Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 112/2015. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 112/2015 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 17-02-2015 în dosarul nr. 602/313/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 112/2015
Ședința publică de la 17 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. T.
Judecător A. C.
Grefier V. B.
Pe rol soluționarea apelului formulat de apelanta-intimată C.N.A.D.N.R. S.A. - D.R.D.P. C. – Secția Drumuri Naționale Dr.Tr.S., împotriva sentinței civile nr. 1071/24.10.2014, pronunțată de Judecătoria Strehaia în dosar nr._ în contradictoriu cu intimata-petentă . Bug SRL, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsă părțile, apelanta-intimată solicitând judecarea cauzei în lipsă.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, cauza fiind în stare de judecată s-a trecut la soluționarea apelului.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1071/24.10.2014 pronunțată de Judecătoria Strehaia în dosar nr._ a fost admisă plângerea, anulat procesul verbal de contravenție și exonerată petenta de plata amenzii aplicate.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ încheiat la data de 17.03.2014, petenta a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 3.000 lei, întrucât în ziua de 17.03.2014, ora 09.30, inspectorii din cadrul S.D.N. DR.TR.S. au efectuat un control la punctul de lucru al petentei între localitățile Meriș și Motru, km. 38+800, pe DN 67, județul M., ocazie cu care au constatat că aceasta a realizat cale de acces la depozitul fier vechi fără a avea acordul administratorului drumului.
Analizând conținutul procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._, încheiat la data de 17.03.2014, a constatat că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute, respectiv numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia, precum și semnătura agentului constatator.
Instanța de fond nu a reținut criticile de nelegalitate formulate de petentă potrivit cărora procesul verbal nu ar fi legal întocmit întrucât lipsesc mențiunile privind data săvârșirii contravenției, deoarece data săvârșirii faptei este indicată în cuprinsul procesului verbal de contravenție, respectiv 17.03.2014.
Deși în OG nr. 2/2001 nu se arată în mod expres care este forța probatorie a procesului-verbal de constatare a contravenției, în practica judiciară internă, se reține în mod constant că procesul-verbal legal întocmit face dovada până la proba contrarie, iar în temeiul art. 249 C.pr.civ., sarcina probei revine celui care contestă realitatea consemnărilor din procesul-verbal.
Prin urmare, este evident că o persoană care are calitatea de contravenient, nu beneficiază de o prezumție de nevinovăție așa cum s-ar fi întâmplat dacă fapta ar fi fost calificată ca fiind penală.
Este adevărat că nu se poate nega forța probatorie a procesului verbal de constatare a unei contravenții, acesta fiind totuși un act întocmit de către un agent al statului, însă toate acestea până la limita de a-l pune pe contravenient în imposibilitate de a se apăra. Astfel, în măsura în care procesul verbal de constatare a contravenției nu este susținut de dovezile în baza cărora s-a întocmit, iar contravenientul nu are altă probă de nevinovăție, nu se mai poate susține temeinicia procesului verbal fără a se încălca prezumția de nevinovăție instituită de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și recunoscută de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului în numeroase cauze referitoare la contravenții( cauza Öztürk contra Germaniei, 21 februarie 1984, cauza Ziliberberg împotriva Moldovei din 1 februarie 2005, cauza Garyfallou AEBE contra Greciei din 22 septembrie 1998, cauza Dorota Szott-Medinska și alții împotriva Poloniei din 09.10.2003, cauza A. contra României din octombrie 2007).
Analizând faptele și sancțiunile aplicate prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din 17.03.2014, prin prisma criteriilor stabilite de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în soluționarea unor plângeri formulate de persoane care fiind sancționate contravențional au sesizat Curtea cu privire la încălcarea de către instanțele naționale a art. 6 din Convenție, prin nerespectarea garanțiilor prevăzute în acest text cu privire la „acuzațiile în materie penală”, instanța a constatat că în speță, sancțiunea aplicată este amenda de 3000 lei, aceasta din urmă având caracter punitiv, nu recuperator.
În această situație instanța a apreciat că în prezenta cauză sunt aplicabile prevederile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cu toate garanțiile conferite de acesta, contravenientul beneficiind de prezumția de nevinovăție (cauza A. contra României - octombrie 2007), sarcina probei revenind organului constatator, cu respectarea în acest mod a principiului egalității armelor, garanție instituită tot prin articol sus-menționat din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
De altfel, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, impune respectarea principiului egalității armelor, nu numai în procedura penală ci și în cea civilă (a se vedea în acest sens parag. 33 din Hotărârea Dombo Beheer B.V. contra Olandei din 27.10.1993), cu particularitatea că exigențele inerente conceptului de „proces echitabil” nu sunt în mod necesar similare în cauzele care vizează stabilirea drepturilor și obligațiunilor cu caracter civil cu cele care vizează stabilirea unei acuzații penale.
