Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 304/2015. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 304/2015 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 12-05-2015 în dosarul nr. 760/274/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr. 304/2015
Ședința publică de la 12 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. B.
Judecător M. B.
Grefier A. C. N.
Pe rol judecarea apelului formulat de apelantul petent B. D. împotriva sentinței nr. 3 din 13.01.2015 pronunțată de Judecătoria Orșova în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI M., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul petent B. D., lipsă fiind intimatul .
Procedura de citare estre legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care, apelantul - petent se legitimează cu cartea de identitate . nr._ și solicită amânarea cauzei pentru a-și angaja apărător.
Având în vedere dispozițiile art.222 C.pr.civ. instanța respinge cererea de amânare deoarece apelul a fost declarat la data de 23.02.2015, iar primul termen de judecată în apel a fost stabilit pentru data de 12.05.2015, fiind timp suficient pentru angajarea unui apărător.
Instanța din oficiu invocă excepția netimbrării apelului și acordă cuvântul asupra acestei excepții.
Apelantul petent B. D. arată că va plăti taxa de timbru.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului constată următoarele:
Prin sentința nr. 3 din 13.01.2015 pronunțată de Judecătoria Orșova în dosarul nr._ a fost respinsă plângerea formulată de petentul B. D. ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
În fapt, prin procesul-verbal de contravenție . nr._/11.08.2014, întocmit de Postul de Poliție al Comunei Ilovița, petentul a fost sancționat cu o amendă în cuantum de 360 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 100 alin. (3) lit. f) din O.U.G. nr. 195/2002, agentul constatator aplicându-i și sancțiunea contravențională complementară constând în suspendarea exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile.
Așadar, în actul sancționator s-a reținut că, în data de 11.08.2014, orele 12:45, în . 607C, petentul a condus autoturismul marca Dacia 1300, cu nr. de înmatriculare_ și nu a respectat semnalul regulamentar de oprire al polițistului rutier aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu.
Împotriva procesului-verbal menționat, petentul a formulat plângere contravențională la data de 25.08.2014, cu respectarea termenului legal de 15 zile de la data comunicării acestuia [art. 118 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001].
Analizând legalitateaprocesului-verbal de contravenție, în conformitate cu dispozițiile art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța a constatat că acesta întrunește condițiile impuse de dispozițiile art. 16 si art. 17 din O.G. nr. 2/2001.
În acest sens, instanța a amintit Decizia Î.C.C.J. nr. XXII (22) din 19.03.2007, pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii și publicată în M.Of. nr. 833/05.12.2007, prin care s-a statuat că situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator al contravenției sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art. 17 din ordonanță.
Astfel, prin acest text de lege se prevede că „lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal”, specificându-se că numai în asemenea situații „nulitatea se constată și din oficiu”.
Relativ la susținerea petentului în sensul că actul sancționator trebuie anulat pe motiv că nu cuprinde obiecțiunile făcute de către acesta, instanța reține că, în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească procesul-verbal decât cele reglementate de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, nulitatea acestuia nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act.
În acest sens, instanța a învederat că petentul nu a probat vreo vătămare [or, cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească (art. 249 C.proc.civ)], iar obiecțiunile puteau și au și fost arătate pe calea plângerii.
Având în vedere că procesul-verbal cuprinde data și locul unde este încheiat, numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, precum și descrierea faptei contravenționale, fiind indicate data, ora și locul în care a fost săvârșită și semnătura agentului constatator, iar petentul nu a invocat nerespectarea altor cerințe legale, instanța conchide că nu se poate reține nicio cauză de nulitate a acestuia.
Relativ la temeinicie, instanța a subliniat că procesul-verbal de constatare si sancționare a contravenției este un înscris oficial, care se bucură de prezumția relativă de legalitate si temeinicie, nefiind necesară nicio altă formalitate, aprobare sau confirmare, dacă este întocmit de către un agent public aflat în exercițiul funcțiunii, în calitate de reprezentant al statului, făcând dovada situației de fapt menționate în cuprinsul său până la proba contrară, contestatorul având posibilitatea să răstoarne această prezumție prin administrarea de probe.
