Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința nr. 549/2015. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 549/2015 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 07-05-2015 în dosarul nr. 5078/101/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința Nr. 549/2015
Ședința publică de la 07 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. D. B.
Grefier A. C. Ț.
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe reclamantul D. N. și pe pârâta P. C. BRANIȘTEA, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999) imputarea sumei de 4975 lei rep. indemnizație dispozitiv per. 01.06._14.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că, prin serviciul registratură al instanței a fost înaintată de către pârâtă documentația solicitată, cu adresa nr. 933/05.07.2015, după care, constatând cauza în stare de judecată, s-a trecut la soluționare.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 22.07.2014 reclamantul D. N. a chemat în judecată pe pârâta P. C. BRANIȘTEA, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea Dispoziției Primarului C. Braniștea nr. 315 din 29 mai 2014 privind imputarea sumei de 4975 lei, reprezentând "indemnizație de dispozitiv acordată nelegal în perioada 01.06._14".
În motivarea acțiunii a arătat că, este angajat la P. C. BRANIȘTEA, în funcția publică de inspector - C. Asistență Socială. În data de 25 iunie 2014, a fost înștiințat de către P. C. Braniștea că prin Dispoziția nr. 315 din 29 mai 2014 i s-a imputat suma de 4975 lei reprezentând spor de dispozitiv acordat nelegal în perioada 01.06._14, conform Deciziei Curții de Conturi M. nr. 24/29.04.2014.
Se mai arată că, prin Hotărârea Consiliului Local Braniștea nr. 13 din data de 27.04.2007 s-a dispus acordarea acestui spor de dispozitiv angajaților Primăriei C. Braniștea, în cuantum de 25% din salariul de bază. De asemenea, prin sentința civilă nr. 4867/14.11.2007 a Tribunalului M. se evocă legalitatea Hotărârii Consiliului Local Braniștea nr. 13/2007 și legalitatea sporului de dispozitiv.
Astfel, consideră reclamantul că sporul de dispozitiv a fost acordat în mod legal, chiar dacă este adevărat că există o decizie dată de înalta Curte de Casație și Justiție, dată în dezlegarea unui recurs în interesul legii și Înalta Curte a statuat că funcționarii publici din primării nu pot primi acest spor, însă acea decizie se va aplica litigiilor viitoare care se vor deschide privind acordarea sporului de dispozitiv, nicidecum sentinței civile nr. 4867/14.11.2007 a Tribunalului M..
De asemenea, pe cale de excepție, a solicitat să se constate tardivitatea emiterii dispoziției nr. 315/29.05.2014 privind imputarea sumei de 4975 lei, întrucât aceasta a fost emisă cu depășirea termenului de 30 de zile de la data constatării pagubei - 01.04.2014, dată la care a fost emis procesul verbal de constatare, înregistrat la P. C. Braniștea sub nr. 1137, proces verbal încheiat urmare auditului financiar. Astfel, potrivit prevederilor art. 85, alin. 1 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici "Repararea pagubelor aduse autorității sau instituției publice în situațiile prevăzute la art. 84, lit. a și b se dispune prin emiterea de către conducătorul autorității sau instituției publice a unui ordin sau a unei dispoziții de imputare, în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei…”
Precizează totodată că, prin adresa nr. 1997 din 01.07.2014 a solicitat Primarului C. Braniștea să revoce Dispoziția nr. 315 din 29 mai 2014.
În consecință, a solicitat anularea Dispoziției nr. 315/29.05.2014.
In drept, și-a întemeiat cererea pe: prevederile art. 85, alin. 1 și 2 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici; art. 192 din Codul de procedură civilă; prevederile Sentinței civile nr. 4867/14.11.2007 a Tribunalului M..
În dovedirea acțiunii a depus la dosar, în copie, următoarele înscrisuri: dispoziție imputare nr. 315/29.05.2014; sentința civilă nr. 4867/14.11.2007.
Pârâta, deși legal citată nu a formulat întâmpinare.
Prin încheierea din data de 12.03.2015 instanța a dispus emiterea unei adrese către pârâtă pentru a înainta întreaga documentație care a stat la baza emiterii dispoziției contestate, relații ce au fost comunicate cu adresa nr. 933/5.07.2015.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată și reține următoarele:
Potrivit disp. art. 248 alin. 1 Cp.c., instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și a celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei .
Analizând excepția tardivității emiterii dispoziției nr. 315/29.05.2014, instanța urmează a o respinge pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 85 alin. 1 din Legea 188/1999 „(1) Repararea pagubelor aduse autorității sau instituției publice în situațiile prevăzute la art. 84 lit. a) și b) se dispune prin emiterea de către conducătorul autorității sau instituției publice a unui ordin sau a unei dispoziții de imputare, în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei, sau, după caz, prin asumarea unui angajament de plată, iar în situația prevăzută la lit. c) a aceluiași articol, pe baza hotărârii judecătorești definitive și irevocabile.”
