Pretentii. Sentința nr. 63/2015. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 63/2015 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 21-01-2015 în dosarul nr. 3625/101/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 63/2015
Ședința publică de la 21 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. A. F.
Grefier A. B.
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe reclamantul G. I. și pe pârâtele DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C., ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE M. și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, având ca obiect pretenții - Suma de 2.761,17 lei reprezentând dobânda fiscală aferentă taxei de poluare în valoare de 2.640 lei.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că părțile sunt lipsă atât la I a apelare a cauzei, cât și la a II a apelare a cauzei.
Instanța constată cauza în stare de judecată și rămâne în deliberare atât asupra excepției prescripției dreptului la acțiune cât și asupra fondului.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 21.05.2014 pe rolul Tribunalului M. - Secția a II a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal, sub nr._, reclamantul G. I., în contradictoriu cu pârâtele Direcția G. Regională a Finanțelor Publice C., Administrația Județeană a Finanțelor Publice M. și Administrația F. Pentru Mediu, prin care solicită ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtelor la plata dobânzii pentru suma de 2640 lei începând cu data de 07.10.2008, data plății taxei de poluare, până în data de 12.11.2012 data restituirii taxei de poluare. Cu cheltuieli de judecată.
În motivare arată că prin sentința nr. 1147/2012 din data de 29.02.2012 pron. în dos.nr._ de către Tribunalul M. s-a dispus restituirea taxei de poluare in cuantum de 2640 lei. Dobânda reprezintă:
- 07.10._10=691 zile 2640 * 0,1% * 691 = 1824,24 lei;
- 01.07._10=91 zile 2640 * 0,05% * 91= 120,12 lei;
- 01.10._12 = 774 zile 2640 * 0,04% * 774= 817,34 lei.
Dobânda este in cuantum de 2761,17 lei, de la data achitării taxei de poluare 07.10.2008, pana la data de 12.11.2012, data restituirii taxei.
Mai arată că a achiziționat autoturismul marca Audi A4, achitând în data de 07.10.2008 taxa de poluare în cuantum de 2640 lei cu chitanța nr. TS4B nr._, la data de 07.10.2008, întrucât fără această taxă, funcționarii din cadrul Serviciului înmatriculări auto au refuzat înmatricularea mașinii.
Această sumă i-a fost restituită în data de 12.11.2012, prin sentința nr. 1147 din data de 29.02.2012 pron. în dos.nr._ de către Tribunalul M., definitivă prin respingerea recursului.
Prin Adresa nr. MH-_ din data de 15.04.2014 am solicitat Administrația Județeană a Finanțelor Publice M. plata dobânzii aferente duratei indisponibilizării sumei de bani plătită cu titlu de taxă de poluare, aceasta respingandu-mi solicitarea, prin adresa nr. MH-_/29.04.2014
Prin Sent. nr. 1147 din data de 29.02.2012, definitivă prin respingerea recursului, pronunțată în dosarul nr._ Tribunalul M. stabilește că această taxă de poluare pe care am achitat-o este nelegală, o taxă care încalcă normele europene. Prin urmare, conform soluției dispuse de către CJUE în cauza E. contra României, statul este obligat să-i plătească o despăgubire adecvată în funcție de durata indisponibilizării sumei plătite fără temei cu încălcarea dreptului Uniunii pentru perioada cuprinsă între data plății fără temei a taxei în cauză și data restituirii acesteia.
Deși, potrivit dispozițiilor art. 124 din Cod procedură fiscală, pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget, contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 70 Cod procedură fiscală, respectiv a termenului de 45 de zile de la înregistrarea cererii de restituire a taxei, prin Hotărârea din data de 18.04.2013, Curtea Europeana a decis insa, ca legea este incorecta, iar statul trebuie sa plătească dobânda de cand a încasat efectiv banii.
Curtea constată că, acordându-se dobânda începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a taxei percepute fară temei încalcă principiul efectivității care impune, într-o situație de restituire a unei taxe percepute de un stat membru cu încălcarea dreptului Uniunii, ca normele naționale care privesc în special calculul dobânzilor eventual datorate să nu aibă ca efect privarea persoanei impozabile de o despăgubire adecvată pentru pierderea suferită prin plata nedatorată a taxei (a se vedea Hotărârea Littlewoods Retail și alții).
