Anulare act administrativ. Sentința nr. 516/2015. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 516/2015 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 30-04-2015 în dosarul nr. 4843/101/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința Nr. 516/2015
Ședința publică de la 30 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. D. B.
Grefier A. C. Ț.
Pe rol pronunțarea asupra cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe reclamanta A. A. și pe pârâtele AGENȚIA DE PLĂȚI ȘI INTERVENȚII PENTRU AGRICULTURĂ M., C. L. APIA VÎNJU M., având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, s-a luat act că dezbaterile asupra fondului au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din data de 16.04.2015, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință, după care, s-a trecut la soluționare.
INSTANȚA
Prin cererea adresată Judecătoriei Vânju M. la data de 24.12.2013 și înregistrată sub nr._, reclamanta A. A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtele Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură M. și C. L. A.P.I.A. Vânju M., să se dispună anularea deciziei de soluționare a contestației nr.208/29.11.2013, emisă de Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură M., prin care i-a fost imputată suma de 2266,29 lei, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanta a susținut că este beneficiara subvenției APIA, în calitate de moștenitoare a tatălui său S. N., lucrând o suprafață efectivă de 4,80 ha.
Reclamanta a arătat că este pentru a doua oara când contestă în termen legal decizia nr._/24.06.2010 privind acordarea plăților pe teren pentru campania agricolă a anului 2009, fără a primi însă nici un răspuns.
Cu toate acestea, reclamanta a menționat că a mers anual la APIA pentru a-și declara suprafețele de teren cultivate, nefiindu-i comunicate eventualele nereguli ivite în acest sens.
A mai arătat că, după 4 ani a primit un proces verbal de constatarea neregulilor pentru anul 2009, în care i se aducea la cunoștință că, în urma verificărilor făcute pe bază de teledetecție s-a constatat că, reclamanta nu ar deține și cultiva suprafața de 2 ha cu grâu așa cum a declarat, și că terenul nu s-ar afla în blocul fizic precizat.
În drept, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe disp. art.194-204 C. proc. civ.
În dovedirea acțiunii reclamanta a depus la dosar: copie decizia de soluționare a contestației nr.208/29.11.2013 emisă de Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură M., copie contestație către APIA M., chitanțe privind dovada achitării taxei judiciare de timbru.
Prin sentința civilă nr. 909 pronunțată de Judecătoria Vînju M. în dosarul nr._, a fost admisă excepția necompetenței materiale a instanței invocată din oficiu și declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului M. – Secția de C. Administrativ, reținându-se că, potrivit disp. art. 10 din Legea nr.554/2004 instanța competentă să soluționeze în fond litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de lei este tribunalul administrativ-fiscal.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului M. – Secția a II-a Civilă de C. Administrativ și Fiscal la data de 9.07.2014 sub nr._ .
La termenul de judecată din 29 ianuarie 2015 instanța a încuviințat proba cu înscrisuri solicitată de reclamantă și a dispus emiterea unei adrese către pârâtă pentru a înainta întreaga documentație ce a stat la baza emiterii deciziei contestate nr. 208/29.11.2013, documentație ce a fost depusă la dosar pentru termenul de judecată din data de 26.03.2015 cu adresa nr. 2385/23.03.2015.
Deși legal citate pârâtele nu au formulat întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată și reține următoarele:
Conform art. 51 alin. 1 din Regulamentul CE nr. 796/2004: „În cazul în care suprafața declarată în cadrul uneia dintre schemele de ajutor pe suprafață… este mai mare decât suprafața determinată în conformitate cu art. 50 alineatele 3, 4 și 5 din prezentul regulament, suma ajutorului se calculează pe baza suprafeței determinate din care se scade dublul diferenței constatate, în cazul în care aceasta depășește 3% sau două hectare, fără a depăși însă 20% din suprafața determinată. În cazul în care diferența constatată este mai mare de 20% din suprafața determinată, nu se acordă nici un ajutor pe suprafața pentru grupa de culturi în cauză”.
Alineatul 2 al aceluiași articol prevede: „În cazul în care suprafața declarată depășește cu mai mult de 30% suprafața determinată în conformitate cu alineatele 3, 4 și 5 din prezentul regulament, agricultorului i se refuză accesul la schemele de ajutor de care at fi putut beneficia în conformitate cu art. 50 alineatele 3, 4 și 5, din prezentul regulament, pentru anul calendaristic în cauză.
