Suspendare provizorie a executarii. Sentința nr. 2257/2014. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2257/2014 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 23-06-2014 în dosarul nr. 3068/101/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentință nr. 2257/2014
Ședința publică de la 23 Iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. B.
Grefier A. C. N.
Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamant R. N. și pe pârât I. Județean de Poliție M., având ca obiect suspendare provizorie a executării adresa nr._/14.02.2014 și adresa nr._/12.03.2014.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns consilier juridic C. I. pentru pârâtă, lipsă fiind reclamantul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, consilier juridic C. I. depune următoarele înscrisuri: copie de pe cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr._, precizările din același dosar, raport de reținere din 23.12.2013, adresa și dispoziția nr._/14.02.2014, precum și adresa nr._/12.03.2014 emise de IPJ M..
Instanța încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar și considerând suficiente probele administrate în cauză constată terminată cercetarea procesului și acordă cuvântul pentru dezbaterea fondului.
Consilier juridic C. I., pentru pârâtă, învederează că a fost soluționat dosarul nr._ pronunțându-se hotărârea nr. 2939/14.06.2014, totodată arată că nu mai insistă în invocarea excepției conexității, consideră că dosarul a rămas fără obiect și solicită respingerea acțiunii ca rămasă fără obiect.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față:
Prin cererea adresată acestei instanțe și înregistrată sub nr._ reclamantul R. N., în contradictoriu cu pârâtul I. Județean de Poliție M., în temeiul art.14 din Legea nr.554/2004, a formulat cerere de suspendare provizorie a măsurii suspendării exercitării dreptului de conducere pe o perioadă de 90 de zile începând cu data de 20.03.2014 ce i-a fost comunicată prin adresa nr._/14.02.2014 și a adresei nr._/12.03.2014 emisă de IPJ M. Serviciul Rutier prin care i-a fost respinsă plângerea formulată împotriva acesteia.
În motivarea acțiunii a arătat că la data de 20.12.2013 a fost depistat de organele politiei rutiere conducând autoturismul proprietate personală, deși avea suspendată exercitarea dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice în perioada 22.11._13. Cu aceeași ocazie s-a constatat că avea o alcoolemie de 0,13%o alcool pur în aerul expirat.
Pentru contravenția prevăzută de art. 102 al.3 lit. a din OUG nr. 195/2002, republicată i s-a întocmit procesul verbal . nr._ si a fost sancționat cu amenda in suma de 720 lei, 15 puncte penalizare si sancțiunea complementară a suspendării „permisului de conducere" pe o perioada de 90 zile: din data de 21.12.2013 pana in data de 20.03.3014.
Pentru fapta ce a constituit infracțiunea prev. de art. 86 al.2 din OUG nr. 195/2002 rep. fapta care nu are corespondent sancționator contravențional au fost sesizate organele competente, respectiv P. de pe lângă Judecătoria Orșova.
Prin ordonanța procurorului din 31.01.2014 dată in dosarul nr. 747/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Orșova s-a dispus scoaterea sa de sub urmărire penală și sancționarea cu amendă cu caracter administrativ în cuantum de 1.000 lei pentru infracțiunea prev. de art. 86 al.2 din OUG nr. 195/2002 republicată.
A susținut că a fost sancționat pentru ambele fapte comise, respectiv cu amendă contravențională și suspendarea dreptului de a conduce autovehicule pentru contravenția prev. de art. 102 al.3 lit.a din OUG nr. 195/2002, republicată și cu amendă administrativă pentru infracțiunea prev. de art. 86 al.2 din OUG nr. 192/2002, republicată.
Ulterior, in mod nelegal si abuziv prin adresa nr._/14.02.2014 i s-a comunicat că în conformitate cu art. 103 al. l lit. c din OUG nr. 195/2002, urmează să-i fie suspendat dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice pentru încă 90 zile, începând cu data de 20.03.2014.
