Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința nr. 498/2015. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 498/2015 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 24-04-2015 în dosarul nr. 250/101/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C. A. ȘI FISCAL
Sentința Nr. 498/2015
Ședința publică de la 24 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. Z.
Grefier O. E. C.
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe reclamanta B. E. și pe pârâtul C. L. AL M. ORȘOVA, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din data de 20.04.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință din aceeași zi, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, după care,
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, constatându-se cauza în stare de judecată s-a reținut cauza pentru deliberare.
TRIBUNALUL,
Asupra cauzei de față instanța constată următoarele:
Prin cererea adresată acestei instanțe la data de 19.01.2015 și înregistrată sub nr._, reclamanta B. E., în contradictoriu cu pârâtul C. L. al M. Orșova, a solicitat ca prin hotărâre judecătorească să se dispună suspendarea Hotărârii nr.70 privind aprobarea numărului maxim de posturi, a organigramei si a statului de funcții al aparatului de specialitate al Primarului municipiului Orșova si al Serviciului Public Comunitar L. de Evidenta a Persoanelor al municipiului Orșova, fără personalitate juridica, ca urmare a reorganizării, adoptata la data de 27.11.2014, de C. L. al municipiului Orșova, pana la soluționarea definitiva a capătului de cerere privind anularea sa și anularea Hotărârii nr.70 privind aprobarea numărului maxim de posturi, a organigramei si a statului de funcții al aparatului de specialitate al Primarului municipiului Orșova si al Serviciului Public Comunitar L. de Evidenta a Persoanelor al municipiului Orșova, fără personalitate juridica, ca urmare a reorganizării, adoptata la data de 27.11.2014, de C. L. al municipiului Orșova.
A solicitat si obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecata.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că, in ședința ordinara din data de 27.11.2014, paratul C. L. al municipiului Orșova, la inițiativa Primarului municipiului Orșova, a adoptat Hotărârea nr.70 privind aprobarea numărului maxim de posturi, a organigramei si a statului de funcții al aparatului de specialitate al Primarului municipiului Orșova si al Serviciului Public Comunitar L. de Evidenta a Persoanelor al municipiului Orșova, fără personalitate juridica, ca urmare a reorganizării, nefiind contrasemnată pentru legalitate de secretarul municipiului Orșova.
Luând cunoștința de existenta acestei hotărâri la data de 11.12.2014, din dosarul nr._, aflat pe rolul Curții de Apel C., având ca obiect anularea Hotărârii nr.77/31.07.2013 privind aprobarea numărului maxim de posturi, a organigramei si a statului de funcții al aparatului de specialitate al Primarului municipiului Orșova si al Serviciului Public Comunitar L. de Evidenta a Persoanelor al municipiului Orșova, fără personalitate juridica, ca urmare a reorganizării, in care reclamanta are calitatea de intimata-reclamanta iar C. L. al municipiului Orșova de recurent-parat, prin cererea înregistrata la C. L. al municipiului Orșova nr.679/12.12.2014 si la Primăria municipiului Orșova la nr._/12.12.2014, a solicitat revocarea acesteia, însa deși au trecut mai mult de 30 de zile nu a primit niciun răspuns.
A considerat ca Hotărârea nr.70/27.11.2014, este nelegala, așa cum de altfel a opinat si secretarul UATM Orșova prin obiecțiunile la contrasemnare care fac parte integranta din aceasta si cum rezulta inclusiv din luările de cuvânt ale consilierilor locali, care au votat împotriva adoptării sale.
A invocat faptul că structura organizatorica (nr. maxim de posturi, organigrama si statul de funcții) aprobata prin Hotărârea nr.70/27.11.2014, nu respecta Planul de ocupare a funcțiilor publice pentru anul 2014, așa cum a fost aprobat prin HCL nr 87/26.09 2013, in care nu este prevăzut niciun post/funcție publica de sef serviciu vacant si doar 3 ocupate iar pentru anul 2015 nu este aprobat un alt plan de ocupare a funcțiilor publice, care sa stea la baza reorganizării propuse prin Proiectul de hotărâre nr.81/05.11.2014, așa cum i s-a comunicat cu adresa nr._ din 12.12.2014 de Primăria municipiului Orșova. A susținut că în acest sens sunt prevederile art. 11 din Instrucțiunile pentru elaborarea Planului de ocupare a funcțiilor publice, aprobare prin Ordinul ANFP nr.7660/2006, conform cărora consiliul local va adopta pana la data de 15 octombrie a fiecărui an Planul de ocupare a funcțiilor publice.
