Pretentii. Sentința nr. 1198/2015. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1198/2015 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 14-09-2015 în dosarul nr. 1883/101/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința nr. 1198/2015
Ședința publică de la 14 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. B.
Grefier M. N. V.
Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamanta C. A., în contradictoriu cu pârâtele DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C. - ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE M. - SERVICIUL FISCAL ORĂȘENESC STREHAIA și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, având ca obiect pretenții - restituire taxa de poluare în cuantum de 2479 lei achitată prin chitanță . nr._/05.03.2009, precum și plata dobânzii legale aferente debitului.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat R. B., din cadrul Baroul M., cu împuternicire avocațială aflată la dosar, lipsă fiind pârâtele.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, apărătorul reclamantei depune la dosar, în copie, următoarele înscrisuri: certificatul de înmatriculare, cartea de identitate a autovehiculului, contract de cumpărare pentru un vehicul folosit ( traducere din limba germană) și certificat de înmatriculare Republica Austria.
Instanța declară terminată cercetarea procesului și acordă cuvântul asupra excepțiilor invocate prin întâmpinare, excepția lipsei calității procesuale pasive a Serviciului Fiscal Orășenesc Strehaia și excepția prescripției, precum și pentru dezbaterea fondului.
Apărătorul reclamantei solicită respingerea excepțiilor, iar pe fondul cauzei solicită admiterea acțiunii, restituirea taxei de poluare, cu cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față:
Prin cererea adresată acestei instanțe la data de 12 martie 2015 și înregistrată sub nr._ reclamanta C. A., în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C. - ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE M. - SERVICIUL FISCAL ORĂȘENESC STREHAIA, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtelor la restituirea taxei pentru emisii poluante achitata cu chitanța . nr._ din data de 05.03.2009, în suma de 2.479 lei, taxă la care a fost obligat pentru înmatricularea în România a autoturismului marca ALFA R.,cu număr de înmatriculare_ . A mai solicitat obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferente debitului, de la data achitării taxei impuse nelegal și până la data restituirii integrale a taxei astfel percepute, dobânda prevăzută de art.124 C.pr.fiscală.
De asemenea a solicitat plata cheltuielilor de judecata pe care le va face cu acest proces.
În motivare, reclamantul a arătat că la data de 25.10.2008 a achiziționat cu actul de vânzare - cumpărare autoturismul second-hand VOLKSWAGEN Tip 1HX)/G0LF categoria auto M I, norme poluare E 1 nr. identificare fiscală WVWZZZ1 PIZPW645521, an fabricație 1993 . auto H_, data primei înmatriculări 13-MAY-93 provenit din state membre ale Uniunii Europene ( Germania), conform contractului de vânzare-cumpărare.
Pentru înscrierea în circulație in România, Administrația Financiară Strehaia l-a obligat să achite o taxa de prima înmatriculare de 2.479 lei, pe care a plătit-o cu chitanța . nr._.
Consideră că taxa de primă înmatriculare a fost percepută nelegal si solicită restituirea ei, având in vedere următoarele argumente:
In Cauza T., C-402/09 Curtea Europeana de Justiție de la Luxembourg a decis că România a încălcat prevederile legislației europene introducând taxa de poluare auto, taxă care până la data de 1 iulie 2008, când a fost adoptata OUG nr. 50/2008 a fost percepută ca taxă de prima înmatriculare.
Curtea a stabilit că articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Taxa de primă înmatriculare achitată de reclamantă s-a perceput de către organul fiscal în baza prevederilor art. 2141 Cod fiscal.
Practica instanțelor de judecată a stabilit că dispozițiile art. 214-214 clin Codul fiscal încalcă dispozițiile art. 90 din Tratatul de instituire a Comunității Europene, întrucât taxa în discuție era percepută doar pentru autoturismele achiziționate din statele comunitare și înmatriculate pentru prima dată în România, nu și pentru cele deja înmatriculate în România.
Faptul că taxa de primă înmatriculare era percepută nelegal este confirmat de împrejurarea că prin OUG nr. 50/2008 această taxă a fost abrogată începând cu data de 1 iulie 2008, fiind înlocuită cu taxa pe poluare pentru autovehicule.
În astfel de situații, Curtea de Justiție Europeana a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite (a se vedea: C.IC, cazul nv. 68/79 Hans J. l/S contre Ministere danois des impots . cauza conexată m. C- 290/05 și C-333/05 Nâdasdi și N. parag. 61-70).
În privința admisibilității acțiunii, a arătat că din moment ce în cauză se ridică problema aplicării directe a dreptului comunitar în conformitate cu art. 148 alin. 2 din Constituție, parcurgerea anumitor reguli de procedură administrativă din dreptul intern nu are relevanță în soluționarea cauzei, instanța având obligația de soluționare numai a fondului cauzei prin raportare la normele comunitare incidente în cauză.
