Anulare act administrativ. Sentința nr. 791/2015. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 791/2015 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 05-06-2015 în dosarul nr. 1938/101/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința Nr. 791/2015
Ședința publică de la 05 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. T. B.
Grefier C. R.
Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamant M. C. în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ-DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C.-ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE M., având ca obiect anulare act administrativ decizia de anulare a numărului de înregistrare atribuit contractului de locațiune încheiat la data de 21.12.2014.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns avocat M. C. pentru reclamant, consilier juridic P. G. pentru pârât și avocat M. C. D. pentru intervenienta M. M..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care.
S-a pus în discuția părțile cererea de intervenție formulată de M. M..
Avocat M. C. D. pentru intervenienta M. M. a solicitat încuviințarea în principiu a cererii de intervenție.
Avocat M. C. pentru reclamant a arătat că lasă la aprecierea instanței modul de soluționare.
Consilier juridic P. G. pentru pârât a solicitat admiterea în principiu a cererii de intervenție.
Instanța încuviințează în principiu cererea de intervenție formulată de M. M. deoarece aceasta urmărește să sprijine apărarea pârâtei.
Avocat M. C. D. pentru intervenienta M. M. a solicitat emiterea unei adrese către OCPI M., admiterea probei cu interogatoriul reclamantului.
Reprezentantul reclamantului a arătat că nu sunt utile soluționării cauzei probele solicitate de reprezentantul intervenientei M. M..
Consilier juridic P. G. pentru pârât a lăsat la aprecierea instanței încuviințare probele solicitate de reprezentantul intervenientei.
Instanța respinge probele solicitată de reprezentantul intervenientei deoarece nu sunt utile cauzei ( litigiu se poartă între organele fiscale și reclamant, punând în discuție un raport de natură fiscală care nu poate fi lămurit prin interogatoriu și administrarea probei cu înscrisuri solicitate de reclamnat.
S-a acordat cuvântul asupra excepției inadmisibilității cererii de chemare în judecată, excepție invocată de pârâtă prin întâmpinarea formulată.
Consilier juridic P. G. pentru pârât a solicitat admiterea excepției, arătând că reclamantul nu a parcurs procedura prealabilă reglementată de dispozițiile art. 7 din legea 554/2004 și art. 205 din Codul de procedură fiscală, înainte de a se adresa instanței de judecată.
Reprezentantul reclamantului a solicitat respingerea excepției deoarece procedura prealabilă a fost parcursă.
Avocat M. C. D. pentru intervenienta M. M. a solicitat admiterea excepției.
Reprezentantul reclamantului a solicitat admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, anularea deciziei de anulare a numărului de înregistrare atribuit contractului de locațiune încheiat la data de 21.12.2014 și obligarea pârâtei la înregistrarea acestui contract de locațiune.
Consilier juridic P. G. pentru pârât a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
Avocat M. C. D. pentru intervenienta M. M. a solicitat respingerea cererii reclamantului. A arătat că contractul a fost încheiat de reclamant în mod unilateral, în acest contract reclamantul se declară proprietar exclusiv, deși în urma divorțului nu s-a făcut partajarea bunurilor comune.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 13.03.2015, sub nr._ reclamantul M. C., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice - C., Administrația Județeană a Finanțelor Publice M., a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună desființarea deciziei de anulare a numărului de înregistrare atribuit contractului de locațiune încheiat a data de 21.12.2014 și obligarea pârâtei la înregistrarea acestui contract de locațiune, cu cheltuieli de judecată.
A arătat că la data de 21.12.2014 a încheiat cu . un contract de închiriere pentru o perioadă de trei ani, obiectul contractului fiind reprezentat de imobilul situat în Drobeta Tr. S., ., jud. M.,, compus din construcția în suprafață de 1.006 mp și terenul aferent în suprafață de 1.641 mp. Ulterior încheierii acestui contract de închiriere a procedat la înregistrarea acestuia la AJFP M., primind numărul de înregistrare_ din data de 22.12.2014, precum și la înscrierea acestuia în cartea funciară.
