Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 90/2015. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 90/2015 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 10-02-2015 în dosarul nr. 406/274/2014
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 90
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 10 FEBRUARIE 2015
COMPLETUL COMPUS DIN:
PREȘEDINTE: C. A. F.
JUDECĂTOR: D. Z.
GREFIER: C. T. P.
Pe rol judecarea apelului formulat de apelantul – intimat INSPECTORATUL POLIȚIEI JUDEȚENE M. – SERVICIUL ARME, EXPLOZIVI ȘI SUBSTANȚE PERICULOASE (SERIVICIUL A.E.S.P.) împotriva sentinței civile nr. 366/22 septembrie 2014, pronunțată de Judecătoria Orșova, în dosar nr._, intimat – petent fiind P. GH. C..
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns av. N. N., pentru intimatul – petent, lipsă fiind apelantul – intimat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
La interpelarea instanței;
Apărătorul intimatului – petent, a precizat că în apărare solicită proba cu înscrisurile depuse deja la dosar, precum și înscrisurile pe care le depune la termenul de azi, respectiv practică judiciar.
Instanța, având în vedere că apelantul – intimat, prin cererea de apel nu a solicitat administrarea altor probe, iar la termenul de azi reprezentantul intimatului – petent, a solicitat proba cu înscrisuri, probă pe care instanța, în temeiul art. 255 coroborat cu art. 258 C.p.civ., o admite, instanța apreciază cercetarea judecătorească încheiată și acordă cuvântul părții prezente asupra apelului formulat.
Av. N. N., pentru intimatul – petentul, solicită respingerea apelului și menținerea sentinței pronunțată de prima instanță, ca fiind legală și temeinică, pentru motivele invocate în întâmpinarea depusă la dosar, pe care le susține și oral, fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra apelului de față, instanța constată următoarele:
Judecătoria Orșova, pentru sentința civilă nr. 366/22 septembrie 2014, a admis plângerea formulată de petentul P. GH. C., a anulat procesul – verbal de contravenție . nr._/28.04.2014, întocmit de I.P.J. M. - Serviciul A.E.S.P., a exonerat petentul de la plata amenzii contravenționale în cuantum de 2010 lei, aplicate prin procesul-verbal anulat, a înlăturat sancțiunea complementară aplicată petentului constând în anularea dreptului de deținere, de port și folosire a armelor și a obligat intimatul la plata către petent a sumei de 1020 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, din care 1000 lei constituie onorariul avocațial, iar 20 lei reprezintă taxa judiciară de timbru.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, a reținut că, prin procesul – verbal de contravenție . nr._/28.04.2014, întocmit de I.P.J. M. – Serviciul A.E.S.P., petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 2010 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 129 pct. 11 din Legea nr. 295/2004, și cu anularea dreptului de deținere, de port și folosire a armelor.
Instanța a observat că, potrivit actului sancționator sus – menționat, în data de 02.04.2014, în jurul orelor 07:00, în Mun. Orșova, .. 4, Jud. M., cu ocazia unei percheziții domiciliare efectuate de procurori din cadrul D.N.A. și de ofițeri de poliție judiciară, s-a constatat că petentul a încălcat normele legale în vigoare prin aceea că nu a respectat obligația de a păstra muniția deținută în condiții de securitate, astfel încât să nu permită accesul la aceasta al persoanelor neautorizate, conform Legii nr. 295/2004.
Împotriva procesului-verbal, petentul a formulat plângere contravențională la data de 20.05.2014.
În legătură cu solicitarea petentului de a se constata decăderea intimatului din dreptul de a propune probe, instanța a considerat-o neîntemeiată, având în vedere că depunerea înscrisurilor odată cu întâmpinarea echivalează cu o solicitare de încuviințare a probei cu înscrisurile respective, chiar dacă nu s-a formulat o cerere expresă în acest sens.
Procedând la analiza legalității procesului-verbal de contravenție, în conformitate cu dispozițiile art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța a conchis că acesta nu întrunește condițiile impuse de dispozițiile art. 16 si art. 17 din O.G. nr. 2/2001.