În cazul în care diferența este mai mare de 50% agricultorul este de asemenea penalizat cu o sumă egală cu suma corespunzătoare diferenței dintre suprafața declarată și suprafața determinată în conformitate cu art. 50 alin. 3, 4 și 5. Suma respectivă se reține din plățile care urmează a fi efectuate în cadrul oricărei scheme de ajutoare…pe baza cererilor pe care le depune în cursul unei perioade de trei ani calendaristici care urmează celui în care a avut loc constatarea”.
Instanța apreciază ca fiind justificată susținerea reclamantei în sensul că nu i-a fost adus la cunoștință, în prealabil, faptul că se fac verificări la cererea sa de alocare plăți, că nu i s-au cerut niciun fel de lămuriri sau acte suplimentare.
Astfel, din dosarul administrativ care a stat la baza acordării subvenției pentru agricultură aflat la dosarul cauzei s-a constatat că reclamanta A. A. a solicitat în anul 2009, acordarea unei subvenții pentru o suprafață de 4,85 ha. În urma controlului prin teledetecție din campania din 2009 s-a constatat existența unei diferențe dintre suprafața declarată de 4,85 ha a parcelelor și cea confirmată de 2,85 de 2 ha, mai mare decât 50%.
Pârâta susține că la data de 11.01.2010 prin solicitarea de clarificări înregistrată sub nr. 1129 i-a adus la cunoștință reclamantei faptul că în urma controlului prin teledetecție s-au constatat anumite erori la solicitarea de plată pe suprafață pentru anul 2009, solicitându-i-se reclamantei să se prezinte în data de 18 ianuarie 2010, ora 8,48 A.M. pentru clarificări, împreună cu actele doveditoare ale utilizării terenului și actele de identitate.
Din înscrisul de la fila 60 a dosarului rezultă că această solicitare ar fi ajuns la reclamantă chiar în data de 18 ianuarie 2010, dată la care trebuia de altfel aceasta să se prezinte pentru clarificări.
Se susține în continuare de pârâtă, că urmare acestei solicitări, în data de 18 ianuarie 2010, reclamanta s-a prezentat și a dat o declarație în care și-ar fi modificat amplasamentul parcelelor 2, 3.
Or, aceste înscrisuri nu fac decât să confirme susținerea reclamantei cum că nu i s-au solicitat, în prealabil, niciun fel de clarificări, întrucât din „declarația” ce ar fi fost dată în data de 18.01.2010 rezultă că reclamanta ar fi primit solicitarea de clarificări în data de 16.01.2010, ori pe înscrisul denumit solicitare de clarificări rezultă că acesta a fost primit chiar în data de 18.01.2010, dată la care ar fi dat și declarația.
Existența acestor inadvertențe confirmă susținerea reclamantei cum că acesteia nu i-au fost solicitate niciun fel de clarificări și că aceste documente au fost întocmite ulterior, pro causa.
Prin urmare este întemeiată critica reclamantei cum că nu i s-a adus la cunoștință și nu i s-au solicitat în prealabil clarificări, astfel încât nu a putut face dovada utilizării întregii suprafețe de 4,85 ha pentru care a formulat cererea de plată, ceea ce a condus la încheierea nelegală a procesului verbal nr._/10.10.2013 de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare și a Deciziei contestate nr. 208/29.11.2013 emise în soluționarea contestației administrative formulate.
Pentru considerentele expuse, urmează a admite contestația formulată, a anula Decizia nr. 208/29.11.2013 și procesul verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr._/10.10.2013.
În temeiul art. 453 C. pr. civ. vor fi obligate pârâtele la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă în cuantum de 400 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite contestația formulată de reclamanta A. A., CNP_, cu domiciliul în ., județul M. în contradictoriu cu pârâtele AGENȚIA DE PLĂȚI ȘI INTERVENȚII PENTRU AGRICULTURĂ M., cu sediul în Dr. Tr. S., ., jud. M. și C. L. APIA VÎNJU M., cu sediul în Vânju M., ., jud. M..
Anulează Decizia nr. 208/29.11.2013 și procesul verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr._/10.10.2013.
Obligă pârâtele să plătească reclamantei 400 lei cheltuieli de judecată.
Cu recurs.
Pronunțată în ședința publică de la 30 Aprilie 2015.
Președinte, C. D. B. | ||
Grefier, A. C. Ț. |
Red. C.D.B./Tehnodact. A.C.Ț.
5 ex./29.05.2015
Cod operator 2626
| ← Obligaţia de a face. Sentința nr. 465/2015. Tribunalul MEHEDINŢI | Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 3308/2015.... → |
|---|
