Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 152/2015. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 152/2015 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 03-03-2015 în dosarul nr. 7690/225/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 152/2015
Ședința publică de la 03 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. B.
Judecător M. B.
Grefier A. C. N.
Pe rol judecarea apelului formulat de apelantul intimat I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER- ISCTR împotriva sentinței nr. 3318/04.11.2014 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata petentă . SRL, având ca obiect ca anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat, s-a constatat cauza în stare de judecată și s-a reținut spre soluționare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului de față constată următoarele:
Prin sentința nr. 3318/04.11.2014 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în dosarul nr._ a fost admisă în parte plângerea contravențională formulată de petenta . SRL, în sensul că a modificat în parte procesul verbal contravențional . nr._ din 23.05.2014 înlocuind sancțiunea amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului.
Pentru a pronunța această sentința, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._/23.05.2014 încheiat de I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER – ISCTR, petenta . SRL a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 4000 lei, pentru săvârșirea contravenției prev. de art.4 pct.61 din HG nr. 69/2012 și sancționată de art.7 alin.l. din același act normativ.
S-a reținut că în data de 23.05.2014 ora 3:02, pe DN6, km 333, în localitatea ȘIMIAN, județul M., ansamblul de vehicule format din autovehiculul cu numărul de înmatriculare_ si semiremorca cu numărul de înmatriculare_, utilizat de către B. I. TRANS SRL în baza copiei conforme nr._ a licenței de transport și condus de conducătorii auto ROATA C. A. și P. N. M. efectua un transport rutier de mărfuri, fără ca semiremorca să aibă plăcuțe montate pe caroseria acesteia, din care să rezulte masele și dimensiunile maxime admise conform legislației în vigoare.
Potrivit art.4 pct.61 din HG nr.69/2012 constituie contravenție și se sancționează conform prevederilor art.7 alin.l și 2, lit.a din HG nr.69/2012 cu amendă aplicabilă operatorului de transport rutier „nerespectarea de către întreprinderea de transport rutier în cont propriu/operatorul de transport rutier a obligației de a asigura echiparea autovehiculelor cu plăcuțe din care să rezulte masele și dimensiunile maxime admise/autorizate ale acestora; ".
Petenta nu a semnat procesul verbal de contravenție, fiind întocmit în lipsa acesteia.
Conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța investită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Verificând potrivit art. 34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001 legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu, acesta fiind legal întocmit.
Cu privire la aspectul de nulitate invocat de petent, respectiv, întocmirea procesului verbal de contravenție cu încălcarea dispozițiilor art.19 din OG 2/2001, instanța a constatat că este neîntemeiat, având în vedere că, în procesul verbal s-a precizat motivul care a condus la încheierea procesului-verbal în acest mod, și anume faptul că nu s-a putut identifica nici un martor, astfel cum dispozițiile art.19.alin.3 din OG nr. 2/2001 prevăd oricum, lipsa martorului din procesul verbal de contravenție nu este de natură a atrage nulitatea absolută, conform art.17 din O.G. nr.2/2001, iar petentul nu a indicat vătămarea produsă prin nerespectarea dispoziției legale menționate.
Instanța a reținut că petenta a invocat și faptul că reprezentantul legal al societății nu a avut posibilitatea de a formula obiecțiuni.
Astfel, instant a reținut că din interpretarea dispozițiilor alin.7 art.16 din OG nr.2/2001 reiese că agentul constatator are două obligații, respectiv obligația de a aduce la cunoștința contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare și obligația de a le consemna în procesul-verbal la rubrica „alte mențiuni”. Din formularea textului de lege rezultă că neîndeplinirea obligației de a aduce la cunoștința contravenientului dreptul de a face obiecțiuni nu este sancționată expres cu nulitatea, fiind deci în prezența unei nulități virtuale, în acest sens stipulând și Decizia nr.XXII/19 martie 2007, dată în recursul în interesul legii. În acest caz sancțiunea este nulitatea relativă, anularea actului intervenind în condițiile art.175 C.proc.civ. doar în măsura constatării unei vătămări care să decurgă din viciul constatat și care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului.