În acest sens, instanța a amintit Decizia Î.C.C.J. nr. XXII (22) din 19.03.2007, pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii și publicată în M.Of. nr. 833/05.12.2007, prin care s-a statuat că situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator al contravenției sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art. 17 din ordonanță.
Astfel, prin acest text de lege se prevede că „lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal”, specificându-se că numai în astfel de situații „nulitatea se constată și din oficiu”.
Din interpretarea logico-gramaticală a prevederilor art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001 reiese cerința ca agentul constatator să realizeze o descriere în concret a faptei, cu precizarea acțiunii sau inacțiunii contravenientului, precum și a tuturor circumstanțelor de natură a imprima faptei caracter contravențional. Cerința menționată este imperativă, rațiunea instituirii acesteia fiind aceea de a permite instanței atât cercetarea legalității și temeiniciei actului sancționator, cât și verificarea încadrării juridice a faptei și a proporționalității sancțiunii aplicate.
Totodată, descrierea efectivă a faptei este necesară și pentru asigurarea dreptului la apărare, petentul având, în această situație, posibilitatea de a decide în cunoștință de cauză dacă se impune sau nu să conteste procesul-verbal.
În prezenta speță, agentul constatator nu a realizat o descriere concretă a faptei imputate petentului, limitându-se la a indica un cadru general al presupusei contravenții, respectiv „încălcarea normelor legale în vigoare prin aceea că nu a respectat obligația de păstra muniția deținută în condiții de securitate, astfel încât să nu permită accesul la aceasta al persoanelor neautorizate, conform Legii nr. 295/2004”, ceea ce echivalează cu lipsa descrierii faptei.
Cu toate că intimatul a anexat o . înscrisuri (filele 19-37), care ar avea menirea să dovedească săvârșirea contravenției, instanța apreciază că descrierea concretă a faptei trebuie făcută în chiar cuprinsul procesului – verbal, O.G. nr. 2/2001 neprevăzând posibilitatea completării mențiunilor din actul sancționator cu diverse constatări cuprinse în alte înscrisuri.
Luând în considerare toate aceste aspecte, în temeiul art. 17 din O.G. nr. 2/2001, instanța a admis plângerea astfel formulată, a anulat procesul-verbal atacat și, în consecință, a exonerat petentul de la plata amenzii contravenționale în cuantum de 2010 lei, aplicate prin procesul – verbal anulat, și a înlătura sancțiunea complementară constând în anularea dreptului de deținere, de port și folosire a armelor.
În ceea ce privește nemenționarea în actul sancționator a ocupației și a locului de muncă ale petentului, instanța a reținut că, în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească procesul – verbal decât cele reglementate de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, nulitatea acestuia nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act. D. fiind că cele două elemente nu sunt absolut necesare pentru individualizarea sancțiunii aplicabile, instanța a apreciat că petentul nu a probat vreo vătămare. Or, potrivit art. 249 C.proc.civ., cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege.
În orice caz, de vreme ce instanța a constatat deja nulitatea procesului – verbal pentru descrierea necorespunzătoare a faptei, nu s-a mai impus analiza celorlalte critici aduse actului sancționator, inclusiv sub aspectul temeiniciei.
Cât privește cheltuielile de judecată, instanța, în temeiul art. 453 alin. (1) C.proc.civ. și față de împrejurarea că intimatul a pierdut procesul, l-a obligat pe acesta la plata către petent a sumei de 1020 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel intimatul INSPECTORATUL POLIȚIEI JUDEȚENE M. – SERVICIUL ARME, EXPLOZIVI ȘI SUBSTANȚE PERICULOASE (SERIVICIUL A.E.S.P.), criticând-o pentru nelegalitate și netemeinice.