Curtea a statuat că „Pentru a verifica dacă principiul echivalenței este respectat în acțiunea principală, trebuie amintit că respectarea acestui principiu presupune că norma națională în discuție se aplică fară distincție atât acțiunilor întemeiate pe încălcarea dreptului Uniunii, cât și celor întemeiate pe nerespectarea dreptului intern care au un obiect și o cauză asemănătoare. Cu toate acestea, principiul echivalenței nu poate fi interpretat în sensul ca obligă un stat membru să extindă regimul său intern cel mai favorabil la toate acțiunile introduse într-un anumit domeniu de drept. Pentru a se asigura că acest principiu este respectat, instanța națională, singura care cunoaște direct modalitățile de exercitare a acțiunilor în restituire formulate împotriva statului, are obligația să verifice dacă modalitățile procedurale destinate să asigure în dreptul intern protecția drepturilor conferite justițiabililor de dreptul Uniunii sunt conforme cu acest principiu și să examineze atât obiectul, cât și elementele esențiale ale acțiunilor de natură internă presupuse a fi similare. In acest scop, instanța națională trebuie să verifice similitudinea acțiunilor respective din punctul de vedere al obiectului, al cauzei și al elementelor esențiale." (a se vedea în acest sens Hotărârea din 29 octombrie 2009, Pontin, C-63/08, Rep., p. 1-_, punctul 45)
Astfel, un regim, care limitează dobânzile la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a taxei percepute fară temei, nu respectă principiul efectivității și dă dreptul la o despăgubire adecvată în funcție de durata indisponibilizării sumei plătite fară temei cu încălcarea dreptului Uniunii și survine astfel, în principiu, în perioada cuprinsă între data plății fară temei a taxei în cauză și data restituirii acesteia.
Curtea concluzionează că dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim național, precum cel în discuție în litigiul principal, care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe.
Astfel cum s-a arătat în literatura de specialitate(Commentaire Meget, La Cour de justice - les actes des institutions, T. 10, Edition de l"Université de Bruxelles, p.205.), în absenta oricărei subordonări între instanțele naționale si instanța comunitară, în temeiul principiului priorității dreptului comunitar asupra dreptului național, instanțele naționale au obligația de a respecta, în soluționarea cauzelor, ceea ce Curtea de Justiție a decis cu privire la interpretarea sau validitatea dreptului comunitar.
Autoritatea unei hotărâri preliminare constă în forța obligatorie a acesteia față de instanța care a solicitat-o si instanțele care ar judeca cauza în căile de atac, si în aplicabilitatea generală față de celelalte instanțe.
Hotărârile preliminare produc în principiu efecte retroactive de la data emiterii actului si, pe cale de excepție, de la data indicată de către Curte în hotărârea respectivă.
O hotărâre preliminară produce efecte atât în cauza în care a fost solicitată cât si alte cauze, întrucât interpretarea face corp comun cu dispozițiile interpretate pe care le completează. Curtea de altfel folosește sintagma de a "spune dreptul" („dit pour droit") în dispozitivul hotărârilor privind interpretarea, ceea ce sugerează că exprimă o regulă de drept sau mai exact că îi oferă o nouă formulare(R.Kovar,"Effets des arrêts préjudiciels de la Cour de justice", pag.3).
Interpretarea dată de către Curte obligă instanțele naționale investite cu litigiul în cadrul căruia a fost solicitată interpretarea, dar autoritatea acestor hotărâri depășește aceste limite având în vedere că si alte instanțe naționale sunt obligate să respecte autoritatea hotărârilor privind interpretarea pronunțate de către Curte si nu pot da o altă interpretare din proprie inițiativă textelor deja interpretate de către Curte. însă instanțele dispun de o alternativă: fie se conformează interpretării oferite de către Curte, fie solicită Curții pronunțarea unei noi hotărâri preliminare în interpretare.
Curtea, prin jurisprudența sa, a hotărât că există un "caracter obligatoriu pe care îl dobândesc hotărârile preliminare în ce privește instanțele naționa!e(CJCE, 11 iunie 1987, Pretore di Salo, R..p.2545 naționale).
Regulamentul privind procedura în fața Curții prevede, în articolul 65, că hotărârea preliminară are forță obligatorie începând cu ziua pronunțării sale.
Hotărârea în interpretare pronunțată de către Curte are „autoritate cu putere de lucru interpretat", care include atât forța obligatorie (ce obligă instanța națională să respecte interpretarea dispozițiilor si actelor comunitare) (hotărârea Da C. din 27 martie 1963, C-28-30/62, R.. p. 59; pentru hotărârile preliminare în aprecierea validității, a se vedea hotărârea International Chemical Corporation, 13 mai 1981, C- 66/80, R.. p. 1191.) cât si aptitudinea pe care o are instanța națională de a investi din nou Curtea de Justiție(C.J.C.E., 24 juin 1969, Milch-Fett-und Eierkontor, 29/68, R.. p. 165 . C.J.C.E., 11 iunie 1987, Pretore di Salo, C-14/86, R. p. 2545) cu o nouă întrebare preliminară.