Pe de altă parte, instituirea obligației de a consemna obiecțiunile contravenientului în procesul-verbal la rubrica „alte mențiuni”, este o garanție a respectării dreptului la apărare al contravenientului. În consecință, instanța a apreciat că, dreptul la apărare al petentei și egalitatea armelor, ca și condiții ale unui proces echitabil sunt respectate în cauză, instanța având posibilitatea să verifice în concret dacă s-au respectat dispozițiile legale în materie prin acordarea posibilității petentei să-și formuleze probatorii în susținerea plângerii și să formuleze eventualele obiecțiuni în instanță.
Cu privire la temeinicia procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, instanța a reținut că acesta este un act administrativ de autoritate, cu caracter jurisdicțional, ce face dovada deplină a situației de fapt până la proba contrară, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001.
În cauză prezumția de veridicitate de care se bucură procesul verbal de contravenție nu a fost răsturnată, în condițiile în care petenta nu a făcut dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută în sarcina sa prin procesul-verbal de contravenție, potrivit art.249 C.proc.civ.
De altfel petenta nici nu contestă faptul că semiremorca cu numărul de înmatriculare_, a circulat fără a avea plăcuțe montate pe caroserie, ci doar sancțiunea aplicată.
În consecință, ținându-se cont și de împrejurarea că în speță nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută a procesului – verbal, instanța constată așadar că forța probantă a procesului – verbal nu a fost înlăturată, acesta bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie.
Cu toate acestea, în temeiul art.34 din OG nr.2/2001 care constituie dreptul comun în materie contravențională (articol care coroborat cu art. 38 alin. 3 din acest act normativ permite instanței să aprecieze inclusiv sancțiunea ce se impune a fi aplicată contravenientului în ipostaza în care prezumția relativă de valabilitate a procesului verbal nu a fost răsturnată), instanța a apreciat că sancțiunea avertisment este pe de o parte proporțională cu gradul de pericol social concret al faptei petentei, iar pe de altă parte respectă scopul educativ-preventiv al legii contravenționale.
În speță, instanța a constatat că atingerea adusă în concret valorilor sociale protejate prin HG nr. 69/2012 este minimă, astfel încât sancțiunea pecuniară aplicată nu este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.
Pentru aceste motive instanța, constatând că fapta săvârșită de către petentă are o gravitate redusă,a admis în parte plângerea formulată de petenta . SRL și în baza art. 7 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, a modificat în parte procesul verbal contravențional . nr._ din 23.05.2014, în sensul că va înlocui sancțiunea amenzii contravenționale de 4000 lei cu sancțiunea avertismentului.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel intimatul I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER- ISCTR criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, solicitând admiterea apelului în sensul respingerii plângerii și menținerea procesului-verbal de contravenție.
În motivare a arătat că potrivit art.4 din H.G. nr.69/2012 coroborat cu art.2 lit.b din același act normativ, fapta anterior amintită reprezintă o încălcare gravă a prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009 și ale O.G. nr.27/2011 privind transportul rutier și constituie contravenție, dacă aceasta nu a fost săvârșită în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să constituie infracțiuni.
In aceste condiții, procesul-verbal de contravenție este temeinic și legal, avându-se în vedere următoarele aspecte:
Pentru ca transportul rutier să se desfășoare în deplină legalitate, acesta se poate efectua doar în condițiile respectării legislației stabilite de Uniunea Europeană și reglementărilor naționale din domeniul transporturilor, precum și ale acordurilor și convențiilor internaționale la care România este parte.
Reglementările naționale privind efectuarea transportului rutier se regăsesc în O.G. nr. 27/2001 privind transporturile rutiere, cât și în OMTI nr.980/2011 prin care au fost aprobate Normele Metodologice privind aplicarea prevederilor referitoarea la organizarea și efectuarea transporturilor rutiere și a activităților conexe acestora stabilite prin O.G. 127/2011 privind transporturile rutier.
Cele două acte normative anterior menționate creează cadrul general pentru aplicarea directă a prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 de stabilire a unor norme comune privind condițiile care trebuie îndeplinite pentru exercitarea ocupației de operator de transport rutier.
Dispozițiile anterior menționate se coroborează cu prevederile H.G. nr.69/2012 care stabilește încălcările prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 de stabilire a unor norme comune privind condițiile care trebuie îndeplinite pentru exercitarea ocupației de operator de transport rutier, ale O.G. nr.27/2011 privind transportul rutier, precum și sancțiunile și măsurile aplicabile în cazul constatării de către inspectorii de trafic ai ISCTR a acestor încălcării.
