Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința nr. 439/2015. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 439/2015 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 17-04-2015 în dosarul nr. 8564/101/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința Nr. 439/2015
Ședința publică de la 17 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. T. B.
Grefier C. R.
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe reclamantul C. I. în contradictoriu cu pârâtul Agenția De Plăți Și Intervenție Pentru Agricultură - Centrul Județean M., având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999) Perioada 15 aprilie 2009 - 31 decembrie 2011.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: reclamantul personal și consilier juridic T. V. I. pentru pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța a pus în discuția părților excepția autorității de lucru judecat și excepția prescripției dreptului la acțiune.
Consilier juridic T. V. I. pentru pârâtă a solicitat admiterea excepției autorității de lucru judecat decurgând din sentința nr. 662/2009 și admiterea excepției prescripției dreptului la acțiune pentru motivele dezvoltate în întâmpinarea formulată.
Reclamantul a solicitat respingerea excepției autorității de lucru judecat motivat de faptul că nu există identitate de părți, obiect și cauză, arătând că obiectul prezentei cauze privește o altă perioadă. A solicitat respingerea excepției prescripției dreptului la acțiune, iar pe fond admiterea cererii așa cum a fost formulată.
Consilier juridic T. V. I. pentru pârâtă, în ceea ce privește fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 25.11.2014 reclamantul C. I. în contradictoriu cu pârâtul Agenția De Plăți Și Intervenție Pentru Agricultură - Centrul Județean M. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța obligarea pârâtei la suplimentul sporului în procent de 25% din salariu de bază; suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază aferent perioadei 15.04._11; recalcularea acestor drepturi și sporului atribuite în această perioadă ( respectiv sporul de vechime 25%, sporul de 15%, salariu de merit 15%, sporul de condiții vătămătoare 10%, alte prime acordate, prima de vacanță, concediu de odihnă, salariul al 13-lea) – deoarece suplimentul postului de 25%, suplimentul treptei de salarizare de 25%, majorarea salariului cu 7% și salariul de merit de 15% fac parte integrantă din salariu de bază în funcție de care se recalculează celelalte drepturi și sporuri atribuite.
Și-a întemeiat prezenta acțiune pe prevederile: Constituția României, art. 51 alin. 4 și art. 52 alin. 1; Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, art. 1 alin. 1, art. 2 lit. g, art. 22; Legea nr. 188/1999; Legea nr. 230/2011, art. 1 alin. 1; OUG nr. 71/2009 art. 1 alin. 1 și alin. 3 și Noul Cod de procedură civilă art. 192 și art. 194 privind îndeplinirea procedurii prealabile conform art. 193 din Noul Cod de procedură civilă.
A arătat că a sesizat conducerea Centrului Județean M. APIA prin notificarea nr._/08.10.2014.
A mai menționat că la data de 17.06.2009 a apărut Ordonanța de Urgență privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea drepturilor salariale și în 05.12.2011 apare Legea nr. 230 pentru aprobarea OUG nr. 71/2009 care în art. 1 alin. 1 – stabilește doar modul de plată a sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială.
A arătat că în iulie 2012 i s-a întocmit dosarul de pensionare, dar începând cu anul 2012, 2013 și 2014 – conducerea Centrului Județean M. APIA a încălcat prevederile OUG nr. 71/2009 și a Legii nr. 230/05.12,.2011 și nu i-a plătit sumele prevăzute prin hotărârile judecătorești ( sentința civilă nr. 662/02.03.2009) și având ca obiect drepturi de natură salarială.
Prin nepunerea în aplicare a sentinței civile nr. 662/02.03.2009 privind plata drepturi salariale și prin nesoluționarea în termen – conducerea Centrului Județean M. APIA a încălcat prevederile: Constituției – art. 51 alin. 4 și art. 52 alin. 1; Legea nr. 554/2004 – art. 1 alin. 1, art. 2 lit. g și art. 22; legea nr. 230/05.12.2011 – art. 1 alin. 1; Codul penal art. 287 lit. e și Noul Cod de procedură civilă – art. 903.
A anexat în dovedirea celor susținute următoarele înscrisuri: copie CI; sentința nr. 2359/24.11.2008 pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._ ; sentința nr. 662/02.03.2009 pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._ ; adresa nr._/2008; adresa nr. 529/13.04.2009; adresa nr. 533/2009; nota de lichidare nr. 537/2009; carte de muncă; adeverință nr. 532/2009; decizia nr. 44/2009; ordinul nr. 1112/2009; decizia nr. 2/2010; decizia nr. 112/2010; notificarea nr._/2014 și notificarea nr._/2014.
La data de 29.12.2014 pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (A.P.I.A) - Centrul Județean M., a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
A arătat că reclamantul prin acțiunea introductivă a solicitat acordarea sporurilor reprezentate de suplimentul postului, în cuantum de 25% din salariul de bază și al suplimentului corespunzător treptei de salarizare reprezentând 25% din salariul de bază, pentru perioada 15 aprilie_11, sporuri acordate în baza Sentinței Civile nr. 662/2009 pronunțată de către Tribunalul M. - Secția Comercială și de C. Administrativ la data de 02.03.2009 în dosarul nr. 1267/101/_.