Prin adresa nr. MH_ din data de 22.12.2014 emisă de către pârâtă, i s-a comunicat că a fost anulat numărul de înregistrare atribuit contractului de închiriere mai sus amintit, cu motivația că acest contract nu ar fi fost semnat de către ambii coproprietari, în calitate de locatori.
La data de 05.01.2015 a formulat plângere prealabilă împotriva deciziei de anulare a numărului de înregistrare, solicitând să se dispună revocarea deciziei de anulare a numărului de înregistrate atribuit contractului de locațiune.
În motivarea plângerii a arătat că respectivul contract de închiriere a fost încheiat cu respectarea prevederilor legale privind condițiile de validitate a unui asemenea act, precum și cu respectarea prevederilor art. 641 N. C. civ., care reglementează actele de administrare și dispoziție: doar actele juridice de dispoziție cu privire la bunul comun, actele de folosință cu titlu gratuit, cesiunile de venituri imobiliare și locațiunile încheiate pe termen mai mare de 3 ani, precum și actele care urmăresc exclusiv înfrumusețarea bunului nu se pot încheia decât cu acordul tuturor coproprietarilor. Or, acest contract de locațiune nu a fost încheiat pe o perioadă mai mare de trei ani astfel încât nu este necesar acordul tuturor coproprietarilor, așa cum greșit s-a reținut în motivarea deciziei a cărei revocare o solicităm.
Mai mult decât atât, chiar și în ipoteza încălcării prevederilor art. 641 N. C. civ., art. 642 N. C. civ. prevede că actele juridice făcute cu nerespectarea regulilor prevăzute la art. 641 sunt inopozabile coproprietarului care nu a consimțit, expres ori tacit, la încheierea actului, aceasta fiind sancțiunea aplicabilă, unitatea fiscală neputând interveni într-un astfel de înscris sub semnătură privată.
De asemenea, obligația locatorului privind veniturile din cedarea folosinței bunurilor constă în înregistrarea contractului de închiriere la organul fiscal în termen de 15 zile de la data încheierii acestuia între părți, iar organul fiscal are obligația atribuirii unui număr de înregistrare, neavând căderea de a verifica îndeplinirea condițiilor de validitate a respectivului contract, care poate fi cenzurat doar de către instanța de judecată.
Din adresa emisă de către pârâtă rezultă că M. M. a solicitat ca orice modificare, completare sau prelungire a contractului de închiriere înregistrat sub nr. 75/13.01.2010 să aibă consimțământul expres al celor doi coproprietari, or, în situația dată este vorba de un nou contract de închiriere care nu se circumscrie solicitării anterior amintite.
Prin decizia de anularea numărului de înregistrare a contractului de închiriere pot fi create prejudicii importante cu toate că respectivul contract de locațiune îndeplinește toate cerințele legale în vigoare, astfel încât se impune revocarea acestei decizii.
Mai mult, a învederat faptul că la data de 30.04.2010 M. M. a semnat alături de reclamant, în calitate de garanți, contractul de credit nr. 379 încheiat între . și BRD Groupe Societe Generale, al cărui obiect constă în acordarea unui credit în valoare de 415.000 lei pentru amenajarea și dotarea obiectivului de investiții - pensiune situată în Drobeta Tr. S., ., jud. M.. Cu această ocazie a garantat acest împrumut cu bunurile lor comune compuse din suprafața de 1641 mp teren intravilan și construcția de pe aceasta situate în Drobeta Tr. S., ., jud. M..
Având în vedere toate acestea, a solicitat o anularea deciziei de anulare a numărului de înregistrate atribuit contractului de locațiune încheiat a data de 21.12.2014 și obligarea pârâtei la înregistrarea acestui contract de locațiune.
În drept, și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile Legii nr. 554/2004.