Într-o jurisprudență constantă, instanțele din România au constatat că plata sumei de bani constând în taxa de primă înmatriculare este o operațiune prealabilă înmatriculării. În cauză nu s-a pus în discuție înmatricularea autovehiculului, înmatriculare care s-a realizat, ci compatibilitatea perceperii taxei pentru prima înmatriculare cu prevederile comunitare și dispozițiile constituționale interne care stabilesc regimul juridic și forța juridică a normelor comunitare pentru dreptul intern, anume cu prevederile art. 90 alin. 1 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană și art. 148 din Constituția României.
Instanțele din România au constatat că taxa de primă înmatriculare percepută este in contradicție cu dreptul comunitar, anume cu prevederile art. 90 alin. 1 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană, dispozițiile art. 148 din Constituția României obligând la aplicarea directă a normelor comunitare în cazul în care norma juridică internă contravine normei comunitare. Prin instituirea acestei taxe s-a creat o situație discriminatorie între persoanele care își achiziționează autoturisme rulate aduse din import și persoanele care își achiziționează autoturisme rulate din România, în sensul că aceștia din urmă sunt scutiți de plata acestei taxe, beneficiind astfel de o situație avantajoasă.
Această taxă, stabilită de art. 2141 din Codul fiscal este percepută doar în cazul înmatriculării în România, după 01.01.2007, a unui autovehicul care a fost anterior înmatriculat în alt stat membru al Uniunii Europene decât România, nu și pentru un autovehicul care a fost deja înmatriculat în România, indiferent de nivelul de poluare. Prevederile cuprinse în OUG nr. 50/2008, care reformulează conceptul de taxă de primă înmatriculare în cel de taxă de poluare, sunt la rândul lor criticabile, câtă vreme și acestea mențin obligația de plată a unei taxe cu ocazia primei înmatriculări a autoturismelor second-hand de import din state UE, spre deosebire de autoturismele second-hand aflate deja pe piața internă, care nu sunt taxate în cazul schimbării proprietarului cu același regim de impozitare, împrejurare care creează o discriminare de natură a încălca prevederile art. 90 alin. 1 din Tratatul de instituire a Uniunii Europene.
În practica judiciară din România s-a constatat că, în aceste împrejurări, cu referire la ambele acte normative de instituire a taxelor privind prima înmatriculare a autoturismelor importate din state UE, nu se aplică în mod uniform și nediscriminator principiul "poluatorul plătește" și nici nu se respectă prevederile art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană.
În acest sens s-a pronunțat și Curtea de Justiție a Comunităților Europene în cauzele reunite C-290/05 și C 333/2005, în cauzele reunite C-290/05 și C-333/05, Akos Nâdasdi c. Vam-es Penzugyorseg Eszak-Alfoldi Regionalis Parancsnoksâga, respectiv Hona Nlemeth c. Vam-es Penzugyorseg Del-Alfoldi Regionalis Parancsnoksâga. Curtea Europeană de Justiție a arătat că, în sistemul Tratatului instituind Comunitatea Europeană, art. 90 suplimentează dispozițiile referitoare la abolirea taxelor vamale și a măsurilor cu efect echivalent. Scopul acestuia este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricăror forme de protecție care pot rezulta din aplicarea unor impozite interne care discriminează produsele provenite din alte state membre (cauzele reunite C-393/04 și C-41/05, Air Liquide Industries Belgium).
În ceea ce privește impozitarea autoturismelor second-hand importate, Curtea de Justiție a Comunităților Europene a apreciat de asemenea că art. 90 caută să asigure completa neutralitate a impozitării interne sub raportul concurenței între produsele care se află deja pe piața națională și produsele importate (cauza C-387/01,Weigel).
Conform unei jurisprudențe bine stabilite, art. 90 par. 1 este încălcat atunci când taxa aplicată produselor importate și taxa aplicată produselor naționale similare sunt calculate diferit pe baza unor criterii care conduc, chiar dacă numai în anumite cazuri, la un nivel al taxei mai mare în cazul produselor importate (a se vedea cauza Weigel). Totuși, chiar dacă nu sunt îndeplinite condițiile pentru existența unei asemenea discriminări, impozitarea poate fi discriminatorie în mod indirect, datorită efectelor pe care le produce.
