Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința nr. 930/2015. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 930/2015 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 22-06-2015 în dosarul nr. 3851/101/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C. A. ȘI FISCAL
SENTINȚA NR. 930/2015
Ședința publică de la 22 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE S. N. C.
Grefier Tudorița I.
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe reclamantul R. F.-R. și pe pârâta U. A. TERITORIALĂ . C. N., având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999) diferența de salariu, reprezentând includerea premiului anual (al treisprezecelea salariu), în salariul lunar de bază, începând cu data de 01.01.2011.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că s-au comunicat relațiile solicitate de la Primăria comunei V. prin adresa nr. 1820/08.06.2015 (fil.52-57 dosar), la care a anexat în copie dispozițiile prin care au intervenit modificări salariale, respectiv, dispoziția nr. 213/30.04.2010 privind recalcularea salariului de bază; dispoziția nr.10/03.01.2011 privind reîncadrarea în funcția publică; dispoziția nr. 228/01.06.2012 privind majorarea cu 8,4%; dispoziția nr. 514/29.11.2012 privind majorarea cu 7,4%, după care;
Constatând cauza în stare de judecată o reține spre soluționare, reclamantul solicitând judecarea în lipsă.
TRIBUNALUL,
Asupra cauzei de față;
Constatând că prin acțiunea disjunsă din dosarul nr._ înregistrat pe rolul Tribunalului M. la data de 09.02.2015, reclamantul R. F.-R. a chemat în judecată pe pârâta U. A. Teritorială . C. N., pentru ca prin hotărârea ce se vai pronunța, să dispună, obligarea pârâtei la acordarea diferența de salariu, reprezentând includerea premiului anual (al treisprezecelea salariu), în salariul lunar de bază, începând cu data de 01.01.2011 și până la reglementarea salariului prin punerea în aplicare a grilelor de salarizare prevăzute la legea unitara a salarizării - Legea 284/2010-(ale cărei dispoziții actualmente sunt suspendate); obligarea pârâtei la actualizarea sumei datorate cu indicele de inflație de la data scadenței până la data plății efective; plata de daune interese moratorii, respectiv dobânzi legale începând cu data de 20.06.2011, potrivit OG nr.9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligații bănești în vigoare până la data de 01.09.2011, când a devenit aplicabilă OG.nr.13/2011 actualizată, privind dobânda legală.
În motivarea cererii, reclamantul R. F.-R. a arătat că, în fapt, potrivit Deciziilor Curții Constituționale cu nr. l15/2012 și 257/2012, premiului anual pentru anul 2010, trebuie avut în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011, prin includerea acestuia in salariul de bază, așa cum sa dispus și prin art.8 din Legea 285/2011, raportat la art.25 din Legea 330/2009.
In acest sens, Curtea Constituțională a apreciat că, aceste creșteri salariale din anul 2011 rezultate ca urmare a includerii premiului anual din 2010 în salariul de bază, se acordă în continuare, dovadă că la 1 ianuarie 2012 și in continuare în anii următori, a rămas în plată salariul stabilit la nivelul lunii decembrie 2011.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. l alin. 1 și alin.2 din Legea 283/2011, în anul 2012, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare se menține la același nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2011.
2).„ în anul 2012, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare se menține la același nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2011, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții".
Cum la nivelul lunii decembrie 2011, salariul de baza nu avea inclus și cel de al 13-lea salariu acordat sub forma unor majorări lunare incluse în salariul de bază, rezultă că nivelul salariului de bază aferent lunii decembrie 2011, care s-a menținut atât în cursul anului 2012( art. l din Legea 283/2011) cât și în anii următori ( 2013, 2014 și chiar 2015), a fost greșit stabilit.
Astfel, am fost prejudiciați de acest drept câștigat prin dispozițiile art.8 din Legea 285/2010, raportate la dispozițiile art. l din același act normativ și la dispozițiile art.25 din Legea 330/2009.
Reiterând dispozițiile art.8 din Legea 285/2010, supunem atenției instanței de judecată faptul că salariul de bază începând cu anul 2011, ar fi trebuit să cuprindă prin includere și prima anuală, cu atât mai mult cu cât salariul de baza astfel stabilit ( majorat corespunzător cu cel de al treisprezecelea salariu, pentru anul 2011), urma să se mențină același nivel de retribuție și în anul 2012 așa cum s-a stabilit prin legea nr.283/2011 și ulterior in 2013, 2014 și chiar 2015.
După cum se poate observa, o eroare de includere a primei anuale in mod eșalonat și succesiv în salariul de bază (sub forma de majorări) stabilit cu data de 01.01.2011, a atras după sine, menținerea aceleiași erori și in anul 2012 și în anii 2013, 2014 și 2015.