Astfel, prin coroborare dispozițiilor Regulamentului (CE) nr.1.071/2009, ale O.G. nr.27/2012 privind transporturile rutiere, ale OMTI 980/2011 pentru aprobarea Normelor Metodologice privind aplicarea prevederilor referitoarea la organizarea și efectuarea transporturilor rutiere și a activităților conexe acestora stabilite prin O.G. nr.27/2011 privind transporturile rutier și a H.G. nr.69/2012, inspectorii ISCTR au atribuția, cât și obligația de a solicita și verifica pe lângă setul de documente pe care operatorul de transport are obligația de a le deține la bordul vehiculului rutier, în funcție de tipul transport rutier pe care îl efectuează, și dacă autovehiculul este dotat sau nu cu plăcuțe din care să rezulte dimensiunile și masele maxime autorizate ale vehiculului (aspect menționat la art.134 alin.7 prin modificările aduse OMTI 980/2011, iar atunci când se constată de către inspectorii ISCTR lipsa plăcuțelor menționate anterior, au obligația aplicării sancțiunilor prevăzute de H.G. nr.69/2012.
In speță, la data controlului, când a fost verificat și sancționat operatorul de transport rutier, acesta nu-și respectase obligația de a respecta prevederile prevăzute OMTI 980/2011 ce au fost modificate prin Ordinul nr. 1567 publicate în Montorul Oficial din data de 30.12.2013.
Conform prevederilor art.4 pct.61 din HG nr.69/2012 „nerespectarea de către întreprinderea de transport rutier în cont propriu/operatorul de transport rutier a obligației de a asigura echiparea autovehiculelor cu plăcuțe din care să rezulte masele și tensiunile maxime admise/autorizate ale acestora;", constituie contravenție și se sancționează conform prevederilor art.7 alin. l și 2, lit. a din HG nr.69/2012 cu amendă aplicabilă operatorului de transport rutier.
În conformitate cu prevederile art.134 indice 1 alin. l din OMTI 980/2011,
"(1) în scopul facilitării controlului autovehiculelor, precum și al remorcilor și semiremorcilor tractate de acestea utilizate la efectuarea transporturilor rutiere, întreprinderile de transport în cont propriu sau operatorii de transport rutier au obligația dotării acestora cu plăcuțe din care să rezulte dimensiunile și masele maxime autorizate ale vehiculului după cum urmează:
a)Plăcuța producătorului în care sunt menționate masele maxime autorizate ale vehiculului
b)Plăcuța în care sunt menționate, dimensiunile vehiculului.
La alin 7 din același articol fiind făcute următoarele mențiuni: (7) Începând cu data de 01 ianuarie 2014, termenul-limită de la care devine obligatorie dotarea cu plăcuțe se stabilește individual pentru fiecare vehicul în parte și este a zecea zi calendaristică după data până la care trebuie efectuată prima inspecție tehnică periodică pentru menținerea în circulație în conformitate cu prevederile Ordinului ministrului transporturilor, construcțiilor și turismului nr. 2.133/2005 pentru aprobarea Reglementărilor privind certificarea încadrării vehiculelor rutiere înmatriculate în ; normele tehnice privind siguranța circulației rutiere, protecția mediului și în categoria de folosință conform destinației, prin inspecția tehnică periodică -RNTR1, cu modificările și completările ulterioare. " Având în vedere cele descrise anterior, consideră că fapta contravențională a fost constată și sancționată în mod corect, procesul-verbal de contravenție reprezentând o stare de fapt la momentul controlului, fiind întocmit cu respectarea dispozițiilor O.G. nr.2/2001. Ca atare, petenta nu poate fi exonerată de răspundere deoarece fapta pentru care a fost sancționată este individualizată în mod clar în cuprinsul procesului-verbal contestat.
Aplicarea unei sancțiuni de către un organ al statului nu reprezintă un scop în sine sau un mijloc de comitere a unor abuzuri. Este un mijloc de reglare a raporturilor sociale, de formare a unui spirit de responsabilitate, de prevenire a săvârșirii unor fapte ilicite și nu în ultimul rând n-ar trebui uitat scopul educativ al unei sancțiunii contravenționale care impune necesitatea observării mai atente a dispozițiilor legii în acord cu imperativele acesteia.