A susținut că, prin hotărârea criticată, instanța de fond a admis plângerea contravențională formulată de petent, a dispus anularea procesului verbal de contravenție . nr._ din 28.04.2014 și a obligat I.P.J. M. la plata către reclamant a sumei de 1020 lei cheltuieli de judecată, iar pentru a pronunța această hotărâre, Judecătoria Orșova a reținut, în esență, faptul că, agentul constatator nu a realizat o descriere concretă a faptei imputate petentului, limitându-se la a indica un cadru general al presupusei contravenții, ceea ce echivalează cu lipsa descrierii faptei.
A mai arătat că, hotărârea este netemeinică și nelegală, întrucât procesul – verbal de contravenție face dovada situației de fapt reținute in cuprinsul sau pana ia proba contrara care în mod evident trebuie făcuta de petent, si nicidecum de către agentul constatator. Astfel, procesul-verbal de contravenție, in măsura in care nu cuprinde constatări personale ale agentului constatator, are forța probanta prin el însuși si constituie o dovadă suficienta a vinovăției contestatorului, cat timp acesta nu este in măsura sa prezinte o proba contrară, numai dacă cele reținute sunt confirmate și susținute de alte probe.
Ori, în cazul de față, cele constatate și consemnate în procesul verbal, sunt probate și susținute cu documentele întocmite de către ofițerii din cadrul D.N.A., cu ocazia perchezițiilor domiciliare efectuate la locuințele petentului.
Consideră că petentul se face vinovat de săvârșirea contravenției reținute, motiv pentru care, solicită admiterea apelul, schimbarea in tot a hotărârii apelate, respingerea plângerii ca neîntemeiată și menținerea procesului – verbal în totalitate ca valabil încheiat cu consecința înlăturării obligării la cheltuielile de judecată.
In drept, au fost invocate dispozițiile art. 466 și următoarele cod proc. civ. și dispozițiile art. 34 alin. 2 din O.G. nr. 2/ 2001, iar în temeiul art. 411 C.proc. civ., a solicitat judecarea cauzei și în lipsa reprezentantului instituției sale.
Intimatul P. GH. C. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea, ca lipsit de temeinicie, a apelului formulat, iar, prin decizia ce se va pronunța, să se dispună, raportat la prevederile art. 480 alin. (1) C. Proc. Civ., menținerea, ca legală și temeinică, a sentinței civile nr. 366/22.09.2014, pronunțată de Judecătoria Orșova.
În motivare a susținut că, așa reiese și din procesul verbal contestat, în data de 02.04.2014, cu ocazia unei percheziții domiciliare, s-a constatat că petentul ar fi încălcat normele legale în vigoare, în speță prevederile art. 129 pct. 11 din Legea 295/2004, rap. la prevederile art. 26 alin. (1) din același act normativ, prin nepăstrarea muniției deținute în condiții de securitate, fapt ce ar fi putut facilita accesul persoanelor neautorizate la acestea. Constatarea organelor de poliție este eronată, starea de fapt necorespunzând realității, în condițiile în care, fiind posesor al unui permis de armă încă din anul 1997, cunoaște modalitatea în care trebuie păstrată muniția, având un spațiu amenajat pentru aceasta, în conformitate cu prevederile normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 295/2004.
În primul rând, cu privire la forma procesului verbal . nr._, prima instanță, în mod corect, a constatat că acesta nu întrunește condițiile impuse de art. 16 și art. 17 din O.G. 2/2001.
Precum s-a arătat și în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție – Decizia nr. XXII (22) din 19.03.2007, pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii și publicată în M.Of. nr. 833/05.12.2007, situațiile care atrag întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator sunt strict determinate prin reglementarea dată art. 17 din O.G. 2/2001, normă ce stabilește, printre altele, obligativitatea menționării corecte a faptei săvârșite. per a contrario, consemnarea unei stări de fapt eronate, precum este și cazul prezentei spețe, va atrage, ca sancțiune, anularea procesului verbal, vătămarea fiind prezumată.