În această ordine de idei, trebuie arătat că a conferi forță probantă unui înscris nu echivalează cu negarea prezumției de nevinovăție, ci poate fi considerat o modalitate de stabilire legală a vinovăției în sensul art. 6 alin. (2) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Interpretarea contrară ar fi de natură să perturbe în mod grav funcționarea autorităților statului, făcând extrem de dificilă sancționarea unor fapte antisociale, minore din punct de vedere al gravității, dar extrem de numeroase.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, Hotărârea din 7 octombrie 1988, par. 28; cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, Hotărârea din 23 iulie 2002, par. 113).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil, în cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare a evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. României, Hotărârea din 4 octombrie 2007; cauza N. c. României, Decizia de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008).
Ținând cont de aceste principii, instanța a reținut că, în speță, procesul-verbal de contravenție a fost întocmit ca urmare a constatării directe a contravenției de către agentul constatator L. I..
În ceea ce privește fapta imputată petentului, instanța a conchis că aceasta întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 100 alin. (3) lit. f) din O.U.G. nr. 195/2002, iar petentul nu a probat existența unei stări de fapt contrare, nereușind să răstoarne prezumția de temeinicie a procesului-verbal sub acest aspect.
În privința individualizăriisancțiunii aplicate, instanța a reținut că sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptelor comise, pentru această operațiune recurgându-se la criteriile prevăzute de art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001, și anume împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
În cauză, instanța a arătat că agentul constatator a procedat la o corectă individualizare a sancțiunii.
Astfel, pe de o parte, pentru fapta de a nu opri la semnalul regulamentar al agentului de poliție, potrivit art. 100 alin. (3) raportat la art. 98 alin. (4) lit. b) din O.U.G. nr. 195/2002, cuantumul minim al amenzii este de 360 lei, iar petentul a fost amendat cu această sumă.
Pe de altă parte, instanța a apreciat că nu se impune înlocuirea amenzii cu avertismentul, față de gravitatea faptei săvârșite de către petent.
În continuare, instanța a opinat că sancțiunea complementară a fost corect individualizată, art. 100 alin. (3) din O.U.G. nr. 195/2002 statuând că săvârșirea faptei prevăzute la lit. f) determină suspendarea exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile.
Pentru toate aceste considerente, instanța a respins ca neîntemeiată plângerea formulată, inclusiv cu privire la capătul de cerere având ca obiect restituirea permisului de conducere, atrăgând atenția asupra dispozițiilor art. 113 alin. (1) lit. e) și alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, potrivit cărora permisul de conducere se restituie titularului de către poliția rutieră în baza hotărârii judecătorești rămase definitive prin care s-a dispus achitarea inculpatului ori procesul-verbal de constatare a contravenției a fost anulat.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel petentul B. D. criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate solicitând admiterea apelului și a plângerii contravenționale și să se dispună anularea procesului verbal de contravenție și exonerarea sa de la plata amenzii.
În motivare a arătat că instanța de fond a fost lipsită de rol activ încălcându-i dreptul la apărare și la un proces echitabil a încălcat art. 6 din CEDO prin neadministrarea probelor solicitate. Astfel la primul termen de judecată în data de 09.12.2014 a solicitat un nou termen de judecată pentru a-și angaja apărător. La cel de al - doilea termen de judecată din 13.01.2015 a angajat apărător și a făcut precizare la plângerea contravențională, apărătorul său fiind la acea dată la Curtea de Apel C. într-o altă cauză civilă, iar instanța de fond în loc să comunice precizarea sa la plângerea contravențională, pârâtului a respins cererea de amânare și a luat cauza în pronunțare. Instanța de fond nu a intrat în cercetarea fondului cauzei și nu a administrat probe. Era obligatorie, audierea martorilor propuși în precizarea la plângerea contravențională, martori care se aflau în autoturism. A mai precizat că nu a observat că agentul de poliție nu este agent la poliția rutieră, ci la postul de Poliție Ilovița.
