Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 286/2015. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 286/2015 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 12-03-2015 în dosarul nr. 7629/101/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința Nr. 286/2015
Ședința publică de la 12 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. D. B.
Grefier A. C. Ț.
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe reclamanta R. M. și pe pârâții AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU PLĂȚI ȘI INSPECȚIE SOCIALĂ M., AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU PLĂȚI ȘI INSPECȚIE SOCIALĂ BUCUREȘTI, M. M., FAMILIEI, PROTECȚIEI SOCIALE ȘI PERSOANELOR VÂRSTNICE, având ca obiect contestație act administrativ fiscal contestație impotriva Deciziei nr.31/22.09.2014.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat V. F. pentru reclamantă, lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că, prin serviciul registratură al instanței a fost depusă de către pârâtul M. M., Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice o cerere prin care solicită judecarea cauzei și în lipsă.
Apărătorul reclamantei depune la dosar decizia nr. 33/22.09.2014 și decizia nr. 31/22.09.2014.
Constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat, instanța a acorda cuvântul asupra cererii de suspendare.
Avocat V. F. pentru reclamantă a arătat că în ceea ce privește decizia nr. 33/2014 prin care reclamanta a fost obligată la plata sumei de 5054 lei a arătat că a depus la dosar decizia prin care această decizie a fost revocată.
Cu privire la suspendarea deciziei nr. 31/2014, prin care reclamanta a fost retrogradată, a arătat că sunt îndeplinite cumulativ condițiile cerute de art. 14 din Lg. 554/2004, cazul bine justificat și paguba iminentă, iar conform actelor depuse la dosar, reclamanta se află într-un litigiu cu Universitatea S. Haret, iar Tribunalul M. a obligat-o să să-i elibereze diploma de studii. În consecință, solicită suspendarea executării deciziei nr. 31 din 22.09.2014, până la soluționarea capătului de cerere privind anularea deciziei.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului M. la data de 20.10.2014 sub nr._ reclamanta R. M., in contradictoriu cu parații AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU PLAȚI SI INSPECȚIE SOCIALA M., AGENȚIA NAȚIONALA PENTRU PLAȚI SI INSPECȚIE SOCIALA si M. M. FAMILIEI PROTECȚIEI SOCIALE SI PERSOANELOR VÂRSTNICE, a formulat contestație împotriva Deciziei numărul 31 din data de 22.09.2014, emisa de către AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU PLAȚI SI INSPECȚIE SOCIALA M. si împotriva Deciziei de imputare cu numărul 33 din data de 22.09.2014 emisa de către AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU PLAȚI SI INSPECȚIE SOCIALA M., solicitând:
- suspendarea cu precădere a executării efectelor Deciziei numărul 31 din data de 22.09.2014, emisa de către AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU PLAȚI SI INSPECȚIE SOCIALA M., pana la soluționarea capătului de cerere privind anularea deciziei;
-suspendarea cu precădere a executării efectelor Deciziei numărul 33 din data de 22.09.2014, emisa de către AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU PLAȚI SI INSPECȚIE SOCIALA M., pana la soluționarea capătului de cerere privind anularea deciziei;
-anularea Deciziei numărul 31 din data de 22.09.2014, emisa de către AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU PLAȚI SI INSPECȚIE SOCIALA M.;
-anularea Deciziei numărul 33 din data de 22.09.2014, emisa de către AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU PLAȚI SI INSPECȚIE SOCIALA M.;
Obligarea paraților la plata cheltuielilor de judecata.
În motivare a arătat că, este consilier principal al Agenției Județene pentru Plați si Inspecție Sociala M. in cadrul Serviciului beneficii de asistenta sociala, programe de servicii sociale, incluziune sociala, egalitate de șanse.
Prin Decizia numărul 31 din data de 22.09.2014, emisa de către Agenția Județeană pentru Plați si Inspecție Sociala M. a fost retrogradata din funcționar public încadrat cu studii superioare in funcționar public încadrat cu studii medii.
Se mai arată că, retrogradarea sa din funcția publica de consilier, clasa I, gradul profesional principal, gradația 5, in referent, clasa III, gradul profesional principal, gradația 5, a avut la baza faptul ca nu ar fi prezentat diploma de licența ci doar adeverința eliberata de instituția de invatamant superior.
Susține reclamanta că, aceasta retrogradare este abuziva si neîntemeiata, întrucât, a urmat cursurile Facultății de Științe Juridice si Administrative B. din cadrul Universității S. Haret, specializarea Administrație Publica, in perioada 2006 - 2009, a susținut si promovat Examenul de Licența in sesiunea iulie 2009. In urma promovării acestui examen i s-a eliberat adeverința nr. 4902/08.07.2009, valabila pana la eliberarea diplomei de licența.
De asemenea, arată că, a susținut examenul de promovare in conformitate cu prevederile Ordinului Președintelui Agenției Naționale a Funcționarilor Publici nr. 1932/2009 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea si desfășurarea examenului de promovare in clasa a funcționarilor publici, care, la art. 1 alin. 1 anexa 1, prevede: "In cazul absolvirii unei forme de învățământ superior ... funcționarii publici încadrați in funcții publice cu nivel de studii inferior care doresc sa promoveze in clasa prezintă compartimentelor de resurse umane, in vederea aprobării de către conducătorul autorității sau instituției publice, o cerere de înscriere la examenul de promovare in clasa, însoțită de diploma de licența, respective diploma de absolvire sau, după caz, adeverința care sa ateste absolvirea studiilor.”
Consideră ca, motivarea "nu pot face dovada deținerii unei diploma de absolvire si a vechimii in munca”, este netemeinica si nelegala, deoarece nu exista nici o prevedere legala, in acest sens, care sa sancționeze nedepunerea diplomei de licența la unitate, cu pierderea studiilor universitare, cu atât mai mult cu cat, acest lucru nu-i este imputabil.
Se mai arată că, la baza emiterii acestor decizii sta o decizie a Curții de Conturi, emisa ca urmare a unui audit financiar efectuat asupra contului de execuție bugetara la M. M., Familiei, Protecției Sociale si Persoanelor Vârstnice, decizie fara relevanta, in speța de fata.
