Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 185/2015. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 185/2015 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 17-03-2015 în dosarul nr. 10573/225/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 185/2015
Ședința publică de la 17 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. B.
Judecător A. B.
Grefier A. C. N.
Pe rol judecarea apelului formulat de apelantul petent I. C. împotriva sentinței nr. 3799/02.12.2014 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în dosarul nr._ în contradictoriu cu pe intimatul C.N.A.D.N.R-SA C., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul petent I. C., lipsă fiind intimatul
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că deși, apelantul-petent avea cunoștință că are obligația de a achita taxa de timbru în cuantum de 20 lei, dovada urmând a o depune la dosar, nu s-a conformat acestei dispoziții, după care;
Instanța, din oficiu invocă excepția netimbrării apelului.
Apelantul petent având cuvântul asupra acestei excepții arătă că nu a avut cunoștință despre faptul că trebuie să timbreze cererea de apel și lasă la aprecierea instanței soluționarea acestei excepții.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului de față constată următoarele:
Prin sentința nr. 3799/02.12.2015 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în dosarul nr._ a fost respinsă plângerea contravențională formulată de petentul I. C..
Pentru a pronunța aceasta sentință instanța de fond a reținut următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._ din 25.07.2014, petentul I. C. a fost sancționată contravențional cu suma de 250 de lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. (2) din O.G. 15/2002, cu modificările ulterioare și completările ulterioare.
În fapt, la data de 30.01.2014, pe DN56 Km 2+800m, pe raza localității B., județul M., vehiculul cu nr. de înmatriculare_, aparținând potrivit bazei de date a Ministerului Administrației și Internelor - Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Autovehiculelor, petentului I. C., a fost surprins că a circulat pe drumurile naționale fără a deține rovinietă valabilă. Totodată, întocmirea procesului verbal de constatare a contravenției s-a făcut în baza probei cu planșa fotografică, obținută prin sistemul SIEGMCR .
Având în vedere dovada comunicării procesului verbal, instanța a constatat faptul că plângerea contravențională a fost formulată în termenul de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001.
În drept, sub aspectul legalității procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, în conformitate cu dispozițiile art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 și ale art. (9) din O.G. 15/2002, instanța a reținut că acesta a fost întocmit cu respectarea prevederilor legale incidente, nefiind identificate cazuri de nulitate ce ar putea fi invocate din oficiu.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, analizând motivul de nulitate invocat de petentă, constând în aceea că la data constatării contravenției autovehiculul fusese înstrăinat către o altă persoană, instanța nu l-a reținut ca fiind întemeiat, pentru următoarele considerente.
Potrivit art.8 din O.G. nr.15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, în vigoare la data întocmirii procesului verbal, fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă constituie contravenție continuă și se sancționează cu amendă.
De asemenea, art. 7 din O.G. 15/2002 stipulează că responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și cea a deținerii rovinietei valabile revine în exclusivitate utilizatorilor români, iar potrivit art. 1 alin. 1 lit. b) din același act normativ, utilizator este persoana fizică sau juridică înscrisă în certificatul de înmatriculare, care are în proprietate sau care, după caz, poate folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România.
Din interpretarea acestor texte legale rezultă obligația utilizatorului de a achita rovinieta, iar în caz de neîndeplinire, acesta va fi sancționat contravențional. Totodată, instanța reține că, subiectul activ al contravenției este reprezentat, în primul rând, de proprietarul autovehiculului, care trebuie înscris în certificatul de înmatriculare sau de alte persoane ce pot folosi în baza unui drept legal autovehiculul, neavând relevanță, în sensul indicat, în posesia cui este autovehiculul.
În acest sens, instanța constată că, la data de 30.01.2014 când a fost săvârșită contravenția, nu se poate reține că petentul nu mai era proprietarul autovehiculului surprins circulând fără a deține rovinietă valabilă, întrucât data de 21.08.2012 înscrisă în contractul de vânzare cumpărare pentru autovehiculul cu numărul de înmatriculare_ încheiat între petent și P. D. C. nu poate fi opusă intimatei C.N.A.D.N.R SA, care nu este parte în contract, ci un terț față de acesta.
Astfel, referitor la opozabilitatea contractului de vânzare cumpărare încheiat de petent cu privire la înstrăinarea autovehiculului cu nr. de înmatriculare_, instanța reține că, potrivit dispozițiilor art. 278 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă., data înscrisurilor sub semnătură privată este opozabilă altor persoane decât părților contractante numai din ziua în care a devenit certă prin înfățișarea la o autoritate sau instituție publică, făcându-se despre această mențiune pe înscrisuri.