Mai mult, precum, în mod corect, a arătat prima instanță, agentului constatator îi revine obligația unei descrieri concrete a stării de fapt, cu precizarea acțiunii sau inacțiunii contravenientului, nefiind suficientă doar o precizare generală a acesteia, precum este cazul și în speța de față. De altfel, precum se poate vedea din chiar cuprinsul procesului verbal contestat, agentul constatator s-a rezumat strict la a creiona un cadru general al presupusei contravenții, consemnându-se strict: "încălcarea normelor legale în vigoare prin aceea că nu a respectat (n.n. subsemnatul) obligația de a păștea muniția deținută în condiții de securitate, astfel încât să nu permită accesul la aceasta al persoanelor neautorizate, conform Legii nr. 295/2004". Consideră, în acest context, în deplin acord și cu poziția primei instanțe, că o astfel de descriere generală și vagă echivalează, practic, cu o lipsă totală a descrierii faptei, omisiune sancționată, de către lege, cu anularea procesului – verbal.
Faptul că apelanta a anexat o . înscrisuri (multe din ele, precum vom vedea, tară legătură cu speța!) nu înlătură omisiunea prezentării, în concret, a presupusei contravenții săvârșite, "O.G. 2/2001 neprevăzând posibilitatea completării mențiunilor din actul sancționator cu diverse constatări cuprinse în alte înscrisuri".
În cel de-al doilea rând, cu privire la fondul procesului-verbal contestat, raportat la circumstanțele ce au generat prezentul litigiu, consideră lipsită de temeinicie aserțiunea apelantului - pârât, conform căreia procesul - verbal ar avea forță probantă prin el însuși, cât timp contestatorul nu a prezentat o probă contrară.
Astfel, cum a învederat și în cererea introductivă, așa cum s-a arătat și în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, în speță cauza A. c. României (hotărârea din 04.10.2007), în ciuda naturii bănești a unei sancțiuni contravenționale, procedura în astfel de cauze poate fi asimilată unei proceduri penale. Astfel, raportându-se la interpretarea dată de judecătorii Curții, apreciază că sarcina probei, în materie contravențională, revine celui care formulează o acuzație, în speță agentului constatator care a întocmit procesul-verbal contestat. Cu alte cuvinte, nepăstrarea, în condiții de securitate, a muniției deținute, trebuie demonstrată de către intimat, în condițiile în care acesta formulează, prin intermediul procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, o astfel de acuzație, nefiind suficientă o simplă afirmație, neînsoțită de alte probe.
Fiind asimilată prezenta procedură unei proceduri penale, consideră a avea incidență prevederile art. 6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, care garantează dreptul la un proces echitabil, statuând că „orice persoană acuzată .... este prezumată nevinovată până ce vinovăția sa va fi legal stabilită".
Prin urmare, sarcina probei, în ceea ce privește acuzația formulată, revine agentului constatator, petentul beneficiind de o prezumție de nevinovăție.
În cel de-al treilea rând, consideră că, în realitate, prin înscrisurile depuse, de către apelantă, la fond, nu s-a demonstrat acuzația formulată prin Procesul – verbal . nr._ din 28.04.2014.
Astfel, a susținut că, precum se poate observa și din analiza înscrisurilor depuse de către apelantă, cu ocazia formulării întâmpinării la plângerea contravențională a petentului, există documente ce nu au nicio legătură cu starea de fapt reținută și sancțiunile aplicate prin Procesul - Verbal . nr._.
De remarcat, în primul rând, că, deși numele petentului este P. Gh. C., iar domiciliul său este în mun. Orșova, Bld. 1 decembrie, nr. 22, ., una dintre adresele atașate întâmpinării, cu nr._/28.04.2014, prin care se aduc la cunoștință motivele aplicării sancțiunilor contravenționale, are un alt destinatar, respectiv P. C., cu domiciliul în mun. Drobeta Turnu Severin, ., ., . că, dincolo de eroarea privind destinatarul, în această adresă se face vorbire de un alt proces verbal decât cel contestat în prezentul litigiu.
