Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința nr. 442/2015. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 442/2015 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 17-04-2015 în dosarul nr. 1450/101/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința Nr. 442/2015
Ședința publică de la 17 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. T. B.
Grefier C. R.
Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamant S. L. DIN ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ M. ÎN NUMELE MEMBRILOR DE SINDICAT, reclamant A. L. Doinița cu domiciliul ales, reclamant A. M. C. cu domiciliul ales, reclamant B. L. C. cu domiciliul ales, reclamant B. D. cu domiciliul ales, reclamant B. L. cu domiciliul ales, reclamant B. E. cu domiciliul ales, reclamant B. M. A. cu domiciliul ales, reclamant B. A. cu domiciliul ales, reclamant B. N. cu domiciliul ales, reclamant B. C. M. cu domiciliul ales, reclamant B. A. L. cu domiciliul ales, reclamant B. A. cu domiciliul ales, reclamant B. M. cu domiciliul ales, reclamant B. M. cu domiciliul ales, reclamant C. D. E. cu domiciliul ales, reclamant C. A. V. cu domiciliul ales, reclamant C. I. cu domiciliul ales, reclamant C. V. cu domiciliul ales, reclamant C. V. cu domiciliul ales, reclamant P. D. D. cu domiciliul ales, reclamant C. S. cu domiciliul ales, reclamant C. M. cu domiciliul ales, reclamant C. R. cu domiciliul ales, reclamant C. V. cu domiciliul ales, reclamant D. D. cu domiciliul ales, reclamant D. M. cu domiciliul ales, reclamant D. A.-M. cu domiciliul ales, reclamant D. L. R. cu domiciliul ales, reclamant D. L. cu domiciliul ales, reclamant D. J. M. cu domiciliul ales, reclamant F. L. cu domiciliul ales, reclamant F. D. cu domiciliul ales, reclamant G. C. cu domiciliul ales, reclamant G. E. M. cu domiciliul ales, reclamant G. R. L. cu domiciliul ales, reclamant I. A. cu domiciliul ales, reclamant I. C. G. cu domiciliul ales, reclamant I. Ș. cu domiciliul ales, reclamant L. L. M. cu domiciliul ales, reclamant I. L. cu domiciliul ales, reclamant M. Ș. Ladislau cu domiciliul ales, reclamant M. I. cu domiciliul ales, reclamant M. R. A. cu domiciliul ales, reclamant M. E. cu domiciliul ales, reclamant M. A. cu domiciliul ales, reclamant N. C. cu domiciliul ales, reclamant N. H. G. cu domiciliul ales, reclamant O. C. Fineta cu domiciliul ales, reclamant P. A. cu domiciliul ales, reclamant P. Nicolița cu domiciliul ales, reclamant P. E. cu domiciliul ales, reclamant N. N. cu domiciliul ales, reclamant P. C. cu domiciliul ales, reclamant P. E. S. cu domiciliul ales, reclamant P. A. cu domiciliul ales, reclamant P. A. cu domiciliul ales, reclamant R. C. cu domiciliul ales, reclamant S. A. S. cu domiciliul ales, reclamant S. R. cu domiciliul ales, reclamant S. L. M. cu domiciliul ales, reclamant M. I. E. cu domiciliul ales, reclamant S. A. cu domiciliul ales, reclamant Ș. S. G. cu domiciliul ales, reclamant Ș. M. cu domiciliul ales, reclamant Șocîte S. cu domiciliul ales, reclamant T. V. S. cu domiciliul ales, reclamant T. M. cu domiciliul ales, reclamant T. A. cu domiciliul ales, reclamant U. E. D. cu domiciliul ales, reclamant V. I. M. cu domiciliul ales, reclamant V. A. L. cu domiciliul ales, reclamant V. A. cu domiciliul ales, reclamant V. A. cu domiciliul ales, reclamant V. L. cu domiciliul ales, reclamant V. M. cu domiciliul ales, reclamant Zimțea O. cu domiciliul ales, reclamant Z. G. cu domiciliul ales și pe pârât Președintele C. Județean M., având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999) Anularea dispoziției de imputare nr.272/30.12.2013.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință,
Instanța invocă din oficiu excepția perimării acțiunii, după care s-a trecut la soluționare:
TRIBUNALUL
Prin cererea adresată acestei instanțe la data de 27.02.2014 și înregistrată sub nr._ reclamantul S. L. din Administrația Județeană M. În Numele Membrilor de Sindicat în contradictoriu cu pârâtul Președintele C. Județean M. a solicitat instanței ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună anularea Dispoziției de imputare nr.272/30.12.2013 a Președintelui C. județean M. ca fiind netemeinică și nelegală.