Potrivit legislației în vigoare, și concluziilor Curții Constituționale ( Deciziile nr. l15/2012 și 257/2012), dreptul la prima anuală este un drept câștigat, fiind în continuare o creanță certă lichidă și exigibilă.
De altfel, soluționând recursul în interesul legii, prin Decizia nr.21/2013, înalta Curte de Casație și Justiție a întărit dispozițiile legale în vigoare antemenționate, concluzionând că prin abrogarea art.25 din Legea 330/2009, dreptul la acordarea premiului anual, nu a fost înlăturat ci reprezintă în continuare o creanță certă și exigibilă a angajatului asupra angajatorului, modificată fiind în concret, numai modalitatea de acordare, și anume, o acordare în mod eșalonat și succesiv, în cursul anului 2011, respectiv prin creșterea în mod corespunzător a cuantumului salariului de bază.
Aceasta presupune că salariul ce i s-a acordat în anul 2011, ar fi trebuit să crească în mod eșalonat și diferențiat prin aplicarea de cote-părți din premiul anul pe 2010, (fapt care nu s-a realizat însa) iar acest salariu de bază astfel stabilit( majorat), urma să se mențină în continuare și în anul 2012 și ulterior în 2013, 2014 și 2015.
Cum acest drept trebuia acordat în mod eșalonat sub formă de majorări lunare, iar lipsa acestuia a generat salarii ulterioare (2012, 2013, 2014 și 2015) micșorate, fără a se fi respectat dispozițiile legale în vigoare, apreciem că acest drept, constituie o creanță certă lichidă și exigibila, fiind actuală și continuă,( până la data actuală).
A readus în atenția instanței de judecata concluziile Curții Constituționale exprimate prin Deciziile cu numerele 115/2012 și 257/2012, prin care se apreciază că premiul anual reprezintă atât un drept câștigat fiind o creanță certă lichidă și exigibilă cât și un „ bun" în sensul art. l din Primul Protocol adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Totodată, Curtea Constituțională a apreciat că, dispozițiile legislației în vigoare care reglementează modul de acordarea a primei anuale, prevăd doar modalitatea prin care statul urmează să-și execute întru totul această obligație financiară, fără a fi afectat în nici un fel cuantumul sau întinderea acestei creanțe.
Conform Deciziei Curții Constituționale nr.115/2012, decizie cu caracter obligatoriu, ar fi însemnat ca sumele aferente premiului anual pentru anul 2010 să fie avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, prin includerea acestora în salariul/solda/indemnizația de bază a angajatului, potrivit reglementărilor din aceeași lege. Așadar, beneficiul premiului anual pe 2010, care reprezintă o creanță certă, lichidă și exigibilă a angajatului asupra angajatorului său, este astfel recunoscut de Curtea Constituțională, concluzionând că a fost modificată în concret, numai modalitatea de acordare, și anume eșalonat și succesiv, respectiv prin creșterea, în mod corespunzător, a cuantumului salariului/soldei/indemnizației de bază.
De altfel, nici art. 25 alin. (4) teza finală din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 762 din 9 noiembrie 2009, în prezent abrogată, care prevedea acordarea acestui premiu „începând cu luna ianuarie a anului următor perioadei pentru care se acorda premiul", nu impunea o modalitate de executare uno ictu a obligației de plată, astfel că legiuitorul putea să reglementeze o modalitate de plată eșalonată ( art.8 din Legea 285/2010 ) care să satisfacă și să mențină un echilibru rezonabil, pe de o parte, între interesele angajaților în cauză.
Totodată, Curtea Constituțională a mai reținut că, potrivit prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, astfel cum a fost aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 283/2011, referitoare la instituirea pentru anul 2012 a unor măsuri financiare în domeniul bugetar - creșterea salariată din anul 2011, rezultată ca urmare a includerii premiului anual din 2010 în salariul/solda/indemnizația de bază, este acordată și în continuare, dovada că de Ia 1 ianuarie 2012 a rămas în plată același nivel al retribuției, în condițiile în care legiuitorul a ales să nu acorde nici un premiu anual pe anul 2011.
Este limpede faptul că această primă trebuia inclusă în salariul de bază, lunar, sub forma unei majorări, urmând ca acest salariu sa se mențină și in anii următori.
Practic, acest fapt nu s-a materializat însă, cu toate că cel de-al 13-lea salariu, este un drept câștigat.
Referitor la prevederile internaționale care reglementează drepturile fundamentale ale omului, potrivit art. 17 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, orice persoană are dreptul la proprietate, atât singură cât și în asociație cu alții, nimeni neputând fi lipsit în mod arbitrar de proprietatea sa.