Așa fiind, data certă în sensul art. 278 Cod procedură civilă, a vânzării autovehiculul ce poate fi opusă terților, deci inclusiv intimatei, este reprezentată de data de 30.01.2014, atâta timp cât potrivit art. 116 din Normele Metodologice de aplicare a Legii 571/2003 privind Codul fiscal, raportat la art. 264 din acest act normativ, la solicitarea făcută către Direcția de Taxe și Impozite de către vânzătorul vehiculului, privind încetarea obligației acestuia de plată a impozitelor și taxelor aferente dreptului de proprietate, este necesară anexarea contractului de vânzare ce face dovada transferării acestui drept.
De asemenea, instanța a reținut și că pe certificatul de radiere inclus în contractul de vânzare cumpărare depus nu apare semnătura și ștampila Serviciului public comunitar – Regim permise de conducere și înmatriculare a vehiculelor, ci numai semnătura petentului, în calitate de vânzătoare.
În consecință, la data săvârșirii contravenției petentul avea obligația achitării rovinietei, după cum rezultă din înscrisurile depuse la dosarul cauzei și menționare anterior, fiind considerată proprietar/utilizator în sensul prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 15/2002, o altă concluzie neputând fi primită față de dispozițiile art. 278 alin.1 pct. 2 Cod procedură civilă.
În privința sancțiunii, agentul constatator i-a aplicat petentului o amendă în cuantum de 250 lei, minimul prevăzut de anexa din O.G. nr. 15/2002.
Potrivit art. 5 alin. 5 O.G. nr.2/2001, sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.
Totodată, conform art. 7 alin. 2 și alin. 3 din O.G. nr.2/2001 avertismentul se aplica în cazul în care fapta este de gravitate redusa, chiar și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune.
În aprecierea proporționalității sancțiunii, instanța a avut în vedere scopul legiuitorului, prin stabilirea achitării rovinietei, respectiv acela de a asigura fonduri pentru acoperirea uzurii produse prin circulația autoturismelor pe drumurile naționale din România. Astfel, întrucât după cum s-a arătat anterior petentului îi revenea obligația achitării rovinietei, acesta a participat faptic la producerea prejudiciului în sensul arătat de legiuitor prin norma de stabilire a contravenției.
Față de aceste împrejurări, instanța a apreciat că nu se impune înlocuirea sancțiunii aplicate cu sancțiunea avertismentului, sancțiunea amenzii în cuantumul minim de 250 lei răspunzând cerințelor de proporționalitate prevăzute de art. 5 alin.5 și art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001. Această sancțiune este mai potrivită realizării scopului general al aplicării unei sancțiuni contravenționale, acela de a atrage atenția contravenientului asupra faptei săvârșite și de a îl determina să efectueze demersurile necesare în instanță pentru a obține o hotărâre care să constate vânzarea-cumpărarea autoturismului, în baza căreia să solicite ulterior radierea acestuia.
Față de cele menționate, instanța a respins plângerea contravențională formulată de petent împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din 25.07.2014, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel petentul I. C. criticând - o pentru netemeinicie, solicitând admiterea apelului.
În motivare a arătat că consideră un abuz al Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România sancționarea în mod repetat a unui for proprietar de autoturism pentru lipsa Rovinietei cu toate că i-a fost adus la cunoștință transferul de proprietate al autoturismului printr-un proces civil în fața aceleiași instanțe și a instanței ierarhic superioare, anterior, iar la data înstrăinării autoturismului de către petent buna credință a acestuia rezultă din faptul că avea achitată contravaloarea rovinietei pe o perioadă de o săptămână tocmai pentru a se putea face transferul de proprietate la domiciliul compărătorului situat în alt județ.
A mai arătat că solicită verificare în baza de date a Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România a acestei stări de fapt, în cazul în care cele învederate nu se confirmă să – i fie respins apelul formulat, iar în cazul confirmării acestora să fie anulat procesul verbal sau să fie înlocuită pedeapsa amenzii cu cea a avertismentului.
Intimatul C.N.A.D.N.R-SA C., prin serviciul registratură a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului formulat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind temeinică și legală.
În motivare a arătat că instanța de fond a respins plângerea contravențională și pe cale de consecință a dispus menținerea dispozițiilor procesului verbal de constatare a contravenție . 14 nr._ .
Instanța de fond în mod corect a reținut faptul că procesul verbal a fost întocmit respectând condițiile de formă impuse de art. 16 din O.G. 2/2001 și că nu există vreo cauză de nulitate absolută prevăzută de art. 17 din O.G. 2/2001.
In speța dată, susținerile apelantului sunt nefondate.
În conformitate cu dispozițiile art. 8 alin. 1 din O.G. 15/2002 fapta de a circula fără rovinietă valabilă constituie contravenție și se sancționează cu amendă.
