Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 192/2015. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 192/2015 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 17-03-2015 în dosarul nr. 1192/225/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 192/2015
Ședința publică de la 17 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. T. B.
Judecător S. N. C.
Grefier M. M.
Pe rol judecarea apelului formulat de către apelantul C. R. PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR SUD VEST M., împotriva sentinței nr.3278/30.10.2014 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul ., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns consilier juridic P. V. pentru apelant, lipsă fiind intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul asupra apelului.
Consilier juridic P. V. pentru apelant a solicitat admiterea apelului și modificarea în parte a sentinței apelate, susținând că, consumatorii au fost prejudiciați.
TRIBUNALUL
Prin sentința nr. 3278/30.10.2014 Judecătoria Drobeta Turnu Severin a admis în parte plângerea contravențională formulată de petenta ., a modificat procesul verbal contestat . nr._/644 /15.01.2014, în sensul că înlocuiește sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de_ lei aplicată prin acesta cu sancțiunea avertismentului, cu recomandarea pentru petent de a respecta pe viitor dispozițiile legale.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
Prin procesul verbal de contraventie . nr._/644/ 15.01.2014 (filele 6-8), petenta . a fost sanctionata contraventional cu amenda in cuantum de 10.000 lei pentru savarsirea contraventiei prevazute de art. 11 alin. 3 din OUG nr. 50/2010 si sanctionata de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 50/2010.
S-a retinut in sarcina petentei faptul ca, in urma controlului realizat de organele de control din cadrul unitatii intimate la punctul de lucru al petentei situat in mun. Drobeta Turnu Severin, ., . 1, jud. Mehedinti, s-a constatat ca la data de 27.11.2013 numitul Calutoiu D. s-a prezentat in vederea obtinerii unui imprumut, in acest sens fiind intocmita in format electronic o cerere de credit de catre un angajat al societatii sanctionate, iar in ceea ce priveste modul de informare precontractuala ocazionat de incheierea contractului de credit (imprumut) au fost incalcate disp. art. 11 alin. 3 din OUG nr.50/2010. Aceste dispozitii legale (art. 11 din OUG nr. 50/2010) prevad ca partea creditoare (petenta) furnizeaza consumatorului, in baza clauzelor, a conditiilor de creditare oferite de catre creditor (petenta) si a informatiilor furnizate de consumator (prin formularul „cerere de creditare”), informatiile necesare care sa ii permita consumatorului sa compare mai multe oferte pentru a putea lua o decizie informata. Aceste informatii se ofera prin intermediul formularului „informatii standard la nivel european” cu suficient timp inainte, dar nu cu mai putin de 15 zile inainte de incheierea contractului de credit.
De asemenea, s-a mentionat ca termenul de 15 zile, potrivit art. 11 alin. 3 din OUG nr. 50/2010, se poate reduce numai cu acordul scris al consumatorului.
S-a mai aratat ca in cazul de fata, numitul Calutoiu D. a depus la data de 27.11.2013 o cerere de credit, in care a oferit informatiile necesare in baza carora in aceeasi zi a fost eliberat formularul „informatii standard la nivel european” si s-a incheiat contractul de credit.
S-a constatat ca, in cererea de credit completata in sistem electronic, angajatul al societatii sanctionate a bifat electronic la penultimul punct din cerere casuta aferenta rubricii „da” privind reducerea termenului de 15 zile la 0 zile, dupa care societatea bancara petenta a asimilat semnarea cererii de credit cu „acordul scris” impus de legiuitor.
Organele de control ale unitatii intimate au mai mentionat in cuprinsul procesului verbal faptul ca nu au fost respectate prevederile OUG nr.50/2010 in conditiile in care textul de lege (art. 11 alin. 3 din OUG nr. 50/2010) prevede necesitatea existentei unui acord scris, expres al consumatorului (numitul Calutoiu D.) referitor la renuntarea la termenul sus indicat. Pentru renuntarea la termenul legal amintit, legiuitorul a prevazut existenta unui acord scris al consumatorului, special dat pentru aceasta optiune, si nu completarea rubricii respective in format electronic chiar de catre angajatul societatii petente.
F. de aceste constatari, organele de control au concluzionat ca intrucat nu a existat un acord scris din partea consumatorului (numitul Calutoiu D.) de renuntare la termenul de 15 zile aferent fazei de informare precontractuala, in mod nelegal s-a procedat la semnarea in aceeasi zi de catre consumator a urmatoarelor acte: cererea de credit, formularul „informatii starndard la nivel european” si contractul de credit
Procesul-verbal de contraventie a fost semnat de catre petenta persoana juridica, iar la rubrica „alte mentiuni” s-a consemnat faptul ca nu este de acord cu aspectele retinute in sarcina sa ca urmare a controlului efectuat de organele de control ale unitatii intimate.