Reclamanta mai arată că, a urmat cursurile Facultății de Științe Juridice si Administrative B. din cadrul Universității S. Haret, specializarea Administrație Publica, in perioada 2006 - 2009, a susținut si promovat Examenul de Licența in sesiunea iulie 2009, iar in urma promovării acestui examen i s-a eliberat adeverința nr. 4902/08.07.2009.
Întrucât adeverința menționata avea un termen de valabilitate de maxim 12 luni, potrivit art. 20, alin. 1 din Regulamentul privind regimul actelor de studii in sistemul de învățământ superior, la împlinirea termenului respectiv a solicitat Decanului facultății, eliberarea diplomei de licența.
Se mai arată că, din momentul înscrierii la facultate si pana la absolvirea acesteia, reclamanta și-a îndeplinit toate obligațiile ce îi reveneau potrivit contractelor de studiu încheiate cu parata si Regulamentul privind activitatea profesionala a studenților, in sensul ca și-a plătit taxele de studii, a susținut si promovat toate examenele, inclusiv examenul de licența. In aceste condiții, potrivit Metodologiei organizării si desfășurării examenelor de finalizare a studiilor emisa de parata sub nr. 1405/21.05.2009, precum si art. 20, alin. 1 din Regulamentul aprobat prin OMECT nr. 2284/2007, parata era obligata sa-i elibereze actele de studii completate.
Potrivit Ordinului Ministerului Educației si Cercetării nr. 3404/07.03.2006 privind aprobarea criteriilor generale de organizare si desfășurare a admiterii in ciclul de studii universitare de licența pentru anul 2006 - 2007, admiterea in invatamantul superior se organizează numai in instituțiile care au in structura domeniilor de studiu specializări acreditate si specializări care au obținut autorizație de funcționare provizorie.
Formele de învățământ cu frecventa redusa sau învățământ la distanta pot fi organizate numai de către universitățile care organizează cursuri de zi in domeniile respective si dispun de departamente specializate, ba mai mult formele de învățământ la distanta si cu frecventa redusa au funcționat si funcționează legal potrivit prevederilor art. 60, alin. (1) din Legea învățământului nr. 84/1995, republicata, care precizează faptul ca "activitatea didactica se poate organiza in următoarele forme: de zi, cu frecventa redusa si la distanta. Formele de învățământ seral, cu frecventa redusa si la distanta pot fi organizate de instituțiile de învățământ superior care au cursuri la zi". Universitatea S. Haret, având învățământ de zi autorizat/acreditat, poate organiza învățământ la distanta si cu frecventa redusa.
Potrivit art. 60, alin. (3) din Legea învățământului nr. 84/1995, republicata, "Diplomele si certificatele de studii eliberate de instituțiile de învățământ superior, in condițiile legii, pentru aceeași specializare sunt echivalente, indiferent de forma de învățământ absolvita".
Se mai susține de către reclamantă că a fost admisă să susțină examenul de licența in sesiunea iulie 2009, examen pe care l-a promovat. Ca atare, Facultatea din cadrul Universității S. Haret i-a recunoscut titlul de Licențiat in Științe administrative, potrivit adeverinței de studiu eliberate.
Art. 361, alin. 2 din Legea Educației publicata in Monitorul Oficial partea I, la data de 10.01.2011 prevede ca: "La data intrării in vigoare a prezentei legi se abroga Legea învățământului nr. 84/1995,...., Ordonanța Guvernului nr. 10/2009 privind dreptul studenților înmatriculați la formele de învățământ la distanta sau cu frecventa redusa de a continua studiile la programe de studii de licența autorizate sau funcționeze provizoriu sau acreditate, publicata in Monitorul Oficial al României, partea I, nr 581 din 20 august 2009, precum si orice alte dispoziții contrare".
Având in vedere aceste considerente, susține reclamanta că a formulat o cerere de chemare in judecata in contradictoriu cu Universitatea S. Haret si M. Educației Naționale, acțiune ce face obiectul dosarului cu numărul_, aflat pe rolul Tribunalului M., având ca obiect obligarea acestora la eliberarea diplomei de licența si a suplimentului de diploma.
Menționez de asemenea faptul ca, in toata aceasta perioada a fost de buna credința, făcând demersuri către unitatea de învățământ pentru eliberarea diplomei de licența. Practic, a fost sancționată pentru faptul ca, nu a putut depune copia diplomei de licența (fără ca reclamanta sa am vreo vina) si fără ca măsura retrogradării sa fie motivate in drept.
Totodată, precizează faptul ca, aceste acte administrative îi aduc grave prejudicii financiare, in sensul ca, i-a fost stabilita o suma imputabila de 7378 lei, pe care nu o pot plati, deoarece este unic întreținător al familiei din anul 2000, are un fiu, iar cheltuielile lunare si datoriile depășesc cu mult câștigul salarial. Mai mult, menționează faptul ca nu locuiește in localitatea unde este încadrata in munca, făcând zilnic naveta din Orșova in Drobeta Turnu Severin.
De asemenea, arată că, nu i-a fost adus la cunoștință nici un temei legal, in baza căruia i-a fost imputata aceasta suma, decizia limitându-se la dispozițiile Legii 188/ 1999.
Astfel, reclamanta presupune ca aceasta decizie reprezintă o sancțiune disciplinara, care ar fi trebuit sa urmeze procedura prev. de art. 77 - 80 din Legea nr. 188 / 1999.
Aceasta procedura nu a fost respectata, motiv pentru care, consideră ca aceasta dispoziție este nelegala, netemeinica si lovita de nulitate.
Cu privire la capătul de cerere privind suspendarea executării actelor administrative, eu consider ca sunt îndeplinite cumulative condițiile cerute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, respectiv existenta unui caz bine justificat si iminenta producerii unei pagube.
Astfel, in acest litigiu operează un caz bine justificat (in sensul adoptării deciziilor atacate cu încălcarea normelor imperative invocate), astfel ca, pentru prevenirea unei pagube iminente (in sensul retrogradării din funcție si a imputării unor sume de bani, pe fondul nerespectării legii) se impune suspendarea executării celor doua hotărâri atacate pana la soluționarea fondului cauzei.
