Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 2803/2015. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2803/2015 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 24-02-2015 în dosarul nr. 16360/225/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 116/2015
Ședința publică de la 24 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. D. B.
Judecător N. S. D.
Grefier M. M.
Pe rol judecarea apelului formulat de către apelantul C. - D., împotriva sentinței nr.2803/29.09.2014 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul ., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat Avocat P. E. pentru intimat, lipsă fiind apelantul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul asupra apelului.
Avocat P. E. pentru apelant a solicitat respingerea apelului, susținând că procesul verbal contestat este nul având în vedere că nu conține semnătura olografă a a agentului constatator.
TRIBUNALUL
Prin sentința nr. 2803/29.09.2014 Judecătoria Drobeta Turnu Severin a admis în parte plângerea contravențională formulată de petenta ., a dispus înlocuirea amenzii contravenționale aplicată petentului prin procesul verbal . nr._/21.11.2013 în cuantum de 1250 lei cu sancțiunea avertisment și a menținut celelalte dispoziții ale procesului verbal de contravenție.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
Instanța apreciază că măsura impusă de autorități petentului, respectiv aplicarea unei amenzi contravenționale în cuantum de 1250 lei se poate include în sfera „acuzației în materie penală” (I. P. c. României), devenind astfel incidente garanțiile prevăzute de art. 6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale (Convenția, de aici înainte) cu privire la prezumția de nevinovăție în favoarea petentului.
Instanța a constatat că petentul nu a făcut dovada contrară a celei reținute prin procesul verbal.
Întrucât în cauză s-a păstrat proporționalitatea între prezumția de nevinovăție și prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal, soluția valorificării procesului verbal este compatibilă cu jurisprudența Curții care în decizia de inadmisibilitate pronunțată în 13 martie 2012 în cauza H. contra României care a reținut că în materie de circulație rutieră art. 6 par. 2 nu se opune instituirii unor prezumții relative de conformitate cu adevărul a procesului verbal de sancționare a contravențiilor, prezumție în lipsa căreia ar fi practic imposibil de reprimat contravențiile la regimul circulației (par. 12).
Instanța constată că agentul constatator a încadrat corect juridic fapta săvârșită de petent și a indicând textul sancționator corespunzător.
În această situație, văzând că în prezenta cauză săvârșirea faptei a fost constatată personal de către agentul constatator și că petentul nu a făcut dovada contrară celor reținute în actul de sancționare, instanța constată că procesul-verbal este temeinic, prezumția de legalitate și veridicitate nefiind răsturnată.
Pe de altă parte, gradul de pericol social al unei fapte contravenționale poate varia, existând obligația legală, conform art. 5 alin. 5 și art. 21 alin. 3 din O.G. 21/2001, de aplicare a unei sancțiuni proporționale cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.
Analizând acest capăt de cerere prin prisma criteriilor de apreciere cuprinse în art. 21 alin. 3 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 instanța constată următoarele:
În ceea ce privește „împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia”, instanța constată că nu a fost tulburat traficul rutier, iar petenta a recunoscut și regretat fapta.
Instanța constată că atingerea adusă valorilor sociale protejate prin OG nr. 15/2002 este minimă astfel încât sancțiunea amenzii contravenționale nu este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel, apelantul C. - D., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, solicitând admiterea apelului.
În motivare, a arătat că din prevederile OG 15/2002 rezultă că, responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și a deținerii rovinietei valabile, precum și a achitării tarifului de trecere sau a tarifului de concesiune revine în exclusivitate utilizatorilor români, iar în cazul utilizatorilor străini, aceasta revine în exclusivitate conducătorului auto al vehiculului, iar potrivit art.9 alin.3 din același act normativ, procesul-verbal de constatare a contravenției se poate încheia și în lipsa contravenientului, după identificarea acestuia pe baza datelor furnizate de Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor.
Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței apelate ca fiind temeinică și legală.
În motivare, a arătat că angajata OMV a eliberat rovinieta aferentă unei alte categorii de vehicule, respectiv categoria B, iar în ceea ce privește sancțiunea aplicată, în mod corect a reținut instanța de fond că nu este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite fără intenție și recunoscute.
Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și în raport de dispozițiile art.476-479 N.C.pr.civ. instanța reține că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin procesul verbal . nr._/21.11.2013 intimatei i s-a aplicat o amendă în cuantum de 1250 lei reținând încălcarea art 8 alineat 1 din OG nr.15/2002.
Apărările converg în sprijinul concluziei că intimata petentă a deținut rovinietă însă nu corespunzătoare categoriei, conform înscrisului de la fila 5.
In ceea ce priveste individualizarea sanctiunii aplicate petentei apelante, potrivit dispozițiilor art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Instanța de fond a făcut aplicarea în speță a principiului proporționalității prevăzut de art. 21 alin 3 din OG nr.2/2001, raportându-se în aprecierea legalității sancțiunii contravenționale aplicate, la gradul de pericol social al faptei săvârșite.
Cu ocazia legiferării, legiuitorul a avut în vedere pericolul social abstract al faptelor prevăzute ca și contravenție, ori la alegerea și individualizarea sancțiunii trebuie să se țină cont de pericolul social apreciat în concret, alături de celelalte criterii stabilite de art. 21 alin 3 din OG nr.2/2001.
Potrivit art. 5 alin. 5 din OG nr. 2/2001, sancțiunea stabilită de organul constatator trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei comise.
Pe de altă parte,potrivit art.7 alin 3 din OG nr.2/2001, legiuitorul a prevăzut posibilitatea aplicării avertismentului în situația în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu privește această sancțiune, tocmai pentru a permite sancționarea în acest mod a faptelor de o gravitate mai redusă și cu luarea în considerare și a altor criterii de individualizare decât limitele sancțiunii pecuniare prevăzute de norma specială.
Față de motivele expuse anterior se reține că fapta contravențională săvârșită este de un pericol social redus în condițiile în care contravenientul deținea rovinietă, pentru categoria B în loc de C.
Pentru aceste motive se va respinge apelul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de către apelantul C. - D., împotriva sentinței nr.2803/29.09.2014 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul ., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 24 Februarie 2015 la sediul Tribunalului M..
Președinte, C. D. B. | Judecător, N. S. D. | |
Grefier, M. M. |
Red. D.N.S/Tehn. M.M
2 ex – 17.03.2015
Cod operator 2626/2006
| ← Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... | Pretentii. Decizia nr. 219/2015. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
