Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 2846/2015. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2846/2015 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 10-02-2015 în dosarul nr. 10353/225/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 88/2015
Ședința publică de la 10 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. Z.
Judecător M. L. B.
Grefier N. A. C.
Pe rol judecarea apelului formulat de apelantul P. M. împotriva sentinței nr. 2846/01.10.2014 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații B. V. PORTILE DE F. I, DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C. LA AFP MEHEDINTI, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție .
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință care învederează că la data de 10 .02.2015 prin serviciul registratură au fost depuse concluzii scrise de către intimata Direcția G. Regională a Finanțelor Publice C. – Administrația Județeană a Finanțelor Publice M., după care;
Nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat instanța reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2846/01.19.2014 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în dosarul nr._ a fost respinsă plângerea contravențională formulată de petentul P. M. ca neîntemeiată
Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ./20 nr._ din data de 17.07.2013 nr. 355/17.07.20 petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 1.500 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute și sancționate de art. 652 lit. d) din Regulamentul de aplicare a Codului vamal al României, aprobat prin H.G. nr. 707/2006.
În fapt, s-a reținut că la data de 17.07.2013, orele 22.30, în localitatea Gura Văii, în Punctul de control pentru trecerea frontierei Porțile de F. I, s-a prezentat pe sensul de intrare în țară, petentul P. M., pasager în autoturismul marca Audi cu nr. de înmatriculare_, și la solicitarea organului de control adresată acestuia de a declara produsele accizabile deținute la . a declarat că deține și a prezentat 2 pachete țigarete. Ulterior, în urma controlului vamal, au fost descoperite, în plus față de cele declarate, în bagajele personale, 60 pachete de țigarete marca Marble și P. Mall, bunuri care nu au fost declarate și nici prezentate autorității vamale.
Petentul a refuzat semnarea procesului verbal de contravenție iar la rubrica „alte mențiuni” s-a consemnat faptul că acesta nu formulează obiecțiuni.
Instanța a constatat ca plângerea a fost introdusă în termenul de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Pe fond, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanța a verificat legalitatea și temeinicia procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor și analizând probele administrate, a reținut următoarele:
Instanța sesizată cu soluționarea plângerii contravenționale în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal contestat.
Verificând legalitatea procesului-verbal contestat, instanța a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor art. 16 și art. 17 din OG nr. 2/2001, nefiind incidentă vreo cauză de nulitate a procesului-verbal contestat. .
Sub aspectul temeiniciei, instanța a reținut că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, în concordanță cu art. 34 din O.G. nr. 2/2001.
Analizând criteriile stabilite pe cale jurisprudențială de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza LAUKO vs Slovacia, A. vs România), instanța a constatat că domeniul contravențional, astfel cum este reglementat prin norma cadru O.G.2/2001, poate fi calificat ca intrând în sfera de aplicare a art.6 paragraf 1 din CEDO, în latura sa penală.
Instanța, reținând aplicabilitatea în speță a dispozițiilor art.6 paragraf 1 CEDO, în mod evident va fi ținută și de prevederile paragrafului 2 și 3 ale aceluiași articol, care instituie garanții procedurale specifice în domeniul penal. Printre aceste garanții se numără și cea referitoare la obligativitatea respectării prezumției de nevinovăție, prezumție care privește atât atitudinea organelor judiciare față de săvârșirea faptei, cât și sarcina probei.
Referitor la procesul-verbal contestat, instanța a reținut că, în genere, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, trebuie să i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt. În acest sens este de remarcat că în jurisprudența Curții s-a reținut în mod constant că prezumțiile nu sunt în principiu contrare Convenției. Astfel, în Hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku c. Franței, Curtea a reținut că prezumțiile sunt permise de Convenție, dar nu trebuie să depășească limitele rezonabile ținând seama de gravitatea mizei și prezervând drepturile apărării.
