Anulare act administrativ. Sentința nr. 458/2015. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 458/2015 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 20-04-2015 în dosarul nr. 904/101/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința Nr. 458/2015
Ședința publică de la 20 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. Z.
Grefier O. E. C.
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe reclamantul M. P. G. și pe pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DGFP M., având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Conform art. 131 Cod procedură civilă, instanța din oficiu procedează la verificarea competenței generale, materiale și teritoriale de a judeca pricina și constată că este competentă cu soluționarea prezentei cauze în temeiul art. 95 pct.1 Cod procedură civilă rap. la art. 10 alin.1 teza I și art. 10 alin. 3 din Legea 554/2004.
Față de reorganizarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală instanța dispune modificarea denumirii pârâtului din Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală a Finanțelor Publice M., în Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice C. – Administrația Județeană a Finanțelor Publice M..
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, constatându-se cauza în stare de judecată s-a reținut cauza pentru deliberare.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față constată următoarea situație de fapt:
Prin cererea adresată acestei instanțe la data de 06.02.2015 și înregistrată sub nr._ reclamantul M. P. G. a chemat în judecată pe pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Dgfp M., solicitând obligarea pârâtei la restituirea sumei de 1998 lei, reprezentând taxă de primă înmatriculare provenit de la autovehicule, achitată la Trezoreria Strehaia, taxa pe care o consideră nelegala, cu cheltuieli de judecata .
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că a achiziționat autoturismul marca Volkswagen Golf Variant, achitând taxa de prima înmatriculare de 1998 lei întrucât fara aceasta taxa funcționarii din cadrul Serviciului de înmatriculări au refuzat înmatricularea mașinii.
A apreciat ca plata acestei taxe este obligație legala derivata din reglementările Codului fiscal capitolul "Taxa Speciala pentru autoturisme si autovehicule, reglementare in vigoare de la 01.01.2007 si care contravine tratatului Comunității Europene care in art. 90 interzice statelor membre sa instituie taxe contrare principiilor tratatului.
A considerat ca este încălcat principiul nediscriminării produselor interne, din analiza aplicării taxei rezultând ca aceasta este perceputa pentru autoturismele înmatriculate in Comunitatea Europeana si reînmatriculare in România in timp ce autoturismele deja înmatriculate in România la o noua înmatriculare taxa nu mai este perceputa.
A arătat că esențial pentru rezolvarea problemelor de drept deduse cererii este acceptarea aplicării in cauza a disp. Art 148 al.2 din Constituția României care statuează ca prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate fata de dispozițiile contrare in legile interne.
Prin urmare a susținut că „analizând disp. art. 90 parag. l din Tratatul Comunității Europene "nici un stat membru nu aplica direct sau indirect produselor altor state membre, impozite interne de orice natura mai mari decât cele care aplica direct sau indirect produselor naționale similare"prevederi menționate din tratat care limitează libertatea statelor in materie fiscala de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii si protecționiste.
Cat privește raza de acțiune a dispozițiilor a art.90 din Tratatul Comunității Europene, chestiuni subliniate si in hotărârea Curții de Justiție Europeana, a arătat că articolul 90 deși interzice impozitarea discriminatorie si protecția pentru produsele nationale, nu afectează suveranitatea fiscala a statelor membre, statele membre rămân libere sa-si organizeze sistemele fiscale însa nu trebuie sa genereze discriminarea produselor provenind din alte state membre.
Având in vedere toate aceste aspecte in sensul ca principiile dreptului comunitar sunt obligatorii atât pentru instanțele de judecata cat si pentru instituțiile publice, astfel cum s-a menționat prin referirile la art. 148 alin.2 si 4 din Constituție, a considerat ca modificarea Codului Fiscal si introducerea taxei speciale pentru autoturisme si autovehicule este nelegala încălcând dispozițiile Tratatului CE.
În drept, reclamantul nu și-a întemeiat cererea.
În dovedirea acțiunii reclamantul a depus la dosar, în copie, următoarele înscrisuri: adresa nr._/28.01.2015, carte de identitate reclamant, chitanța . nr._/11.12.2014, certificat de înmatriculare, carte de identitate vehicul, înscrisuri în limba germană, contract de vânzare cumpărare.
Pârâta, deși legal citată, nu a formulat întâmpinare.
Analizând acțiunea formulată de reclamant, instanța reține următoarele:
Reclamantul a cumpărat un autovehicul la data de 25.09.2014, conform contractului de vânzare-cumpărare pentru un autovehicul folosit, pentru care a achitat la data de 11.12.2014 timbrul de mediu în sumă de 1998 lei.
Prin cererea ce face obiectul prezentei cauze, reclamantul a solicitat restituirea timbrului de mediu, susținând că aceasta contravine reglementărilor comunitare.