Totodată, a invocat faptul că pentru anul 2015, nu numai ca nu este aprobat bugetul de venituri si cheltuieli al municipiului Orșova, pentru a putea analiza ponderea cheltuielilor de personal in cheltuielile generale raportate la venituri si apoi dimensionarea numărului maxim de posturi si de personal, dar la data respectiva, ca de altfel si la acest moment, nici proiectul de buget nu exista.
A menționat că organigrama se aproba si se modifica, doar cu respectarea cadrului legal si nu doar pentru a face pe plac unor persoane, cum de altfel se întâmpla la nivelul Primăriei municipiului Orșova, așa cum rezulta si din procesul verbal al ședinței din data de 27.11.2014.
A arătat că așa cum s-a consemnat si in procesul verbal al ședinței, HCL nr.77/31.07.2013 (ultima structura organizatorica aprobata), a fost anulata prin sentința nr.916 pronunțata la data de 17 martie 2014, in dosarul nr._, de Tribunalul M., fiind admisa cererea subsemnatei, la data adoptării HCL nr.70, respectiv la 27.11.2014, fiind in procedura de judecare la Curtea de Apel C., recursul declarat de P. municipiului Orșova in numele si pentru C. L. al municipiului Orșova, astfel ca trebuia așteptata soluția finala a instanței.
A invocat că nicidecum nu se putea hotărî (in acest sens este art.2 al HCL nr 70/27.11.2014) ca "începând cu data adoptării prezentei hotărâri, încetează aplicabilitatea prevederilor HCL nr.77/31.07.2013".
A mai arătat că hotărârea nr.70/27.11.2014, este nelegala si prin înființarea unui serviciu, cu creșterea cheltuielilor de personal, cu atât mai mult cu cat, obținerea numărului de posturi necesare (7 posturi de execuție) a fost forțată prin includerea in cadrul acestuia a compartimentului resurse umane, a compartimentului Proiecte, Achiziții Publice, Contractare Servicii Sociale Contracte, Investiții si Lucrări Publice si compartimentului Relații cu Publicul, Presa. Sport, Cultura, Organizare Evenimente. Secretariat, Registratura Audiente.
Si aceasta cu atât mai mult cu cat, așa cum s-a consemnat si in obiecțiunile la contrasemnare, "din Legea administrației publice locale si din toate actele normative ce reglementează in domeniu, rezulta ca activitatea ce privește legalitatea, contenciosul administrativ, transparenta decizionala se desfășoară sub coordonarea secretatului unității administrativ teritoriale.
A susținut că în aceste condiții, daca ar fi îndeplinite condițiile de legalitate pentru adoptarea acestui proiect de hotărâre, compartimentul juridic si compartimentul Relații cu Publicul, Presa, Sport, Cultura, Organizare Evenimente, Secretariat, Registratura Audiente, ar trebui sa funcționeze in coordonarea secretarului, iar compartimentul Proiecte, Achiziții Publice, Contractare Servicii Sociale Contracte, Investiții si Lucrări Publice, in cadrul Serviciului Administrarea Domeniului Public si Privat, fără niciun cost suplimentar generat de înființarea postului de sef serviciu."
A arătat că un alt motiv de nelegalitate al acestei hotărâri, îl constituie faptul ca, nu au fost întocmite fisele posturilor propuse a se înființa, pentru a se putea aprecia in concret asupra necesitații obiective a înființării, cu atât mai mult cu cat cele propuse a se înființa sunt de grad inferior (debutant si asistent).
A susținut că reaua credința a inițiatorului proiectului de hotărâre si implicit a paratului C. L. al municipiului Orșova (evident prin consilierii care au votat pentru adoptarea hotărârii), rezulta si din gradul inferior stabilit (debutant si asistent) pentru cele doua posturi de consilier juridic nou înființate, in condițiile in care reclamanta a fost eliberata din funcția publica de consilier juridic grad profesional superior, iar colega Plavetiu D. G. M., din funcția publica de consilier juridic grad profesional principal, ambele desființate prin HCL nr.77/31.07.2014, considerându-se ca sunt necesare, (abia acum realizând primarul conform propriei expuneri de motive ca a greșit, in realitate fiind necesare postului de consilier juridic, si nu 2 ci 3).