De asemenea, un ultim înscris atașat acelei întâmpinări și care, de asemenea, nu are vreo legătură cu contravenția reținută în Procesul Verbal . nr._, este procesul – verbal dactilografiat cu ocazia percheziției de la adresa situată în Mun. Orșova, Bld. Porțile de F., nr. 28, jud. M..
Având în vedere toate aspectele învederate, solicită respingerea apelului formulat în prezenta cauză, iar, raportat la prevederile art. 480 alin. (1) C. Proc. Civ., prin hotărârea ce se va pronunța, să se mențină sentința nr. 366/10.09.2014, pronunțată de către Judecătoria Orșova, ca temeinică și legală.
În probațiune, raportat la prevederile art. 254 alin. (1), a solicitat încuviințarea probei cu: a) înscrisuri: 1) înscrisurile prezente la dosar; 2) alte înscrisuri cu relevanță în speță; b) orice alte probe necesare rezolvării prezentului litigiu.
În drept, au fost invocate prevederile art. 16 alin. (1) și 17 din O.G. nr. 2/2001, dar și pe cele ale art. 22, 471 alin. (5) și 480 alin. (1)C. Proc. Civ., iar în temeiul art. 453 C. Proc. Civ., a solicitat obligarea apelantei la plata cheltuielilor judiciare prilejuite de prezentul litigiu.
Analizând apelul prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, instanța apreciază că acesta este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Apelul formulat priveste gresita retinere de catre instanta de fond a faptului ca in procesul-verbal nu a fost descrisa fapta imputata petentului, limitandu-se la indicarea unui cadru general al presupusei contraventii.
Instanta de apel constata ca la rubrica-descrierea faptei- s-a mentionat ca „la data de 02.04.2014, ora 7.00, in localitatea Orsova, . Mehedinti, cu ocazia unei perchezitii domiciliare efectuate de reprezentantii DNA nu a respectat obligatia de a pastra munitia in conditii de securitate, astfel ca sa nu permita accesul persoanelor neautorizate, conform legii.”
Textul legal al art.129 pct.11 din Legea nr.295/2004 este: sunt considerate contravenții următoarele fapte: …11) neîndeplinirea obligației de păstrare a armelor în condițiile prevăzute la art. 26 alin. (1) și (2);, iar obligatiile stipulate la art.26 alin.1 si 2 sunt urmatoarele: (1)Titularul dreptului de deținere a armelor letale are obligația să păstreze armele și munițiile înscrise în permisul de armă, asigurate astfel încât să nu permită accesul la ele al persoanelor neautorizate, în condițiile prevăzute în normele metodologice de aplicare a prezentei legi. (2) Titularul dreptului de deținere a armelor poate fi autorizat de către organul de poliție competent teritorial, la cerere, să scoată armele deținute în condițiile legii din incinta locului unde acestea sunt păstrate, în următoarele situații: a) cu ocazia depunerii armelor la un armurier; b) cu ocazia schimbării locului unde sunt păstrate armele.
Instanta de apel considera ca aprecierea instantei de fond in legatura cu descrierea faptei in procesul-verbal de contraventie este corecta, din urmatoarele considerente:
Art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor prevede, sub sancțiunea nulității, mențiunile pe care trebuie să le cuprindă în mod obligatoriu procesul-verbal de contravenție. Astfel, conform textului legal menționat, procesul-verbal de contravenție trebuie să cuprindă, sub sancțiunea nulității, numele și prenumele agentului constatator și al petentului, descrierea faptei reținute în sarcina acestuia din urmă, data acesteia și, nu în ultimul rând, semnătura agentului constatator.
Astfel, analizând procesul-verbal de contravenție contestat, cât și textul legal sanctionator, se constata ca a fost reprodus exact textul sanctionator si ca nu a fost identificat exact locul unde au fost depistata munitia tinuta necorespunzator.
