitate a actului atacat. Aceste motive de nelegalitate vor fi analizate de instanța care verifică actul contestat, dar textul cere ca împrejurările de fapt și de drept să creeze o îndoială serioasă în privința actului administrativ.
Ordinul 60/2014 prin care s-a dispus încetarea raportului de serviciu a fost precedat de obținerea calificativului nesatisfăcător la evaluarea performanțelor profesionale. Este cert că în ipoteza în care ar fi lipsit acest calificativ nu s-ar fi putut elibera ordinul 60/2014. Ținând cont că prin sentința pronunțată în dosarul nr._ Tribunalul M. a admis acțiunea și a obligat la reevaluarea activității desfășurate de N. L. - I. rezultă că au dispărut temeiurile care au precedat emiterea ordinul 60/2014. Chiar dacă această hotărâre pronunțată în dosarul nr._, nu este definitivă, ea constituie un argument legat de starea de fapt și de drept care să conducă la suspendarea efectelor ordinului 60/2014 ( în acest sens s-a pronunțat ICCJ în decizia nr. 1837/09.05.2008).
Pentru aceste considerente făcându-se dovada existenței unui caz bine justificat, respectiv a unei pagube iminente se va admite acțiunea și va suspenda executarea efectelor Ordinului 60 din 7 februarie 2014, emis de Președintele Agenției Naționale pentru Ocuparea Forțelor de Muncă până la soluționarea definitivă a dosarului nr._ al Tribunalului M..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul N. L. I. CNP_, cu domiciliul procesual ales în Drobeta Turnu Severin, ., județul M. în contradictoriu cu Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă, cu sediul în București, .-22, sector 4.
Suspendă executarea efectelor Ordinului 60 din 7 februarie 2014, emis de Președintele Agenției Naționale pentru Ocuparea Forțelor de Muncă până la soluționarea definitivă a dosarului nr._ al Tribunalului M..
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicarea hotărârii, cale de atac care va fi depusă la sediul Tribunalului M..
Pronunțată în ședință publică azi, 31.10.2014, la sediul Tribunalului M..
Președinte, C. T. B. | ||
Grefier, A. N. I. |
Red. C.T.B./Tehno. AN.I
4 ex. 27.11/2014
Cod operator 2626
| ← Obligaţia de a face. Sentința nr. 1087/2014. Tribunalul MEHEDINŢI | Pretentii. Sentința nr. 1359/2014. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