In baza de date a Ministerului Administrației și Internelor - Direcția Regim Permise de Conducere și înmatriculare a Vehiculelor, apelantul apare menționat ca fiind proprietar, situație în răspunderea contravenționala îi revine conform O.G. 2/2001 și O.G. 15/2002.
Procesul verbal de constatare a contravenției a fost emis prin Sistemul informatic de emitere, gestiune, monitorizare și control a rovinietei SIEGMCR, iar proprietarul / utilizatorul a fost identificat prin interogarea de date a Ministerului Administrației și Internelor, Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, în baza protocolului dintre aceasta instituție și C.N.A.D.N.R. S.A.
Autovehiculul apelantului fiind identificat în trafic s-a verificat baza de date cu roviniete valabile și s-a constatat în mod corect că pentru autoturismul acesteia nu există înregistrată rovinietă.
A mai susținut că instanța a reținut că acesta nu a făcut dovada achitării rovinietei pentru data și vehiculul respectiv, astfel că în mod corect s-a reținut în sarcina sa fapta de a fi circulat fără rovinietă valabilă. Din prevederile art. 7 și art. 1 al. 1 lit. b) din O.G. 15/2002 rezultă că obligația de plată a rovinietei îi proprietarului sau utilizatorului vehiculului care este menționat în certificatul de înmatriculare și că utilizator este persoana fizică sau juridică înscrisă în certificatul de înmatriculare, care are in proprietate sau lupă caz, poate folosi vehiculul în baza unui drept legal.
A mai arătat că, apelantul, după încheierea contractului de vânzare cumpărare, nu a solicitat radierea din evidentele Serviciului Public Comunitar - Direcția Permise si Înmatriculări Auto, asa cum este stabilit prin Ordinul 1501/2006 actualizat, art 24 - punctul 2), alin. d și art.11 alin. 10 din OUG 195/2002, astfel ca, acesta figurează in continuare ca si proprietar, in accepțiunea legii fiind o confuzie faptul ca radierea rolului fiscal este operațiunea implicita a radierii din evidentele serviciului mai sus menționat.
Astfel, factura fiscala sau orice alt document legal isi produce efectele asupra transmiterii dreptului de proprietate al autovehiculului dar, fără radiere, acest lucru nu implica si modificarea datelor in baza de date a Ministerului Afacerilor Interne - Direcția Regim Permise Conducere si înmatriculări Vehicule, astfel ca, petentul I. C., figurează in continuare, in baza de date accesata, ca si proprietar.
In josul paginii tipizatului pentru contractul de vânzare - cumpărare a unui vehicul folosit este Certificatul de Radiere, unde este specificat Inspectoratul de Politie - serviciul circulație, document obligatoriu a fi completat si vizat, nicidecum facultativ. Pe spatele contractelor tipizate se afla detaliata PROCEDURA DE Z. CUMPĂRARE, RADIERE SI ÎNMATRICULARE A UNUI VEHICUL, unde exista clar menționata PROCEDURA DE RADIERE " (...) vânzătorul si cumpărătorul se prezintă la serviciul circulație de este înmatriculat vehiculul cu următoarele documente: cele trei exemplare ale contractului de vânzare cumpărare ( si ale certificatului de radiere), cartea de identitate in care vânzătorul este înscris de către serviciul circulație, certificatul de înmatriculare cu mențiunea vânzătorului privitoare la înstrăinare, fisa de matriculare completata (...). Vânzătorul primește exemplarul 3 al contractului de vânzare cumpărare si certificatului de radiere, iar cumpărătorul celelalte doua exemplare ale contractului, cartea de identitate având menționata radierea din circulație, precum si fisa de înmatriculare pe care a prezentat-o."
Faptul ca apelantul nu a folosit aceste tipizate, create special pentru a ajuta părțile implicate in așa o tranzacție sa-si îndeplinească obligațiile legale, având in vedere si obiectul de activitate, demonstrează doar faptul ca acesta cunoștea procedurile de radiere iar prin neîndeplinirea acestora si-a asumat si orice posibila im are legala.
Motivul invocat de către apelant, cu privire la vânzarea autovehiculului nu este in măsura sa înlăture concluzia temeiniciei faptei reținute in sarcina sa, in condițiile in care obligația radierii din circulație ii revenea, legiuitorul prevăzând expres faptul ca " proprietarii de vehicule înmatriculate sau înregistrate sunt obligați sa solicite radierea din circulație in termen de 30 de zile de la data trecerii vehiculului înregistrat in proprietatea altei persoane " ( art. 24, alin. (2). lit. d - Ordinul 1501/2006-actualizat).Adoptarea de către legiuitor a prevederilor art. 9 alin.3 din OG 15/2002 actualizată s-a realizat tocmai în considerarea faptului că în baza de date a Serviciilor Publice Comunitare Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor se regăsesc, toate informațiile cu privire la proprietarii și utilizatorii autovehiculelor, tocmai pentru că în sarcina proprietarilor de autovehicule sunt instituite aceste obligații de radiere în caz de înstrăinare.