In acest sens reclamanta s-a adresat autorităților emitente, respectiv Consiliului L. al municipiului Orșova, la data de 07.08.2013, cu cererea înregistrata la nr.252 si Primarului municipiului Orșova la data de 07.08.2013, cu cererea înregistrata la nr.9193 si la data de 01.10.2013 cu cererea înregistrata la nr._, solicitând revocarea, însa pana la data formulării prezentei acțiuni, nu a primit niciun răspuns, la nici o cerere si de la niciuna dintre cele doua autorități.
A menționat că reorganizarea și eficientizarea nu presupune desființarea posturilor si îndepărtarea din funcția publică a funcționarilor existenți pentru ca ulterior să fie reînființate si angajați terți.
Astfel a apreciat că scopul reorganizării a fost in continuare unul ilicit.
În drept, reclamanta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile Legii nr.188/1999(r2) privind Statutul funcționarilor publici, Ord. ANFP nr.7660/2006, Legii nr.554/2004 a contenciosului administrativ, Codului Muncii- Legea nr.53/2003(r1) care se aplică cu titlu de drept comun în măsura în care reglementările speciale nu sunt complete și aplicarea lor nu este incompatibilă cu specificul raporturilor de muncă respective și în măsura în care acestea nu conțin dispoziții derogatorii si Convenției Europene a Drepturilor Omului.
În dovedirea acțiunii reclamanta a depus la dosar, în copie, următoarele înscrisuri: HCL nr.70/2014, cererea nr.679/_/12.12.2014, extras pv. sed.ord. 27.11.2014, cererea si adresa nr._/12.12.2014 și dispoziția nr. 163/10.03.2015.
Pârâtul, C. L. al M. Orșova, deși legal citat, nu a formulat întâmpinare.
La data de 16.03.2015, P. M. Orșova și U. A. Teritorială - Municipiul Orșova, reprezentate prin primar I. M., în temeiul art. 61 alin. 1 și 2 din Codul de Procedură Civilă, au formulat cerere de intervenție, solicitând admiterea ei în principiu, pe excepție invocând lipsa de interes a reclamantei, iar pe fondul cauzei solicitând admiterea cererii de intervenție și respingerea acțiunii ca nefondată.
În motivare au arătat că prin acțiunea ce face obiectul dosarului nr._ se solicită suspendarea și anularea HCL nr. 70 privind aprobarea numărului maxim de posturi, a organigramei și a statului de funcții al aparatului de specialitate al Primarului municipiului Orșova și al Serviciului Public Comunitar L. de Evidență a Persoanelor al municipiului Orșova, fără personalitate juridică, ca urmare a reorganizării, adoptată la data de 27.11.2014 de către C. L. al municipiului Orșova.
Au mai arătat că au invocat un drept strâns legat de cel dedus judecății, din următoarele considerente: primarul municipiului Orșova dispune conform legii de un aparat de specialitate, iar conform prevederilor art. 36 alin. 3 lit. b din Legea nr. 215/2001 privind administrația publică locală, doar la propunerea primarului, autoritatea deliberativă aprobă organizarea și statul de funcții al aparatului de specialitate al primarului.
Astfel, P. municipiului Orșova a inițiat proiectul nr. 81 din data de 05.11.2014, care în urma dezbaterilor purtate în ședința de consiliu din data de 27.11.2014, a fost adoptat, fiind emisă astfel hotărârea nr. 70/2014, contestată de reclamantă.
În primul rând au invocat faptul că, reclamanta nu are niciun interes în promovarea acestei acțiuni, neinvocând o vătămare directă și personală prin actul administrativ contestat, iar conform Legii nr. 554/2004, doar o persoană vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, poate solicita anularea unui act administrativ. în cazul în care pe calea acțiunii în contencios administrativ se invocă apărarea unui interes public, legiuitorul prin art. 8 alin. 11 din Legea nr. 554/2004 a condiționat introducerea acțiunii de existența la baza apărării interesului de ordine publică, a unei vătămări produse unui drept sau interes legitim privat.
Au susținut că în cauză, reclamanta nu a invocat și nici nu a dovedit că a fost vătămată în drepturile și interesele sale legitime prin adoptarea de către C. L. al municipiului Orșova a HCL nr. 70/2014, nefiind invocată și dovedită necesitatea apărării unui interes de ordine publică ca o consecință a încălcării de către pârât a unui drept sau interes legitim privat prin adoptarea hotărârii.
Au arătat că proiectul de hotărâre care cuprinde structura organizatorică propusă pentru anul 2015 a primit deja aviz de legalitate din partea Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, singura autoritate care se ocupă de coordonarea și gestionarea modului de aplicare a legislației privind funcția și funcționarul public.