Cu privire la condiția cazului bine justificat, învederează faptul ca potrivit art. 2 din Legea 554/2004, cazul bine justificat semnifica împrejurările legate de starea de fapt si de drept care creează o îndoiala serioasa in privind legalității actului administrativ.
Apreciază ca, măsura retrogradării sale este de natura a o împiedica sa-și exercite funcția, acest impediment reprezentând un prejudiciu material, întrucât, pe de o parte, o pune in imposibilitatea exercitării funcției si implicit luarea deciziilor aferente funcției, si pe de alta parte, se introduce arbitrariul in deciziile autorităților publice, ceea ce reprezintă un prejudiciu constând în încălcarea drepturilor persoanei.
Pentru aceste considerente, in cauza se conturează îndeplinirea condiției "cazului bine justificat” definit de art. 2 alin. 1 lit. t) din Legea 554 / 2004, ca fiind acea împrejurare legata de starea de fapt si de drept care este de natura sa creeze o îndoiala serioasa in privința legalității actului administrativ.
Referitor la condiția pagubei iminente, învederează faptul ca si aceasta este îndeplinita, întrucât prin faptul că a fost retrogradata in mod abuziv din funcție si i-a fost imputata o suma mare de bani, i se produce un prejudiciu material viitor si previzibil. Mai mult, in cuprinsul actelor vizate, exista dispoziții care, prin aducerea la îndeplinire i-ar produce un prejudiciu greu si imposibil de înlăturat in ipoteza anularii actului. Aceasta condiție nu poate fi pusa la îndoiala, in condițiile in care, prin punerea in executare i se creează un dublu prejudiciu: atât material, prin scăderea salariului cat si moral, prin atingerea adusa imaginii de om, fiind astfel puse la îndoiala însăși calitățile necesare îndeplinirii acestei funcții, deși, cei care au decis retrogradarea sa nu s-au ghidat după asemenea criterii, interpretând de o maniera proprie textul de lege.
Mai arată că, cele doua condiții prevăzute de art. 14, respectiv cazul bine justificat si paguba iminenta sunt reciproc determinate, in sensul ca, pericolul producerii unei pagube iminente determina cazul bine justificat.
Chiar daca principiul care operează in dreptul administrativ roman este prezumția de legalitate a actelor administrative, acesta nu poate determina inaplicabilitatea dispozițiilor privind suspendarea actului administrativ.
Instituția suspendării unui act administrative reprezintă creația legislative, in baza căreia, instanța, apreciază daca sunt întrunite cele doua condiții si vizează tocmai posibilitatea suspendării unui act administrativ, pana la pronunțarea instanței, data la care este consfințită legalitatea sau nelegalitatea acestuia.
În drept, și-a întemeiat cererea pe dispoz. art. 112 Cod Proc. Civila, art. 8, art. 14, art. 15 si art. 17 din Legea nr. 554/2004 republicata si Legea nr. 188 /999.
În dovedirea cererii a depus la dosar, în copie, înscrisuri: certificat emis pentru dosarul nr._, decizii.
Pârâtul M. M., Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca fiind neîntemeiată.
A arătat că, în fapt, reclamanta este consilier principal al Agenției Județene pentru Plăți și Inspecție Socială M. în cadrul Serviciului beneficii de asistență socială, programe de servicii sociale, incluziune socială, egalitate de șanse.
Prin Ordinul nr. 31/22.09.2014 emisă de Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială M., s-a dispus, începând cu data de 22.09.2014 numirea reclamantei R. M. pe funcția corespunzătoare pregătirii profesionale, vechimii în specialitatea studiilor absolvite pentru care poate face dovada deținerii unei diplome de absolvire și a vechimii în muncă, respectiv în funcția publică de execuție de referent, clasa III, grad profesional principal, gradația 5.
Prin Ordinul nr. 33/22.09.2014 emisă de Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială M., se stabilește diferența de drepturi salariale brute pentru perioada 22.09._14, în suma de 7378 lei. De asemenea, se stabilește i-a fost imputarea sumei de 5054 lei, reprezentând drepturile salariale încasate necuvenit în perioada 22.09._14.
Față de cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta R. M., a solicitat instanței să constate și să admită:
Excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului M., Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice.
Calitatea procesuală presupune existența unei identități între persoana reclamantului și cel care este titularul dreptului afirmat (calitate procesuală activă) și între persoana chemată în judecată și cel care este subiect pasiv, cel obligat, în raportul dedus judecății (calitate procesuală pasivă).
Instanța are obligația de a verifica calitatea procesuală a fiecărei părți, în privința pârâtului trebuind să constate că este titularul obligației în raportul juridic dedus judecății pentru a putea impune, în sarcina acestuia, o anumită conduită în urma soluționării cauzei cu care a fost investită.
Astfel, rezultă că dreptul pretins de reclamant trebuie să-și poată obține recunoașterea sau realizarea în contradictoriu cu persoana chemată în judecată sau pârâtul trebuie să fie partea obligată la o anumită conduită în raport de dreptul reclamantului.
De asemenea, arată că, reclamantul mai trebuie să justifice și de ce este îndreptățit să cheme pârâtul în judecată deoarece raportul de drept procesual nu se poate lega valabil decât între titularii dreptului ce rezultă din raportul juridic dedus judecății.
Prin OUG nr. 113/2011 privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale pentru Plăți și Inspecție Socială s-a înființat, prin reorganizarea Agenției Naționale pentru Prestații Sociale și preluarea activității de inspecție socială din cadrul Ministerului M., Familiei și Protecției Sociale, Agenția Națională pentru Plăți și Inspecție Socială, instituție publică cu personalitate juridică, organ de specialitate al administrației publice centrale, în subordinea Ministerului M., Familiei și Protecției Sociale.
Agenția Națională pentru Plăți și Inspecție Socială are în subordine agenții pentru plăți și inspecție socială județene și a municipiului București ca servicii publice deconcentrate, cu personalitate juridică.