A depus: copia adresei nr. MH_ din data de 22.12.2014, copia adresei nr. I din 05.0l.20l5, copia adresei nr. 82 din 02.02.2015, copia contractului de închiriere din data de 21.12.2014, copia încheierii conform nr. 270 din 21.01.2015.
La data de 08.04.2015 s-a depus la dosar de către pârâtă întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației formulată de reclamant.
A arătat că la data de 22.12.2014, a fost înregistrat la AJFP M. sub nr._/22.12.2014, contractul de închiriere încheiat din 21.12.2014 intre Miclau C. in calitate de locator si . in calitate de locatar, având ca obiect imobilul situat in Dr. Tr. S., ., jud. M., compus din construcția in suprafața de 1006 mp si terenul aferent in suprafața de 1641 mp.
Ulterior atribuirii numărului de înregistrare, procedându-se la verificarea documentelor existente la dosarul fiscal al lui Miclau C., s-a constatat ca anterior a fost înregistrat in evidentele fostei AFP Dr. Tr. S. sub nr. 75/13.01.2010 contractul de închiriere nr. 45/21.12.2009 încheiat intre aceleași părți contractante (respectiv Miclau C. si .) si având ca obiect același imobil situat in Dr. Tr. S., ., durata locațiunii fiind de 5 ani (respectiv 21.12._14). De asemenea, s-a constatat faptul ca la data de 04.04.2011 a fost înregistrata la fosta AFP Dr. Tr. S. sub nr. 9179, cererea lui Miclau M., formulată în calitate de coproprietar al imobilului închiriat, prin care se solicită organului fiscal să aibă in vedere faptul ca orice modificare adusa contractului de închiriere nr. 45/21.12.2009 (la încheierea căruia își exprimase consimțământul), cu privire la perioada de închiriere, cuantumul chiriei si orice alta modificare, prin act adițional sau orice alt act, nu are acordul său si prin urmare, in lipsa consimțământului sau expres, un astfel de act este lovit de nulitate.
Aceeași solicitare a fost adresata de Miclau M. către AJFP M. si prin cererea înregistrata sub nr._/15.12.2014, in considerarea faptului ca la data de 21.12.2014 urma să expire durata locațiunii, conform contractului nr. 45/2009.
Având in vedere existenta celor doua înscrisuri depuse de Miclau M., precum si faptul ca noul contract de închiriere din 21.12.2014 a fost încheiat si semnat in calitate de locator doar de Miclau C., prin adresa nr. MH398866/22.12.2014 s-a comunicat acestuia din urma faptul ca numărul de înregistrare_/22.12.2014 atribuit noului contract de închiriere se anulează, urmând ca, in vederea înregistrării la unitatea fiscală, in condiții de deplina legalitate a acestui contract, sa fie obținut si acordului celuilalt coproprietar al imobilului închiriat, in persoana lui Miclau M., despre aceasta situație fiind înștiințat si locatarul ..
Prin adresa nr. 1/05.01.2015, înregistrata la AJFP M. sub nr. 82/05.01.2015, . a solicitat revocarea deciziei de anulare a numărului de înregistrare atribuit contractului de locațiune, răspunsul la aceasta cerere fiindu-i comunicat prin adresa nr. MH82/02.02.2015.
La data de 13.03.2015, Miclau C. a înregistrat prezenta cerere de chemare in judecată pe rolul Tribunalului M. sub nr._, solicitând anularea deciziei de anulare a numărului de înregistrare atribuit contractului de locațiune încheiat la data de 21.12.2014 si obligarea Administrației Județene a Finanțelor Publice M. la înregistrarea acestui contract, precum si cheltuieli de judecata.
Raportat la situația de fapt descrisa mai sus, a înțeles să invoce excepția inadmisibilității cererii de chemare in judecata formulata de reclamantul Miclau C. si respingerea acesteia ca inadmisibilă,pentru lipsa parcurgerii de către reclamant a procedurii prealabile.