A arătat că în data de 30 decembrie 2013, președintele C. Județean M. a emis Dispoziția nr.272 prin care se impută funcționarilor publici nominalizați în anexa ce face parte integrantă din dispoziție, sumele stabilite individual în aceasta, constatate de Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi M., ca fiind încasate necuvenit, pentru perioada august 2012 - mai 2013, sume reprezentând sporul de dispozitiv acordat funcționarilor publici din aparatul de specialitate al C. Județean M. în perioada amintită.
Conform art.85 din Legea nr.188/1999(r2) actualizată, „(1) Repararea pagubelor aduse autorității sau instituției publice în situațiile prevăzute la art.84 lit.a) și b) se dispune prin emiterea de către conducătorul autorității sau instituției publice a unui ordin sau a unei dispoziții de imputare, în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei, sau, după caz, prin asumarea unui angajament de plată....", iar conform alin (3) al aceluiași articol „Dreptul conducătorului autorității sau instituției publice de a emite ordinul sau dispoziția de imputare se prescrie în termen de 3 ani de la data producerii pagubei".
Astfel că termenul de 30 de zile în care conducătorul unității era obligat să emită actul administrativ de imputare, curge de la data constatării pagubei, care fost data de 5 august 2013 și s-a împlinit în data de 5 septembrie 2013.
Așadar, a solicitat să se constatate, că dispoziția de imputare a fost emisă tardiv, peste termenul stabilit expres de lege.
În cazul de față, sporul de dispozitiv a fost acordat salariaților din aparatul de specialitate al C. Județean M. în anul 2006, prin Hotărârea C. Județean M. nr.70, act administrativ care a fost atacat în instanță de Prefectul județului M., în exercitarea tutelei administrative, dar acțiunea acestuia a fost respinsă, hotărârea C. Județean M. fiind validată, astfel, de Instanța Tribunalului M. și, ulterior, de cea a Curții de Apel C., în judecarea recursului.
Prin Decizia nr.47/2013 a Camerei de Conturi M. s-a constatat că"... în perioada 01.08._13, s-au efectuat plăți salaríale nelegale angajaților UATJ M., ca urmare a includerii sporului de dispozitiv în salariul de bază stabilit la data de 01.01.2010".
Motivarea controlorilor financiari ai Curții de Conturi - Camera de Conturi M. se bazează preponderent pe Decizia nr.37/2009 a înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în soluționarea recursului în interesul legii declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, prin care s-a stabilit că „indemnizația de dispozitiv lunară în cuantum de 25% din salariul de bază, se acordă funcționarilor publici și personalului contractual care își desfășoară activitatea în cadrul Ministerului Administrației și Internelor și în instituțiile publice din subordinea ministerului, precum și personalului care își desfășoară activitatea în serviciile comunitare din subordinea consiliilor locale și a prefecturilor care au beneficiat de acest drept salarial și înainte de transfer sau detașare din cadrul fostului Minister de Interne".
Actele administrative de reîncadrare, ulterioare intrării în vigoare a Legii nr.330/2009 au fost emise de conducătorul instituției ca manifestare de voință expresă, unilaterală și supusă unui regim de putere publică. La emiterea lor au fost respectate atât prevederile Legii nr. 215/2001 cât și cele ale Legii nr.188/1999, fiind emise pentru a produce efecte juridice, prin prisma și în aplicarea, totodată, a acestor acte normative, în vigoare la acea dată și care nu interziceau, în nici un fel, acordarea acestor drepturi bănești.
În consecință, conform efectelor actului juridic în general și ale actului administrativ în special, acesta presupune drepturile și obligațiile corelative la care acesta dă naștere, pe care le modifică sau le stinge, efecte guvernate de trei principii, în funcție de care se stabilește cum și față de cine se produc aceste efecte, respectiv principiul forței obligatorii, principiul irevocabilității și principiul relativității. Puterea obligatorie a dispozițiilor emise de președintele C. Județean M., ca acte administrative, decurge din principiul executării din oficiu, dar mai ales din necesitatea asigurării stabilității și securității raporturilor juridice, astfel că problema aplicării principiului obligativității actelor juridice administrative nu aparține doar subiecților de drept administrativ, ci în egală măsură revine terților, instanțelor de judecată și tuturor autorităților și instituțiilor publice, precum și statului în calitate de putere executivă, cât și legiuitorului în calitatea sa de putere legislativă.