Prin urmare, obiectul cererii de chemare în judecată, cel care investește instanța, conform articolului 9 alineatul 2 din NCPC, este acela dacă Ordonanța de Urgență a Guvernului cu nr.9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule potrivit căreia reclamantul datorează timbrul de mediu, act normativ în vigoare începând cu data de 15.03.2013, conform dispozițiilor articolului 17 din aceasta, contravine prevederilor art.90 din Tratatul CE ( art.110 din Tratatul de Funcționare a Uniunii Europene).
Timbrul de mediu este reglementat de Ordonanța de Urgență a Guvernului cu nr.9/2013, care a intrat în vigoare la data de 15.03.2013 și a abrogat Legea nr. 9/2012.
Prin art. 1 OUG nr.1/2012, intrată în vigoare la data de 30.01.2012, s-a prevăzut că „începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență aplicarea dispozițiilor art. 2 lit. i), ale art. 4 alin. (2) și a celor privind prima transcriere a dreptului de proprietate ale art. 5 alin. (1) din Legea nr. 9/2012 se suspendă până la 1 ianuarie 2013.
Prin urmare de la data de 30.01.2012 până la data de 31.12.2012 obligația de plata a taxei pe emisii poluante a fost menținută numai în ceea ce privește autoturismele second-hand înmatriculate anterior într-un alt stat, nu și pentru cele înmatriculate anterior în România.
Așadar, Legea nr.9/2012 în forma aplicabilă în perioada 30.01._12, a stabilit indirect, pentru autoturismele second-hand provenind din alte state membre ale Uniunii Europene, impuneri interne superioare celor stabilite pentru produsele naționale similare, dat fiind că respectiva taxă este percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în Uniunea Europeană și reînmatriculate în România, în timp ce pentru autoturismele deja înmatriculate în România - în cazul unei vânzări -, taxa nu mai era percepută, fiind suspendată aplicarea dispozițiilor din Legea nr.9/2012 care prevedeau plata acestei taxe și pentru autoturismele înmatriculate în România și reînmatriculate în România.
În forma inițială (în vigoare de la 13.01.2012 la 30.01.012), precum și în forma în vigoare începând cu data de 01.01.2013 (când a încetat suspendarea dispozițiilor art. 2 lit. i), ale art. 4 alin. (2) și a celor privind prima transcriere a dreptului de proprietate ale art. 5 alin. (1) din Legea nr. 9/2012), obligația de plată a taxei pentru emisii poluante este prevăzută de Legea nr.9/2012 pentru toate autoturismele second-hand, indiferent de statul în care erau înmatriculate anterior (România sau alt stat din UE).
În cauza de față însă, reclamantul solicită înmatricularea autoturismului său fără a achita timbrul de mediu, instanța urmând a analiza astfel prevederile legislației interne reprezentată de Ordonanța de Urgență a Guvernului cu nr.9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule în ceea ce privește concordanța acestora cu practica CJUE și dispozițiile tratatului TFUE (fostul tratat CE), obligatorii în fața legislației interne conform prevederilor articolului 11 din Constituția României.
Textul de lege pe care îl vom analiza în ceea ce privește concordanța cu principiile dreptului comunitar este acela al articolului 4 din OUG nr. 9/2013, conform căruia obligația de plată a timbrului intervine o singură dată, astfel:
a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
b) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului valoarea reziduală a timbrului, în conformitate cu prevederile art. 7;
c) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării;
d) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat în situația autovehiculelor pentru care s-a dispus de către instanțe restituirea sau înmatricularea fără plata taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, taxei pe poluare pentru autovehicule sau taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
După cum se poate observa din dispozițiile legale de mai sus, această taxă denumită legal timbru de mediu, se achită începând cu data intrării în vbigoare a ordonanței – 15.03.2013 pentru absolut toate situațiile în care se achiziționează un autoturism rulat.
Astfel, conform prevederii articolului 4 litera a) timbrul se achită la dobândirea proprietății autovrhicului de către primul proprietar. Este vizată situația în care autoturismul este achiziționat din piața externă – un stat al Uniunii Europene. Dacă prevederea legală s-ar fi oprit aici cu enumerarea situațiilor în care se achită timbrul de mediu atunci legislația internă contrazicea dreptul comunitar și jurisprudența CJUE, deoarece instituia obligația de a se achita timbrul de mediu numai pentru autoturismele din import. Sintagma „primul proprietar din România” din prima literă a articolului 4 este clară în acest sens – și se referă la primul proprietar cu domiciliul în România, ceea ce presupune că vânzarea autoturismului nu s-a efectuat de către un proprietar din România, pentru că în caz contrar ar mai fi existat un proprietar cu domiciliul în România, ci de către un proprietar cu domiciliul în străinătate. Tocmai pentru o astfel de situație Curtea de Justitție a Comunității Europene a învederat neconcordanța dreptului intern cu dispozițiile Tratatului CE – actual TFUE, în sensul că a considerat că această prevedere reprezintă în fapt o barieră de natură financiară, chiar nevamală, în cadrul liberei circulații a mărfurilor, de vreme ce se impune achitarea taxelor de înmatriculare numai pentru autoturismele provenind din piața internă – cauzele T., Nisipenu, I..