Pe de altă parte, sancțiunea aplicată este în mod evident proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, pentru nerespectarea prevederilor privind regimul drumurilor. Aplicarea acestei sancțiuni reprezintă modul prin care petenta a fost atenționată asupra gravității faptei săvârșite, astfel încât pe viitor să nu mai încalce restricțiile stabilite de administratorii drumurilor, evitând în acest mod producerea unor evenimente rutiere grave, amenda aplicată fiind dozată în așa fel încât să îmbine caracterul punitiv cu cel preventiv și educativ.
Sub aspectul sancțiunilor aplicate prin procesul verbal atacat, a solicitat să se rețină că potrivit dispozițiilor art. 21 alin. 3 din OG Nr. 2/2001 sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și celelalte date înscrise în procesul - verbal.
Evaluând sancțiunea aplicată prin prisma prevederilor citate și a probelor administrate, a solicitat să se constate că aceasta se încadrează în limitele prevăzute de lege, fiind stabilită la minimul legal și că este proporțională cu gradul de pericol al faptei deduse judecății, nedovedind împrejurări de natură a justifica nerespectarea obligației ce îi incumbă.
În concret, sancțiunea avertismentului nu se impunea pentru că o atare situație ca cea sancționată în cauza de față, nu poate fi socotită drept o faptă cu gravitate redusă în sensul art. 7 alin. (2) din OG nr. 2/2001, iar avertismentul se poate aplica doar atunci când fapta are gravitate redusă.
A mai arătat că petentei trebuie să i se aplice sancțiunea dispusă prin procesul verbal de contravenție astfel încât pe viitor să asigure respectarea prevederilor legale în materia transporturilor rutiere fiind întrunite elementele constitutive ale contravenției prev. de art. 4 pct.61 din HG 69/ 2012 precum și corecta individualizare a sancțiunii în condițiile aplicării amenzii în cuantumul prevăzut de art. 7 alin.1 din același act normativ, motiv pentru care nu se justifică înlocuirea amenzii contravenționale cu avertismentul.
În drept și-a întemeiat întâmpinarea pe dispozițiile art. 466 și următoarele Cod procedură civilă, art.4 pct.61 din HG 69/2012 privind stabilirea încălcărilor prevederilor Regulamentului (CE) nr.1.071/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21.10.200 9 de stabilire a unor norme comune privind condițiile care trebuie îndeplinite pentru exercitarea ocupației de operator de transport rutier…, precum și a sancțiunilor și măsurilor aplicabile în cazul constatării acestor încălcări, O.G. nr. 27/2011 privind transporturile rutiere, OMTI nr. 980/2011 prin care au fost aprobate Normele Metodologice privind aplicarea prevederilor referitoare la organizarea și efectuarea transporturilor rutiere și a activităților conexe acestora stabilite prin O.G. nr. 27/2011, Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 de stabilire a unor norme comune privind condițiile care trebuie îndeplinite pentru exercitarea ocupației de operator de transport rutier, cu modificările ulterioare.
În temeiul art.411 alin.1 pct.2 teza a-II-a și alin.2 din același articol a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Intimatul-petent a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond ca legală și temeinică.
În motivare a arătat că instanța de fond a apreciat în mod corect faptul că ținând seama de împrejurările concrete ale comiterii contravenției, de atingere adusă valorii sociale ocrotite și luând în considerare și scopul avut în vedere de legiuitor, acela de respectare a reglementărilor privind regimul drumurilor, sancțiunea aplicată este disproporționat de mare cu pericolul social al faptei concret, chiar dacă cuantumul este corect stabilit și în limitele prevăzute de dispozițiile legale.
Instanța a constatat că atingerea adusă în concret valorilor sociale protejate prin HG nr. 69/2012 este minimă, astfel încât sancțiunea pecuniară aplicată nu este proporțională cu gradul de pericol social la faptei săvârșite.
A mai arătat că a avut o conduită corectă până în prezent, astfel că instanța a aplicat o sancțiune mai ușoară, în speță avertismentul. Chiar și textul legal – art.21 alin.3 din OUG nr.2/2001 impune obligativitatea aplicării unei sancțiuni proporționale cu „gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și de mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal.