Mai mult decât atât, potrivit art. 517 din NCPC (art.329 alin.3 VCPC), soluțiile pronunțate de secțiile unite în interesul legii au efect numai pentru viitor, fiind obligatorii pentru instanțe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial, prin urmare hotărârea pronunțată de instanța supremă nu afectează în nici un fel aplicabilitatea și efectele Hotărârii C. Județean M. nr.70/2006, aceasta păstrându-și întreaga autoritate și forță executorie, și cu atât mai puțin situația juridică a angajaților C. Județean M., întrucât organele de audit nu aveau posibilitatea invocării în temeiul Legii 94/1992, în argumentarea Deciziei nr.47/2013, soluția adoptată de instanța supremă, spre a nu lua în considerare titlurile executorii existente, în baza cărora s-a acordat acest spor începând cu anul 2006.
Este cu neputință să se considere că o decizie pronunțată asupra recursului în interesul legii determină retractarea, anularea sau reformarea unui act administrativ, soluția instanței supreme, în urma analizării recursului în interesul legii, având ca scop determinarea unei jurisprudente unitare cu privire la acele probleme de drept substanțial sau procedural care au primit o soluționare diferită din partea instanțelor judecătorești, conform dispozițiilor art.517 alin.(4) NCPC (art. 330 alin.4 VCPC) „Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I".
În consecință, prin constatarea controlorilor financiari ai Camerei de Conturi M. se încalcă principiul securității raporturilor juridice de drept administrativ care rezultă din forța juridică și executarea din oficiu a acestuia precum și principiul general ce guvernează raporturile juridice de orice natură și anume principiul irevocabilității.
Așa cum a arătat, actul administrativ în temeiul căruia s-a dispus plata sporului de dispozitiv în cuantum de 25% din salariul de încadrare, nu a fost anulat de către instanțele judecătorești, ci dimpotrivă, acesta a fost confirmat ca legal printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă (sentința nr.1696/2006 a Tribunalului M. rămasă irevocabilă prin decizia Curții de Apel C. nr. 1199/2007).
Pronunțarea Deciziei nr.37/2009 de către înalta Curte de Casație și Justiție nu poate să ducă de facto la constatarea de către un organ, care nici nu are atributul de a face constatări privind legalitatea sau nelegalitatea unui act administrativ - Curtea de Conturi, că sporul acordat în baza unui act administrativ validat de două instanțe judecătorești, în urmă cu 6 ani, este nelegal acordat și încasat.
În situația în care aplicarea acestor decizii s-ar face și pentru hotărârile judecătorești care au intrat sub incidența autorității de lucru judecat și au produs efecte juridice ani de zile, cum consideră controlorii Curții de Conturi M., ar însemna ca fiecare decizie pronunțată în recursurile în interesul legii să ducă la anularea automată a tuturor soluțiilor pronunțate de instanțele judecătorești anterior acesteia, ceea ce reprezintă o anomalie juridică.
Potrivit dispozițiilor art.3 alin. 1 lit.c) din Legea nr.330/2009, unul dintre principiile care au stat la baza sistemului de salarizare reglementat de această lege l-a constituit „luarea în considerare a sporurilor, a adaosurilor salariale, a majorărilor, a indemnizațiilor cu caracter general sau special precum și a altor drepturi de natura salarială, recunoscute sau stabilite, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, prin hotărâri judecătorești, prin acte de negociere colectivă precum și prin alte modalități, acesta regăsindu-se la un nivel acceptat, potrivit principiilor prezentei legi, în salariul brut sau, după caz, în salariul de bază, în solda funcției de bază sau în indemnizația lunară de încadrare".
Astfel că, la determinarea și calcularea salariilor de încadrare în anul 2010, s-au avut în vedere prevederile art.30 alin.5 din Legea-cadru nr.330/2009 și prevederile art.4 alin.2 din OUG nr.1/2010, referitoare la păstrarea salariilor de bază: în anul 2010 personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009
Așadar, în temeiul tuturor acestor acte normative, conducătorul instituției era obligat să aplice unitar pentru personalul propriu, începând cu 01.01.2010, prevederile art.30 alin.5 din Legea-cadru nr.330/2009 coroborat cu nota I din anexele nr.l/2 și Ml/2, iar dispozițiile de reîncadrare să cuprindă în noul salariu de bază sporul de dispozitiv care a fost acordat până în
decembrie 2009, inclusiv, la valori egale cu sumele calculate pentru luna decembrie 2009 și să acorde dreptul menționat începând cu luna ianuarie 2010.