Prin urmare, prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care, prin aplicarea ei, s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal, deși din probele administrate de „acuzare” instanța nu poate fi convinsă de vinovăția „acuzatului”, dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Instanța, analizând probele pe care agentul constatator le folosește în dovedirea situației de fapt reținute prin procesul-verbal de contravenție contestat, le apreciază ca fiind concludente, întrucât sunt edificatoare sub aspectul săvârșirii contravenției de către petentă.
Astfel, potrivit disp. art. 652 lit. d din HG nr. 707/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Codului V., constituie contravenție neîndeplinirea de către persoanele fizice care trec frontiera a obligației de a declara si de a prezenta in vederea controlului vamal bunurile pentru care este prevăzută aceasta obligativitate.
Conform dispozițiilor art. 5 alin.1 din Ordinul nr. 2220 din 22 decembrie 2006 pentru aprobarea Normelor privind scutirea de la plata taxei pe valoarea adăugată și a accizelor pentru importurile definitive ale anumitor bunuri, sunt scutite de TVA și de accize importurile următoarelor tipuri de produse din tutun, în următoarele limite cantitative: a) 40 de țigarete; b) 100 de cigarillos (țigări de foi) de maximum 3 grame fiecare; c) 50 de trabucuri;d) 250 de grame de tutun de fumat.
Având în vedere limitele cantitative maximale prevăzute de dispozițiile mai sus enumerate, și raportat la faptul că tutunul prelucrat face parte din categoria produselor accizabile conform art. 206 ind. 2 lit. b din Legea nr. 571/2003, neîndeplinirea de către persoanele fizice care trec frontiera a obligației de a declara și de a prezenta în vederea controlului vamal bunurile pentru care este prevăzută această obligativitate, constituie contravenție.
Din cuprinsul înscrisurilor depuse la dosarul cauzei de către petent și intimată, respectiv adeverința de reținere a bunurilor nr. 262/17.07.2013, proces verbal de contravenție ./20 nr._ din data de 17.07.2013 nr. 355/17.07.2013, declarația de abandon nr._/17.07.2013, rezultă la data de 17.07.2013, orele 22.30, în localitatea Gura Văii, în Punctul de control pentru trecerea frontierei Porțile de F. I, s-a prezentat pe sensul de intrare în țară, petentul P. M., pasager în autoturismul marca Audi cu nr. de înmatriculare_ și la solicitarea organului de control adresată acestuia de a declara produsele accizabile deținute la . a declarat că deține a declarat și prezentat 2 pachete țigarete, ulterior, în urma controlului vamal, fiind descoperite, în plus față de cele declarate, în bagajele personale, 60 pachete de țigarete marca Marble și P. Mall, bunuri care nu au fost declarate și nici prezentate autorității vamale.
Din materialul probator existent la dosarul cauzei instanța constată că petentul nu a reușit să dovedească, prin probele propuse, existența unei alte stări de fapt contrară celei reținute în procesul-verbal de contravenție.
Petentul a susținut ca în mod abuziv și ilegal a fost sancționat prin procesul verbal pentru contravenția prevăzută de art. 652 lit. d din HG nr. 707/2006 întrucât a declarat că avea asupra sa 21 de pachete de țigări,.
În prezentul dosar se constată că această apărare nu este credibilă în condițiile în care în declarația de abandon nr._/17.07.2013, aflata la fila 54 din dosar, petentul a menționat întreaga cantitate de țigarete în număr de 50 pachete de țigarete marca Marble și 10 pachete de țigarete marca P. Mall, declarația în cauză fiind semnată de către petent, fiind astfel în contradicție cu apărarea invocată de petent în cuprinsul plângerii contravenționale.
Instanța a apreciat că nu este verosimil ca o persoană să facă acte de dispoziție cu privire la bunuri care nu ii aparțin.