Agenția asigură coordonarea, îndrumarea și controlul activității agențiilor teritoriale și a unităților din subordine, în scopul aplicării unitare a legislației în domeniul specific de activitate și al realizării atribuțiilor ce le revin acestora, potrivit legii.
Potrivit HG nr. 344/30.04.2014 privind organizarea și funcționarea Ministerului M., Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, precum și pentru modificarea unor acte normative, în vigoare la data de 20.10.2014, data înregistrării cererii de chemare în judecată pe rolul instanței:
(1)M. M., Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice se organizează și funcționează ca organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului.
(2)M. M., Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice realizează politicile naționale, corelate cu cele la nivel european și internațional, în domeniile muncii, familiei, protecției sociale și persoanelor vârstnice, îndeplinind rolul de autoritate de stat, strategie și planificare, reglementare, sinteză, coordonare, monitorizare, inspecție și control.
(3)M. M., Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice asigură coordonarea aplicării strategiei și politicilor Guvernului în domeniile muncii, familiei, protecției sociale și persoanelor vârstnice.
M. M., Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice se organizează și funcționează ca organ de specialitate al administrației publice centrale, în subordinea Guvernului, cu personalitate juridică, având rol de sinteză și de coordonare a aplicării strategiei și politicilor Guvernului în domeniile muncii, familiei, protecției sociale și persoanelor vârstnice.
Având în vedere argumentele de mai sus a solicitat instanței să constate și să admită că M. M., Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice nu are calitate procesuală pasivă, deoarece cele două ordine au fost emise de Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială M..
Așadar, ținând cont de prevederile legale menționate mai sus, dar și ceea ce solicită reclamanta instanței, a solicitat să se constate că M. M., Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice nu are calitate procesuală pasivă în cauză, să admită excepția invocată și să respingă acțiunea reclamantei ca fiind îndreptată împotriva unei persoane juridice fără calitate procesuală pasivă în cauză în ceea ce privește M. M., Familiei, Protecției Sociale si Persoanelor Vârstnice.
Pe fondul cauzei a precizat următoarele:
Prin Decizia nr. 13 din 18.07.2014, punctul II 12, a Curții de Conturi a României - Departamentul V s-a dispus: "stabilirea întinderii prejudiciului produs prin plata de drepturi bănești plătite pentru perioada 2011-2013 unor salariate din cadrul aparatului propriu al ministerului, care au fost angajate în funcții publice de execuție cu studii superioare, fără a avea la bază diplomele care să ateste absolvirea acestor studii și ulterior promovarea acestor salariate, contrar faptului că studiile superioare au fost efectuate la instituții care nu aveau acreditarea legală pentru specialitatea absolvită.
Extinderea verificărilor la nivelul salariaților din cadrul aparatului propriu al ministerului și a unităților subordonate/autoritate, în vederea identificării unor situații similare cu cele identificate în procesul-verbal de constatare încheiat în timpul misiunii de audit, având în vedere și încadrarea în termenul legal de prescripție.
Pentru cazurile identificate se va proceda la recuperarea sumelor, virarea la buget a sumelor, pe măsura recuperării, înregistrarea în contabilitate a operațiunilor specifice, având în vedere inclusiv aplicarea prevederilor art. 73^1 și art. 75^1 din Legea nr. 500/2001 a finanțelor publice, cu modificările și completările ulterioare".
Se mai arată că, prin adresa nr. 1865/MN/18.09.2014 (anexată) M. M., Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice a solicitat Agenției Naționale pentru Plăți și Inspecție Socială să ia măsurile legale ce se impun ca urmare a Deciziei nr. 13 din 18.07.2014, punctul II 12, a Curții de Conturi a României - Departamentul V și a adresei Agenției Națională pentru Plăți și Inspecție Socială nr._/2014, prin care s-au transmis ministerului persoanele din cadrul aparatului propriu și instituțiilor subordonate care au absolvit specializări neacreditate în cadrul unor Universități/Facultăți din România cărora nu li s-au eliberat diplome de licență.
În ceea ce privește decizia de imputare și constituirea debitelor în contabilitate, aceste debite ar trebui stinse având în vedere prevederile art. 2 din Legea nr. 124/2014 privind unele măsuri referitoare la veniturile de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice.
Cu privire la capătul de cerere prin care reclamanta solicită suspendarea executării actelor administrative, a solicitat respingerea acestuia din următoarele motive:
Învederează faptul că nu sunt întrunite condițiile de admisibilitate prevăzute de lege pentru suspendarea unui act administrativ, reclamanta nu motivează care sunt împrejurările legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ - cazul justificat - prevăzut de Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, pentru suspendarea unui act administrativ.
Astfel, susține că, conform legii, pentru suspendarea executării actelor administrative trebuie îndeplinite două condiții distincte și cumulative:
- cazul bine justificat este redat de împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ și
- paguba iminentă care ar justifica suspendarea actului implică existența unui prejudiciu material viitor, dar previzibil cu evidență, sau perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.
Așadar, textul de lege cere ca, pe lângă iminența pagubei, instanța de fond să analizeze și împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, împrejurare care să fie de natură a argumenta că este vorba de un „caz bine justificat".
Având în vedere prevederile legale, raportat la situația de fapt, solicitarea reclamantei este neîntemeiată din următoarele considerente:
Instanța nu poate dispune măsura suspendării ordinului deoarece prin cererea de chemare în judecată nu s-a argumentat îndeplinirea cumulativă a celor două condiții prevăzute de lege: cazul bine justificat și necesitatea prevenirii unei pagube iminente.
Mai arată că, instanța de judecată trebuie să constate dacă, din împrejurările cauzei, rezultă o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate, care constituie unul din fundamentele caracterului executoriu al actelor administrative.
A solicitat să se constate că, prin emiterea ordinele respective reclamantei nu i s-a creat o pagubă iminentă conform art.2 alin. 1 lit.s) din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ.
În acest sens s-a pronunțat și înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr. 952/07.03.2008 prin care instanța a reținut următoarele: „...cazul bine justificat și iminența unei pagube sunt analizate în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze, pe baza împrejurărilor de fapt și de drept prezentate de partea interesată; acestea trebuie să ofere indicii suficiente de răsturnare a prezumției de legalitate și să facă verosimilă iminența producerii unei pagube, în cazul particular supus evaluării".
