Anulare act administrativ. Sentința nr. 1236/2015. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1236/2015 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 21-09-2015 în dosarul nr. 6280/101/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 1236/2015
Ședința publică de la 21 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. D. F.
Grefier M.-V. M.
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe reclamantul C. M. și pe pârâta AGENȚIA DE PLĂȚI ȘI INTERVENȚIE PENTRU AGRICULTURĂ - CENTRUL JUDEȚEAN M., având ca obiect suspendare executare act administrativ procesul verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr._ din data de 15.05.2015.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamantul, lipsă fiind pârâtul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Instanța acordă cuvântul părților asupra cererii de suspendare.
Reclamantul solicită suspendarea efectelor procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr._ până la soluționarea acțiunii, arătând că pentru perioada 2009-2010 s-a făcut aplicarea unei OUG emisă în anul 2011.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cererii de suspendare, instanța constată și reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului M. sub numărul_ din data de 19.08.2015 reclamantul C. M. în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA DE PLĂȚI ȘI INTERVENȚIE PENTRU AGRICULTURĂ - CENTRUL JUDEȚEAN M. a solicitat anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr._, precum și suspendarea actului până la soluționarea acțiunii.
În motivare a arătat că pentru campania 2009 a depus la pârâtă cererea de plată nr.MH-_/12.05.2009 pentru suprafața de 56,80 ha teren agricol pe care îl deține în extravilanul comunei O. jud.M.
A susținut că prin Decizia nr._ din 12.11.2010 de acordare a plăților în cadrul schemelor de sprijin pe suprafață – campania 2009 a fost informat că din suprafața totală declarată de 56,8 ha și solicitată la plată, a fost determinată pentru plată numai suprafața dde 41, 25 ha, suma de plată fără penalizări fiind stabilită la 12.374, 35 lei, astfel că totalul de plată pe schema de sprijin a fost de 0,00 lei.
A mai arătat că excluderea de la plată datorită supradeclarării suprafețelor a fost explicată prin diferența procentuală de 37, 70%, între suprafața declarată de 56,8 ha și suprafața determinată la controlul administrativ pe teren de 41, 25 ha. A susținut că întrucât această diferență procentuală a depășit 20%, în conformitate cu Regulamentul CE nr.796/2004 al Comisiei de stabilire a normelor de aplicare în domeniu, nu va acorda niciun ajutor pe suprafață pentru grupa de culturi în cauză.
În drept și-a întemeiat acțiunea pe Legea 554/2004, HG 875/2011, OG93/2003, DECIZIA NR.53, Regulamentul CE nr.796/2004, OUG 125/2006.
Pârâta a depus întâmpinare la data de 28.08.2015 susținând cu privire la cererea de suspendare a procesului verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr._ din 15.05.2015 că reclamantul nu arată și nici nu dovedește existența unor indicii de nelegalitate ale actului a cărui suspendare o cere, nefind îndeplinite condițiile cazului bine justificat și nici condiția unei pagube iminente, condiții prevăzute de art.14 din Legea 554/2004 pentru a se putea solicita suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.
De asemenea a arătat că susținerile făcute de reclamant în conținutul cererii de chemare în judecată țin de fondul cauzei, nefiind suficiente pentru înlăturarea prezumției de legalitate de care se bucură actul.
În drept și-a întemeiat cererea pe prevederile art.205-208 Cod Procedură Civilă, OUG 66/2011, OUG 93/2003, OUG 125/2006, Legea nr.554/2004.
Examinând cererea de suspendare a executării actului administrativ se reține că este neîntemeiată și va fi respinsă pentru următoarele considerente:
Conform art.14 alin.1 din Legea nr.554/2004, „în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art.7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nicio formalitate”.
De asemenea, potrivit art.15 din același act normativ:
(1) Suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. În acest caz, instanța poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei. Cererea de suspendare se poate formula odată cu acțiunea principală sau printr-o acțiune separată, până la soluționarea acțiunii în fond.
(2) Dispozițiile art. 14 alin. (2) - (7) se aplică în mod corespunzător.
Actul administrativ unilateral cu caracter individual se bucură de prezumția de legalitate, care la rândul său se bazează pe prezumția de autenticitate și veridicitate, fiind el însuși titlu executoriu.
Principiul legalității actelor administrative presupune însă, atât ca autoritățile administrative să nu încalce legea, cât și ca toate deciziile lor sa se întemeieze pe lege. El impune, in egală măsură, ca respectarea acestor exigențe de către autorități să fie in mod efectiv asigurată.