Au menționat că reclamanta a fost reintegrată pe postul deținut anterior de consilier juridic în cadrul Direcției Economice, Serviciu Taxe și Impozite Locale din cadrul aparatului de specialitate al Primarului, însă organigrama și statul de funcții aprobate în data de 27.11.2014 nu afectează în niciun fel drepturile reclamantei or postul deținut anterior sau în prezent.
A arătat că organizarea structurii de personal este atributul exclusiv al Primarului, care în funcție de necesități organizează propriul aparat de specialitate, noua organigramă fiind pentru anul 2015, neavând nici o legătură cu planul de ocupare a funcțiilor publice pe anul 2014.
Au susținut că planul de ocupare a funcțiilor publice pe anul 2015 a fost aprobat printr-un alt act administrativ, însă structura de personal, organigrama și statul de funcții nu are niciun fel de legătură cu planul de ocupare, în acest plan fiind cuprinsă doar modalitatea de ocupare a funcțiilor publice existente în organigramă.
Totodată, a arătat că la data prezentei a fost aprobat bugetul de venituri și cheltuieli pentru anul 2015, fiind alocate sumele necesare cheltuielilor de personal, noua structură fiind pentru anul 2015. Chiar la data aprobării HCL nr. 70/2014, cheltuielile pentru structura de personal trecută și prezentă se încadrau în cheltuielile de buget alocate pe acest capitol, fiind vorba de diferențe minore.
În consecință, au apreciat că reclamanta nu are atributul de a face propuneri referitoare la structura de personal a Primarului, acest atribut și competență fiind doar ale Primarului municipiului Orșova.
În ceea ce privește petitul privind suspendarea HCL nr. 70/2014, au considerat că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile pentru suspendarea executării actului administrativ atacat, HCL nr. 70/2014 fiind un act normativ, adoptat tocmai pentru a asigura necesitățile funcționării autorității locale executive.
Au menționat că instanța poate aprecia că suspendarea efectelor actelor administrative reprezintă o situație de excepție la care se poate recurge doar atunci când sunt îndeplinite condițiile impuse de Legea nr. 554/2004, respectiv: existența unui act administrativ, parcurgerea procedurii administrative prealabile, prezența unui caz bine justificat și prevenirea unei pagube iminente.
În privința îndeplinirii primei condiții impuse de acest text de lege, cazul bine justificat, au arătat că instanța va avea in vedere definiția acestei noțiuni, data prin art. 2 alin. 1 lit. t) din Legea 554/2004, respectiv invocarea unor împrejurări legate de starea de fapt si de drept, care sunt de natura sa creeze o îndoiala serioasa in privința legalității actului administrativ.
Au apreciat că simpla invocare a unor motive de fapt ce susțin pretinsa nelegalitate a acestui act administrativ, motive care pentru a fi verificate impun cercetarea fondului cauzei, nu creează o îndoială puternică și nu răstoarnă prezumția de legalitate.
Au arătat că pentru suspendarea executării unui act administrativ se cer a fi îndeplinire cumulativ cele două condiții, și anume existența unei pagube iminente, de nerecuperat și cazul bine justificat, iar dovedirea existenței uneia dintre condiții, nu este suficientă pentru a se dispune suspendarea câtă vreme cea de-a doua condiție nu este îndeplinită întrucât cele două condiții se cer a fi întrunite cumulativ.
Au apreciat că motivele de fapt invocate în legătură cu legalitatea acestui act administrativ, nu creează o îndoială puternică asupra prezumției de legalitate și presupune o analiză a fondului cererii de chemare în judecată, analiză care nu se poate face în cadrul procesual dedus judecății, acela al cercetării aparenței dreptului, a analizării sumare în vederea soluționării unei cereri de suspendare.
Astfel, invocarea unor motive legate de fondul cauzei care presupune o cercetare amănunțită a legalității actului nu se încadrează în situația de a constata cu ușurință existenta unei îndoieli serioase asupra legalității respectivului act.
Au arătat că practica Înaltei Curți de Casație și Justiție este constantă în acest sens, spre exemplu, în jurisprudența sa constantă Secția de contencios administrativ și fiscal a ÎCCJ a reținut că pentru conturarea cazului temeinic justificat care să impună suspendarea unui act administrativ instanța nu trebuie să procedeze la analizarea criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăși cererea de anulare a actului administrativ, ci trebuie să-și limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt și/sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ. Astfel de împrejurări vădite, de fapt sau/și de drept care sunt de natură să producă o îndoială serioasă cu privire la legalitatea unui act administrativ au fost reținute de ÎCCJ ca fiind: emiterea unui act administrativ de către un organ necompetent sau cu depășirea competenței, actul administrativ emis în temeiul unor dispoziții legale declarate neconstituționale, nemotivarea actului administrativ, modificarea importantă a actului administrativ în calea recursului administrativ.