Instanta de apel constata ca in adresa nr._/28.04.2014 ( fila 20) in cadrul perchezitiei desfasurate la imobilul situat in ..4, Orsova au fost depistat arme detinute de numitul P. C. CNP_, tinute necorespunzator sub o perna de pe canapeaua extensibila din living, iar . de cladire unde locuia fara forme legale tatal cei in cauza, respectiv P. C. CNP_ a fost identificat un fiset metalic inchis in care se aflau 2 arme de vanatoare, pe care le detine legal, o arma de tip tir marca Cugir si 200 de cartuse de vanatoare de calibru 12 mm, arme si elemente de munitie care au fost lasate in custodia lui P. C. CNP_. De asemenea, tot la acelasi imobil, in torpedoul autoturismului folosit de catre P. Constin CNP_ MARCA Ford cu nr. de inmatriculare_ se aflau 18 cartuse de vanatoare calibru 12, 7 alice cu calibru 8,6 si unul cu alice cu diametru de 7,5 mm, munitie ce a fost ridicata de organele de ancheta in vederea continuarii cercetarii.
Prin urmare, instanta de apel considera ca in procesul-verbal de contraventie trebuia identificat locul exact in care au fost depistata munitia si armamentul respectiv, intrucat in cel putin 3 locuri diferite din imobilul de pe ..4 s-au gasit arme, respectiv munitie, iar numai unele dintre ele au fost considerate ca sunt tinute necorespunzator, in timp ce altele au fost depistate in dulap metalic inchis. Mai mult, din acelasi document rezulta ca armele, respectiv munitia era detinuta atat de fiul P. C., cat si de tatal acestuia, P. C. cu CNP_, petentul din prezenta cauza.
In lipsa indicării clare in procesul-verbal de contraventie de către agentul constatator a locului exact unde au fost depistate armele, respectiv munitia, precum si a tipului de munitie, tribunalul nu poate stabili cu exactitate daca exista sau nu fapta contraventionala si nu poate stabili gradul de vinovatie.
Această omisiune, apreciază tribunalul, echivalează cu nedescrierea faptei și împiedică instanța să verifice legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție din perspectiva săvârșirii de către petent a contravenției reținute în sarcina sa.
Tribunalul reține că art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 sancționează nedescrierea faptei cu nulitatea absolută a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor. În acest caz, vătămarea cauzată petentului prin întocmirea actului constatator cu omisiunea inserării elementelor obligatorii este prezumată.
Totodată, instanța apreciază că dreptul la un proces echitabil nu trebuie privit ca o noțiune abstractă și pur formală, ci prin prisma aspectului că acesta materializează, printre altele, și posibilitatea efectivă a instanței de a aprecia asupra legalității unei măsuri, prin analiza aspectelor relevante, pentru fiecare materie în parte, inclusiv descrierea faptei presupus contravenționale.
Or, prin nedescrierea corespunzătoare a faptei reținute în sarcina petentei prin actul constatator se aduce atingere dreptului la un proces echitabil, consfințit de CEDO.
Având în vedere considerentele de mai sus, tribunalul va aprecia ca sentinta primei instante este temeinica si legala si va dispune respingerea apelului formulat.
In temeiul art.480 alin.1 din CPCiv.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelantul – intimat INSPECTORATUL POLIȚIEI JUDEȚENE M. – SERVICIUL ARME, EXPLOZIVI ȘI SUBSTANȚE PERICULOASE (SERIVICIUL A.E.S.P.), cu sediul în Drobeta Turnu Severin, .. 75, județul M. împotriva sentinței civile nr. 366/22 septembrie 2014, pronunțată de Judecătoria Orșova, în dosar nr._, intimat – petent fiind P. GH. C., cu domiciliul procesual ales în Drobeta Turnu Severin, .. 87, județul M..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 10 februarie 2015, la sediul Tribunalului M..
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
C. A. F. D. Z.
GREFIER,
C. T. P.
Red. C.A.F./C.T.P.
Ex. 4/ 6 pag.
Data: 10.03.2015
Cod operator date 2626
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 816/2015.... | Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii. Decizia... → |
|---|
