Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința nr. 1364/2015. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1364/2015 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 28-09-2015 în dosarul nr. 3275/101/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința Nr. 1364/2015
Ședința publică de la 28 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE N. S. D.
Grefier M. T.
Pe rol judecarea cauzei privind pe reclamant P. C. P. - R. M., . și pe pârât R. I., având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999) plata sumei de_ lei conform dispoziție Primarului nr. 88/02.06.2014
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns av I. C. pentru reclamantă, lipsă fiind pârâtul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Instanța pune în discuție competența materială de soluționare a cauzei de către Tribunalul M. - Secția A II-A Civilă, de C. Administrativ și Fiscal.
Av I. C. pentru reclamantă consideră că, competența de soluționare revine acestei secții.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față ;
Prin cererea înregistrată la data de 09.04.2015, P. C. P. - R. M. și . a chemat în judecată pârâtul R. I., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligat la plata sumei de_ lei, conform dispoziției Primarului nr. 88/02.06.2014 și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii arată că în urma unui control efectuat de organele Camerei de Conturi s-a stabilit prin decizia nr 25/2013 a Camerei de Conturi M. imputarea unor sume de bani angajaților primăriei, primarului și altor persoane contractuale sume ce s-au considerat a fi încasate necuvenit. În urma controlului au fost emise dispoziții prin care personalului primăriei li s-au imputat sumele de bani considerat a fi încasate necuvenit.
Precizează că ulterior controlului Curții de Conturi M., primarul comunei a contestat decizia nr. 25/2013, formându-se pe rolul Tribunalul M. dosarul_, iar prin Hotărârea nr. 5998/2014 pronunțată de Curtea de Apel C. i s-a respins recursul, astfel că decizia a rămas valabilă.
Conform deciziei Curții de Conturi s-a stabilit că UAT P. a acordat nelegal drepturi salariale după data de 01.01.2010.
În această perioadă pârâtul a îndeplinit funcția de viceprimar al UAT P..
În drept și-a întemeiat cererea pe disp. art 256 al. 1 C.muncii, art. 1530 – 1548 c..civ și L. 188/1999.
La data de 08.05.2015, R. I., în calitate de pârât a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea acțiunii formulate de reclamanții In motivare arată că, prin cererea înregistrată ,reclamanții au solicitat obligarea sa la restituirea sumei de_, reprezentând drepturi salariale încasate fără acoperire legală, începând cu data de 01.01.2010, respectiv sporul și indemnizația pentru condiții vătămătoare au fost majorate cu 25%. Reclamanții au menționat ca aceste sume ar fi fost acordate fără acoperire legală de către UAT P., așa cum rezultă din Decizia nr.25/25.04.2013 emisă de Curtea de Conturi M., ca urmare a controlului efectuat în anul 2013. Astfel, ca urmare a deciziei nr. 25/2013, emisă de Curtea de Conturi M., P. comunei P. a emis Dispoziția nr. 88/02.06.2014, în baza căreia este obligat la restituirea sumei de_ lei reprezentând drepturi salariale încasate necuvenit. Arătă că, această dispoziție este nelegală, întrucât nu întrunește condițiile de formă și de fond ale actului administrativ individual, nu arată motivele de drept ce ar sta la baza emiterii unei astfel de dispoziții, iar o simpla referire la o decizie a Curți de Conturi M., nu poate determina obligarea sa la restituirea acestei sume, această decizie nefiindu-i opozabilă, cu atât mai mult, cu cat din conținutul acesteia nu rezulta că ar fi fost analizate si stabilite sumele încasate în mod necuvenit . In ceea ce privește acordarea acestor sporuri, arată că, aceste drepturi de care a beneficiat sunt acordate în mod legal, toate aceste sume au fost prevăzute în bugetul local al Primăriei P., buget care a fost aprobat în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare. Astfel, conform art. 12 alin. 1, din Legea nr. 130/1996, contractele de muncă se pot încheia și pentru salariații instituțiilor bugetare. Prin aceste contracte nu se pot încheia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispozițiile legale. Clauzele contractului colectiv de muncă cuprind drepturi și obligații ale angajaților și ale angajatorilor și produc efecte pentru toți angajații reprezentați prin aceste contracte, iar așa cum rezultă din dispozițiile art. 30 ind. 1 din Legea nr. 130/1996 executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie. Analizată în acest context, măsura reducerii acestor sporuri acordate este o măsură nelegală, conform Dispozițiilor Legii nr. 330/2009 - anexa nr. IU/3 care cuprinde grilele de salarizare ale funcționarilor publici din Administrația Locală - alin. 2 ce prevede expres că „ în coeficientul prevăzut din coloana bază sunt cuprinse: salariul de merit, sporul de confidențialitate, sporul de stabilitate și sporul de dispozitiv". Mai mult, atât legalitatea cât și oportunitate acordării acestor sporuri angajaților Aparatului de Specialitate al Primarilor și Serviciilor Publice de interes local au fost verificate și de instanțele judecătorești, care prin hotărâri rămase definitive și irevocabile s-au pronunțat în sensul legalității acordării acestora. În legătură cu dispoziția Primarului nr. 88/02.06.2014 consider ca aceasta este nelegală întrucât a fost emisă în baza unui proces-verbal întocmit de către Curtea de Conturi M., iar controlul efectuat a avut ca obiect analiza financiar contabilă a contului bugetar anual al persoanei supuse auditului financiar, fără însă a se stabili măsuri cu caracter individual fată de funcționarii publici și, pe cale de consecință rezultă că, dispoziția nu este motivată sub aspectul antrenării răspunderii materiale a funcționarului public și nu demonstrează eroarea angajatorului cu atribuții și responsabilitate legală în gestionarea și administrarea fondurilor publice. Mai mult, în anul 2012, a fost aprobată Legea nr. 84/2012 privind amnistia fiscală, astfel că, nu pot fi obligat în baza unui act de control al Curții de Conturi, la restituirea sumelor ce au fost primite ca spor, deoarece aceste constatări ale organelor de control ale Curți de Conturi M. cu privire la plata efectuată pot fi valorificate numai față de Primăria P., astfel că înțeleg să invoc aplicabilitatea acestor dispoziții legale, cu atât mai mult, cu cât în data de 24 septembrie 2014 a intrat în vigoare și Legea nr. 124/2014. Potrivit acestor dispoziții cuprinse în art. 1, lit. a, din Legea nr. 84/2012, această lege se aplică personalului din sectorul bugetar plătit din bugetul general consolidat al statului ale cărui venituri de natură salarială au fost stabilite până la . Legii cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fondurile publice, în baza contractelor sau acordurilor colective de muncă încheiate, înregistrate la Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale sau, după caz, la Inspectoratele Teritoriale de Muncă și necontestate la instanțele judecătorești competente. Conform art. 2 alin. 1 din același act normativ se aprobă și exonerarea de la plata pentru sumele reprezentând venituri de natură salarială stabilite în condițiile art. 1, pe care personalul din sectorul bugetar trebuie să le restituie ca urmare a deciziilor de imputare emise de angajatori drept consecință a constatărilor unor prejudicii de către Curtea de Conturi. In drept, își întemeiază prezenta pe dispozițiile art. 205-208 N.c.civ. La termenul din 28 septembrie 2015 instanța din oficiu a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului. Obiectul cererii privește obligarea pârâtului la plata sumei de_, drepturi salariale încasate în calitate de viceprimar. Temeiul acțiunii este Codul muncii, Codul civil și legea nr.188/99. Cum răspunderea patrimonială a pârâtului este o răspundere civilă, acțiunea în pretenții este de competența instanțelor civile, iar în raport de valoarea pretențiilor_ lei, competența aparține judecătoriei. R. I. este chemat în judecată în calitate de viceprimar. În lipsa unor dispoziții legale exprese, nu pot fi aplicate prin analogie dispozițiile speciale din materia funcție publice (pârâtul nefiind funcționar public) ori a achizițiilor publice și nici cele de dreptul muncii. De asemenea, întrucât nu se poate reține că daunele s-au produs în cadrul unui raport juridic de drept administrativ, neavând caracterul unei acțiuni întemeiate pe art. 19 din Legea nr.554/2004, consecutivă anulării actului administrativ, antrenarea răspunderii nu se poate face în temeiul Lg. 554/2004. Răspunderea aleșilor locali este reglementată de disp. art. 55 din Lg. 393/2004, care dispune că aceștia răspund, în condițiile legii, administrativ, civil sau penal, după caz, pentru faptele săvârșite în exercitarea atribuțiilor ce le revin. În baza art.130 pct.2, 132 cod pr.civilă se va admite excepția necompetenței materiale a Tribunalului M. și se va declina competența în favoarea judecătoriei de la domiciliul pârâtului, Judecătoria Orșova.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței materiale a Tribunalului M..
Declina competenta de soluționare a cauzei privind pe P. comunei P. și ., în contradictoriu cu R. I., domiciliat în ., CNP_, in favoarea Judecătoriei Orșova, județul M..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 28 Septembrie 2015, la sediul Tribunalului M.
Președinte, N. S. D. | ||
Grefier, M. T. |
Red.NSD/tehnored.M.T.
Ex.2
01 Octombrie 2015
| ← Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... | Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Hotărâre... → |
|---|