Instanța a reținut că procesul verbal de contravenție, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate, autenticitate și legalitate, permisă de Conventia Europeana a Drepturilor Omului cât timp petentului i se asigură de către instanță condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil. Aceasta înseamnă că, până la proba contrară, cele consemnate de agentul constatator în procesul-verbal corespund adevărului. Această prezumție este relativă, astfel că poate fi înlăturată prin proba contrară.
Instanța, analizând probele pe care agentul constatator le folosește în dovedirea situației de fapt reținute prin procesul-verbal de contravenție contestat, le apreciază ca fiind concludente, întrucât sunt edificatoare sub aspectul săvârșirii contravenției de către petentă.
Astfel, potrivit disp. art. 11 din OUG nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori:
„(1) Creditorul furnizeaza consumatorului, pe baza clauzelor, a conditiilor de creditare oferite de catre creditor si, dupa caz, a preferintelor exprimate si a informatiilor furnizate de consumator, informatiile necesare care sa ii permita consumatorului sa compare mai multe oferte pentru a putea lua o decizie informata cu privire la eventuala incheiere a unui contract de credit.
(2) Informatiile trebuie furnizate:
a) cu suficient timp inainte, dar nu cu mai putin de 15 zile inainte ca un consumator sa incheie un contract de credit sau sa accepte o oferta;
b)……
c) prin intermediul formularului „informatii standard la nivel european privind creditul pentru consumatori”
(3) Perioada de 15 zile prevazuta la alin. 2 lit. a) se poate reduce cu acordul scris al consumatorului.”
Din cuprinsul inscrisurilor depuse la dosar de catre intimata C. Judetean pentru Protectia Consumatorilor Mehedinti, respectiv intampinare (file 85-88) coroborat cu aspectele mentionate in cuprinsul procesului verbal de contraventie (filele 6-8), precum si cu informatiile inserate in cuprinsul cererii de credit completata in sistem electronic de catre angajatul societatii petente (filele 9-11), rezulta ca in urma controlului realizat de organele de control din cadrul unitatii intimate la punctul de lucru al petentei situat in mun. Drobeta Turnu Severin, ., .. Mehedinti, s-a constatat ca la data de 27.11.2013 numitul Calutoiu D. s-a prezentat in vederea obtinerii unui imprumut, in acest sens fiind intocmita in format electronic o cerere de credit de catre un angajat al societatii sanctionate, iar in ceea ce priveste modul de informare precontractuala ocazionat de incheierea contractului de credit (imprumut) au fost incalcate disp. art. 11 alin. 3 din OUG nr.50/2010. Aceste dispozitii legale (art. 11 din OUG nr. 50/2010) prevad ca partea creditoare (petenta) furnizeaza consumatorului, in baza clauzelor, a conditiilor de creditare oferite de catre creditor (petenta) si a informatiilor furnizate de consumator (prin formularul „cerere de creditare”), informatiile necesare care sa ii permita consumatorului sa compare mai multe oferte pentru a putea lua o decizie informata. Aceste informatii se ofera prin intermediul formularului „informatii standard la nivel european” cu suficient timp inainte, dar nu cu mai putin de 15 zile inainte de incheierea contractului de credit.
Potrivit art. 11 alin. 3 din OUG nr. 50/2010, termenul de 15 zile se poate reduce numai cu acordul scris al consumatorului.
Instanta retine ca numitul Calutoiu D. a depus la data de 27.11.2013 o cerere de credit, in care a oferit informatiile necesare in baza carora in aceeasi zi a fost eliberat formularul „informatii standard la nivel european” si s-a incheiat contractul de credit.
Instanta remarca faptul ca inscrisul denumit „cerere de credit” a fost completat in sistem electronic, iar angajatul al societatii sanctionate a bifat electronic la penultimul punct din cerere casuta aferenta rubricii „da” privind reducerea termenului de 15 zile la 0 zile, dupa care societatea bancara petenta a asimilat semnarea cererii de credit cu „acordul scris” impus de legiuitor.