Cu respectarea principiilor prezumției de nevinovăție și a egalității armelor impuse de exigențele art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, precum și a principiilor contradictorialității și al dreptului la apărare prevăzute de Codul de procedură civilă, s-a dat posibilitate ambelor părți de a propune probe, părțile folosindu-se de proba cu înscrisuri, iar petenta și de cea testimonială.
În urma analizării actelor din dosar, instanța a reținut că procesul-verbal de constatare a contravenției este neîntemeiat.
Astfel, fapta contravențională pentru care petenta a fost sancționată este prevăzută de art. 46 alin. 1 din OG nr. 43/1997, respectiv realizarea unei căi de acces în zona drumului public fără a avea acordul administratorului drumului, și sancționată de art. 61 alin. 1 lit. b din OG nr. 43/1997, potrivit căruia constituie contravenție și se sancționează cu amenda de la 3.000 la 6.000 lei încălcarea dispozițiilor art. 46 alin. 1 din OG nr. 43/1997.
Potrivit art.53 alin.1 din OG 43/1997, „căile de acces realizate în zona drumului deschis circulației publice, fără avizul administratorului drumului sau fără respectarea condițiilor impuse prin autorizația de amplasament și acces, respectiv fără respectarea planului de situație aprobat, precum și căile de acces neutilizate se vor desființa de către cei care le dețin cu orice titlu, pe cheltuiala acestora, în termenul stabilit de administrator, restabilindu-se continuitatea elementelor geometrice în zona drumului deschis circulației publice”.
Astfel, deși în procesul-verbal agentul constatator a reținut că faptele comise de petentă constituie contravenție potrivit art. 46 alin. 1 și art. 53 alin. 1 din OG nr 43/1997, instanța a avut în vedere descrierea faptei astfel cum este făcută în procesul-verbal („a realizat acces la depozit fier vechi fără a avea acordul administratorului drumului”) reține că în speță sunt aplicabile doar dispozițiile art. 46 alin. 1 din OG nr. 43/1997.
De altfel, dacă agentul constatator ar fi avut în vedere ambele articole la momentul încheierii procesului-verbal, ar însemna că, deși a constatat săvârșirea a două fapte, a aplicat doar o singură sancțiune, contrar dispozițiilor art. 20 alin. 1 din OG nr. 2/2001 coroborate cu art. 10 alin. 1 și 2 din același act normativ, împrejurare sancționată cu nulitatea procesului-verbal.
Prin urmare, instanța a reținut că petenta a fost sancționată prin procesul-verbal pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 46 alin. 1 din OG nr. 43/1997, respectiv că a realizat acces la drumul național fără a avea acordul administratorului drumului.
Dispozițiile legale invocate se referă la fapta persoanei care realizează sau amplasează in zona drumului public căi de acces.
De asemenea, potrivit art. 1 din OG nr. 2/2001, constituie contravenție fapta săvârșită cu vinovăție, stabilită și sancționată prin lege, ordonanță, prin hotărâre a Guvernului sau, după caz, prin hotărâre a consiliului local al comunei, orașului, municipiului sau al sectorului municipiului București, a consiliului județean ori a Consiliului General al Municipiului București.
D. urmare răspunderea contravențională este o răspundere personală si constă în fapta acelei persoane care realizează sau amplasează în zona drumului construcții, fără a avea acordul administratorului drumului.
În cazul de față s-a reținut din depoziția martorului C. M. că societatea petentă nu a construit o cale de acces în fața depozitului de fier vechi amplasat pe DN 67 km 38+800 între localitățile Meriș și Motru, martorul declarând că nu s-a realizat nicio cale de acces la drumul național.
Mai mult, instanța a reținut că nu există o astfel de cale de acces în fața depozitului aparținând societății petente. Astfel, martorul a arătat că există o diferență de nivel între drumul național și locația pe care este amplasată firma, în sensul că drumul este mai ridicat față de cale de acces, neexistând nicio cale de acces. Susținerile martorului sunt confirmate și de imaginea foto comunicată de către intimată, imagine din care se observă faptul că asupra marginii de drum din fața depozitului nu s-a intervenit prin construirea vreunei căi de acces (f.22). De altfel, în cuprinsul procesului-verbal, intimata nici nu precizează modul în care a fost realizată calea de acces.