Mai mult decât atât, au arătat că referințele Comitetului de Miniștrii prin Recomandarea nr. 89/2008, sunt în sensul că la decizia privind acordarea protecției provizorii solicitantului, iar instanța trebuie să ia în considerare toți factorii relevanți, iar măsurile de protecție pot fi acordate, în special, în cazul în care executarea actului administrativ este susceptibilă de a provoca daune severe, care nu ar mai putea fi remediate și dacă există un caz prima-facie împotriva valabilității actului.
Prin încheierea de ședință din data de 31.03.2015 instanța a respins cererea de intervenție principală formulată de P. M. Orșova și U. A. Teritorială - Municipiul Orșova, reprezentate prin primar I. M. ca inadmisibilă.
Prin sentința nr. 391/31.03.2015 pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._ s-a respins cererea de suspendare a executării actului administrativ - hotărârea cu nr. 70 din 27.11.2014 a C. L. Orșova.
La data de 16.04.2015 pârâtul C. L. al M. Orșova a depus la dosar concluzii scrise prin care a invocat lipsa de interes a reclamantei, ca excepție de fond, absolută, prin care se încalcă norme de ordine publică, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii formulată ca inadmisibilă
În motivare a arătat că potrivit prevederilor art. 36 alin. 3 lit. b din Legea nr. 215/2001 privind administrația publică locală, la propunerea primarului, autoritatea deliberativă a aprobat prin HCL nr. 70/2014, organizarea și statul de funcții al aparatului de specialitate al primarului, având competența de a lua măsura atacată de reclamantă, iar în conformitate cu dispozițiile art. 45 alin. 1 din aceeași lege, consiliul local a adoptat această hotărâre cu majoritatea membrilor prezenți.
Astfel, a arătat că P. municipiului Orșova a inițiat proiectul nr. 81 din data de 05.11.2014, însoțit de expunerea de motive, de raportul compartimentului de resort, de raportul comisiei de specialitate din cadrul Consiliului L. al municipiului Orșova, avizul ANFP, care în urma dezbaterilor purtate în ședința de consiliu din data de 27.11.2014, a fost adoptat, fiind emisă astfel hotărârea nr. 70/2014, contestată de reclamantă.
În consecință, a susținut că proiectul de hotărâre a cuprins toate înscrisurile obligatorii necesare dezbaterii și aprobării.
A apreciat că reclamanta nu are niciun interes în promovarea acestei acțiuni, neinvocând o vătămare directă și personală prin actul administrativ contestat, iar conform Legii nr. 554/2004, doar o persoană vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, poate solicita anularea unui act administrativ. în cazul în care pe calea acțiunii în contencios administrativ se invocă apărarea unui interes public, legiuitorul prin art. 8 alin. 11 din Legea nr. 554/2004 a condiționat introducerea acțiunii de existența la baza apărării interesului de ordine publică, a unei vătămări produse unui drept sau interes legitim privat.
A invocat faptul că în cauză, reclamanta nu a invocat și nici nu a dovedit că a fost vătămată în drepturile și interesele sale legitime prin adoptarea de către C. L. al municipiului Orșova a HCL nr. 70/2014, nefiind invocată și dovedită necesitatea apărării unui interes de ordine publică ca o consecință a încălcării de către pârât a unui drept sau interes legitim privat prin adoptarea hotărârii.
A arătat că proiectul de hotărâre care cuprinde structura organizatorică propusă pentru anul 2015 a primit deja aviz de legalitate din partea Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, singura autoritate care se ocupă de coordonarea și gestionarea modului de aplicare a legislației privind funcția și funcționarul public, iar la data prezentei, reclamanta a fost reintegrată pe postul deținut anterior de consilier juridic în cadrul Direcției Economice, Serviciu Taxe și Impozite Locale din cadrul aparatului de specialitate al Primarului, însă organigrama și statul de funcții aprobate în data de 27.11.2014 nu afectează în niciun fel drepturile reclamantei or postul deținut anterior sau în prezent.