Pentru aceleași considerente expuse mai sus, instanța nu a luat în considerare aspectele relatate de martorul S. G.( fila 80), apreciind că informațiile relatate de acesta nu sunt în măsură sa conducă la reținerea unei alte situații de fapt diferita fata de cea reținuta în procesul verbal contestat, in condițiile in care declarația acestuia nu se coroborează cu celelalte mijloace de proba existente în dosar, considerându-le ca fiind subiective. De altfel, chiar martora a recunoscut că și persoana sa a fost sancționată de 2 – 3 ori pentru deținerea unei cantități de țigări mai mari decât cea prevăzută de lege.
Instanța a constatat că bunurile introduse în țară de către petent, respectiv țigarete, intră în categoria produselor accizabile, astfel cum prevede art. 206 indice 2 alin. 1 lit. b din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal cu modif. si completarile ulterioare, precum si ca, potrivit art. 5 alin. 1 din Ordinul nr. 2220/2006 modif. si completat prin Ordinul nr. 2424/20.11.2008, persoanele fizice au dreptul de a introduce in tara, fără a fi supuse la plata drepturilor vamale, țigarete în limita a 40 bucăți.
În speță, instanța a remarcat faptul ca în urma controlului efectuat de agenții intimatei cu ocazia controlului vamal efectuat la . ceea ce îl privește pe petent au fost descoperite un număr de 50 pachete de țigarete marca Marble și 10 pachete de țigarete marca P. Mall ce nu au fost declarate si nici prezentate autorității vamale, cantitate ce depășește limita prevăzută de art. 5 alin. 1 din Ordinul nr. 2220/2006 modif si completat prin Ordinul nr. 2424/20.11.2008, respectiv 40 de țigarete.
Ca atare, instanța a apreciat că, prin probele propuse de petent și administrate în cauză, nu a fost răsturnată tripla prezumție relativă de care se bucură procesul-verbal, întrucât prin acestea nu s-a demonstrat contrariul celor reținute în procesul-verbal.
În ceea ce privește individualizarea sanctiunii aplicate petentului, instanța a aratat că, potrivit dispozițiilor art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Totodată, potrivit art. 5 alin. 5 din OG nr. 2/2001, sancțiunea stabilită de organul constatator trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei comise.
Conform disp. art. 652 din HG nr. 707/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Codului vamal, contravenția prevăzută de art. 652 lit. d din același act normativ se sancționează cu amenda de la 1500 lei la 3000 lei.
Față de criteriile reglementate de art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, instanța a apreciat că sancțiunea aplicată, respectiv amenda in cuantum de 1500 lei, în cuantumul minim prevăzut de textul de lege, este proporțională cu gradul de pericol social al faptei reținute în sarcina petentului, servind finalității de evitare a săvârșirii pe viitor a unor astfel de fapte.
Instanța a apreciat ca pericolul social al faptei reținute in sarcina petentului este deosebit de ridicat ca urmare a consecințelor semnificative pe care aceste activități ilicite sancționate de legiuitor o au asupra bugetului țării prin sustragerea de la accizare, aspect care este de notorietate.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel petentul P. M. criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, solicitând admiterea apelului anularea procesului verbal de contravenție și exonerarea sa de la plata amenzii.
În motivare a arătat că instanța de fond nu a ținut cont de cele relatate de petent, respectiv că a declarat cantitatea de țigarete cele 21 de pachete pe care le-a abandonat pe adeverință de abandon, cantitatea trecută pe procesul verbal de contravenție, care ulterior a fost modificat de agentul vamal, a fost eliberată dovada de reținere a bunurilor, acte pe care nu le-a semnat și apare semnat.
A mai susținut că martora S. G. a declarat că autoturismul nu era al său și nu îl conducea, nu îl avea în custodie, iar bagajele care erau în autoturism nu-i aparțineau, aceasta a spus că nu avea decât 21 de pachete de țigarete pe care le-a abandonat pe adeverința de abandon,iar conform legii în vigoare pentru acest lucru nu era contravenient.
Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și în raport de dispozițiile art. 476 -479 N.C. pr.civ. instanța reține că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
Conform dispozițiilor articolului 477 din NCPC, instanța se va pronunța asupra căii de atac a apelului în limitele efectului devolutiv al căii de atac determinate de ceea ce s-a apelat în cauză.