În primul rând a înțeles să invoce excepția prescripției dreptului la acțiune. Astfel, a rugat să se observe că, deși Sentința Civilă nr. 662/02.03.2009 pe care practic se întemeiază solicitarea reclamantului, este investită cu formulă executorie, reclamantul până în luna noiembrie 2014 nu a întreprins nici o acțiune pentru punerea în executare a acesteia, ori, la această dată, era împlinit termenul general de prescripție prevăzut atât de Codul Civil în art. 2517, cât și de art. 171 din Legea 53/2003-Codul Muncii potrivit căruia dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale se prescrie în termen de 3 ani de la data la care erau datorate, articol care completează, potrivit art. 117 din Legea nr. 188/1999 - Statutul Funcționarului Public, legislația privind raporturile juridice dintre autoritățile statului și funcționarii publici.
Mai mult, solicitările de acordare a suplimentului postului și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare de către A.P.I.A. - Centrul Județean M. au mai făcut obiectul dosarului nr._ aflat pe rolul Tribunalului M. cu obiect "refuz acordare drepturi", dosar în care, la data de 15.12.2009 instanța a constat perimată acțiunea.
În al doilea rând, a invocat excepția autorității lucrului judecat, întrucât, în calea de atac promovată de către Oficiul Județean de Consultanță Agricolă M. Curtea de Apel C. prin decizie irevocabilă, a admis recursul formulat împotriva Sentinței Civile nr. 662/2009 pronunțată de Tribunalul M. - Secția Comerciala și C. Administrativ în dosarul nr._, a modificat sentința antemenționată și, în rejudecare, a respins acțiunea privind acordarea drepturilor reprezentate de suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază începând cu luna noiembrie 2008 și până la încetarea raporturilor de serviciu. Ca urmare, sub acest aspect, cererile domnului C. I. sunt inadmisibile.
La data de 16.01.2015 s-a formulat de către reclamant răspuns la întâmpinarea formulată de pârâtă prin care a solicitat admiterea acțiunii.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la 25.11.2014, reclamantul a investit instanța cu patru capete de cerere: acordarea suplimentului postului în procent de 25 % din salariul de bază; acordarea suplimentului corespunzător treptei de salarizare aferent perioadei 15 aprilie 2009- 31 decembrie 2011; recalcularea celorlalte drepturi și sporuri pentru această perioadă (15 aprilie 2009- 31 decembrie 2011);actualizarea cu indicele de inflație până la data efectivă a plății.
În ceea ce privește prescripția dreptului la acțiune, având în vedere că reclamantul invocă un drept de creanță ( plata unor drepturi salariale într-un cuantum mai mare decât ceea ce a primit), dreptul la acțiune trebuia promovat înăuntrul termenului general de prescripție de 3 ani, astfel încât ceea ce pretinde reclamantul că i s-ar fi datorat înainte de 25.XI.2011, adică intervalul 15.04._11 nu mai poate fi analizat ca urmare a efectului extinctiv al admiterii prescripției dreptului la acțiune.
La data de 2 martie 2009 Tribunalul M., a acordat reclamantului suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare, fiecare dintre cele două sporuri fiind de 25 %, dar această hotărâre a fost desființată de Curtea de Apel C., solicitarea privind acordarea acestor două sporuri fiind respinsă definitiv ( fila 70 dosar).
Prin prezenta cerere de chemare în judecată reclamantul dorește din nou acordarea acestor două sporuri, dar pentru o altă perioadă (15 aprilie 2009- 31 decembrie 2011). Fiind vorba despre un alt interval de timp, cele două cereri de chemare în judecată nu au un obiect comun, astfel încât nu se poate vorbi despre existența autorității de lucru judecat sub forma efectului ei negativ ( acela de excepție procesuală), astfel încât excepția autorității de lucru judecat va fi respinsă.
În schimb se manifestă puterea de lucru judecat sub forma unei prezumții absolute, considerentele care au stat la baza pronunțării deciziei nr.4060 din 15.10.2009 impunând respingerea acțiunii pentru perioada încadrată între 26.11.2011 și 31.12.2011.
Pentru aceste considerente, se va admite excepția prescripției dreptului la acțiune pentru pretențiile corespunzătoare perioadei 15.04._11, iar cele aferente perioadei 26.11._11 vor fi respinse ca neîntemeiate, urmare a efectului pozitiv al puterii de lucru judecat generat de decizia nr. 4600/15.10.2009 a Curții de Apel C..
Pe cale de consecință vor fi respinse și pretențiile referitoare la celelalte drepturi și sporuri deoarece nu s-a modificat salariul de bază ( o astfel de schimbare ar fi intervenit doar dacă s-ar fi acordat cele două sporuri de 2%).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția autorității de lucru judecat.
Admite excepția prescripției dreptului la acțiune în ceea ce privește pretențiile corespunzătoare perioadei 15.04._11.
Respinge ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată referitoare la plata drepturilor salariale aferente perioadei 26.11._11 formulată de reclamantul C. I., cu domiciliul în Vînju-M., .. 19, județul M. în contradictoriu cu pârâtul Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean M., cu sediul în Drobeta Turnu Severin, ., județul M..
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicarea hotărârii, cale de atac care va fi depusă la sediul Tribunalului M..
Pronunțată în ședința publică de la 17 Aprilie 2015, la sediul Tribunalului M..
Președinte, C. T. B. | ||
Grefier, C. R. |
RED BC
Tehnored RC
Data 22.05.2015.
Op date 2626/2006-4ex.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 371/2015.... | Pretentii. Sentința nr. 440/2015. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