Prin urmare, in procesul executării din oficiu a actelor administrative trebuie asigurat un anumit echilibru, precum și anumite garanții de echitate pentru particulari, întrucât acțiunile autorităților publice nu pot fi discreționare, iar legea trebuie să furnizeze individului o protecție adecvată împotriva arbitrariului. Tocmai de aceea, suspendarea executării actelor administrative trebuie considerată ca fiind, in realitate, un eficient instrument procedural aflat la îndemâna instanței de judecată, pentru a asigura respectarea principiului legalității, fiind echitabil ca atâta timp cât judecătorul se află în proces de evaluare, acesta să nu-și producă efecte asupra celor vizați.
În considerarea celor două principii incidente - al legalității și al executării din oficiu - suspendarea executării constituie însă, o situație de excepție, aceasta putând fi dispusă numai în cazurile și in condițiile expres prevăzute de lege.
Prin urmare, pentru admiterea cererii de suspendare se cer a fi întrunite, cumulativ, două condiții, respectiv existența "cazului bine justificat" și, respectiv a "pagubei iminente", sarcina dovedirii acestora revenind reclamantului în condițiile art. 249 C.proc.civ..
Cele două condiții (existența unui caz bine justificat și iminența producerii unei pagube care astfel ar fi prevenite), necesar a fi îndeplinite cumulativ, denotă caracterul de excepție al măsurii suspendării executării actului administrativ, presupunând dovedirea efectivă a unor împrejurări conexe regimului administrativ aplicabil actului atacat, care să fie de natură a argumenta existența unui „caz bine justificat” și a „iminenței producerii pagubei”.
Legea nr.554/2004 definește „cazul bine justificat”, în art.2 lit.t, ca fiind existența unor împrejurări legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, iar „paguba iminentă”, în art.2 lit.ș, din același act normativ, ca fiind prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.
Față de dispozițiile legale invocate anterior, se apreciază că suspendarea executării actului administrativ este o operațiune de întrerupere temporară a efectelor unui act administrativ, care intervine la cererea părții interesate. Aceasta este o măsură de excepție, care se justifică numai dacă actul administrativ conține dispoziții a căror îndeplinire ar produce consecințe greu sau imposibil de înlăturat în ipoteza în care actul ar fi ulterior anulat prin hotărâre judecătorească.
În speță, se apreciază că nu este întrunită niciuna din condițiile prevăzute de dispozițiile legale citate anterior.
Astfel, în ceea ce privește paguba iminentă, în cadrul cererii de suspendare se analizează numai prejudiciul material, viitor și previzibil și care nu ar putea fi recuperat, ori ar fi greu de recuperat. Instanța constată că reclamantul nu a făcut dovada producerii unei astfel de pagube, așa cum este aceasta definită de art.2 lit.ș din Legea nr.554/2004.
Acesta nu a solicitat administrarea vreunei probe din care să rezulte că plata sumei stabilită prin decizia contestată până la soluționarea pe fond a contestației i-ar crea serioase dificultăți financiare.
Referitor la condiția cazului bine justificat, instanța constată că este îndeplinită în situația în care se regăsesc argumente juridice aparent valabile cu privire la nelegalitatea actului administrativ aflat în litigiu, indicii temeinice de nelegalitate, ceea ce nu este cazul în cauza de față.
În cadrul cererii de suspendare instanța nu trebuie să procedeze la analizarea criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăși cererea de anulare a actului administrativ, ci trebuie să se limiteze numai la împrejurări de fapt sau/și de drept care creează o îndoială puternică asupra prezumției de legalitate de care se bucură actul administrativ.
Instanța constată că nu există vreo aparență de nelegalitate a dispoziției contestate.
Caracterul executoriu din oficiu al actului administrativ nu creează prin el însuși o îndoială puternică asupra prezumției de legalitate a acestuia, ci dimpotrivă. Mai mult, reclamantul nu invocă nici un motiv care să se subsumeze unui caz temeinic justificat.
Aspectele invocate cu ocazia concluziilor referitor la eventuala aplicare retroactivă a unui act normativ nu sunt în măsură să creeze „îndoiala serioasă” cerută de lege cu privire la legalitatea actelor administrative și care să justifice suspendarea acestora.
În consecință, instanța va respinge ca neîntemeiată cererea de suspendare a executării procesului verbal nr._ din 15.05.2015 emis de intimată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea formulată de reclamantul C. M., domiciliat în ., împotriva intimatei Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură – Centrul Județean M. de suspendare a procesului verbal nr._ din 15.05.2015.
Cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Cererea de recurs se va depune la Tribunalul M..
Pronunțată în ședința publică din 21.09.2015.
Președinte, C. D. F. | ||
Grefier, M.-V. M. |
Red. F.C.D./Teh. M.M.V.
4 ex./28.09.2015
cod operator 2626
| ← Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... | Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 49/2015.... → |
|---|