A mai arătat că a formulat precizare la plângerea contravențională, împotriva procesului verbal de contravenție . P nr._ din data de 11.08.2014 întocmit de un lucrător din cadrul Poliției al Comunei Ilovița . Prin acest proces verbal de contravenție a fost amendat cu suma de 360 lei și suspendarea permisului de conducere 30 de zile pentru că ar fi condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_ pe DJ 607 și nu ar fi oprit la semnalul organului de poliție. Acest proces verbal de contravenție este încheiat ilegal și chiar nul de drept pentru ca acesta nu cuprinde obiecțiunile făcute de petent, potrivit art. 16 alin.7 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor a arătat că „ nu sunt de acord cu cele consemnate în procesul verbal de contravenție pentru că nu sunt adevărate și nu va semna nici o obiecție și nici procesul verbal de contravenție”, dar agentul constatator nu a menționat toate obiecțiunile făcute motiv pentru care nu a semnat aceste obiecțiuni. Obiecțiunile sunt înscrise de agentul constatator cum a vrut și nu de petent cum era normal și legal. Încadrarea juridică a pretinsei contravenții în acest proces verbal de contravenție este nelegală. .
În drept și-a întemeiat apelul pe dispozițiile art.466 -502 C . proc.civ.
La data de 12.03.2015, prin serviciul registratură intimatul I.P.J. M. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat întrucât petentul nu a făcut dovada nevinovăției sale motiv pentru care, în mod corect și legal instanța a respins plângerea contravențională. Din probele administrate rezultă fără putință de tăgadă, că acesta a săvârșit contravenția reținută prin procesul verbal . nr._/11.08.2014.
A mai arătat că nu sunt motive temeinice care să justifice anularea sau modificarea sentinței criticate .
În conformitate cu prevederile art. 411 din Cod procedură civilă a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
La data de 30 martie 2015 apelantul a fost citat cu mențiunea să achite taxa de timbru de 20 lei pentru cererea de apel.
Examinând apelul în raport de excepția netimbrării, conform disp.art.248 C.pr.civ., se constată următoarele:
Apelantul – petent nu a achitat taxa judiciară de timbru, la depunerea cererii de apel și nici ulterior, cu toate că a fost citat cu mențiunea să achite taxă judiciară de timbru de 20 lei. Art. 32 din OUG nr.80/2013 prevede că taxele judiciare de timbru se datorează atât pentru judecata în primă instanță, cât și pentru exercitarea căilor de atac, în condițiile prevăzute de lege.
Conform art.19 din același act normativ în materie contravențională, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, precum și calea de atac împotriva hotărârii pronunțate se taxează cu 20 lei. Art. 33 din OUG nr.80/2013 prevede că taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege, iar dacă cererea este netimbrată sau insuficient timbrată, se pune în vedere obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru și termenul în care trebuie făcută această dovadă.
Potrivit art.470 alin.2 și 3 C.pr.civ. la cererea de apel se va atașa dovada achitării taxelor de timbru, sub sancțiunea nulității, iar lipsa dovezii achitării taxei judiciare de timbru poate fi complinită până la primul termen de judecată la care partea a fost legal citată în apel.
Neîndeplinirea obligației de plată până la primul termen de judecată la care partea a fost legal citată în apel se sancționează cu anularea apelului, așa cum prevăd dispozițiile art. 480 alin.1 C.pr.civ. coroborat cu art.470 alin.3 C.pr.civ.
Având în vedere că apelantul– petent, deși a fost citat cu mențiunea să achite taxă judiciară de timbru de 20 lei, nu a achitat taxele aferente la depunerea cererii de apel și nici ulterior până la primul termen de judecată în apel, va fi admisă excepția netimbrării apelului, iar apelul va fi anulat ca netimbrat urmare aplicării dispozițiilor legale anterior menționate, ceea ce face de prisos analizarea susținerilor apelantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează apelul formulat de apelantul petent B. D., domiciliat în Orșova, ., județul M. împotriva sentinței nr. 3 din 13.01.2015 pronunțată de Judecătoria Orșova în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI M., cu sediul în Drobeta Turnu Severin, județul M..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 12 Mai 2015, la sediul Tribunalului M..
Președinte, A. B. | Judecător, M. B. | |
Grefier, A. C. N. |
Red. MB/Tehnored. ACN
Ex.4/28.05.2015
Jud. fond R. B.
Cod operator 2626
| ← Pretentii. Sentința nr. 355/2015. Tribunalul MEHEDINŢI | Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... → |
|---|