Prin urmare este fără relevanță dacă există sau nu cale de acces, atât timp cât din probele administrate în dosar nu rezultă, dincolo de orice dubiu, că petenta ar fi realizat calea de acces, iar intimata nu a adus nicio probă în acest sens.
Pentru motivele de fapt și de drept expuse anterior, având în vedere și faptul că răspunderea contravențională este o răspundere personală și că din probele administrate nu a rezultat că societatea petentă ar fi efectuat activități de natura celor reglementate de art. 46 alin 1 din OG nr. 43/1997, având în vedere și prezumția de nevinovăție de care se bucură petenta potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, prezumție care poate fi răsturnată doar prin probe pertinente, instanța a reținut că petenta nu se face vinovată de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa și urmează a admite plângerea contravențională formulată de petentă și a dispune anularea procesului verbal de contravenție . nr._ din data de 17.03.2014, întocmit de C. - SA, urmând a exonera petenta de plata amenzii aplicate prin procesul verbal.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel intimatul C. - SA, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului și menținerea procesului verbal de contravenție ca fiind temeinic și legal.
În motivare, apelanta intimată a susținut că petenta a fost sancționată pentru nerespectarea dispozițiilor OG nr.43/1997, întrucât a realizat o cale de acces la spațiul comercial, fără a avea acordul administratorului de drum și fără a poseda autorizație așa cum prevede dispozițiile OG nr.43/1997, fiind sancționată conform art. 61 alin 1 lit. b din același act normativ.
A mai susținut apelanta intimată că petenta a fost notificată în vederea intrării în legalitate, respectiv întocmirea documentației în vederea obținerii autorizației de construire și încheierea contractului de utilizare a zonei de drum, însă petenta în mod intenționat a evitat încheierea contractului de utilizare a zonei de drum (/UZD) pentru a evita plata taxelor dispuse prin contractul de UZD atât înainte de notificare cât și după aplicarea sancțiunii până la soluționarea contestației de către instanța de judecată .
Pentru considerentele expuse, apelanta intimată a solicitat admiterea apelului și menținerea procesului verbal ca fiind temeinic și legal.
În drept, apelul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 466-482 Cod de procedură civilă, iar în temeiul art. 223 Cod de procedură civilă s-a solicitat judecata cauzei în lipsă.
Intimata-petentă nu a formulat în cauză întâmpinare.
Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și în raport de dispozițiile art.476-479 N.C.pr.civ. instanța reține că apelul este fondat pentru următoarele considerente:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ încheiat la data de 17.03.2014, petenta . Bug SRL a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 3.000 lei, întrucât în ziua de 17.03.2014, ora 09.30, inspectorii din cadrul S.D.N. Dr.Tr.S. au efectuat un control la punctul de lucru al petentei între localitățile Meriș și Motru, km. 38+800, pe DN 67, județul M., ocazie cu care au constatat că aceasta a realizat cale de acces la depozitul fier vechi fără a avea acordul administratorului drumului.
Prin sentința civilă nr. 1071/24.10.2014 pronunțată de Judecătoria Strehaia a fost admisă plângerea, anulat procesul verbal de contravenție și exonerată petenta de plata amenzii contravenționale aplicate.
Prin motivele de apel, apelanta-intimată critică hotărârea de fond sub aspectul nelegalității și netemeiniciei, arătând că petenta a fost sancționată pentru nerespectarea dispozițiilor OG nr.43/1997, întrucât a realizat o cale de acces la spațiul comercial, fără a avea acordul administratorului de drum și fără a poseda autorizație în acest sens și că deși a fost notificată în vederea intrării în legalitate, respectiv întocmirea documentației în vederea obținerii autorizației de construire și încheierea contractului de utilizare a zonei de drum, în mod intenționat a evitat încheierea contractului de utilizare a zonei de drum (UZD) pentru a evita plata taxelor dispuse prin contractul de UZD atât înainte de notificare cât și după aplicarea sancțiunii până la soluționarea contestației de către instanța de judecată.
Astfel, Tribunalul reține că potrivit art.46 alin.1 din OG 43/1997 republicată, realizarea sau amplasarea în zona drumului public a panourilor publicitare, a oricăror construcții, accesuri, amenajări sau instalații, în orice scop, fără a periclita siguranța circulației, este permisă pe baza autorizației de construire și doar în condițiile existenței acordului prealabil și a autorizației de amplasare și/sau de acces în zona drumului public emise de administratorul drumului respectiv.