Organele de control ale unitatii intimate au apreciat ca nu au fost respectate prevederile OUG nr.50/2010 in conditiile in care textul de lege (art. 11 alin. 3 din OUG nr. 50/2010) prevede necesitatea existentei unui acord scris, expres al consumatorului (numitul Calutoiu D.) referitor la renuntarea la termenul sus indicat. Pentru renuntarea la termenul legal amintit, legiuitorul a prevazut existenta unui acord scris al consumatorului, special dat pentru aceasta optiune, si nu completarea rubricii respective in format electronic chiar de catre angajatul societatii petente.
F. de aceste constatari, organele de control au concluzionat ca intrucat nu a existat un acord scris din partea consumatorului (numitul Calutoiu D.) de renuntare la termenul de 15 zile aferent fazei de informare precontractuala, in mod nelegal s-a procedat la semnarea in aceeasi zi de catre consumator a urmatoarelor acte: cererea de credit, formularul „informatii starndard la nivel european” si contractul de credit.
Societatea petenta a sustinut ca in mod nejustificat a fost sanctionata prin procesul verbal ce face obiectul prezentului dosar intrucat in cererea de credit se regaseste inserata la penultimul punct din cerere clauza privind reducerea termenului de 15 zile la 0 zile, termen aferent fazei de informare precontractuala, iar casuta aferenta rubricii „da” a fost bifata electronic de catre angajatul al societatii sanctionate, precum si ca numitul Calitoiu D., solicitantul creditului, a semnat in format olograf la finalul fiecarei pagini a cererii de credit, apreciind ca in acest mod numitul Calitoiu D. si-ar fi dat acordul cu privire la reducerea termenului de 15 zile.
Instanta apreciaza ca nu este intemeiata aceasta aparare pentru motivele ce vor fi expuse in continuare:
In acest sens instanta aminteste ca potrivit art. 47 din OUG nr. 2/2001 rep., dispozitiile prezentei ordonante se completeaza cu dispozitiile Codului de procedura civila.
Legiuitorul a stabilit prin art. 249 din C.proc.civ. faptul ca cel care face o sustinere in cursul procesului trebuie sa o dovedeasca, in afara de cazurile anume prevazute de lege.
In prezentul dosar se constata faptul ca petenta nu a facut dovada contrara a celor retinute in procesul verbal de contraventie.
Astfel, din cuprinsul cererii de credit aflată la filele 9 – 11 din dosar privind pe solicitantul consumator C. D., instanța are în vedere faptul că aceasta a fost completată în format electronic de către un angajat al societății sancționate, ocazie cu care au fost introduse datele personale ale solicitantului, profesia, cuantumul veniturilor realizate, tipul de credit acordat, etc.
Însă pe lângă aceste informații, în cuprinsul cererii de credit completată în format electronic de către angajatul societății sancționate se regăsesc mai multe clauze în dreptul cărora există două căsuțe – prima aferenta rubricii “da” și cea de-a doua aferentă rubricii “nu”.
Toate aceste căsuțe au fost bifate electronic de către angatul societății petente.
Instanța observă că tot angajatul societății sancționate a bifat electronic și la penultimul punct din cerere căsuța aferentă rubricii „da” privind clauza referitoare la reducerea termenului de 15 zile la 0 zile termen aferent fazei de informare precontractuală. Conținutul acestei clauze este următorul: „declar că am fost informat precontractual de către reprezentanții creditorului (societatea sancționată), conform disp. OUG nr. 50/2010, cu privire la faptul că sunt îndreptățit să beneficiez de un termen de reflectare de 15 zile potrivit art. 11 alin. 2 lit. a din OUG nr. 50/2010 cu privire la încheierea contractului de credit și declar că, având în vedere disp. art. 11 alin. 3 din OUG nr. 50/2010, sunt de acord să reduc termenul de 15 zile mai sus menționat la 0 zile.”
Instanța consideră ca fiind eronată interpretarea dată de societatea petentă dispozitiilor art. 11 alin. 3 din OUG nr. 50/2010 în sensul că acordul consumatorului C. D. ar rezulta din bifarea în format electronic de către angajatul societății sancționate a căsuței aferente rubricii „da” inserată la penultimul punct din cerere în dreptul clauzei privind reducerea termenului de 15 zile la 0 zile, termen aferent fazei de informare precontractuala, și din faptul că aceeași persoană (numitul C. D.) a semnat în format olograf la finalul fiecărei pagini a cererii de credit.
Conform disp. art. 11 alin. 3 din din OUG nr. 50/2010, perioada de 15 zile prevazuta la alin. 2 lit. a) se poate reduce cu acordul scris al consumatorului.
Prin aceste dispoziții legale legiuitorul a impus în mod expres condiția existenței unui acord scris al consumatorului din care să rezulte în mod clar, fără nici un dubiu, că această persoană înțelege să renunțe la beneficiul termenului acordat de lege în favoarea sa.