Consideră că această măsura este nelegala, întrucât in conformitate cu textul de lege menționat de organele de politie, respectiv art. 103 al. l lit. c din OUG nr. 195/2002 aceasta sancțiune complementară se aplică doar „dacă pentru regula de circulație încălcată prezenta ordonanța de urgență prevede suspendarea exercitării dreptului de a conduce".
Legiuitorul in art. 86 al. 2 din OUG nr. 195/2002 prevede „conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană a cărei permis i-a fost retras sau anulat ori căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă (n.r. penală)"", neexistând pentru aceasta faptă nicio posibilitate de a fi sancționată contravențional și nici prin aplicarea vreunei sancțiuni complementare care să atragă sancțiuni cu acest caracter - amenda contravenționala si/sau sancțiune complementara, aceasta fapta fiind exclusiv incriminata ca infracțiune.
Mai mult, măsura luata de organele politiei rutiere contravine atât legilor naționale cât și CEDO, întrucât se dorește pedepsirea de două ori a unei persoane pentru aceeași faptă, respectiv prin amenda administrativă aplicata de către procuror și prin sancțiunea contravenționala aplicată de către organele de poliție, ambele, așa cum a precizat pentru aceeași fapta respectiv cea prevăzuta de art. 86 al.2 din OUG nr. 195/2002, republicată.
Articolul 4 al Protocolului 7 al Convenției Europene a Drepturilor Omului consacră „dreptul de a nu fi judecat sau pedepsit de două ori", cunoscut sub denumirea tradițională de „ne bis in idem": „Nimeni nu poate fi urmărit sau pedepsit penal de către jurisdicțiile aceluiași Stat pentru săvârșirea infracțiunii pentru care a fost deja achitat sau condamnat printr-o hotărâre definitivă conform legii și procedurii penale ale acestui Stat. (...)"
Legea și procedura „penală" de care vorbește articolul respectiv au un înțeles autonom comun identic cu cel al „acuzației în materie penală" din articolele 6 și 7 din Convenție. Pe scurt, Curtea determină dacă fapta intră in domeniul de aplicare al „materiei penale" în funcție de criterii alternative: calificarea juridică a infracțiunii litigioase în dreptul național, natura însăși a acesteia și severitatea sancțiunii aplicabile (Engel Și alții c. Olandei; Ozturk c. Germaniei; Jussila c. Finlandei).
De altfel si OG nr. 2/2001 stabilește, în art. 10 că, în situația în care o persoană a săvârșit mai multe contravenții, sancționate cu amendă, care se constată în același timp, de același agent, se va încheia un singur proces-verbal în care se vor consemna toate faptele comise, însă a comis o infracțiune și o contravenție cu regim sancționator diferit (contravențional vs. penal).
F. de toate aspectele invocate mai sus, în conformitate cu cerințele art. 14 din Legea nr. 554/2014, consideră îndreptățită solicitarea de suspendare provizorie a măsurii de „suspendare a exercitării dreptului de conducere pe o perioada de 90 zile începând cu data de 20.03.2014".
Înalta Curte de Casație Și Justiție a hotărât că suspendarea executării actului administrativ se poate dispune în situația îndeplinirii cumulative a celor două condiții prevăzute de art. 14 alin. (l) din Legea nr. 554/2004: existența unui caz bine justificat Și necesitatea evitării unei pagube iminente ireparabile sau dificil de reparat.
Cu privire la condiția cazului bine justificat, Înalta Curte a statuat că pentru constatarea îndeplinirii acestei condiții, instanța nu trebuie să procedeze la analizarea criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăși cererea de anulare a actului administrativ sau motivarea eronata, ci trebuie să-și limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt Și/sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ.
În acest sens, poate constitui un caz temeinic justificat: emiterea unui act administrativ de către un organ necompetent sau cu depășirea competenței, actul administrativ emis în temeiul unor dispoziții legale declarate neconstituționale, nemotivarea actului administrativ, modificarea importantă a actului administrativ în calea recursului administrativ, iar în ceea ce privește condiția pagubei iminente, aceasta presupune producerea unui prejudiciu material, viitor și previzibil, greu sau imposibil de reparat, condiție pe deplin îndeplinită de contestator.