În scopul de a asigura neutralitatea impozitării interne prin respectarea regulilor de concurență între autoturismele uzate aflate deja pe piața națională și autoturismele similare importate, este necesar să fie comparate efectele taxei de înmatriculare pentru vehiculele nou importate dintr-un alt stat membru decât statul de referință (de exemplu taxa introdusă de Ungaria) cu efectele valorii reziduale a taxei de înmatriculare care afectează vehiculele similare înmatriculate deja în acel stat și cărora, pentru acest scop, le-a fost deja aplicată această taxă.
O comparație cu autoturismele second-hand plasate în circulație în țară înainte de . legii privind taxele de înmatriculare nu este relevantă. Scopul art. 90 nu este acela de a împiedica statele membre să introducă noi impozite sau să schimbe cota de impunere sau baza de impunere a unor impozite existente.
Cât privește criteriile care pot fi folosite pentru determinarea unei taxe, în stadiul său actual, dreptul comunitar nu restrânge libertatea fiecărui stat membru de a construi un sistem fiscal care face diferențieri între anumite produse, chiar dacă este vorba de produse similare în sensul art. 90 par. 1 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană pe baza unor criterii obiective, cum ar fi proveniența materiilor prime folosite sau procesul de producție aplicat. Totuși, o asemenea diferențiere este compatibilă cu dreptul comunitar numai dacă urmărește obiective care sunt ele însele compatibile cu cerințele Tratatului și ale legislației comunitare secundare și dacă regulile în cauză sunt de natură să evite orice formă de discriminare, directă sau indirectă. îndreptată împotriva importurilor din alte state membre sau orice altă formă de protecție a produselor naționale concurente (cauza Outokumpu).
În contextul sistemului taxelor de înmatriculare, criterii precum tipul motorului, capacitatea cilindrică și clasificarea fundamentată pe motive de protecție a mediului reprezintă criterii obiective. Prin urmare ele pot fi folosite într-un asemenea sistem. Pe de altă parte, nici nu există vreo cerință ca valoarea taxei să fie legată de prețul autoturismului.
Totuși, o taxă de înmatriculare nu trebuie să împovăreze produsele provenind din alte state membre mai mult decât produsele naționale similare.
În privința dobânzii legale consideră că aceasta se cuvine pentru fiecare taxă de primă înmatriculare începând cu data de la care a fost achitata nelegal către organului fiscal.
În dovedirea cererii, reclamantul a depus la dosar, în copie, următoarele înscrisuri: chitanța . nr._, referatul de calcul al taxei de poluare pentru autovehicule, decizie de calcul al taxei de poluare pentru autovehicule, adresa nr. MH55537/17.12.2013, emisă de DGRFP C. – AJFP M. – Serviciul Fiscal Orășenesc Strehaia, certificatul de înmatriculare, cartea de identitate a autovehiculului, contract de cumpărare pentru un vehicul folosit ( traducere din limba germană) și certificat de înmatriculare Republica Austria.
Prin cererea depusă la data de 20.03.2015 reclamanta a precizat că nu înțelege să timbreze capătul de cerere privind dobânda aferentă, urmând să se adreseze instanței separat.
Pârâtul Serviciul Fiscal Orășenesc Strehaia a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii.
A invocat excepția prescripției dreptului la acțiune motivând că, potrivit art.135 C.pr.fiscală, dreptul contribuabililor de a cere compensarea sau restituirea creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere dreptul la compensare sau restituire, iar în speță dreptul de a cere restituirea taxei a început la 01.01.2010 și s-a prescris la data de 01.01.2015.
A mai invocat excepția lipsei calității procesuale pasive întrucât autoritatea fiscală competentă este doar împuternicită să calculeze și să încaseze sumele rezultate din aplicarea taxei de poluare, însă aceste sume sunt încasate într-un cont distinct al Administrației F. pentru Mediu, deci nu se face venit la bugetul general, ci la bugetul special al fondului pentru mediu, pentru care răspunde autoritatea competentă în domeniu.
Pe fond a susținut că art.214 ind.2 din Codul Fiscal a fost abrogat prin O.U.G. nr.50/2008, iar taxa de poluare reprezintă finalitatea conformării legislației interne cu principiile de drept comunitar.
Potrivit art. 5 din OUG nr. 50/2008 „ obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România, taxa fiind calculată de autoritatea fiscală competentă și plătită de către contribuabil, în mod voluntar, într-un cont distinct deschis la unitățile Trezoreriei Statului pe numele Administrației F. pentru Mediu”.
Prin încheierea de ședință din data de 11 mai 2015 s-a dispus, în temeiul art.161 din Legea nr.554/2004, introducerea în cauză a Administrației F. pentru Mediu în calitate de pârâtă.
Pârâta Administrația F. pentru Mediu nu a depus întâmpinare.
Examinând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a Serviciului Fiscal Orășenesc Strehaia instanța reține că este neîntemeiată, urmând a fi respinsă pentru următoarele considerente:
Reclamanta a solicitat restituirea unei taxe pretins percepută nelegal de către organul fiscal.