A susținut că noua organigramă este pentru anul 2015, neavând nici o legătură cu planul de ocupare a funcțiilor publice pe anul 2014, nefiind condiționată de adoptarea planului de ocupare a funcțiilor publice or aprobarea bugetului pe anul 2015, planul de ocupare a funcțiilor publice pe anul 2015 fiind aprobat printr-un alt act administrativ, însă structura de personal, organigrama și statul de funcții nu au niciun fel de legătură cu planul de ocupare, în acest plan fiind cuprinsă doar modalitatea de ocupare a funcțiilor publice existente în organigramă.
Totodată, a arătat că la data prezentei a fost aprobat bugetul de venituri și cheltuieli pentru anul 2015, fiind alocate sumele necesare cheltuielilor de personal, noua structură fiind pentru anul 2015 și chiar la data aprobării HCL nr. 70/2014, cheltuielile pentru structura de personal trecută și prezentă se încadrau în cheltuielile de buget alocate pe acest capitol, fiind vorba de diferențe minore. Ocuparea posturilor vacante din această organigramă s-a produs după aprobarea bugetului pe anul 2015.
În consecință, a apreciat că reclamanta nu are atributul de a face propuneri referitoare la structura de personal a Primarului, acest atribut și competentă fiind doar ale Primarului și ale Consiliului L. al municipiului Orșova
În dovedire pârâtul a depus la dosar, în copie, documentația care a stat la baza adoptării HCL nr. 70/2014, constând în proiect de hotărâre, expunere de motive, raport compartiment de resort, raport comisie de specialitate din cadrul consiliului local, aviz ANFP.
În baza art. 248 Cod procedură civilă instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepției lipsei de interes a reclamantei invocată de pârâtul C. L. al M. Orșova care va fi respinsă pentru următoarele considerente:
Examinând cererea de anulare a actului administrativ se reține că este neîntemeiată și va fi respinsă pentru următoarele considerente:
Conform dispozițiilor articolului 248 din NCPC, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și apoi a celor de fond care ar face inutilă administrare de probe sau cercetarea în fond a cauzei.
În prezenta cauză a fost invocată excepția lipsei de interes a reclamantei în promovarea prezentei acțiuni, aceasta neinvocând o vătămare directă și personală prin actul administrativ contestat.
Asupra acestei excepții, instanța va avea în vedere faptul că acțiunea formulată în temeiul Legii cu numărul 554/2004 a contenciosului administrativ poate fi una în contencios administrativ subiectiv ori în contencios administrativ obiectiv. Contenciosul administrativ subiectiv se manifestă atunci când reclamantul prin acțiunea introdusă solicită instanței judecătorești să soluționeze o problemă referitoare la un drept subiectiv sau un interes legitim personal, respectiv de a cerceta dacă un act administrativ tipic sau asimilat a adus atingere unei situații juridice obiective, acțiunea fiind una de apărare a unor drepturi subiective. Contenciosul administrativ obiectiv are ca semnificație faptul că prin acțiunea cu care l-a investit pe judecător, reclamantul urmărește să apere un drept subiectiv sau un interes legitim public, în sensul de a se verifica dacă a fost adusă atingere unor drepturi care reprezintă conținutul unei situații juridice cu caracter general și impersonal și dacă s-a adus atingere unei stări de legalitate generală. Această acțiune are ca obiectiv apărarea unor interese publice – în acest sens doctrina judiciară, respectiv, V. V., D. administrativ, e. a 7-a, Ed. Universul Juridic, București, 2012, p. 155 și C. G., Contenciosul administrativ potrivit noului Cod de procedură civilă, Ed. Hamangiu, 2014, p. 15.
Ori în cauza de față reclamanta a invocat atingerea de către instituția publică pârâtă a unei stări de legalitate generală, și anume adoptarea unei structuri organizatorice care încalcă dispozițiile legale.
În aceste circumstanțe în care acțiunea de față este una în contencios administrativ obiectiv, instanța va respinge excepția lipsei de interes invocată de pârâtă ca neîntemeiată.
În ceea ce privește fondul cauzei, instanța va analiza motivele pe care reclamanta le invocă în motivarea cererii sale de anulare a hotărârii de adoptare a structurii organizatorice.