Lipsirea de dreptul de a mai primi vreodată sumele de bani aferente unui drept deja câștigat, reprezintă, indiscutabil o ingerință ce a avut ca efect privarea de acest bun în sensul celei de a doua teze a primului paragraf al art. l din protocolul nr. l la Convenție.
Astfel, introducerea premiului anual în salariul de bază, se impune prin coroborarea tuturor textelor de lege sau a deciziilor antemenționate, deoarece acest salariu de bază s-a menținut atât pentru anul 2012 cât și ulterior pentru 2013 și respective 2014, și chiar 2015, tocmai în ideea că o odată introdus în salariul de bază, acesta echivala cu o majorare a salariului pe parcursul anului 2011.
La această concluzie a ajuns și Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr.21/2013, statuând că, cel de al 13-lea salariu trebuia sa se acorde în mod succesiv, sub formă de majorări, incluzându-se în salariul de bază.
Astfel, majorat, acesta salariul de bază, urma să se mențină și în anul 2012, 2013, 2014 și respectiv 2015.
In acest sens, dispun și următoarele acte normative:
1. Legea 283/2011 actualizată, care la art. II prin care se stabilește în mod imperativ că:
În anul 2012, cuantumul brut al salariului de bază, se menține la nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2011".
2.0UG 84/2012, art. l - „In anul 2013 se mențin în plată la nivelul acordat pentru luna decembrie 2012 drepturile prevăzute la art. 1 și art. 3-5 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale, aprobată cu modificări prin Legea nr. 182/2012".
3. OUG 103/2013 actualizată; ,, In anul 2014, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menține la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2013 în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții și nu se aplică valoarea de referință și coeficienții de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuți în anexele la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare ".
4.0UG 83/2014 art. l.
„In anul 2015, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menține la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2014 în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții și nu se aplică valoarea de referință și coeficienții de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuți în anexele la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare".
Cum prin Decizia nr.21/2013, înalta Curte de Casație și Justiție a apreciat că, prima anuală a fost reglementată de Legea 285/2010, sub forma unor majorări salariale fără a se mai acorda sub forma vechii reglementări, este limpede că salariul anului 2011, trebuia majorat cu cuantumul acestei prime, iar aceasta majorare trebuia sa se mențină in salariul de bază, cuantumul salariului astfel majorat la nivelul alunii decembrie 2011, urmând sa se mențină și în anii următori, potrivit actelor normative mai sus amintite.
In speță, fiind luat în considerație același salariu de baza ( nemajorat) stabilit în mod greșit ( fără includerea primei anuale) de la nivelul anului 2011, am fost prejudiciați de un drept câștigat, stabilindu-ni-se astfel la încadrare, un salariu mult mai mic, situație care s-a menținut în continuare și în cursul anilor 2012 ,2013, 2014 iar potrivit OUG nr. 83/2014, urmează să se mențină și în anul 2015.
A concluzionat că acest drept deja câștigat trebuia inclus în salariul de bază sub forma unor majorări lunare, iar salariul de bază astfel obținut ( majorat) și existent la nivelul lunii decembrie 2011, urma sa fie luat în considerație în anii următori. Acest fapt nu s-a materializat însă.
A solicitat admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
In drept, acțiunea se întemeiază pe dispozițiile art. 25 din Legea 330/2009, art.8 din Legea 285/2010, art. 1, art.95 și 148 din Codul civil, art. 20, 41 și 44 din Constituția României, Directiva Consiliului nr.2000/78/CE, Decizia Curții Constituționale nr. 115/2012 și Decizia Curții Constituționale nr.257/2012, precum și Decizia înaltei Curți de Casație și Justiție nr.21/2013.
Potrivit dispozițiilor art.272 din Codul muncii care completează statului funcționarului public potrivit dispozițiilor art. nr.117 din Legea 188/1999, sarcina probei revine angajatorului.
A solicitat judecarea cauzei în lipsă potrivit dispozițiilor art. 223 și art.411 alin.2 din codul de procedură civilă .
A depus la dosar, în copie conformă cu originalul, următoarele înscrisuri: adeverința de salariat, dovada solicitării drepturilor adresate conducerii U.A.T. V.; copie după ștatul de plată din luna decembrie 2010, luat ca bază de calcul pentru stabilirea valorii premiului anual; copia după ștatul de plată din luna ianuarie 2011, care păstrează aceiași modalitate de calcul și pentru celelalte luni ale anului 2011; fișa individuală (ștat de plată) pentru anul 2011, din care se evidențiază sumele de care trebuia să beneficieze ( rest de plată ) față de sumele pe care le-a primit conform ștatului de plată din anul 2011; calculația efectuată de contabila unității, privind includerea premiului anual ( al 13 salariu) care ar fi trebuit să se aplice în salariul de bază începând cu anul 2011.