A solicitat judecarea cauzei și în lipsă, în temeiul art.411 alin.1 pct.2 teza a-II-a C.proc.civ.
Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și în raport de dispozițiile art.476-479 instanța reține că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin procesul verbal de contravenție ., nr._/23.05.2014 încheiat de I. de S. pentru Controlul în Transportul Rutier – ISCTR, petenta . SRL a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 4000 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art.4 pct.61 din HG nr. 69/2012 și sancționată de art.7 alin. l din același act normativ.
S-a reținut că, în data de 23.05.2014 ora 03:02, pe DN6, km 333, în localitatea Șimian, județul M., ansamblul de vehicule format din autovehiculul cu numărul de înmatriculare_ și semiremorca cu numărul de înmatriculare_, utilizat de către B. I. TRANS SRL în baza copiei conforme nr._ a licenței de transport și condus de conducătorii auto C. C. A. și P. N. M. efectua un transport rutier de mărfuri, fără ca semiremorca să aibă plăcuțe montate pe caroseria acesteia, din care să rezulte masele și dimensiunile maxime admise conform legislației în vigoare.
Potrivit art.4 pct.61 din HG nr.69/2012 constituie contravenție și se sancționează conform prevederilor art.7 alin. l și 2, lit.a din HG nr.69/2012 cu amendă aplicabilă operatorului de transport rutier „nerespectarea de către întreprinderea de transport rutier în cont propriu/operatorul de transport rutier a obligației de a asigura echiparea autovehiculelor cu plăcuțe din care să rezulte masele și dimensiunile maxime admise/autorizate ale acestora; "
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, ținând seama de criteriile de individualizare prevăzute de art.21(3) din OG nr.2/2001, tribunalul, ca și prima instanță, apreciază că față de împrejurările concrete ale săvârșirii faptei, sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 4.000 lei nu corespunde gradului de pericol social concret al faptei reținute în sarcina petentei.
Chiar dacă în HG nr.69/2012 contravenția săvârșită de petentă este încadrată în categoria încălcărilor grave ale prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009 și ale Ordonanței Guvernului nr. 27/2011, avându-se în vedere pericolul social abstract al faptei care se regăsește și în limitele sancțiunii fixate de legiuitor ( amendă de la 4000 lei la 6000 lei), sarcina stabilirii gradului de pericol social concret revine persoanei competente să aplice sancțiunea, iar aplicarea sancțiunii trebuie făcută proporțional cu pericolul social concret al faptei săvârșite.
Astfel, având în vedere că petenta achiziționase plăcuțele din care să rezulte masele și dimensiunile maxime admise ale acestora conform facturii . nr.8588/14.02.2014 ( fila 6 dosar fond), la data de 14.02.2014, anterior constatării contravenției (23.05.2014), tribunalul, ca și instanța de fond apreciază că pericolul social concret al faptei contravenționale este unul redus, iar sancțiunea amenzii în cuantum de 4.000 lei este disproporționată față de acest pericol social și nu corespunde scopului preventiv - educativ al sancțiunii contravenționale.
Pentru considerentele anterior arătate, conform art.480 alin.1 C.proc.civ., apelul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelantul intimat I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER- ISCTR cu sediul în București, ..38, sector 1 și sediul procesual ales în Drobeta Turnu Severin, . nr.2C, județul M. împotriva sentinței nr. 3318/04.11.2014 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata- petentă . SRL cu sediul în .,loc.Z., jud.S., cod unic de înregistrare RO_, înmatriculată în registrul comerțului sub nr.J_, cu sediul procesual ales la C.A.C. cu sediul în București, Calea Rahovei, nr. 266-268, Corp 60, ., Electromagnetica Business Park, sector 5.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 03 Martie 2015, la sediul Tribunalului M..
Președinte, A. B. | Judecător, M. B. | |
Grefier, A. C. N. |
Red.AB/tehnored.ACN
03.04.2015
4 ex./6 pag.
Cod operator 2626
jud. fond T.T.
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 500/2015. Tribunalul... | Anulare proces verbal de contravenţie. Hotărâre din... → |
|---|