În cuprinsul articolului 4, următoarele trei litere – b), c) și d) se instituie obligativitatea achitării acestui timbru de mediu pentru toate situațiile în care se solicită înmatricularea unui autoturism. Astfel, se datorează respectiva taxă – timbru de mediu - și atunci când se dobândește proprietatea unui autoturism rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, aceasta fiind situația în care se achiziționează un autoturism din piața internă pentru care nu au fost achitate taxele de mai sus – litera c). De asemenea, pentru aceleași autoturisme, din piața internă, pentru care s-a dispus de către instanțe restituirea sau înmatricularea fără plata taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, taxei pe poluare pentru autovehicule sau taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule se datorează timbrul de mediu – litera d). În plus, este datorat timbrul de mediu și în acele situații care se regăsesc mai rar în practică, în care autoturismul este scos din parcul național – proprietarul nefiind obligat să dețină proprietatea unui bun, motiv pentru care poate solicita scoaterea din parcul național a autovehiculului. Pentru a nu se afecta - în sens contrar deciziilor CJUE împotriva României - drepturile cetățeanului care dobândește proprietatea unui autovehicul și achită taxele pentru introducerea în circulație, dispozițiile legale analizate prevăd, în articolul 7, că i se va restitui acestuia valoarea reziduală a timbrului, proporțional cu timpul în care a folosit bunul. În situația în care se solicită reintroducerea în parcul auto național a acestui autovehicul, va trebui achitată contravaloarea timbrului de mediu.
Astfel, nu mai subzistă nici o situație în care ar exista o discriminare la momentul achitării taxelor între persoanele care solicită înmatricularea. Indiferent de calitatea solicitanților, proveniența vehiculului sau taxele anterior achitate, este universal valabilă obligativitatea achitării timbrului de mediu.
A afirma că ar subzista în continuare o discriminare între solicitanții înmatriculării unui autovehicul pentru care au fost achitate anterior, la momentul precedentei înmatriculări, taxele speciale pentru autoturisme și autovehicule, taxele de poluare pentru autovehicule sau taxele pentru emisiile poluante, și cei care solicită înmatricularea unor autoturisme pentru care nu au fost achitate aceste taxe este un nonsens, deoarece tocmai prin instituirea acestei diferențieri este respectată jurisprudența CJUE. Ca atare, dacă au fost achitate anterior taxele instituite de legislația internă pentru înmatriculare, este evident că la următoarele operațiuni de revânzare să nu mai fie achitate acestea, deoarece ele urmăresc repararea unui eventual prejudiciu produs mediului de către autovehicul, indiferent de numărul de proprietari. Deși există mai multe operațiuni juridice de vânzare, autoturismul rămâne același, iar taxele speciale necesare înmatriculării acestuia se vor achita o singură dată, iar la modul de calcul organele fiscale au în vedere normative care urmăresc durata medie de utilizare a vehiculului și noxele pe care acestea le poate emite. Indiferent de numărul de proprietari, autovehiculul produce aceleași noxe, iar taxele odată achitate absolvă de plata altora subsecvente pentru același autoturism. De aceea, cei care cumpără autovehicule pentru care anterior nu au fost achitate aceste taxe speciale (taxele speciale pentru autoturisme și autovehicule, taxele de poluare pentru autovehicule sau taxele pentru emisiile poluante) vor trebui să achite timbrul de mediu, iar cei care cumpără autovehicule pentru care anterior au fost achitate aceste taxe speciale nu vor mai trebui să achite timbrul de mediu.
În realitate, aceasta nu este o discriminare nelegală, ci este una urmare tocmai a aplicării legii și jurisprudenței CJUE. Discriminarea este una de facto, aparentă, dar legală și conformă jurisprudenței CJUE, și se aplică tocmai în temeiul acestei jurisprudențe.
Prin urmare, în forma actuală Ordonanța de Urgență a Guvernului cu nr.9/2013 privind timbrul de mediu nu stabilește indirect, pentru produsele provenind din Uniunea Europeană, impuneri interne superioare celor stabilite pentru produsele naționale similare, dat fiind că respectiva taxă denumită timbru de mediu este percepută atât pentru autoturismele înmatriculate în Uniunea Europeană și reînmatriculate în România, cât și pentru autoturismele deja înmatriculate în România.