Înalta Curte a precizat că iminența producerii unei pagube nu se prezumă, ci trebuie dovedită de persoana lezată. (Decizia nr. 442/30.01.2013)
Astfel, cazurile bine justificate reprezintă acele împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, iar paguba iminentă constă în prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public, astfel cum se prevede prin art. 2 lit. t) Și ș) din Legea contenciosului administrativ.
Aparența de nelegalitate privește ignorarea de către emitent atât a dispozițiilor OUG nr. 195/ 2001, republicată, cat si a dispozițiilor stabilite de procurorul, care a considerat in ordonanța din 31.01.2014 faptul ca fapta comisa de mine nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. Este evident si faptul ca nu s-a stabilit ca fapta ar constitui contravenție.
Toate aceste aspecte sunt de natură să creeze o îndoială cu privire la legalitatea actului administrativ atacat.
A mai precizat că are nevoie majora de a-si putea conduce autoturismul, întrucât soția sa suferă de afecțiuni grave si necesita tratament periodic in București.
Din acest motiv fiind nevoit să plătească un sfert atât pentru deplasările pentru tratamentul soției sale cât și in ceea ce privește deplasările zilnice, întrucât este administratorul unei societăți comerciale cu puncte de lucru în mai multe localități, a căror activitate trebuie să o coordoneze.
Prin punerea în executare a dispozițiilor Serviciului Rutier s-ar produce o pagubă iminentă în patrimoniul contestatorului, prin faptul ca nu își poate conduce autoturismul, fiind nevoit sa apeleze la alte persoane, iar sumele de bani oferite in schimbul acestor servicii nu pot fi recuperate.
Raportat la circumstanțele cauzei, apreciază că în speță condiția "pagubei iminente" ce s-ar putea produce este pe deplin justificata.
De asemenea, a arătat că există "cazul justificat" si solicită instanței să constate întrunirea acestor cerințe ale legii .
A mai învederat instanței de judecata si recomandarea nr. R(89)8 din 13.09.1989 a Comitetului de Miniștri din cadrul Comisiei Europene care a considerat că este de dorit să se asigure persoanelor o protecție jurisdicțională provizorie în funcție de împrejurările concrete ale cauzei pentru a nu cauza acestora un prejudiciu ireparabil și pe care echitatea îl impune ca fiind de evitat in măsura posibilului.
Așa cum a arătat, la nivel european, actul administrativ este privit ca orice măsură sau decizie de ordin individual luată în exercitarea puterii publice și de natură a produce efecte directe asupra drepturilor, libertăților sau intereselor persoanelor. în acest context, recomandarea anterior citată, pe deplin aplicabilă României - membru al Consiliului Europei - arată că instanțele chemate să decidă măsuri de protecție provizorie vor ține cont de ansamblul circumstanțelor Și intereselor prezente, asemenea măsuri putând fi acordate mai ales atunci când executarea actului administrativ este de natură a cauza pagube grave, dificil de reparat și când există un argument juridic aparent valabil față de nelegalitatea actului administrativ.
Pârâta IPJ M. a depus întâmpinare prin care a invocat excepția conexității și a solicitat să se dispună conexarea dosarului_ la dosarul nr._, întrucât este vorba de aceleași părți iar obiectul și cauza au o strânsă legătură între ele.
În motivare a arătat că invocă excepția conexității și solicită să fie dispusă conexarea dosarului_ la dosarul nr._, fiind vorba de aceleași părți, iar obiectul și cauza au o strânsă legătură între ele, întrucât pe rolul Tribunalului M. se află dosarul_ având ca obiect suspendarea provizorie a executării și anularea actului administrativ nr._/14.12.2014 emis de I.P.J. M. – Serviciul rutier, prin care s-a dispus suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule pentru o perioadă de 90 zile începând cu data de 20.03.2014.
În drept își întemeiază cererea pe dispozițiile art. 139 cod procedură civilă.
În conformitate cu prevederile art. 411 din Legea 134/2010 privind Codul de Procedură Civilă, solicită judecarea cauzei în lipsa.