O analiză teoretică a premiselor suspendării executării actului administrativ, fără a reține existența în concret a cazului bine justificat și iminența unei pagube în raport cu natura și amploarea măsurii dispuse de autoritatea publică emitentă, nu poate justifica o eventuală măsură de suspendare a actelor administrative.
Față de cele menționate anterior, a solicitat ca prin hotărârea judecătorească să se dispună:
-respingerea cererii reclamantei R. M. ca neîntemeiată, prin care acesta solicită anularea Ordinului nr. 31/22.09.2014 și a Ordinului nr. 33/22.09.2014, ambele ordine emise de Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială M. și menținerea ordinelor sus-menționate, ca fiind temeinice și legale ;
-respingerea cererii reclamantei ca neîntemeiată, prin care aceasta solicită suspendarea Ordinului nr. 31/22.09.2014 emis de Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială M. și a Ordinului nr. 33/22.09.2014, emis de Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială M. ;
- respingerea cererii reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată.
În drept, și-a întemeiat cererea, pe dispozițiile art. 201 alin.(1), coroborat cu prevederile art.205 din Noul Cod de procedură civilă ; ale Legii nr.554/2004 privind contenciosul administrativ, cu modificările și completările ulterioare.
În dovedirea celor menționate anterior, înțelege să se folosească de proba cu înscrisuri, precum și de orice alte probe care apar necesare din dezbateri.
A solicitat judecarea prezentei cauze și în eventualitatea lipsei sale, conform prevederilor art. 411 alin. (1) pct. 2 din Noul Cod de procedură civilă.
A depus la dosar adresa nr. 1865/18.09.2014.
Pârâta Agenția Națională pentru Plați și Inspecție Socială (A.N.P.I.S) a formulat întâmpinare prin care a solicitat admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a ANPIS, iar pe fondul cauzei respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală.
1. Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a ANPIS, a arătat următoarele:
În temeiul dispozițiilor art. 1 alin.(1) din OUG nr.113/2011 privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale pentru Plăti și Inspecție Socială, aceasta este organizată și funcționează ca organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului M., Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice.
Potrivit dispozițiilor art.2 din același act normativ, agenția națională are ca scop administrarea și gestionarea într-un sistem unitar de plată a beneficiilor de asistență socială și a altor programe privind servicii sociale, susținute de la bugetul de stat și asigură coordonarea, îndrumarea și controlul activității agențiilor teritoriale și a unităților din subordine, în scopul aplicării unitare a legislației în domeniul specific de activitate și al realizării atribuțiilor ce le revin acestora, potrivit legii.
Din textele de lege invocate mai sus reiese faptul că A.N.P.I.S are în subordine agenții numite teritoriale, respectiv agenții județene pentru prestații sociale ca servicii publice deconcentrate, cu personalitate juridică.
Învederează că Decizia nr. 31/22.09.2014, a fost emisă de ordonatorul terțiar de credite respectiv A.J.P.I.S.M., ce funcționează în subordinea Agenției Naționale pentru Plați si Inspecție Sociala.
Astfel, pentru considerentele arătate mai sus, solicită admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a A.N.P.I.S și pe cale de consecință scoaterea din cauză.
Pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală, pentru următoarele:
A arătat că, reclamanta prin cererea de chemarea în judecată a Agenției Naționale pentru Plăți și Inspecție Socială, solicită instanței să se pronunțe pe cinci capete de cerere:
•suspendarea cu precădere a executării efectelor Deciziei nr.33/22.09.2014 emisă de către Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială M., până la soluționarea capătului de cerere privind anularea deciziei
•anularea Deciziei numărul 33/22.09.2014 emisă de către Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială M.
•suspendarea cu precădere a executării efectelor Deciziei nr.31/22.09.2014 emisă de către Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială M., până la soluționarea capătului de cerere privind anularea deciziei
•anularea Deciziei numărul 31/22.09.2014 emisă de către Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială M.
•obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Față de primul si al doilea capăt de cerere a arătat că, prin decizia nr.44/28.11.2014, emisă de Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială M., reclamanta a fost exonerată de plata debitului în sumă de 5054 lei constituit conform Deciziei AJPIS M. nr. 33/22.09.2014. Prin emiterea de către AJPIS M. a deciziei nr.44/28.11.2011 a solicitat să se constate că primul și al doilea capăt de cerere au rămas fără obiect.
Referitor la anularea Deciziei numărul 31/22.09.2014 emisă de către Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială M., a arătat că, în urma verificării și analizării documentației pe baza căreia reclamanta, funcționar public în cadrul AJPIS M., a fost reîncadrată pe funcție de execuție cu nivel de studii medii, coroborând cu precizările din adresa Curții de Conturi nr.845/20.10.2014 și din adresele Direcției Generale Învățământ Superior din cadrul M. Educației Naționale nr._/06.02.2014 și nr._/01.10.2014 pentru recunoașterea studiilor absolvite și eliberarea diplomei de licență, anexate în copie la prezenta, au fost constatate următoarele aspecte:
- la punctul II.12 din măsura dispusă prin Decizia nr. 13/18.07.2014, Curtea de Conturi a României a constatat că au fost promovați salariați în funcții publice de execuție cu studii superioare, fără a avea la bază diplomele care să ateste absolvirea acestor studii și ulterior promovarea acestor salariați, contrar faptului că studiile superioare au fost efectuate la instituții care nu aveau acreditarea legală pentru specialitatea absolvită.
- prin adresa nr.845/20.10.2014, Curtea de Conturi consideră că măsura dispusă a fost dată pentru ducerea la îndeplinire de către MMFPSPV, entitate auditată, precum și extinderea la unitățile aflate în subordine acestuia, în sensul verificării de către acestea a realității operațiunilor verificate și, numai în cazul în care se confirmă aspectele consemnate, să se procedeze la remedierea deficiențelor, conform prevederilor legale. În acest context, MMFPSPV și unitățile aflate în subordine sunt în măsură să decidă care sunt cazurile care intră sub incidența celor dispuse, mai ales că tot acestea sunt cele care dețin întreaga documentație care a stat la baza deciziei.