Neaplicându-se aceste prevederi începând cu luna ianuarie 2010, personalul ar fi fost privat de drepturile salariale de care s-a bucurat până în decembrie 2009, întrucât în instituțiile publice nu au fost puse în aplicare prevederile legale în materie de salarizare unitară, art.29 alin. 1 din Legea nr.330/2009 specificând faptul că „aplicarea prevederilor prezentei legi, în ceea ce privește nivelul de salarizare pentru funcțiile prevăzute în anexele la lege se realizează etapizat, prin modificarea succesivă a salariilor de bază în plată, a soldelor funcțiilor de bază sau a indemnizațiilor lunare de încadrare".
În anul 2011, funcționarii publici și personalul contractual din cadrul C. Județean M. au beneficiat de aceleași drepturi salariale, determinate de aplicabilitatea Legii nr.285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, unde conform art.1 alin.5 „în salariul de bază sunt cuprinse sporurile, indemnizațiile, care potrivit Legii-cadru nr.330/2009, modificată și completată, făceau parte din salariul de bază precum și sumele compensatorii cu caracter tranzitoriu, acordate potrivit OUG nr.1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, cu modificările ulterioare."
Pentru anul 2012, stabilirea salariilor de bază s-a realizat conform Legii nr. 283/2011 privind aprobarea OUG nr.80/2010 pentru completarea art. 11 din OUG nr.37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, care prevede în art.1 alin.1 că: „în anul 2012, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare se menține la același nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2011".
Din analiza actelor normative menționate rezultă cu claritate și fără nici un echivoc, că sporul de dispozitiv a fost legal acordat angajaților C. Județean M. fără a fi încălcată nicio normă legală și nu se justifică discriminarea salariaților din aparatul de specialitate al consiliilor județene față de salariații prefecturilor, cu atât mai mult cu cât salarizarea atât a angajaților consiliilor județene cât și a angajaților prefecturilor se face potrivit aceleiași anexe III/2 din Legea 330/2009.
Totodată prevederile constituționale impun premise de regim unitar de reglementare, iar prin Legea nr. 137/2000 se previn și se sancționează toate formele de discriminare.
A considerat că organele de auditare al Curții de Conturi nu aveau competența de a declara în mod unilateral ca nelegală HCJM nr.70/2006, în baza căreia s-a dispus plata sporului de dispozitiv, mai ales că această hotărâre a fost confirmată ca legală printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă și nu pot să o „șteargă" ca și cum nu ar fi existat, doar pentru că ulterior acesteia s-a pronunțat o decizie în interesul legii care are aplicabilitate doar pentru viitor, la fel cum nu pot să aprecieze ca nelegale actele administrative succesive de reîncadrare ale tuturor salariaților C. Județean M. a căror legalitate nu a fost niciodată contestată în fața vreunei instanțe judecătorești, de altfel singura competentă în acest sens.
Oricum, constatările echipelor de audit ale Curții de Conturi nu sunt suficiente pentru înlăturarea unor acte administrative intrate în circuitul civil, prin simplul fapt al considerării lor ca fiind nelegale de către acestea, constatarea legalității sau nelegalității unui act administrativ fiind atributul exclusiv al instanței de judecată și nu al unei instituții publice, indiferent de atribuțiile legale ale acesteia având în vedere considerentele arătate mai sus și faptul că nu a fost declarat ca nelegal nici unul din actele administrative care au stat la baza acordării sporului de dispozitiv de către o instanță de judecată competentă, nu se poate considera temeinică aprecierea din cuprinsul Deciziei emise de Curtea de Conturi, în sensul recuperării sumelor încasate, în baza căreia a fost emisă de Președintele C. Județean M. Decizia de imputare nr. 272/2013.
A considerat că încasarea sporului de dispozitiv pentru intervalul cuprins în dispoziția de imputare - august 2012 - mai 2013 - s-a făcut în temeiul unor acte administrative - dispoziții ale președintelui, care au fost comunicate și Prefectului județului M., în vederea exercitării controlului de legalitate, nefiind atacate la instanța de contencios administrativ nici de către acesta nici de o altă persoană fizică sau juridică sub aspectul reținut de echipa de audit, au produs și produc efecte juridice, dispozițiile prin care s-au acordat sumele imputate, reprezintă acte administrative unilaterale, ce au fost emise în condițiile procedurale stabilite prin Legea nr. 215/2001, în sensul că aceste dispoziții cu caracter individual au produs efecte din momentul comunicării persoanei interesate și vor produce efecte până în momentul încetării acestora, care se poate face de organul emitent, de organul ierarhic superior sau de instanțele judecătorești.
Din aceste motive și considerente legale a solicitat, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, să anulați Dispoziția președintelui C. județean M. nr.272/2013 ca fiind netemeinică și nelegală.
A menționat că a urmat și procedura prealabilă, prevăzută de art.7 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ prin adresa nr. 746/23.01.2014, anexată la prezenta cerere.