Procedura de restituire a sumelor achitate de un contribuabil ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale este reglementată de art. 117 alin. 1 lit. d din Codul de procedură fiscală, precum și de Ordinul MFP 1899/22.12.2004.
Conform art.117(1) lit.d din OG nr.92/2003 se restituie, la cerere, debitorului sumele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale.
Procedura de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, inclusiv modalitatea de acordare a dobânzilor prevăzute la art.124, se aprobă prin ordin al ministrului economiei și finanțelor.
Prin Ordinul Ministrului Finanțelor Publice nr.1899 din 22 decembrie 2004 a fost aprobată procedura de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, precum și de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal.
Conform art.2 din Ordinul Ministrului Finanțelor nr.1899/2004 pentru aprobarea procedurii de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, precum și de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal restituirea se efectuează la cererea contribuabilului, în termen de 45 de zile de la data depunerii și înregistrării acesteia la organul fiscal căruia îi revine competența de administrare a creanțelor bugetare, potrivit prevederilor art.33 din OG nr.92/2003 republicată, denumit în continuare organul fiscal competent.
Potrivit art. 33(1) din OG nr.92/2003 pentru administrarea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului general consolidat, competența revine acelui organ fiscal în a cărui rază teritorială se află domiciliul fiscal al contribuabilului sau al plătitorului de venit, în cazul impozitelor și contribuțiilor realizate prin stopaj la sursă, în condițiile legii.
Organul fiscal în a cărei rază teritorială se află domiciliul reclamantei este Serviciul Fiscal Orășenesc Strehaia.
În speță, autoritatea fiscală competentă, dat fiind domiciliul reclamantei, este pârâta Serviciul Fiscal Orășenesc Strehaia, care are calitate procesuală pasivă, având calitatea de parte în raportul de drept fiscal născut prin plata taxei de poluare.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune se reține că este întemeiată urmând a fi admisă pentru motivele ce succed.
Potrivit art.135 din OG nr.92/2003 (C.pr.fiscală )dreptul contribuabililor de a cere compensarea sau restituirea creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere dreptul la compensare sau restituire.
În speță, la data de 05.03.2009, reclamanta a achitat, în temeiul OUG nr.50/2008, taxa pe poluare în cuantum de 2479 lei cu chitanța . nr._ din 05.03.2009, iar termenul de prescripție a dreptului de a cere restituirea acesteia a început să curgă la data de 01.01.2010 și s-a împlinit la data de 31.12.2014.
Reclamanta a solicitat restituirea acestei taxe prin cererea adresată instanței la data de 12.03.2015, după împlinirea termenului de prescripție de 5 ani, prevăzut de art.135 C.pr.fiscală.
Având în vedere că, fără să fi intervenit o cauză de întrerupere sau suspendare a cursului prescripției, reclamanta a introdus cererea la instanță la data de 12.03.2015, deși taxa pe poluare a fost plătită la data de 05.03.2009, excepția prescripției dreptului la acțiune va fi admisă și va fi respinsă cererea de restituire a taxei pe poluare în cuantum de 2479 lei achitată cu chitanța . nr._ din 05.03.2009 ca prescrisă, ceea ce face de prisos analiza susținerilor cu privire la fondul cauzei.
Cât privește capătul de cerere privind plata dobânzii legale instanța va dispune anularea acestuia, conform art.200 C.pr.civ., având în vedere că reclamanta nu a indicat suma de bani solicitată cu titlul de dobândă și modul de calcul al acestei sume și nici nu achitat taxa judiciară de timbru aferentă acestui capăt de cerere, așa cum s-a stabilit prin rezoluția din 13 martie 2015, până la termenul din 26 martie 2015, termen de complinire a lipsurilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Serviciul Fiscal Orășenesc Strehaia.
Admite excepția prescripției dreptului la acțiune.
Respinge acțiunea formulată de către reclamanta C. A., CNP_, cu domiciliul . de Jos, județul M., în contradictoriu cu pârâtele DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C. - ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE M. - SERVICIUL FISCAL ORĂȘENESC STREHAIA, cu sediul în loc. Strehaia, ., jud. M. și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr. 294, corp A, sector 6.
Anulează capătul de cerere privind plata dobânzii.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare. Cererea de recurs se va depune la Tribunalul M..
Pronunțată în ședința publică din 14 septembrie 2015.
Președinte, A. B. | ||
Grefier, M. N. V. |
Red.A.B./tehnored.M.N.V.
01 octombrie 2015
5 ex./6 pag.
cod operator 2626
| ← Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... | Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 365/2015.... → |
|---|