Primul dintre aceste motive se regăsește în primul alineat al motivării cererii de anulare – fila 2 din dosar, și anume acela că hotărârea atacată nu este contrasemnată pentru legalitate de către secretarul municipiului. Ori nici o dispoziție de drept nu dispune în sensul în care hotărârile consiliului local care nu sunt contrasemnate de către secretar ar fi nule. Articolul 44 al Legii cu numărul 215/2001 privind administrația publică locală prevede numai că proiectele de hotărâri înscrise pe ordinea de zi a ședinței consiliului local nu pot fi dezbătute dacă nu sunt însoțite de raportul compartimentului de resort din cadrul aparatului de specialitate al primarului, care este elaborat în termen de 30 de zile de la înregistrarea proiectului, precum și de raportul comisiei de specialitate a consiliului, cu excepția cazurilor prevăzute la art. 39 alin. (2) și (4). Ori și în situația în care rapoartele prevăzute la alin. (1) nu sunt întocmite în termen de 30 de zile de la înregistrarea proiectului, acestea se consideră implicit favorabile, așa cum dispune alineatul 2 al acestui articol. De asemenea, articolul 48 al legii de mai sus dispune că secretarul unității administrativ-teritoriale nu va contrasemna hotărârea în cazul în care consideră că aceasta este ilegală. În acest caz, va depune în scris și va expune consiliului local opinia sa motivată, care va fi consemnată în procesul-verbal al ședinței. Secretarul unității administrativ-teritoriale va comunica hotărârile consiliului local primarului și prefectului de îndată, dar nu mai târziu de 10 zile lucrătoare de la data adoptării. Comunicarea, însoțită de eventualele obiecții cu privire la legalitate, se face în scris de către secretar și va fi înregistrată într-un registru special destinat acestui scop. Ori după cum se poate observa din conținutul acestui text, chiar dacă nu este semnată hotărârea de către secretar, întrucât acesta o consideră nelegală, nu intervine sancțiunea nulității acestei hotărâri, ceea ce ar reprezenta un non sens juridic, cât timp s-ar acorda unei singure persoane din cadrul unității publice un drept de veto absolut. Legea dispune numai că dacă secretarul nu semnează hotărârea, întrucât o consideră nelegală, acesta poate sesiza prefectul pentru a declanșa demersurile de anulare a hotărârii.
Al doilea motiv de anulare invocat de reclamantă vizează faptul că hotărârea în cauză nu respectă planul de ocupare al funcțiilor publice pentru anul 2014 – fila 3 a dosarului, paragraful 2. Însă chiar în situația în care afirmația reclamantei ar fi una reală, nu ar putea constitui un motiv de anulare al hotărârii de consiliu local, întrucât pe de o parte acest plan de ocupare al funcțiilor publice la nivelul localității este unul estimativ, iar în al doilea rând nu este prevăzută de nici o dispoziție legală sancțiunea nulității hotărârii de consiliu local care nu l-ar respecta întocmai. A socoti altfel ar însemna a socoti că în fapt organigrama este aprobată odată cu acest plan de ocupare, de vreme ce consiliul local nu ar putea interveni asupra acestuia cu modificări impuse de situația de fapt concretă ori de particularitățile localității sau de necesități de oportunitate.
Al treile motiv de anulare vizează faptul că nu este aprobat bugetul de venituri și cheltuieli al localității – fila3, paragraful 3 din dosar. Ori între bugetul de venituri și cheltuieli și organigrama funcțiilor publice a localității există o relație directă, însă în sensul că bugetul de venituri și cheltuieli trebuie să asigure bugetarea tuturor posturilor din organigramă, iar nu faptul că organigrama trebuie adoptată numai după ce este cunoscut bugetul. Bugetul de venituri și cheltuieli al unei localități asigură fără dubiu fondurile necesare organigramei, din taxele și impozitele locale, fără a mai avea în vedere alocarea de venituri ale bugetului de stat efectuată pentru fiecare localitate. Faptul că localitatea are anual un buget de venituri și cheltuieli diferit nu presupune că în fiecare an acea localitate are un număr diferit de angajați, cât timp bugetul asigură fondurile necesare organigramei an de an.
Cel de-al patrulea motiv de anulare – fila 3, paragraful 5 din dosar, vizează anularea hotărârii anterioare a consiliului local, cu numărul 77/31.07.2013. Ori tocmai reclamanta învederează faptul că respectiva hotărâre a fost anulată printr-o decizie a instanței, depusă la dosar la filele 74-78, iar prin hotărârea atacată prin prezenta se menționează același lucru, și anume că încetează aplicabilitatea hotărârii anterioare anulate de instanță – fila 6 din dosar. Cu alte cuvinte, hotărârea contestată prin prezenta menționează un fapt juridic real, și anume anularea hotărârii de consiliu anterioare de către instanță, precum și faptul că se dispune anterior asupra organigramei, atribuție care aparține de altfel în mod legal consiliului local – articolul 36 alineatul 3 litera b). din Legea cu numărul 215/2001.