Prin motivele de apel se invocă faptul că apelanta ar fi declarat că deține numai un număr de 21 de pachete de țigări, autoturismul în care au fost identificate pachetele de țigări nu îi aparținea, iar declarația martorului audiat de prima instanță a fost în mod greșit înlăturată.
Astfel, instanța de apel se va pronunța asupra acestor motive, reținând că apelanta nu a invocat alte motive care să vizeze nelegalitatea procesului verbal de contravenție sau normele de drept material contravențional.
De asemenea, instanța de apel nu a identificat motive de nulitate absolută a hotărârii primei instanțe sub aceste aspecte mai sus învederate, situație în care rămâne a se pronunța asupra motivelor de apel ale cererii aflate la fila 3 a dosarului instanței de apel.
La fila 44 a dosarului primei instanțe este depusă declarația de abandon, semnată de petent, în care se menționează faptul că se abandonează cantitatea de 50 de pachete de țigări Marble și 10 pachete de țigări P. Mall. În același sens este depusă la același dosar adeverința de reținere a bunurilor întocmită de agentul vamal în care este menționată aceeași cantitate.
Astfel, aceste două înscrisuri de mai sus se coroborează, cu atât mai mult cu cât unul dintre ele este asumat prin semnătură de către petent, iar o declarație a unui martor și o susținere a unui petent nu pot constitui prin ele însele o probă contrară unui înscris. Mai mult, se poate observa din declarația martorului de la fila 80 a dosarului de fond că acesta menționează faptul că petentul a declarat că deține un număr de 21 de pachete de țigări, nu că în fapt acesta deține acel număr. De asemenea, și petentul menționează faptul că a declarat că deține un număr de 21 de pachete de țigări, nu că deține acel număr.
În ceea ce privește dreptul real asupra autoturismului în care au fost identificate pachetele de țigări, instanța reține că acesta nu prezintă o relevanță în cauză, deoarece fapta pentru care se aplică sancțiunea este aceea ca o persoană fizică să nu fi declarat și prezentat controlului vamal bunurile care erau supuse acestui control – articolul 652 litera d) din Regulamentul de aplicare a Codului vamal al României aprobat prin Hotărârea de Guvern cu numărul 707/2006.
Prin urmare, prevederea legală nu cuprinde ca element constitutiv al contravenției existența unui eventual drept real asupra vehiculului în care ar fi depistate bunurile nedeclarate. Legea nu sancționează persoana fizică ce deține autovehiculul în care sunt depistate bunurile, ci persoana care nu le declară, indiferent dacă este sau nu titular al vreunui drept asupra vehiculului.
Ori petentul din cauza de față nu a dovedit și nici nu invocat faptul că pachetele de țigări aparțineau posesorului sau proprietarului vehiculului.
Ca atare, cererea de apel apare ca una neîntemeiată, iar fapta contravențională este prevăzută de dispoziția legală de mai sus, coroborată cu dispoziția articolului 5 alineatul 1 din Ordinul ministrului finanțelor publice cu numărul 2220/2006, care stabilește scutirea de TVA și se accize pentru un număr de numai pachete de țigări.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelantul P. M. cu domiciliul în Drobeta Turnu Severin, ., ., . împotriva sentinței nr.. 2846/01.10.2014 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații B. V. PORTILE DE F. I, cu sediul în Fura Văii, Calea Timișoarei, nr.2, județul M. DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C.- ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE MEHEDINTI cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură în Drobeta Turnu Severin, Piața R. N. nr.1, județul M..
Definitivă
Pronunțată în ședința publică de la 10 Februarie 2015, la sediul Tribunalului M..
Președinte, Judecător,
D. Z. M. L. B.
Grefier,
A. C. N.
Red. D.Z.
Tehnored. ACN
5ex./ 5 pagini
18.02.2015
Cod operator
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 150/2015.... | Pretentii. Sentința nr. 215/2015. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