Reclamantul R. N. a formulat răspuns la întâmpinare în care a precizat că dosarul nr._ aflat pe rolul Tribunalului M. se află în procedura de regularizare, solicitând respingerea excepției de conexare a dosarului nr._ la dosarul nr._ ca inadmisibilă, cele două dosare neavând același obiect și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată prin cererea de chemare în judecată.
A invocat prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004 care prevede că în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, care a emis actul, persoana vătămată poate să ceară instanței competente, într-o cerere separată, să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunțarea instanței pe fond.
În accepțiunea acestor dispoziții legale, suspendarea actului administrativ contestat în dosarul inițial (_ ) operează numai până la pronunțarea instanței de judecată cu privire la fondul cauzei, respectiv cu privire la legalitatea actului administrativ contestat.
A mai arătat că pârâta IPJ M. nu a formulat apărări și a solicitat instanței de judecată să ia act de dispozițiile art. 203 alin. 2 din C. pr. civ. și să aplice sancțiunea decăderii pârâtei din dreptul de a mai propune probe și de a invoca excepții.
Examinând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Prin dispoziția șefului Serviciului Rutier din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean M. nr._ /13.02.2014 s-a dispus suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice reclamantului pe o perioadă de 90 zile începând cu data de 20.03.2014, în conformitate cu dispozițiile art.103 alin.1 lit.c și alin.1 indice 1 din OUG nr.195/2002 republicată.
S-a reținut că la data de 03.02.2014 P. de pe lângă Judecătoria Orșova a emis ordonanța nr.747 prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a reclamantului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.86 alin.2 din OUG nr.195/2002 republicată.
Măsura suspendării exercitării dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice a fost comunicată reclamantului prin adresa nr._/14.02.2014 emisă de IPJ M..
Reclamantul a solicitat anularea acestei adrese prin cererea înregistrată sub nr._/2014 la IPJ M. și soluționată nefavorabil, așa cum rezultă din adresa nr._/12.03.2014 emisă de IPJ M.
Prin cererea adresată acestei instanțe la data de 10.04.2014 și înregistrată sub nr._ reclamantul a formulat contestație împotriva adresei nr._/12.03.2014 emisă de IPJ M. Serviciul Rutier prin care i-a fost respinsă plângerea formulata împotriva măsurii suspendării exercitării dreptului de conducere pe o perioada de 90 zile, începând cu data de 20.03.2014, ce i-a fost comunicată prin adresa nr._/ 14.02.2014, precum și cerere de suspendare propriu-zisă, în baza art.15 din Legea nr.554/2004.
Prin cererea adresată instanței la data de 25.04.2014 și dedusă judecății în acest dosar reclamantul a solicitat, în temeiul art.14 din Legea nr.554/2004, suspendarea provizorie a măsurii suspendării exercitării dreptului de conducere pe o perioadă de 90 de zile începând cu data de 20.03.2014 ce i-a fost comunicată prin adresa nr._/14.02.2014 și a adresei nr._/12.03.2014 emisă de IPJ M. Serviciul Rutier prin care i-a fost respinsă plângerea formulată împotriva acesteia.
Conform art.14 alin.1 „în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art.7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nicio formalitate”.
Cele două condiții (existența unui caz bine justificat și iminența producerii unei pagube care, astfel ar fi prevenite), necesar a fi îndeplinite cumulativ, denotă caracterul de excepție al măsurii suspendării executării actului administrativ, presupunând dovedirea efectivă a unor împrejurări conexe regimului administrativ aplicabil actului atacat, care să fie de natură a argumenta existența unui „caz bine justificat” și a „iminenței producerii pagubei”.
Legea nr.554/2004 definește „cazul bine justificat”, în art.2 lit.t ,ca fiind existența unor împrejurări legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, iar „paguba iminentă”, în art.2 lit.ș, din același act normativ, ca fiind prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.