- în adresa nr._/01.10.2014, formulată ca răspuns pentru recunoașterea studiilor absolvite și eliberarea diplomei de licență, M. Educației Naționale precizează că: " În vederea recunoașterii studiilor, trebuie ca specializarea care a fost urmată, la o anumită formă de învățământ, să fie acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu conform legislației în vigoare la momentul înscrierii în anul I de facultate. Astfel, fiecare absolvent trebuie tratat individual raportat la conținutul hotărârii de guvern în vigoare în momentul începerii anului I de facultate; pe cale de consecință, trebuie verificat în hotărârea de guvern valabilă la momentul înscrierii în anul I de facultate, dacă specializarea/programul de studii universitare respectiv era acreditat sau autorizat să funcționeze provizoriu, la forma de învățământ și în localitatea de desfășurare a studiilor respective.
Având în vedere că prin hotărâri ale Guvernului se aprobă Nomenclatorul domeniilor, a structurilor instituțiilor de învățământ superior și a specializărilor/programelor de studii universitare de licență acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu organizate de acestea pentru instituțiile de învățământ superior, orice formă de învățământ trebuie să se regăsească în respectivele acte normative pentru a fi considerată legală. (...) Precizează că M.E.N. recunoaște, fără nici o altă formalitate, toate diplomele și adeverințele eliberate în conformitate cu prevederile legale de către instituțiile de învățământ superior acreditate, absolvenților cu diplomă care au urmat un program de studii la o formă de învățământ acreditată/autorizată prevăzută în Nomenclator."
- având în vedere studiile superioare absolvite de reclamantă, promoția 2009, Ciclul I - studii universitare de licență (sistem Bologna), pentru perioada de școlarizare 2006-2009, Facultatea de Științe Juridice și Administrative B., din cadrul Universității ,,S. Haret" din București, era prevăzută în H.G. nr. 916 din 11 august 2005, publicată in M.Of. nr. 766 din 23 august 2005. Specializarea Administrație publică la această facultate era prevăzută în H.G. nr. 1175 din 6 septembrie 2006, publicată în M.Of. nr. 769 din 11 septembrie 2006, H.G. nr. 676 din 28 iunie 2007, publicată în M.Of. nr. 481 din 18 iulie 2007 și în H.G. nr. 635 din 11 iunie 2008, publicată în M.Of. nr. 467 din 24 iunie 2008 ca specializare acreditată la forma de învățământ ZI și autorizată să funcționeze provizoriu la forma de învățământ FR, 180 credite; specializarea Administrație publică cu forma de învățământ ID, la Facultatea de Științe Juridice și Administrative B., din cadrul Universității „S. Haret" din București, nu este prevăzută în nicio hotărâre de guvern. Sunt recunoscute de către M.E.N., fără nicio altă formalitate, numai diplomele și adeverințele eliberate în conformitate cu prevederile legale de către instituțiile de învățământ superior acreditate, absolvenților cu diplomă care au urmat un program de studii la o formă de învățământ acreditată/autorizată prevăzută în Nomenclator. Totodată, M.E.N. precizează că a fost publicat în M.Of. nr. 322 din 11 mai 2012, O.M. nr. 3952 din 3 mai 2012 pentru reglementarea unor măsuri privind finalizarea studiilor în învățământul superior pentru situațiile prevăzute la art.361 alin (A) și (5) din Legea educației naționale nr. 1/2011.
Referitor la plata cheltuielilor de judecata, potrivit art. 451 C.pr.civ. a precizat faptul ca din analiza definiției DEX-ului cheltuielile de judecata reprezintă o suma de bani pe care este obligat să o plătească, pe baza unei hotărâri judecătorești, cel care a pierdut un proces, pârtii care a câștigat procesul.
Potrivit reglementarilor cuprinse în Legea nr. 51/2005, onorariul avocatului se stabilește, prin negociere, între apărător si client, la finalul procesului partea care cade în pretenții trebuind sa suporte si cheltuielile efectuate pentru angajarea unui avocat. Nu se poate pretinde părții care a pierdut un proces să suporte un onorariu de avocat pe care partea care a câștigat procesul a înțeles sa-l stabilească, prin negociere, la un nivel nejustificat de ridicat.
În conformitate cu prevederile art. 451 C. pr. civ., judecătorii au dreptul să mărească sau sa micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.
Așa cum a statuat pe acest aspect Curtea Europeana a Drepturilor Omului în bogata sa jurisprudență, se poate afirma că și în dreptul intern partea care a câștigat procesul nu va putea obține rambursarea unor cheltuieli (în temeiul art. 274 C.pr.civ.) decât în măsura în care se constată realitatea, necesitatea și caracterul lor rezonabil. Așadar, se poate spune ca în cheltuielile de judecată se cuprind acele sume de bani care în mod real, necesar și rezonabil au fost plătite de partea care a câștigat procesul în timpul și în legătură cu acel litigiu.
Având în vedere argumentele invocate, a solicitat respingerea cererii formulată de reclamantă ca fiind neîntemeiată și nefondată.
În drept, și-a întemeiat susținerile din prezenta întâmpinare pe următoarele dispoziții legale: codul de procedură civilă - Legea nr. 134/2010, republicat; Legea contenciosului administrativ nr.554/2004, cu modificările și completările ulterioare; Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, cu modificările și completările ulterioare.
In dovedirea acțiunii înțelege să se folosească de proba cu înscrisuri și orice alte probe ce vor decurge din dezbateri.
În conformitate cu prevederile art.223 din noul Cod de procedura civila, în cazul în care nu va putea fi prezentă la dezbateri, a solicitat judecarea în lipsă.
A depus la dosar adresa nr. 845/20.10.2014, decizia nr. 44/28.11.2014, adresa nr._/2014.
Pârâta Agenția Județeană pentru Plați si Inspecție Sociala M. a formulat întâmpinare.