Cum data constatării pagubei este data comunicării Deciziei Curții de Conturi a României nr. 24/29.04.2014 și față de împrejurarea că Dispoziția de impunere a fost emisă la data de 29.05.2014, respectiv în interiorul termenului legal, excepția tardivității urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.
Pe fondul cauzei, se reține că, prin Dispoziția nr.315 din data de 29.05.2014 emisă de Primarul comunei Braniștea s-a imputat reclamantului suma de 4975 lei, reprezentând indemnizație de dispozitiv aferentă perioadei 01.06.2011 – 28.02.2014.
La emiterea dispoziției s-a avut în vedere Decizia Camerei de Conturi M. nr.24/29.04.2014 și prevederile art.256 Codul muncii și art.68 Legea nr.215/2001.
Potrivit art.85 alin.(2) din Legea nr.188/1999, împotriva ordinului sau dispoziției de imputare funcționarul public în cauză se poate adresa instanței de contencios administrativ.
Conform art. 7 din Legea nr.554/2004 înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.
În cauză însă se apreciază că nu sunt aplicabile dispozițiile art.7 din Legea nr.554/2004 referitoare la procedura prealabilă având în vedere că dispozițiile art.85 alin.2 din Legea nr.188/1999 prevăd în mod expres că împotriva ordinului sau dispoziției de imputare funcționarul public se poate adresa direct instanței de contencios administrativ, deci fără a îndeplini procedura prealabilă reglementată de art.7.
Legalitatea dispoziției contestate urmează a fi analizată în raport de dispozițiile legale incidente, respectiv art.84 din Legea 188/1999 și de documentația ce a stat la baza emiterii.
Potrivit art. 84 din Legea 188/1999 răspunderea civilă a funcționarului public se angajează:
a) pentru pagubele produse cu vinovăție patrimoniului autorității sau instituției publice în care funcționează;
b) pentru nerestituirea în termenul legal a sumelor ce i s-au acordat necuvenit;
c) pentru daunele plătite de autoritatea sau instituția publică, în calitate de comitent, unor terțe persoane, în temeiul unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile.
Întrucât în dispoziția contestată se precizează că sumele au fost acordate necuvenit, temeiul de drept a răspunderii civile, în acest caz, îl constituie ipoteza prevăzuta de art.84 lit.b din Legea 188/1999.
Dispoziția contestată a fost emisă ca urmare a controlului Curții de Conturi, control ce are drept scop analiza financiară și contabilă a contului bugetar anual al persoanei audiate și care s-a finalizat prin emiterea deciziei nr.24/2014.
Prin decizia nr.24/29.04.2014 emisă de Camera de Conturi M. s-au dispus în sarcina Primăriei comunei Braniștea mai multe măsuri, printre care și cele de la pct.6, care sunt măsuri pentru stabilirea întinderii prejudiciilor determinate de plata în condiții de nelegalitate a sporului de dispozitiv pe perioada 01.06._14.
În acest context se impune analiza răspunderii civile în baza art.84 lit.b din Legea 188/1999, ce are drept temei principiul „ îmbogățirii fără justă cauză”, fără a implica culpa funcționarului.
Din probele administrate rezultă că reclamantul a beneficiat de indemnizația de dispozitiv în temeiul în baza HCL nr.13/27.04.2007 și a sentinței nr. 4867/14.11.2007 pronunțată de Tribunalul M. – Secția Comercială și de C. Administrativ în dosarul nr._ ,prin care în salariul de bază este inclusă și indemnizația de dispozitiv.
La data de 01.01.2010 au intrat în vigoare prevederile Legii-cadru
nr.330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.
Potrivit art.1 alin. 3 din Legea nr. 330/1990 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fondurile publice de la data intrării în vigoare a legii, drepturile salariale ale personalului din sectorul bugetar sunt exclusiv cele prevăzute de acest act normativ, iar potrivit art. 3 lit. b din Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, drepturile de natură salarială se stabilesc numai prin norme juridice de forța legii.
Art.30(1) din Legea-cadru nr.330/2009 prevede că începând cu 1 ianuarie 2010, sporurile, acordate prin legi sau hotărâri ale Guvernului, și, după caz, indemnizațiile de conducere, care potrivit legii făceau parte din salariul de bază, din soldele funcțiilor de bază, respectiv din indemnizațiile lunare de încadrare, prevăzute în notele din anexele la prezenta lege, se introduc în salariul de bază, în soldele funcțiilor de bază, respectiv în indemnizațiile lunare de încadrare corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, atât pentru personalul de execuție, cât și pentru funcțiile de conducere.