Cel de-al cincilea motiv de anulare – fila 3 a dosarului, paragraful 7, vizează înființarea unui nou serviciu, prin creșterea cheltuielilor de personal precum și prin afectarea atribuțiilor secretarului care ar avea în atribuțiile sale legalitatea acestei decizii. Ori după cum s-a arătat mai sus, în ceea ce privește primul motiv de anulare, lipsa vizei de legalitate a secretarului nu atrage nulitatea hotărârii. De asemenea, faptul că se ajunge la creșterea cheltuielilor de personal nu este un fapt juridic dovedit în cauză de reclamantă, cât timp însăși aceasta învederează că a avut loc o reorganizare a compartimentelor. În plus, majorarea cheltuielilor de personal reprezintă o decizie de oportunitate a instituției pârâte, singura în măsură a aprecia utilității acesteia în comunitate. Ori instanța de judecată poate analiza doar legalitatea măsurii, iar nu oportunitatea creșterii cheltuielilor, pentru că în caz contrar administrarea localităților s-ar efectua de către instanțe, iar nu de aleșii locali.
Al șaselea motiv de anulare a hotărârii de consiliu local – fila 3, ultimul paragraf, vizează nelegalitatea funcționării compartimentelor juridic și relații cu publicul în afara coordonării secretarului. Ori așa cum reiese în organigrama consiliului local aflată la fila 9 din dosar, compartimentul juridic funcționează sub coordonarea atât a primarului și viceprimarului, cât și a secretarului, situație în care susținerea reclamantei conform căreia compartimentul juridic nu este organizat sub coordonarea secretarului este una neîntemeiată.
Al șaptelea motiv de anulare, expus la fila 4, primul paragraf, vizează neîntocmirea fișelor posturilor. Însă lipsa întocmirii fișei posturilor nu poate avea ca efect nulitatea organigramei, respectiv nulitatea hotărârii de consiliu local prin care este înființat postul. Fișa postului reprezintă o operațiune cu caracter administrativ prin care sunt stabilite atribuțiile în sarcina titularului postului, iar nu o condiție de legalitate pentru înființarea unui post.
Ce de-al optulea motiv de nulitate, expus la fila 3, paragraful 2 al dosarului, vizează reaua credință a consiliului local care a stabilit prin hotărârea asupra organigramei posturilor de consilier juridic nou înființate un grad inferior – debutant și asistent. Instanța reține că nici o dispoziție legală nu prevede stabilirea unui grad superior pentru posturile de consilier juridic înființate prin hotărâre a consiliului local, iar în organigrama stabilită prin hotărârea anterioară de consiliu local, cu numărul 77/31.07.2013, este prevăzut într-adevăr un post de consilier juridic principal, și nu debutant sau asistent, însă acesta era vacant – fila 117 din dosar.
În fine, al nouălea motiv de apel – fila 4, paragraful 4 din dosar, în completarea celui de-al optulea, vizează faptul că în realitate reorganizarea instituției pârâte din punct de vedere al organigramei trebuie nu trebuie să conducă la îndepărtarea din funcția publică a funcționarilor existenți. Ori așa cum s-a arătat mai sus, în organigrama anterioară, adoptată prin hotărârea cu numărul 77/31.07.2013, funcția publică de consilier juridic superior era vacantă, astfel încât nu se poate susține că prin reorganizare s-a urmărit înlocuirea funcționarului public.
Față de considerentele mai sus expuse, instanța constată că acțiunea în anularea hotărârii de consiliu local este una neîntemeiată sub toate motivele invocate de reclamantă, motiv pentru care urmează a fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția lipsei de interes.
Respinge cererea privind anularea hotărârii nr. 70 din 27.11.2014 a C. L. Orșova formulată de reclamanta B. E., CNP_, domiciliată în Orșova, ., județul M., în contradictoriu cu pârâtul C. L. al M. Orșova cu sediul în Orșova, ., nr.20, județul M..
Cu recurs în 15 zile de la comunicare; cererea de recurs se va depune la Tribunalul M..
Pronunțată în ședință publică azi, 24.04.2015, la sediul Tribunalului M..
Președinte, Grefier,
D. Z. O. E. C.
Red. D.Z./Tehnored. O.E.C.
4 ex./ 7 pagini
19.05.2015
cod operator 2626
| ← Suspendare executare act administrativ. Decizia nr. 1104/2015.... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 1236/2015. Tribunalul... → |
|---|