Sub acest aspect, instanța subliniază faptul că din punct de vedere al efectelor juridice, această renunțare reprezintă un act de dispoziție, ceea ce înseamnă că manifestarea de voință a consumatorului trebuie să fie expresă și neechivocă.
Mai exact, pentru ca renunțarea unei persoane cu privire la un drept conferit de lege să producă efecte juridice este necesar să existe o solicitare expresă în acest sens din partea beneficiarului prevederii.
În cazul de față nu există nici un înscris din care să rezulte în mod expres și neechivoc această renunțare, în condițiile în care în cererea de credit au existat căsuțe speciale cu rubrica “da” și cu rubrica “nu” iar angajatul societății sancționate nu a acordat posibilitarea consumatorului C. D. să își exercite în mod direct opțiunea prin completarea în mod personal a rubricii aferente opțiunii exercitate, astfel încât în mod greșit s-a procedat în speță prin bifarea în format electronic chiar de către angajatul societății sancționate a casuței aferente rubricii „da” privind reducerea termenului de 15 zile la 0 zile.
Nu prezintă relevanță sub aspectul renunțării nici faptul că numitul C. D. a semnat în format olograf la finalul fiecărei pagini a cererii de credit, întrucât nu au fost respectate cerințele prealabile privind renunțarea la beneficiul termenului de 15 zile instituit de lege, renunțare care trebuie să fie neechivocă, neputând fi dedusă din alte împrejurări.
În ceea ce privește apărarea invocată de societatea petentă în sensul că nu putea fi sancționată pentru contravenția prevăzută de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 50/2010, deoarece consumatorul C. D. a sesizat organele de control din cadrul unității intimate pentru o altă contravenție și nu pentru cea reținută în sarcina sa prin procesul verbal, instanța constată că nu este întemeiată nici această susținere.
În fundamentarea acestei concluzii, instanța are în vedere disp. art. 87 din OUG nr. 50/2010, care statuează următoarele:
“Constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor prevăzute la art. 86 și art. 88 alin. 2 din același act normativ se fac de către reprezentanții împuterniciți ai Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor, la sesizarea consumatorilor, a asociațiilor de consumatori ori din oficiu, în cazul în care, prin încălcarea prevederilor legale, sunt sau pot fi afectate interesele consumatorilor.”
Prin urmare, este lipsit de relevanță faptul că inițial organele de control din cadrul unității intimate au fost sesizate de către consumatorul C. D. cu privire la o altă contravenție prevăzută de OUG nr. 50/2010, a cărei existență nu a fost confirmată în urma verificărilor efectuate, atâta vreme cât prevederile OUG nr. 50/2010 conferă posibilitatea organelor unității intimate să constate din oficiu contravențiile reglementate de art. 86 din OUG nr. 50/2010.
Pe cale de consecinta se constata ca starea de fapt consemnată în procesul-verbal contestat corespunde realității, petenta făcându-se vinovată de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa prin procesul verbal contestat în sensul încălcării disp. art. 11 alin. 3 din OUG nr. 50/2010 sancționate de art. 86 alin. 1 din același act normativ.
Avand in vedere cele expuse mai sus raportat la ansamblul materialului probator administrat in cauza se retine ca petenta nu a facut dovada existentei unei stari de fapt contrare celei retinute in procesul-verbal de contraventie.
In ceea ce priveste individualizarea sanctiunii aplicate petentei, instanța arată că, potrivit dispozițiilor art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Totodată, potrivit art. 5 alin. 5 din OG nr. 2/2001, sancțiunea stabilită de organul constatator trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei comise.
În cazul de față, instanța apreciază că sancțiunea amenzii în sumă de 10.000 lei aplicată petentei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de 11 alin. 3 din OUG nr. 50/2010 sancționată de art. 86 alin. 1 din același act normativ, apare ca fiind disproporționată având în vedere împrejurările concrete în care a fost săvârșită contravenția.
In acest sens, instanta are in vedere faptul ca desi prin incalcarea disp. art. 11 alin. 3 din OUG nr. 50/2010 au fost afectate interesele consumatorului Calitoiu D. astfel cum s-a analizat mai sus, totuși această persoană a decis să sesizeze organele de constatare din cadrul unității intimate cu privire la o altă contravenție reglementată de OUG nr. 50/2010, a cărei existență nu a fost confirmată în urma verificărilor efectuate.