Art. 10 din OUG nr.1/2010 statuează că în conformitate cu prevederile art. 30 din Legea-cadru nr. 330/2009, la stabilirea salariilor personalului bugetar începând cu 1 ianuarie 2010 nu vor fi luate în considerare drepturi salariale stabilite prin contractele și acordurile colective și contracte individuale de muncă încheiate cu nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare la data încheierii lor sau prin acte administrative emise cu încălcarea normelor în vigoare la data emiterii lor și care excedează prevederilor Legii-cadru nr. 330/2009.
De asemenea, potrivit art. 6 alin.1 din același act normativ, „ în cazul în care drepturile salariale determinate în conformitate cu Legea cadru nr. 330/2009 și cu prezenta ordonanță sunt mai mici decât cele stabilite prin legi sau hotărâri ale guvernului pentru funcția respectivă pentru luna decembrie 2009 se acordă o sumă compensatorie cu caracter tranzitoriu care să acopere diferența, în măsura în care persoana își desfășoară activitatea în aceleași condiții”.
Dispozițiile legale citate anterior, determinând modul de stabilire a salariilor personalului din sectorul bugetar începând cu anul 2010 în conformitate cu art. 30 din Legea 330/2009, exclud explicit din calculul noului salariu drepturile salariale acordate prin acte administrative emise cu încălcarea normelor în vigoare la data emiterii lor, chiar sumele compensatorii urmând a fi acordate numai pentru drepturile salariale stabilite prin legi sau hotărâri ale guvernului ce nu se mai regăsesc în noua lege de salarizare.
În speță în salariul de bază al reclamantului – având funcția publică de inspector în cadrul Primăriei . data de 01.06.2011 a fost inclus sporul de dispozitiv, drept salarial care nu este stabilit prin lege sau hotărâre a Guvernului pentru funcționarii publici și personalul contractual din administrația publică locală și care a fost acordat până la această dată în baza unor acte ale administrației publice locale.
Până la . legii privind sistemul unitar de salarizare drepturile salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici și personalului contractual din administrația publică locală au fost reglementate de OG nr.6/2007.
Art.1(2) din acest act normativ prevede că sistemul de salarizare cuprinde: salariile de bază, sporurile, premiile, stimulentele și alte drepturi.
Indemnizația de dispozitiv este reglementată de art.13 din Legea nr.138/1999 care prevede: "cadrele militare în activitate, militarii angajați pe bază de contract și salariații civili beneficiază de o indemnizație de dispozitiv lunară de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază."
Cu privire la indemnizația de dispozitiv Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr.37/2009 pronunțată în recurs în interesul legii a stabilit că dispozițiile art. 13 raportat la art. 47 din Legea nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții se interpretează în sensul că indemnizația de dispozitiv lunară în cuantum de 25% din salariul de bază, prevăzută de art. 13 din acest act normativ, se acordă funcționarilor publici și personalului contractual care își desfășoară activitatea în cadrul Ministerului Administrației și Internelor și în instituțiile publice din subordinea ministerului, precum și personalului care își desfășoară activitatea în serviciile comunitare din subordinea consiliilor locale și a prefecturilor care au beneficiat de acest drept salarial și înainte de transfer sau detașare din cadrul fostului Minister de Interne.
Astfel în considerentele deciziei pronunțate în recursul în interesul legii se menționează nu pot beneficia de indemnizația de dispozitiv toți funcționarii publici și personalul contractual din cadrul autorităților administrației publice locale, întrucât dacă legiuitorul ar fi dorit acordarea indemnizației de dispozitiv de 25% din salariul de bază tuturor funcționarilor publici și personalului contractual din administrația publică locală, ar fi prevăzut în mod expres o atare posibilitate.
Deși actul administrativ prin care a fost acordată indemnizația de dispozitiv nu stabilește data până la care se va beneficia de această indemnizație este neîndoielnic că efectele acesteia urmează să se producă atâta timp cât coordonatele de fapt și de drept existente la data emiterii lui rămân neschimbate, respectiv până la intervenirea unei cauze legale de modificare și stingere a obligației stabilite în sarcina instituției publice.
Ori, în condițiile în care, prin Decizia nr. 37/14.12.2009 soluționând recursul în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că dispozițiile art. 13 raportat la art. 47 din Legea 138/1999 se interpretează în sensul că indemnizația de dispozitiv se acordă exclusiv funcționarilor publici și personalului contractual care își desfășoară activitatea în cadrul Ministerului Administrației și Internelor și în instituțiile publice din subordinea ministerului, precum și personalului care își desfășoară activitatea în serviciile comunitare din subordinea consiliilor locale și a prefecturilor care au beneficiat de acest drept salarial și înainte de transfer sau detașare din cadrul fostului Minister de Interne, această decizie constituie o cauză de încetare a efectelor actului administrativ în temeiul căruia a fost acordată indemnizația de dispozitiv.