Potrivit dispozițiilor art. 205 alin. 1 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificările si completările ulterioare, "(1) împotriva titlului de creanța, precum si împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestație potrivit legii. Contestația este o cale administrativa de atac (...)", iar potrivit art. 209 alin. (2) Cod procedura fiscala: "Contestațiile formulate împotriva altor acte administrative fiscale se soluționează de către organele fiscale emitente".
De asemenea, art. 7 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ prevede ca înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competenta, persoana care se considera vătămata . sau ori . printr-un act administrativ individual trebuie sa solicite autorității publice emitente (...), in termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, in tot sau in parte, a acestuia".
In speța, împotriva actului administrativ reprezentat de adresa nr. MH398866/22.12.2014, reclamantul Miclau C. nu a formulat plângere prealabila, așa cum se dispune in mod imperativ prin prevederile legale citate mai sus, Plângerea prealabila despre care face mențiune reclamantul in cererea de chemare in judecata, înregistrata la AJFP M. sub nr. 82/05.01.2015, a fost formulata de ., in calitate de locatar in contractul de închiriere încheiat la data de 21.12.2014, iar nu de către reclamantul Miclau C.. Prin urmare, având in vedere ca prezenta cerere de chemare in judecata este formulata de Miclau C. (si nu de .), raportat la cele învederate de noi, a solicitat admiterea excepției invocată si respingerea acțiunii ca inadmisibilă, având in vedere faptul că reclamantul Miclau C. nu a parcurs procedura prealabilă obligatorie reglementata de dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004 si art. 205 din Codul de procedura fiscala, mai înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ.
În subsidiar, pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acesteia ca neîntemeiată.
A arătat că prin contractul de închiriere nr. 45/21.12.2009, înregistrat in evidentele fostei AFP Dr. Tr. S. sub nr. 75/13.01.2010, încheiat intre reclamantul Miclau C. in calitate de locator si . in calitate de locatar, a fost închiriat imobilul situat in Dr. Tr. S., ., jud. M., compus din construcția in suprafața de 1006 mp si terenul aferent in suprafața de 1641 mp, pentru o perioada de 5 ani, începând cu 21.12.2009 si pana la 20.12.2014. Imobilul obiect al contractului de închiriere era proprietate . Miclau C. si a soției acestuia dna. Miclau M., aceasta din urma fiind de acord cu închirierea imobilului respectiv (așa cum rezulta din propriile sale declarații).
In anul 2011 a intervenit divorțul celor doi soți, ocazie cu care Miclau M. a adresat organului fiscal cererea nr. 9179/04.04.2011, prin care a solicitat să se aibă în vedere faptul că orice modificare adusă contractului de închiriere nr. 45/21.12.2009, cu privire la perioada de închiriere, cuantumul chiriei si orice alta modificare prin act adițional sau orice alt act, nu are acordul sau si prin urmare, in lipsa consimțământului sau expres, un astfel de act este lovit de nulitate.
Aceeași solicitare a fost adresată de Miclau M. către AJFP M. si prin cererea înregistrata sub nr._/15.12.2014, in considerarea faptului ca la data de 21.12.2014 urma sa expire durata locațiunii, conform contractului nr. 45/2009.
Raportat la aceasta situație de fapt, respectiv la împotrivirea manifestata expres a celuilalt coproprietar al bunului, a solicitat să se constate ca organul fiscal a procedat în mod corect atunci când a anulat numărul de înregistrare atribuit noului contract de închiriere la data de 21.12.2014, in condițiile in care acesta a fost încheiat și semnat in calitate de locator doar de reclamantul M. C..
Susținerile reclamantului potrivit cărora contractul a fost încheiat cu respectarea prevederilor legale privind condițiile de validitate ale unui asemenea act si ca, fiind un act de administrare si nu de dispoziție, nu era necesar si consimțământul celuilalt coproprietar, nu pot fi avute in vedere in justa soluționare a cauzei, având in vedere faptul ca bunul imobil obiect al contractului de închiriere făcea parte din coproprietatea devalmasa a reclamantului si a dnei M. M., iar după divorțul celor doi soți nu s-a procedat la partajarea acestuia.