Pârâta deși legal citată nu a formulat întâmpinare.
La solicitarea instanței au fost comunicate relații de la Primăria Comunei V. prin adresa nr. 1820/08.06.2015 ( fil. 52-57 dosar).
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
În baza art. 248 Cod procedură civilă instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepției invocate respectiv excepția prescripției extinctive.
În ceea ce privește prescripția extinctivă, atât în regimul Decretului cu numărul 167/1958 – articolul 3 alineatul 1, cât și al Noului cod civil – articolul 2517, termenul general de prescripție, aplicabil în prezenta cauză, este de 3 ani.
Astfel, întrucât cererea de chemare în judecată de față a fost formulată în data de 09.02.2015, instanța va constata intervenită prescripția pentru perioada anterioară datei de 09.02.2012 situată în afara termenului de 3 ani înaintea datei introducerii cererii, respectiv va admite excepția prescripției extinctive pentru perioada 01.01._12 cu consecința respingerii ca prescrise a drepturilor solicitate pentru această perioadă.
Pe fond, analizând cererea conform motivelor invocate de reclamantă, apărărilor formulate de pârâți și probelor administrate instanța constată și reține următoarele:
Reclamantul, funcționar public plătit din fonduri bugetare, conform adeverinței nr. 1422/05.05.2015 a Primăriei comunei V., solicită introducerea în salariul de bază a sporului reprezentând plata eșalonată a salariului 13.
Soluționarea cauzei implică răspunsul la două întrebări:
- Dacă și în ce modalitate acest premiu se mai acordă după . Legii nr. 285/2010 ?
- Dacă reclamantei i-a fost inclus în salariul de bază acest premiu sub forma unui spor plătibil eșalonat ?
Răspunsul la prima întrebare este dat pe de o parte de art. 8 din Legea nr. 285/2010 în care se arată că „sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, potrivit prevederilor prezentei legi” iar pe de altă parte de interpretarea dată acestui articol de Înalta Curte de Casație și Justiție și Curtea Constituțională .
Potrivit art. 25 din L. 330/2009 pentru activitatea desfășurată personalul plătit din fonduri publice beneficiază de un premiu anual egal cu media salariilor de bază sau a indemnizațiilor de încadrare, realizate în anul pentru care se face premierea.
Ulterior, prin L. 285/2010, ce prevede salarizarea personalului bugetar pentru anul 2011, acest articol a fost modificat, în sensul că s-a introdus art. 8 din lege care are următorul conținut: „Sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, potrivit prevederilor prezentei legi”.
Cu privire la efectul modificărilor legislative asupra subzistenței sau nu a dreptului de a pretinde acordarea premiului anual s-au pronunțat atât Curtea Constituțională în numeroase decizii, de exemplu Decizia nr. 115/9 februarie 2012, Decizia 658/11.11.2014 sau Decizia 170/19 martie 2015, cât și Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 21/18 noiembrie 2013 pronunțată în recurs în interesul legii.
Astfel, în mod constant în cuprinsul deciziilor pronunțate, Curtea Constituțională a reținut că, prin adoptarea normelor legale succesive, legiuitorul nu a eliminat începând cu anul 2010 dreptul la premiul anual ci acesta „reprezintă o creanță certă, lichidă și exigibilă, pe care angajatul o are asupra angajatorului public și constituie un „bun” în sensul art. 1 din Primul Protocol adițional la convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, dar dispozițiile de lege criticate prevăd în același timp doar modalitatea prin care statul urmează să își execute întrutotul această obligație financiară, fără a fi afectate în nici un fel cuantumul sau întinderea acestei creanțe (Decizia Curții Constituționale 170/2015).
O aceeași interpretare a fost dată și de Instanța Supremă în decizia pronunțată în recurs în interesul legii, statuând faptul că „dreptul la acordarea premiului anual nu a fost înlăturat prin abrogarea art. 25 din L. 330/2009, ci reprezintă în continuare o creanță certă, lichidă și exigibilă a angajatului asupra angajatorului său, modificată fiind în concret, numai modalitatea de acordare și anume eșalonat și succesiv, în cursul anului 2011, respectiv prin creșterea în mod corespunzător a cuantumului salariului/soldei/indemnizația de bază”.