A arătat că, în fapt, petenta a absolvit în anul 2009 cursurile Facultății de Științe Juridice si Administrative din B., specializarea Administrație Publica forma de învățământ la distanta (ID), din cadrul Universității S. Haret si a susținut si promovat examenul de licența in sesiunea iulie 2009,
Petenta a prezentat adeverința nr.4902/08.07.2009 în baza căreia a solicitat și ulterior susținut concursul de promovare în clasa în conformitate cu prev. art.68 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici.
Prin Decizia nr. 154/21,09.2010 reclamanta, funcționar public în cadrul AJPIS M. a fost promovată în clasă și numită în funcția publică de execuție de consilier, clasa I, grad profesional asistent, gradația 5.
Prin adresa nr._/19.09.2014 emisă de directorul general al Agenției Naționale pentru Plăți și Inspecție Socială(ANPIS) s-a comunicat faptul că in urma auditării financiare asupra contului de execuție bugetară desfășurate la M. M., Familiei Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, Curtea de Conturi a României a emis Decizia nr, 13/18.07.2014 prin care a dispus "Stabilirea întinderii prejudiciului produs prin plata de drepturi bănești în perioada 2011-2014, unor salariați din cadrul aparatului propriu al ministerului, care au fost angajați în funcții publice de execuție cu studii superioare, fără a avea la bază diplomele care să ateste absolvirea acestor studii si ulterior promovarea acestor salariați contrar faptului că studiile superioare au fost efectuate la instituții care nu aveau acreditarea legală pentru specialitatea absolvită. Extinderea verificării la nivelul tuturor salariaților din cadrul aparatului propriu al ministerului si al unităților aflate în subordine/autoritate, în vederea identificării unor situații similare cu cele identificate în procesul verbal de constatare încheiat în timpul misiunii de audit având în vedere și încadrarea în termenul legal de prescripție . Pentru cazurile identificate se va proceda la recuperarea sumelor, virarea la buget a sumelor, pe măsura recuperării, înregistrarea în contabilitate a operațiunilor specifice, având în vedere inclusiv aplicarea prev. art.73*1 și art.75*1 din Legea nr.500/2002 a finanțelor publice, cu modificările și completările ulterioare".
Masurile dispuse de Curtea de Conturi a României prin decizie sunt obligatorii pentru entitățile auditate iar nerespectarea acestora atrage consecințe juridice.
Astfel, susține că, pentru MMFPSPV, ANPIS și AJPIS M. este imposibil să nu ducă la îndeplinire măsurile trasate prin Decizia nr 13/18.07.2014 a Curții de Conturi a României. Mai mult, AJPIS M. a primit o solicitare scrisă din partea Agenției Naționale pentru Plăți și Inspecție Socială în sensul identificării persoanelor care au fost promovate și nu au prezentat diplomele de licență pentru a atesta absolvirea studiilor superioare.
Prin Adresa nr._/01.10.2014 M. Educației Naționale face următoarele precizări referitor la recunoașterea studiilor absolvite si eliberarea diplomei de licența:
- În vederea recunoașterii studiilor, trebuie ca specializarea care a fost urmata, la o anumita forma de învățământ, sa fie acreditata sau autorizata sa funcționeze provizoriu conform legislației in vigoare la momentul înscrierii in anul I de facultate.
Specializarea Administrație publica la Facultatea de Științe Juridice si Administrative B. din cadrul Universității "S. Haret" din București era prevăzuta în H.G. nr.1175 din 2006 publicat in M.Of. nr.769 din 11.09.2006, HG nr.676 din 2007 publicata in M.Of. nr.481/18.07.2007 si In HG nr.635 din 2008, publicata in M.Of. nr.467/24.06.2008 ca specializare acreditata la forma de învățământ ZI si autorizata sa funcționeze provizoriu la forma de învățământ FR, 180 de credite.
Specializarea Administrație publica cu forma de învățământ ID la Facultatea de Științe Juridice si Administrative B., din cadrul Universității S. Haret din București, nu este prevăzuta in nicio hotărâre de guvern ca fiind autorizata sa funcționeze.
De asemenea, sunt recunoscute de către M.E.N., fără nicio alta formalitate, numai diplomele si adeverințele eliberate in conformitate cu prevederile legale de către instituțiile de învățământ superior ACREDITATE, absolvenților cu diploma care au urmat un program de studii la o forma de învățământ ACREDITATA/AUTORIZATA prevăzuta in Nomenclator.
Astfel, având în vedere ca specialitatea urmata de reclamantă nu a fost acreditata sau autorizata sa funcționeze este evident motivul pentru care nu a fost obținută diploma de licența.
In consecința au fost emise Deciziile nr.31 si 33 din 22.09.2014 ale directorului executiv al Agenției Județene pentru Plați si Inspecție Sociala M..
Se mai arată de către pârâtă că, petenta afirma in mod eronat ca retrogradarea sa in funcție reprezintă o sancțiune disciplinara. Prin emiterea Decizie nr.31/22.09.2014 NU S-A APLICAT O SANCȚIUNE DISCIPLINARA. In sarcina petentei nu a fost reținuta nicio abatere disciplinara si nici nu a fost sesizata Comisia de disciplina din cadrul AJPIS M..
Referitor la capătul de cerere privind suspendarea executării Deciziei nr.31/22.09.2014, petenta afirma ca se afla in imposibilitate de a-si îndeplini funcția publica si de a lua deciziile pe care aceasta le implica. Este in totalitate eronata aceasta afirmație, întrucât atribuțiile petentei sunt aceleași cu cele anterioare promovării sale si au rămas aceleași si după emiterea deciziei contestate.
Mai arată că, petenta solicita aceasta suspendare motivat si de existenta unei îndoieli privind legalitatea actului administrativ. Apreciază și solicită instanței a se observa, ca la emiterea Deciziei nr.31/22.09.2014 au fost analizate si aplicate dispozițiile legale in vigoare, au fost avute in vedere masurile dispuse de Curtea de Conturi a României si nu exista îndoieli temeinice privind legalitatea Deciziei nr.31/22.09.2014.