Nefiind deci în prezența unor drepturi salariale stabilite prin legi sau hotărâri ale guvernului, ci în baza unui act administrativ adoptat ca rezultat al unei interpretări eronate a dispozițiilor Legii nr.138/1999, astfel cum s-a constatat prin decizia în interesul legii menționată, acordarea sporului de dispozitiv ulterior intrării în vigoare a Legii 330/2009 este lipsită de suport legal.
Este adevărat că potrivit art. 329 alin. 3 din codul de procedură civilă soluțiile Secțiilor Unite se pronunță numai în interesul legii și au efect numai pentru viitor ,însă decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție intervine ca un eveniment ce nu poate fi ignorat, fiind neîndoielnic că interpretarea dată de cea mai înaltă instanță din stat în sensul că nu pot beneficia de indemnizația de dispozitiv funcționarii publici și personalul contractual din cadrul autorităților publice locale urmează a fi avută în vedere la determinarea drepturilor salariale ale acestei categorii profesionale ulterior acestui moment.
Așadar, întrucât legiuitorul nu a prevăzut acordarea indemnizației de dispozitiv tuturor funcționarilor publici și personalului contractual din administrația publică locală, acest spor nu trebuia luat în considerare la stabilirea salariuluireclamantului, începând cu 1.06.2011.
Așa fiind, prin includerea în salariul de bază a indemnizației (spor) de dispozitiv, care nu este prevăzută pentru funcționarii publici din administrația publică locală prin lege sau hotărâre de guvern, au fost încălcate dispozițiile art.30 alin.1 din Legea-cadru nr.330/2009, art.10 alin.1 din OUG nr.1/2010 și a fost acordată reclamantului o sumă de bani ce nu i se cuvenea.
Potrivit art.1 alin.1 din Legea nr.285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, în salariul de bază, începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%.
Pe de altă parte, potrivit art.1 alin.5 din Legea nr.285/2010, indemnizația lunară de încadrare, respectiv în solda funcției de bază/salariul funcției de bază aferente lunii octombrie 2010 sunt cuprinse sporurile, indemnizațiile, care potrivit Legii-cadru nr. 330/2009 făceau parte din salariul de bază, din indemnizația de încadrare brută lunară, respectiv din solda/salariul funcției de bază, precum și sumele compensatorii cu caracter tranzitoriu, acordate potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, cu modificările ulterioare. Sporurile stabilite prin legi sau hotărâri ale Guvernului necuprinse în Legea-cadru nr. 330/2009, cu modificările ulterioare, și care au fost acordate în anul 2010 ca sume compensatorii cu caracter tranzitoriu sau, după caz, ca sporuri la data reîncadrării se introduc în salariul de bază, în indemnizația de încadrare brută lunară, respectiv în solda/salariul de funcție, fără ca prin acordarea lor să conducă la creșteri salariale, altele decât cele prevăzute de prezenta lege.
Față de aceste dispoziții legale, indemnizația de dispozitiv, nefiind acordată în baza unei legi sau a unei hotărâri a Guvernului nu putea fi inclusă nici în salariu de bază stabilit în temeiul legii nr.285/2010 nici cu titlul de spor și nici cu titlu de sumă compensatorie.
Pentru anii 2012, 2016, 2014 potrivit art. 1 din OUG nr.80/2010, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare se menține la același nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2011.
Cum, în mod nelegal în salariul de bază acordat reclamantului în anul 2011 a fost inclusă și indemnizația de dispozitiv se apreciază că și în anii 2012, 2013, 2014 acordarea acestui spor a fost nelegală.
În concluzie, sunt îndeplinite condițiile privind angajarea răspunderii civile a funcționarului public în temeiul disp. art. 84 lit.b din Legea nr. 188 /1999, la baza acordării necuvenite a unor drepturi salariale fiind eroarea angajatorului cu atribuții și responsabilitate legală în gestionarea și administrarea fondurilor publice.
Pentru considerentele sus-menționate, instanța apreciază că acțiunea este neîntemeiată și o va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția tardivității emiterii dispoziției.
Respinge contestația formulată de reclamantul D. N., CNP_, cu domiciliul în . în contradictoriu cu pârâta P. C. BRANIȘTEA, cu sediul în ..
Cu recurs.
Pronunțată în ședința publică de la 07 Mai 2015.
Președinte, C. D. B. | ||
Grefier, A. C. Ț. |
Red. C.D.B./Tehnodact.A.C.Ț.
4 ex./08.06.2015
Cod operator 2626
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 392/2015.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 3528/2015.... → |
|---|