Dispozițiile art. 7 alin. 3 din OG nr. 2/2001 statuează faptul ca avertismentul se poate aplica si in cazul in care actul normativ de stabilire si sancționare a contravenției nu prevede aceasta sancțiune.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel C. R. PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR SUD VEST M., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, solicitând admiterea apelului.
În motivare, a arătat că nu au fost respectate prevederile OUG 50/2010 în condițiile în care de lege(art. 11, alin.(3) din OUG 50/2010) prevede necesitatea existenței unui acord scris, expres,consumatorului cu privire la renunțarea la termenul menționat și în stabilirea acestui lucru printr-o latură, prin care consumatorul își exprimă mai multe opțiuni, respectiv: 1. înseamnă acceptarea termenilor și condițiilor expuse în cererea de credit și 2. asumarea opțiunii bifate de creditor, si nu de reducere la 0 zile a termenului de 15 zile.
Deși s-a reținut de către instanța de fond că procesul verbal . nr._/5.12.2014 ca legal îndeplinind condițiile prevăzute de art. 17 din OG 21/1992 și temeinic ce face dovada deplină a situației de fapt, fiind un act administrativ de autoritate iar proba contrară nu a fost făcută de petentă, confirmate faptele pentru s-au aplicat sancțiunile contravenționale, iar instanța de fond netemeinic nut că sancțiunea de 10 000 lei este disproporționată raportat la împrejurările concrete, cu toate că a în vedere că au fost afectate interesele economice ale consumatorului Caluțoniu D., prin nerespectarea art. 11, alin.(3) din OUG 50/2010, aceste prevederi coroborate cu art. 7, lit. c a-2-a liniuță )G 21/1992 care impune ca operatorii economici să presteze servicii care sa nu afecteze viața, integritatea și interesele economice ale consumatorilor și art. 18 din aceeași ordonanță, care conferă ul consumatorilor de a fi informați în mod corect, complet și precis asupra caracteristicilor esențiale ale viciilor prestate, considerăm noi ca fiind suficiente pentru a menține sancțiunea aplicată de 10 000 i fiind aplicată în limitele aplicate de către art. 86, alin. (1), care impune aplicarea sancțiunilor 10 000 lei la 80 000 lei pentru încălcarea art. 11, alin.(3) din OUG 50/2010, pe de altă prin stabilirea unui cuantum relativ ridicat al sancțiunii amenzii contravenționale pentru fapta sită, legiuitorul a apreciat pericolul social abstract al acestui tip de contravenții ca fiind unul ridicat.
Intimatul nu a formulat întâmpinare în cauză.
Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și în raport de dispozițiile art.476-479 N.C.pr.civ. instanța reține că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
La data de 15.01.2014 reprezentanții Autorității Naționale pentru PROTECȚIA CONSUMATORILOR SUD VEST M. au sancționat pe . cu 10.000 lei, reținându-se faptul că în contractul pe care acest agent economic l-a avut încheiat cu Caluțoniu D. nu i s-a asigurat acestuia un termen de 15 zile în care acesta ar fi putut să analizeze clauzele convenției de împrumut. Împotriva actului sancționator s-a formulat plângere contravențională care admisă în parte de Judecătoria Drobeta Turnu Severin, iar amenda de 10.000 lei a fost înlocuită cu avertisment,.
Apelul declarat în cauză va fi respins deoarece împrumutatul Caluțoniu D. și-a asumat prin semnătură clauzele din contractul pe care l-a avut încheiat cu .. Astfel, acesta a primit suma de 1500 lei cu titlu de credit nevoi personale, urmând ca acești bani să fie restituiți în 12 rate, a câte 158 lei/lună, Or, contractul a fost asumat prin aplicarea semnăturii și înainte de a semna acesta a citit clauza referitoare la reducerea termenului de reflectare de 15 zile, impus de art.11 alin.2 lit.a din OUG 50/2010.
Pentru aceste considerente atingerea adusă valorilor ocrotite de actul normativ enunțat anterior lipsește și pe cale de consecință nu poate fi stabilit în sarcina . obligația de a plăti amenda de 10.000 lei, cu consecința respingerii apelului formulat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul formulat de către apelantul C. R. PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR SUD VEST M., împotriva sentinței nr.3278/30.10.2014 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul ., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 17 Martie 2015 la sediul Tribunalului M..
Președinte, C. T. B. | Judecător, S. N. C. | |
Grefier, M. M. |
Red. B.C.T/Tehn. M.M
2 ex –16.04.2015
Cod operator 2626/2006
| ← Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Hotărâre... | Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... → |
|---|