Apreciază ca nu sunt îndeplinite condițiile prev. art. 14 alin.1 din Legea nr.554/2004, pentru suspendarea executării Deciziei nr.31/22.09.2014 si solicită respingerea acestui capăt de cerere.
Referitor la capătul de cerere privind suspendarea si anularea Deciziei nr.33/22.09.2014 de imputare a sumei de 5054 lei, a arătat că acesta este rămas fără obiect întrucât în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 124/2014 acest debit a fost exonerat de la plata. In acest sens a fost emisa Decizia nr.44/2014 a AJPIS M..
Având în vedere cele arătate mai sus, a solicitat respingerea cererii formulate de petenta și menținerea Deciziei nr.31 din 22.09.2014 care o consideră temeinica si legala .
In drept, și-a întemeiat susținerile pe prevederile Legii nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici si pe dispozițiile Codului de procedura civila.
In dovedirea celor susținute a solicitat proba cu înscrisuri si orice alta proba care in urma lucrărilor dosarului devine utila soluționării cauzei.
Reclamanta a formulat răspuns la întâmpinarea formulată de către paratul M. M. FAMILIEI PROTECȚIEI SOCIALE SI PERSOANELOR VÂRSTNICE.
A arătat că, referitor la excepția invocata de către paratul M. M. F. P. S. P. V., aceea a lipsei calității procesuale pasive, a solicitat respingerea excepției invocate. Paratul are calitate procesuala pasiva. Chiar in întâmpinare acesta recunoaște ca, in urma unui control al Curții de Conturi, a emis o adresa prin care, a solicitat unităților din subordine dispunerea masurilor legale ce se impun, dupa caz.
În continuare a reluat expunerile din cererea de chemare în judecată.
A anexat: decizia nr. 44/28.11.2014, notificare nr._/28.11.2014.
Reclamanta a formulat răspuns la întâmpinarea formulată de către parata AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU PLĂȚI ȘI INSPECȚIE SOCIALĂ M. și pârâtul M. M. FAMILIEI PROTECȚIEI SOCIALE SI PERSOANELOR VÂRSTNICE.
A arătat că, referitor la excepția invocata de către parata A.N.P.I.S., aceea a lipsei calității procesuale pasive, a solicitat respingerea excepției invocate. Paratul are calitate procesuala pasiva, întrucât aceasta are calitatea de ordonator principal de credite. Mai mult, chiar in întâmpinare acesta recunoaște ca, a emis o adresa prin care, a solicitat unităților din subordine dispunerea masurilor legale ce se impun, după caz.
În continuare a reluat expunerile din cererea de chemare în judecată.
Examinând cererea de suspendare a executării Deciziei nr. 31/22.09.2014 emisă de pârâta Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială M., formulată în temeiul art. 15 și în condițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 se reține că este întemeiată și va fi admisă pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 14 din L. 554/2004 privind contenciosul administrativ, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, odată cu sesizarea în condițiile art. 7 din lege a autorității publice ce a emis actul, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunțarea instanței de fond.
Art. 15 din același act normativ prevede că suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14 și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea în tot sau în parte a actului, precum în speță.
Instanța constată că sunt îndeplinite cerințele prevăzute cumulativ de art. 15 raportat la art. 14 din Lg. 554/2004.
Existența unui caz bine justificat ar putea fi reținută dacă din împrejurările cauzei rezultă o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate care constituie unul din fundamentele caracterului executoriu al actelor administrative.
Instanța are doar posibilitatea efectuării unei cercetări sumare a aparenței dreptului, întrucât în cadrul procedurii prevăzute de lege pentru suspendarea executării actului administrativ nu poate fi prejudecat fondul litigiului.
Analizând sumar prevederile deciziei nr. 31/22.09.2014, se constată că reclamanta a prezentat adeverința nr. 4902/8.07.2009 care demonstrează că a urmat cursurile Facultății de Științe Juridice și Administrative B. din cadrul Universității S. Haret, a susținut și promovat Examenul de Licență în sesiunea iulie 2009, astfel încât reîncadrarea acesteia pe o funcție inferioară prin actul contestat pe motivul că nu a prezentat diploma de licență, creează o îndoială serioasă asupra prezumției de legalitate de care beneficiază actul administrativ.
În speță, nu poate fi contestată nici existența celei de-a doua condiție impuse de dispozițiile art. 14 și 15 din Lg. 554/2004 respectiv iminența producerii unei pagube, avându-se în vedere efectele deciziei de reîncadrare pe o funcție inferioară celei pe care o avea, potrivit studiilor superioare, lipsirea acesteia de plata drepturilor salariale corespunzătoare, afectarea imaginii și prestigiului său profesional.
Pentru considerentele expuse, constatând că cererea de suspendare a executării deciziei nr. 31/22.09.2014 este întemeiată, urmează ca în temeiul art. 14-15 L. 554/2004, să dispună suspendarea provizorie a deciziei nr. 31/22.09.2014 emisă de pârâtă până la soluționarea definitivă a litigiului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În temeiul art. 14-15 L. 554/2004.
Dispune suspendarea provizorie a deciziei nr. 31/22.09.2014 emisă de pârâtă până la soluționarea definitivă a litigiului privind pe reclamanta R. M., CNP_, cu domiciliul în Orșova, ., ., jud. M. și pe pârâții AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU PLĂȚI ȘI INSPECȚIE SOCIALĂ M., cu sediul în Dr. Tr. S., .. 3, jud. M., AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU PLĂȚI ȘI INSPECȚIE SOCIALĂ BUCUREȘTI, cu sediul în București, . M. nr. 7, sector 1, M. M., FAMILIEI, PROTECȚIEI SOCIALE ȘI PERSOANELOR VÂRSTNICE, cu sediul în București, . nr. 2-4, sector 1.
Cu recurs în 5 zile de la comunicare.
Termen fond 7 mai 2015.
Pronunțată în ședința publică de la 12 Martie 2015.
Președinte, C. D. B. | ||
Grefier, A. C. Ț. |
Red. C.D.B./Tehnodact. A.Ț.
6 ex./9.04.2015
Cod operator 2626
| ← Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... | Pretentii. Sentința nr. 380/2015. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