În drept, și-a pe prevederile art. 85 alin.2 raportat la art.109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată și actualizată, coroborat cu art .8 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, actualizată.
A depus, în xerocopii certificate:dovada efectuării procedurii prealabile prin adresa nr. 746/23.01.2014; decizia nr. 47/2013 a Curții de Conturi a României - Camera de Conturi M.; dispoziția nr.272/2013 emisă de Președintele C. Județean M.; HCJ Mh nr.70/2006 privind acordarea sporului de dispozitiv personalului din cadrul aparatului de specialitate al C. județean M.; sentința nr. 1696/2006 a Tribunalului M.; decizia Curții de Apel C. nr. 1199/2007.
Pârâtul legal citat, a formulat întâmpinare împotriva acțiunii reclamantului S. din Administrația Județeană M., reprezentat prin C. V. - președinte, în numele membrilor de sindicat - funcționari publici, din cadrul aparatului de specialitate al C. județean M. prin care solicităm respingerea ca neîntemeiate a cererilor formulate de acesta, din următoarele motive:
În fapt, reclamantul a solicitat prin acțiunea lui anularea Dispoziției de imputare nr.272/2013 emisă de Președintele C. județean M..
A arătat că emiterea acestei dispoziții a fost impusă de punerea în aplicare a punctului II-5) din Decizia nr. 47/2013 a Curții de Conturi a României - Camera de Conturi M. împotriva angajaților C. județean M. care au calitatea de funcționari publici, pentru recuperarea de la aceștia a sumelor ce reprezintă sporul de dispozitiv încasat pe perioada august 2012- mai 2013.
Având în vedere măsura dispusă de Camera de Conturi M. de a fi recuperate de la salariați sumele reprezentând sporul de dispozitiv încasate în perioada august 2012 - mai 2013, precum și faptul că, aparatul de specialitate al C. Județean M. este subordonat președintelui, care răspunde de buna funcționare a acestuia,
Conform art. 102 alin. (3) și art.103 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 privind administrația publică locală, republicată, actualizată, coroborat cu prevederile art.33 alin.(3) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, republicată, actualizată care arată că în situațiile în care se constată existența unor abateri de la legalitate și regularitate, care au determinat producerea unor prejudicii, se comunică conducerii entității publice auditate această stare de fapt, iar stabilirea întinderii prejudiciului și dispunerea măsurilor pentru recuperarea acestuia devin obligație a conducerii entității auditate, s-a impus emiterea unei dispoziții de imputare, în acest sens, de către președintele C. Județean M..
Dispoziția a fost emisă în luna decembrie 2013, înăuntrul termenului (31.12.2013) stabilit în acest sens de către Curtea de Conturi prin Decizie.
A solicitat respingerea acțiunii.
În drept, și-a întemeiat pe prevederile art. 205 si următoarele din Noul Cod de Procedură Civilă.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În ședința publică din data de 12.09.2014 a fost suspendată judecata cauzei, având în vedere că nici una dintre părți nu s-a prezentat și nici nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Din verificarea actelor de la dosar rezultă că ultimul act de procedură a fost efectuat la data de 12.09.2014 atunci când cauza a fost suspendată în temeiul art.411 pct. 2 Cod de procedură civilă.
În conformitate cu dispozițiile art.416 Cod procedură civilă, orice cerere de chemare în judecată se perimă de drept, chiar și împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții, timp de 6 luni, iar potrivit dispozițiilor art.420 Cod procedură civilă, perimarea se poate constata și din oficiu.
Constatând că, de la data suspendării, prezenta cauză a rămas în nelucrare mai mult de 6 luni, din vina părților, neîndeplinindu-se nici un act de procedură în vederea judecării pricinii, în baza art.416 Cod procedură civilă, urmează a constata perimată cererea de chemare în judecată
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția perimării cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul S. L. din Administrația Județeană M. În Numele Membrilor de Sindicat, cu sediul în Drobeta Turnu Severin, ., județul M. în contradictoriu cu pârâtul Președintele C. Județean M., cu sediul în Drobeta Turnu Severin, ., județul M., având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999) Anularea dispoziției de imputare nr.272/30.12.2013.
Cu recurs în 5 zile de la pronunțare, cale de ataca care se va depune la sediul Tribunalului M..
Pronunțată în ședință publică azi 17.04.2015, la sediul Tribunalului M.
Președinte, Grefier,
B. C. R. C.
Red. B.C./Tehnored. R.C.
4 ex./ 2 pagini
17.05.2015
cod operator 2626
| ← Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 371/2015.... → |
|---|