Astfel, la art. 9 alin.3 din OG 15/2002 actualizată este prevăzut că în cazurile în care constatarea contravențiilor se face ajutorul unor mijloace tehnice omologate amplasate pe rețeaua de drumuri naționale din România, procesul verbal de constatare a contravenției se poate încheia și în lipsa contravenientului, după identificarea acestuia pe baza datelor furnizate de către MAI DRPCIV sau a conducătorului auto, în cazul utilizatorilor străini.
Invocarea prevederilor legale care privesc obligațiile noului proprietar nu înlătură răspunderea contravențională a acestuia, din moment ce înmatricularea pe numele cumpărătorului nu se poate realiza fără ca mai întâi să se procedeze la radierea autovehiculului, de pe numele vânzătorului.
În acest context nu i se poate reține vina intimatei, Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică – C., pentru îndeplinirea sarcinilor de constatare și sancționare a contravențiilor, întocmirea procesului verbal de constatare a contravențiilor fiind întocmit pe numele apelantului din vina exclusivă a acestuia, obligația de radiere fiind o obligație adiacentă celei de reînmatriculare, cade în sarcina noului proprietar.
A menționat că în cauză subiectul activ este persoana înscrisă în certificatul de înmatriculare, mai exact I. C.. Prin transcrierea dreptului de proprietate, precedată de radiere, se asigură publicitatea actelor doveditoare ale transferului de proprietate, lipsa acestora determinând sancțiune inopozabilității prevăzută la art. 22 alin.1 - Cod Civili ( „ dacă formalitatea de publicitate nu a fost realizată, iar aceasta nu era prevăzută de lege cu caracter constituite, drepturile, actele, faptele sau alte raporturi juridice supuse publicității, sunt inopozabile terților, afară de cazul în care se dovedește că aceștia le-au cunoscut pe altă cale.
În drept, și-a întemeiat întâmpinarea pe dispozițiile art. 466 și art. 471 N.C.P.C., OG 15/2002, OG 2/2001, iar în temeiul art. 411N.C.P.C a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Examinând apelul în raport de excepția netimbrării, conform disp.art.245 Cod de procedură civilă, instanța constată următoarele:
Potrivit art. 32 din OUG nr.80/2013 taxele judiciare de timbru se datorează atât pentru judecata în primă instanță, cât și pentru exercitarea căilor de atac, în condițiile prevăzute de lege.
Conform art.19 din același act normativ în materie contravențională, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, precum și calea de atac împotriva hotărârii pronunțate se taxează cu 20 lei.
Art. 33 din OUG nr.80/2013 statuează că taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege, iar dacă cererea este netimbrată sau insuficient timbrată, se pune în vedere obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru și termenul în care trebuie făcută această dovadă. Potrivit art.470 alin.2 și 3 C.pr.civ. la cererea de apel se va atașa dovada achitării taxelor de timbru, sub sancțiunea nulității, iar lipsa dovezii achitării taxei judiciare de timbru poate fi complinită până la primul termen de judecată la care partea a fost legal citată în apel.
Astfel, neîndeplinirea obligației de plată până la primul termen de judecată la care partea a fost legal citată în apel se sancționează cu anularea apelului, așa cum prevăd dispozițiile art. 480 alin.1 C.pr.civ. coroborat cu art.470 alin.3 C.pr.civ.
Având în vedere că apelantul– petent, deși a fost citat cu mențiunea să achite taxa judiciară de timbru de 20 lei, nu a achitat această taxă până la primul termen de judecată în apel, va fi admisă excepția netimbrării apelului, iar apelul va fi anulat ca netimbrat urmare aplicării dispozițiilor legale anterior menționate, ceea ce face de prisos analizarea celorlalte susțineri ale apelantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează apelul formulat de apelantul petent I. C. CNP_ cu domiciliu în Drobeta Turnu Severin, ., ., ., județul M. împotriva sentinței nr. 3799/02.12.2014 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în dosarul nr._ în contradictoriu cu pe intimatul C.N.A.D.N.R-SA C. cu sediul în București, .. 401A, sector 6 ca netimbrat
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 17 Martie 2015, la sediul Tribunalului M.
Președinte, M. B. | Judecător, A. B. | |
Grefier, A. C. N. |
Red. MB
Tehnored. ACN
Ex.4/25.03.2015
Judecător fond A. G.
Cod operator 2626
| ← Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... | Pretentii. Sentința nr. 304/2015. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