Prin aceeași decizie s-a mai arătat că odată cu abrogarea Legii cadru nr. 330/2009 s-a stins doar dreptul de a pretinde acordarea premiului sub forma unui salariu de bază scadent în prima lună a anului următor celui lucrat, însă a fost înlocuit cu o nouă modalitate de plată, prevăzută prin lege, prin executare succesivă.
Răspunsul la această primă întrebare este, în opinia instanței, că premiul reprezentând cel de-al 13-lea salariu se acordă în continuare dar nu sub forma unei indemnizații plătibile în prima lună a anului următor ci eșalonat sub forma unui spor lunar .
Pentru a răspunde la cea de-a doua întrebare instanța a solicitat relații la unitatea cu care reclamantul are raporturi de serviciu, Primăria comunei V., relații comunicate cu adresa nr. 1820/08.06.2015 (fila 52 dosar).
Reclamantul a depus o expertiză extrajudiciară pentru a arăta modalitatea în care i-a fost calculat salariul și a proba faptul că în acesta nu este inclus un spor care să reprezinte plata eșalonată a salariului 13 .
Instanța observă că în luna iunie 2010, înainte de reducerea salariilor bugetarilor cu 25%, și când în mod cert, premiul reprezentând cel de-al 13-lea salariu nu era inclus în salariul de bază, reclamantul avea un salariu de 840 lei .
În luna decembrie 2012 când s-a finalizat procesul de reîntregire a salariilor (diminuate cu 25% începând cu luna iunie 2010) salariul de bază al reclamantului avea valoarea de 1039 lei (fila-52) creșterea salarială datorându-se încadrării într-o altă funcție publică conform Dispoziției nr. 10/03.01.2011 (fila 55).
Concluzia pe care o trage instanța este că, sporul reprezentând plata eșalonată a salariului 13 nu se regăsește în salariul de bază al reclamantului.
Această concluzie e întărită și de adresa nr. 1820/08.06.2015 și dispozițiile anexate (fila 53-57) în care se arată că sporurile de care beneficiază reclamantul sunt spor de vechime, spor pentru condiții vătămătoare, neregăsindu-se printre acestea și sporul reprezentând plata eșalonată a salariului 13, intimata indicând și care ar fi trebuit să fie cuantumul sporului reprezentând plata eșalonată a salariului 13 și care nu a fost acordat .
Apreciază în consecință instanța, că reclamantul este îndreptățită la acordarea premiului anual, cuantumul și întinderea acestuia nefiind afectate prin modificarea cuprinsă de art. 8 din L. 285/2010, astfel cum a statuat Înalta Curte de Casație și Justiție și Curtea Constituțională prin deciziile pronunțate, constatând că aceasta a fost lipsită, în mod nejustificat de plata acestei creanțe, urmează să admită acțiunea și să oblige pârâții să includă în salariul reclamantului premiul anual, începând cu data de 09.02.2012, reactualizat funcție de rata de inflație .
Va fi admis totodată și petitul privind acordarea dobânzii legale, respectiv actualizarea debitului cu inflația, având în vedere că daunele interese moratorii pot fi cumulate cu actualizarea sumelor de bani cu indicele prețului de consum, finalitățile acestora fiind distincte respectiv: menținerea valorii reale a obligației monetare la data efectuării plății în cazul actualizării creanței cu indicele prețurilor de consum, care are caracter compensatoriu, iar pe de altă parte câștigul pe care reclamantul – creditor l-ar fi obținut ca urmare a investirii banilor, dacă aceștia ar f fost plătiți la scadență, în cazul dobânzii penalizatoare care are caracter moratoriu, cu atât mai mult cu cât acordarea cumulată a acestor despăgubiri este impusă și de principiul reparării integrale a prejudiciului ce guvernează răspunderea civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția prescripției dreptului la acțiune cu privire la drepturile solicitate, scadente în perioada 01.01._12.
Respinge cererea cu privire la drepturile solicitate, scadente în perioada 01.01._12, ca prescrisă.
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul R. F. - R. CNP-_, cu domiciliul în ., în contradictoriu cu pârâta U. A. TERITORIALĂ . C. N., cu sediul în ..
Obligă pârâta să includă în salariul de bază al reclamantului sporul reprezentând plata eșalonată a premiului anual salariul 13, începând cu data de 09.02.2012, reactualizat funcție de rata de inflație .
Obligă pârâta la plata dobânzii legale aferente premiului anual, cu titlu de daune interese moratorii, până la data plătii efective.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare, ce se va depune la Tribunalul M..
Pronunțată în ședința publică de la 22 Iunie 2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. S. N. I. Tudorița
Red. C.S./ Tehnored. T.I.
4 ex. -17.07.2015
Cod operator 2626/2006
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 791/2015. Tribunalul... | Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... → |
|---|