Se consideră că proprietatea comună continuă să-și păstreze caracterul devălmaș și după divorț, până la data împărțelii, cotele-părți nefiind determinate, ci doar determinabile. Art. 356 din N.C.civ. prevede că: „Dacă regimul comunității de bunuri încetează prin desfacerea căsătoriei, foștii soți rămân coproprietari în devălmășie asupra bunurilor comune până la stabilirea cotei-părți ce revine fiecăruia."
Or, in speța, celalalt coproprietar al bunului si-a manifestat in mod expres opunerea la încheierea unui orice alt contract având ca obiect bunul imobil aflat in coproprietate, aceasta opunere echivalând practic cu o lipsă a consimțământului acestui soț la încheierea actului juridic de către celălalt soț, indiferent ca este vorba despre un act de administrare sau de dispoziție.
Prin urmare, in condițiile in care contractul nu a fost legal încheiat, evident nu subzista obligația organului fiscal de a proceda la înregistrarea respectivului contract in evidentele fiscale.
In ce privește susținerea reclamantului potrivit căreia "...dna M. M. a solicitat ca orice modificare, completare sau prelungire a contractului de închiriere înregistrat sub nr. 75/13.01.2010 să aibă consimțământul expres al celor doi coproprietari, or, in situația data este vorba de un nou contract de închiriere care nu se circumscrie solicitării...", va rugam sa constatați ca aceasta nu este conforma realității, având in vedere faptul ca, prin adresa nr. 9179/04.04.2011, dna M. M. a învederat organului fiscal ca orice alt act cu privire la imobilul respectiv care nu are acordul sau, respectiv semnătura sa, nu este valabil încheiat si, deci, nu poate fi înregistrat.
În concluzie, având in vedere argumentele de fapt si de drept dezvoltate in prezenta întâmpinare, a solicitat, in principal, admiterea excepției invocată, iar in subsidiar, pe fond, respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.
La data de 19.05.2015 s-a formulat cerere de intervenție formulată de M. M. prin care a solicitat respingerea cererii reclamantului.
A arătat că, contractul de locațiune din 21.12.2014 a fost încheiat de către fostul său soț în mod unilateral, fără știrea și consultarea acesteia, fără a-i fi prezentat acest contract și fără ca această contract să îi producă vreun folos material;
Obiectul acestui contract îl constituie închirierea hotelului C. și a terenului aferent situat în Dr.Tr-S., . jud. M. și obținerea de venituri exclusiv de către reclamantul M. C.. În acest contract de locațiune din 21.12.2014, în mod contrar adevărului, fostul său soț reclamantul M. C. se declară proprietar exclusiv, unic, al imobilului închiriat;
A precizat că prin sentința civilă nr.953/28.10.2011 a Judecătoriei Dr.Tr-S. s-a dispus desfacerea căsătoriei dintre M. M. și reclamantul M. C., fără a fi efectuat până în prezent partajul bunurile noastre comune. Imobilul (construcție și teren) obiect al acestui contract de locațiune se află în proprietate comună în devălmășie, fiind un bun comun dobândit în timpul căsătoriei subsemnatei M. M. cu reclamantul M. C., căsătorie ce a ființat în perioada 1988-2011;
În subsidiar, a precizat că nu se opune locațiunii acestui imobil, dar dorește să fie parte contractantă în acest contract și să exercit de efectele juridice ale acestui contract, în conformitate cu disp. art.85 Cod fiscal. Întrucât estet coproprietar al imobilului situat pe . din Dr.Tr-S., în mod legal și temeinic pârâta AJFP M. a refuzat înregistrarea acestui contract de locațiune, constatând că a fost încheiat fără consimțământul și fără știrea acesteia coproprietar, fapte incompatibile cu dispozițiile art. 85 din Legea nr.571/2003 și art.183 din HG nr.44/2004;
Apreciază că reclamantul a indus în eroare O.C.P.I M. - B.C.P.I Dr.Tr-S., obținând notarea locațiunii în cartea funciară a imobilului prin folosirea unui argument mincinos și anume că acest contract de locațiune ar fi fost deja legal înregistrat la ANAF- AJFP M..