Pe de altă parte, conform art.53 alin.1 din același act normativ, căile de acces realizate în zona drumului deschis circulației publice, fără avizul administratorului drumului sau fără respectarea condițiilor impuse prin autorizația de amplasament și acces, respectiv fără respectarea planului de situație aprobat, precum și căile de acces neutilizate se vor desființa de către cei care le dețin cu orice titlu, pe cheltuiala acestora, în termenul stabilit de administrator, restabilindu-se continuitatea elementelor geometrice în zona drumului deschis circulației publice.
Deși instanța de fond reține că în cauză nu s-a făcut dovada că în fața depozitului de fier vechi aparținând petentei nu există cale de acces și că aceasta ar fi fost realizată de societatea petentă, aceste aspecte nu pot fi primite de instanța de control judiciar, în condițiile în care din planșele foto existente la dosar efectuate cu ocazia deplasării în teren a agentului constatator reiese că în fața punctului de lucru al petentei din . de acces, chiar dacă nu amenajată potrivit standardelor în construcții în vigoare, aceasta este folosită atât de către clienți cât și de către angajații petentei în desfășurarea activității comerciale ale acesteia, aspect necontestat în cauză.
A aprecia contrariul, ar însemna ca în astfel de situații agenții economici care au acces la drumul național și care folosesc zona de siguranță a drumului să eludeze dispozițiile art.47 alin.4 din OG 43/1997 republicată, potrivit cărora, pentru ocuparea amprizei și zonei de siguranță a drumurilor publice prin amplasarea supraterană sau subterană a unor construcții, instalații și/sau panouri publicitare, precum și prin executarea de accesuri la drumul național, cu amenajările aferente, parcări, refugii auto, platforme carosabile și de control, acceptate de administratorul drumului, se aplică tarife pentru ocuparea zonei drumului, care se constituie ca venituri la dispoziția administratorului, pentru administrarea, exploatarea, întreținerea, repararea și modernizarea drumurilor publice.
De altfel, potrivit art.52 alin.1 din OG 43/1997 republicată, proiectarea, construcția sau amenajarea căilor de acces la drumurile deschise circulației publice se face potrivit legislației în vigoare de către cei interesați, cu acordul prealabil al administratorului drumului public și cu avizul poliției rutiere, ceea ce creează convingerea Tribunalului că în situația dedusă judecății amenajarea sau utilizarea unei căi de acces la punctul de lucru al societății petente trebuie să aibă la baza avizul administratorului drumului cât și un contract de utilizare zona de drum(UZD) cu plata în mod corespunzător a taxelor aferente.
Față de motivele de apel formulate și de probatoriul administrat în cauză, se apreciază că procesul verbal de contravenție contestat a fost în mod temeinic întocmit, considerente pentru care în baza art.480 alin.2 C.proc.civilă urmează fie admis apelul formulat de apelanta-intimată C.N.A.D.N.R. S.A. - D.R.D.P. C. - Secția Drumuri Naționale Drobeta Turnu Severin împotriva sentinței civile nr. 1071/24.10.2014, pronunțată de Judecătoria Strehaia în dosar nr._, schimbată sentința, în sensul respingerii plângerii formulată de petenta . Bug SRL împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ din 17.03.2014.
Vazând si disp.art.art.482 C.proc.civilă coroborate cu disp.art.424 și următoarele C.proc.civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul formulat de apelanta-intimată C.N.A.D.N.R. S.A. - D.R.D.P. C. - Secția Drumuri Naționale Drobeta Turnu Severin, cu sediul în municipiul Dr. Tr. S., județul M., împotriva sentinței civile nr. 1071/24.10.2014, pronunțată de Judecătoria Strehaia în dosar nr._ în contradictoriu cu intimata-petentă . Bug SRL, cu sediul în comuna Broșteni, ., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
Schimbă sentința nr. 1071/24.10.2014, pronunțată de Judecătoria Strehaia în dosar nr._ .
Respinge plângerea formulată de petenta . Bug SRL împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ din 17.03.2014 încheiat de intimata C.N.A.D.N.R. S.A. - D.R.D.P. C. - Secția Drumuri Naționale Drobeta Turnu Severin.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 17.02.2015 la sediul Tribunalului M..
Președinte, E. T. | Judecător, A. C. | |
Grefier, V. B. |
Red. A.C./Tehnored. V.B./19.03.2015
Ex.4/19.03.2015
Judecător fond C.S.
Cod operator 2626
| ← Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii. Decizia... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 43/2015.... → |
|---|