Față de dispozițiile legale invocate anterior, se apreciază că suspendarea executării actului administrativ este o operațiune de întrerupere temporară a efectelor unui act administrativ, care intervine la cererea părții interesate. Aceasta este o măsură de excepție, care se justifică numai dacă actul administrativ conține dispoziții a căror îndeplinire ar produce consecințe greu sau imposibil de înlăturat în ipoteza în care actul ar fi ulterior anulat prin hotărâre judecătorească.
Suspendarea executării actelor administrative constituie, o situație de excepție care intervine când legea o prevede, în limitele și condițiile anume reglementate. Având caracterul unei măsuri procesuale facultative și nu obligatorii pentru instanță, suspendarea poate fi dispusă numai după verificarea condițiilor impuse de art. 14 și dovedirea faptului că este oportună suspendarea temporară și provizorie a actului administrativ, decât executarea acestuia.
Îndeplinirea condițiilor se analizează în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze, pe baza împrejurărilor de fapt și de drept prezentate de partea interesată, care ar trebui să ofere indicii suficiente de răsturnare a prezumției de legalitate de care se bucură actul administrativ și să facă verosimilă iminența producerii unei pagube, dificil de reparat, în cazul particular supus evaluării.
În speță, se apreciază că nu este întrunită niciuna din condițiile prevăzute de dispozițiile legale citate anterior.
Astfel, în ceea ce privește paguba iminentă, instanța constată că reclamantul nu a făcut dovada producerii unei astfel de pagube, așa cum este aceasta definită de art.2 lit.ș din Legea nr.554/2004.
Se apreciază că aspectele invocate de reclamant constând în aceea că prin executarea actului administrativ i se creează un prejudiciu material, fiind nevoit să plătească alte persoane pentru a-i conduce autoturismul, nu sunt de natură să ducă la suspendarea executării actului administrativ întrucât, în situația în care se constată, în cadrul acțiunii de fond, că actul este nelegal, reclamantul are dreptul la repararea pagubei ce i-a fost cauzată prin emiterea acestuia.
Referitor la condiția cazului bine justificat, instanța constată că motivele invocate de reclamant, respectiv faptul că au fost încălcate dispozițiile art.103 alin.1 lit.c din OUG nr.195/2002, art.4 al Protocolului 7 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, art.10 OG nr.2/2001, reprezintă motive care vizează de fapt fondul cauzei și nu pot fi analizate în cadrul unei cereri de suspendare, întrucât aplicarea dispozițiilor art.14 alin.1 din Legea nr.554/2004 nu trebuie să conducă la o examinare pe fond a legalității actului administrativ a cărui suspendare se solicită.
Mai mult, prin sentința nr.2239 din 19.06.2014 Tribunalul M. ca instanța de fond investită cu soluționarea nr._ având ca obiect anularea adresei nr._/12.03.2014 emisă de IPJ M. Serviciul Rutier prin care a fost respinsă plângerea formulata de reclamant împotriva măsurii suspendării exercitării dreptului de conducere pe o perioada de 90 zile, începând cu data de 20.03.2014, ce i-a fost comunicată prin adresa nr._/ 14.02.2014, precum și cerere de suspendare propriu-zisă, în baza art.15 din Legea nr.554/2004, a respins cererea, pronunțându-se astfel cu privire la legalitatea actelor administrative a căror suspendare provizorie se solicită în cauza de față.
În raport de cele reținute anterior, având în vedere că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile art.14 alin.1 din Legea nr.554/2004, instanța urmează să respingă cererea de suspendare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea de suspendare provizorie formulată de reclamantul R. N. CNP_, domiciliat în Drobeta Turnu Severin, ., jud. M. în contradictoriu cu pârâtul I. Județean de Poliție M. cu sediul în Drobeta Turnu Severin, ..75, județul M.
Cu recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 23 iunie 2014.
Președinte, Grefier,
A. B. A. C. N.
Red.A.B./tehnored. A.C.N.
07 Iulie 2014
4 ex./6 pag.
Cod operator 2626
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 1845/2014. Tribunalul... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 600/2014.... → |
|---|