Reglementat în acest mod, timbrul de mediu nu este destinat să diminueze introducerea în România a unor autovehicule second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru al Uniunii Europene, ci dimpotrivă, instituie un tratament egal la momentul înmatriculării, cumpărătorii nefiind orientați din punct de vedere fiscal să achiziționeze autovehicule second-hand deja înmatriculate în România.
Potrivit dispozițiilor art.110 TFUE al cărui text este identic cu cel al articolului 90 TCE nici un stat membru nu supune, direct sau indirect, produsele altor țări membre ale Comunității unor impozite interne de orice natură, superioare celor care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Obiectivul acestei reglementări comunitare îl constituie asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare, în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre ( cauza Weigel – 2004) .
Rezultă, așadar, că scopul acestei reglementări este acela de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone.
Curtea de Justiție a Uniunii Europene prin Hotărârea din 7 aprilie 2011 în Cauza C-402/09 T. și prin Hotărârea din 7 iulie 2011 în Cauza C263/10 N. a statuat că articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Ca atare, Ordonanța de Urgență a Guvernului cu nr.9/2013, în vigoare începând cu 01.01.2013, nu este contrară art.90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, întrucât nu este destinată să descurajeze introducerea în România a autovehicule second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE și să favorizeze vânzarea autovehiculelor second-hand deja înmatriculate în România.
Așa fiind se constată că statul român nu a creat premizele discriminării între produsele provenite din alte state membre ale comunității europene și produsele de pe piața internă.
Față de cele prezentate anterior se reține că timbrul de mediu percepută începând cu data de 15.03.2013, pentru autoturismele second - hand importate nu este contrar art.110 TFUE, deoarece în România se percepe taxă de mai sus la reînmatriculare atât pentru autoturismele second-hand deja înmatriculate în România, cât și pentru autoturismele second-hand înmatriculate în alte state membre ale Uniunii Europene și reînmatriculate în România.
În concluzie, fiind vorba de o taxă stabilită în limitele suveranității fiscale a României, ce se percepe fără discriminare tuturor autoturismelor second-hand, indiferent dacă au fost înmatriculate anterior în România sau alt stat membru al Uniunii Europene, timbrul de mediu nu contravine în situația concretă din speța de față dispozițiilor art. 110 TFUE, nefiind încălcat principiul neutralității impozitării interne, în cazul competiției dintre produsele aflate pe piața internă și produsele importate din statele membre ale Uniunii Europene.
La analizarea unor cereri privind restituirea timbrului de mediu sau înmatricularea autovehiculelor fără plata acestuia, instanța nu poate avea în vedere elemente de oportunitate a stabilirii acestora. Legislația în acest domeniu nu poate fi modificată decât de puterea legislativă, iar în momentul soluționării cauzelor instanțele nu pot reține inaplicabilitatea ei, persoanele care se socotesc vătămate putând alege chiar calea contenciosului constituțional pentru verificarea unor aspecte privind conformitatea cu prevederile Constituției.
Conform dispozițiilor art. 11 din OUG nr. 195/2002 și art. 7 din Ordinul nr. 1501 din 13 nov. 2006 emis de MAI, autoritatea pârâtă este obligată să verifice cu ocazia solicitării înmatriculării unui autovehicul toate documentele prevăzute în legislația incidentă, inclusiv plata acestei taxe.
Așadar, neînmatricularea autovehiculului fără ca, în prealabil, să fie prezentate documentele prevăzute de art. 7 alin. (1) litera din Ordinul nr. 1501/2006 al Ministerului Administrației și Internelor, inclusiv dovada plății timbrului de mediu (taxă ce nu contravine legislației comunitare) litera i). a articolului 7 de mai sus, nu a reprezentat un refuz nejustificat al autorității competente, respectiv Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Autovehiculelor, în sensul art.2 alin.(1) litera i din Legea nr. 554/2004.
Având în vedere cele anterior expuse acțiunea respinsă de reclamant va fi respinsă ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamantul M. P. G., CNP_, cu domiciliul în ., județul M., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice C. – Administrația Județeană a Finanțelor Publice M., cu sediul în localitatea Drobeta Turnu Severin, Piața R. N., nr. 1, județul M..
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare, cale de atac care se va depune la Tribunalul M..
Pronunțată în ședință publică azi 20.04.2015, la sediul Tribunalului M..
Președinte, Grefier,
D. Z. O. E. C.
Red. D.Z./Tehnored. O.E.C.
4 ex./ 6 pagini
07.05.2015
cod operator 2626
| ← Pretentii. Sentința nr. 440/2015. Tribunalul MEHEDINŢI | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 496/2015.... → |
|---|