Pentru această manevră dolosivă, reclamantul a invocat numărul de înregistrare primit de la registratura AJFP, pe care 1-a prezentat ca fiind numărul de înregistrare în evidențele fiscale la AJFP M. a contractului ca instrument fiscal în temeiul căruia se va calcula impozitul pe venit.
A mai arătat că personal a aflat despre existența acestui contract de locațiune de la ANAF-AJFI M., la cererea sa, după ce în 19.01.2015 a fost somată de fostul său soț, printr-un executor judecătoresc să accept fie de bună-voie, fie silit faptului încheierii unilaterale de fostul său soț, fără consultarea și consimțământului acestui coproprietar devălmaș a acestui contract de închiriere a hotelului C.;
A arătat că în acest prim contract de închiriere nr.45/2009, încheiat în timpul căsătoriei, numai pârâtul M. C. figurează ca parte contractantă din partea locatorului proprietar, iar pentru locațiunea imobilului în suprafață de 2647 mp a fost stabilită o chirie de 2.000 lei/lună, ce a fost încasată exclusiv de reclamantul M. C..
A menționat că în cazul acestui prim contract de locațiune, reclamantul a refuzat să-1 noteze la cartea funciară a imobilului, făcând tot posibilul să-i ascundă existența de acesta. A încercat, la cursul anului trecut, să anuleze judiciar acest prim contract de locațiune nr.45/2009, dar Judecătoria S. a respins cererea invocând mandatul tacit între soți la încheierea unui act de administrare, deși de peste 2 ani eram divorțată;
Prin sentința civilă nr.953 din 28.10.2011 a Judecătoriei Dr.Tr-S. s-a pronunțat desfacerea căsătoriei dintre M. M. si reclamant. Prin urmare, din 28.10.2011 și până în 21.12.2014 primul contract de locațiune nr.45/2009 a produs efecte ca un act de administrare al imobilului aflat în coproprietate . În 22.12.2104, reclamantul M. C. și locatarul . au încheiat formal un nou contract de închiriere cu clauze și efecte juridice similare contractului anterior nr.45/21.12.2009.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
La data de 21.12.2014 s-a încheiat un contract de închiriere între M. C., în calitate de proprietar și . prin care un imobil situat în Dr Tr S., . a fost transmis chiriașul pe o perioadă de trei ani, acesta din urmă având obligația de a plăti o chirie lunară de 2.000 lei. Imobilul închiriat este proprietatea atât a reclamantului cât și a fostei sale soții M. M., cei doi fiind căsătoriți până la sfârșitul anului 2011. Ne aflăm așadar în situația în care a încetat căsătoria dintre cei doi proprietari, dar aceștia au ales să nu partajeze bunurile comune.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității invocată de pârât se reține că înainte de promovarea prezentei acțiuni . a fost aceea care a cerut fiscului să revoce actul prin care a fost anulat numărul de înregustrare pentru contractul de închiriere, soluția pârâtei fiind în sensul de a respinge această solicitare. Cererea de chemare în judecată a fost promovată nu de . ci de cealaltă parte a contractului de închiriere, M. C. . Chiar dacă procedura prealabilă nu a fost parcursă de reclamant ci de cocontractantul său (.) este neîndoielnic că autoritatea fiscală din județul M. și-a exprimat opinia în sensul că, față de împotrivirea unuia dintre coproprietari la închirierea imobilului a decis în sensul menținerii anulării numărul de înregistrare atribuit contractului de locațiune din 21.12.2014 . ( ne-am afla în fața unui formalism excesiv dacă am impune și reclamantului să parcurgă procedura prealabilă în condițiile în care răspunsul dat acestuia nu poate fi altul decât acela care a fost comunicat .).
În concepția actualului cod civil nu mai funcționează prezumția de mandat tacit reciproc între soți cu privire la încheierea actelor juridice de conservare, de administrare și de dobândire a bunurilor comune. În actuala reglementare se recunoaște dreptul fiecărui soț de a face asemenea acte juridice cu privire la oricare dintre bunurile comune fără consimțământul celuilalt soț.
Între reclamant și fosta sa soția se aplică regulile vechiului cod civil dar prezumția mandatului tacit a încetat odată cu desfacerea căsătoriei, neputând susține că la 3 ani după ce căsătoria nu mai era în ființă reclamantul a închiriat bunul având acordul fostei sale soții. De altfel dacă am admite prin absurd existența posibilității de a încheia un act de închiriere a unui bun imobil fără acordul fostului soț ar însemna că fiecare dintre aceștia ar putea să închirieze bunul (primul ar închiria lui A, iar același bun ar putea fi închiriat de al doilea proprietar lui B) .
Pentru a preveni astfel de situații nedorite este necesar ca bunul imobil care a fost dobândit în timpul căsătoriei și care nu a fost partajat după desfacerea căsătoriei să fie închiriat numai cu acordul ambilor coproprietari. Reprezentanții administrației financiare la care reclamantul a înregistrat contractul de închiriere au constat împotrivirea unuia dintre cei doi coproprietari ( intervenientul accesoriu M. M.) și pe cale de consecință au anulat numărul de înregistrare atribuit contractului de locațiune încheiat între M. C. și .. Fără a interveni între contractul dintre M. C. și . reprezentanții fiscului au refuzat doar înregistrarea contractului de închiriere, evitând în acest fel crearea unei situații conflictuale care ar putea să apară, de exemplu în ipoteza în care cel de-al doilea coproprietar al aceluiași bun imobil l-ar închiria altei persoane.
Susținerea reclamantului în sensul că pentru contractele de închiriere imobiliare perfectate pe o perioadă care nu depășește trei ani nu este necesar acordul celorlalți coproprietari este contrazisă de prevederile art. 641 alin. 1 Cod civil, text care stabilește că „ actele de administrare precum încheierea unor contracte de locațiune pot fi făcute doar cu acordul coproprietarilor ce dețin majoritatea cotelor-părți”. Atât timp cât bunul imobil situat în T. S. nu a fost partajat, funcționează prezumția conform căreia foști soți au contribuit în mod egal la dobândirea lui, având cote –părți egale, iar reclamantul nedeținând o cotă mai mare nu putea să-l înlocuiască fără acordul intervenientului accesoriu( cerință impusă de art. 641 alin 2 Cod civil).
Având în vedere soluția dată capătului principal ( respingerea cererii), cererea de intervenție accesoriei făcută în favoarea pârâtei va fi admisă deoarece prin această cerere voluntară s-a sprijinit apărarea pârâtei în acest dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția inadmisibilității.
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de M. C., CNP_, cu domiciliul ales în Drobeta Tr. S., ., jud. M., reprezentat prin Cabinet Avocat M. C., cu sediul în Drobeta Tr. S., .. 6A, ., ., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice - C., Administrația Județeană a Finanțelor Publice M., cu sediul în Drobeta Tr. S., . nr. 1, jud. M.
Admite cererea de intervenție accesorie în favoarea pârâtei formulată de M. M., CNP_, cu domiciliul în Drobeta Turnu Severin, .. 100-108, ., ..
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicarea hotărârii, cale de atac care va fi depusă la sediul Tribunalului M..
Pronunțată în ședința publică de la 05 Iunie 2015, la sediul Tribunalului M..
Președinte, C. T. B. | ||
Grefier, C. R. |
RED BC
Tehnored RC
Data 08.07.2015.
Op date 2626/2006-5ex.
| ← Pretentii. Sentința nr. 834/2015. Tribunalul MEHEDINŢI | Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... → |
|---|