Potrivit art. 120 alin. 7 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007, cu modificările și completările ulterioare, nivelul dobânzii este de 0,1% pe perioada 01.01._10, 0,5% pe perioada 01.07._10 si 0,4% pe perioada 01.10.2010-prezent și se calculează pe fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadență și până la data stingerii sumei datorate inclusiv.
In drept, și-a întemeiat cererea de chemare în judecată pe disp.art.194 C.proc.civ., art. 1528 C.civ., Legea nr.554/2004, Constituția României, Tratatului Comunității Europene, Cod procedură fiscală.
In dovedirea cererii de chemare în judecată a depus următoarele înscrisuri: procedura prealabila, răspuns procedura prealabila, adeverința, sentința pronunțată de Tribunalul M..
La data de 27.06.2014 pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice M., în nume propriu și în numele și pentru Direcția G. Regională a Finanțelor Publice C. a depus întâmpinare prin care a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, iar pe fond respingerea acțiunii.
A susținut că potrivit art. 135 Cod procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare, dreptul contribuabililor de a cere compensarea sau restituirea creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere dreptul la compensare sau restituire." Reclamantul a plătit taxa în anul 2008 și sa adresat cu cerere de restituire la instanța de judecată în anul 2014, astfel că. de la data nașterii dreptului ,a restituie ai reclamantului și până la data la care a introdus cererea, au trecut 5 ani.
Pe cale de consecința, acțiunea în cauza pendinte este prescrisă.
Mai susține că, este fără echivoc faptul că suma restituită reclamantului la data de 12.11.2013 în baza unei hotărâri judecătorești nu îndeplinește condițiile pentru a fi calificată ca o plata parțială sau ca o recunoaștere a datoriei, A.F.P Dr. Tr. S. neavând competența legală nici sa recunoască datoria, nici să efectueze o plată parțială, câtă vreme actul normativ în baza căruia a fost încasată taxa specială pentru autoturisme, nu a fost modificat sau abrogat.
Prescripția dreptului la acțiune s-a împlinit la data de 01.01.2014, dată la care s-â împlinit și termenul de 5 ani prevăzut pentru recuperarea creanțelor fiscale, potrivit arf.135 Cod procedură fiscală.
Fața de acest motiv, solicităm instanței admiterea excepției prescripției dreptului ia acțiune și respingerea cererii reclamantului ca fiind prescrisă.
Pe de altă parte, trecând peste excepții, opinăm că suma de referință se calculează și se plătește potrivit normelor prevăzute în art. 124 Cod procedură fiscală.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 124 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, "pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget, contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la ari. 117 alin (2) si (21) sau la art. 70, după caz, până la data stingerii prin oricare dintre modalitățile prevăzute de lege.
Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor în conformitate cu dispozițiile art. 70 Cod procedură fiscală, "cererile dùpuse de către contribuabil potrivit prezentului cod se soluționează de către organul fiscal în termen de 45 de zile de la înregistrare".
Art. 124 Cod procedură fiscală are două teze: prima se referă !a termenul de 45 de zile ia expirarea căruia începe să curgă dobânda și a doua teză prevede obligația contribuabilului de a cere restituirea dobânzii !a organul fiscal.
CJUE, prin decizia preliminară dată în cauza C-565/11 - M. I. împotriva Administrației Finanțelor Publice Sibiu și Administrației F. pentru Mediu - s^a pronunțat numai asupra primei teze a art. 124 și a statuat că revine ordinei juridice interne a fiecărui stat membru atribuția de a prevedea condițiile în care se impune acordarea unor astfel de dobânzi în special rata și modul de calcul al acestor dobânzi.
În concluzie, față de cele invocate în fapt și în drept, solicită respingerea acțiunii, pe excepții sau în fond.
În baza art. 248 Cod procedură civilă instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepției invocate de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice M.:
Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune, instanta retine urmatoarele:
Prin Decizia nr. 1/2014, A ÎCCJ, publicata in M.OF nr. 283 din 17 aprilie 2014 au fost admise recursurile în interesul legii declarate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și de Colegiul de conducere al Curții de Apel C., statuând că: “În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 5, art. 201, art. 223 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul Civil și ale art. 6 alin. (4), art. 2512, art. 2513 din Legea nr. 287/2009 privind Codul Civil, prescripțiile extinctive începute anterior datei de 1 octombrie 2011, împlinite ori neîmplinite la aceeași dată, rămân supuse dispozițiilor art. 18 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, republicat, astfel încât atât instanțele de judecată, din oficiu, cât și părțile interesate pot invoca excepția prescripției extinctive, indiferent de stadiul procesual, chiar în litigii începute după 1 octombrie 2011.”
Potrivit art.135 din OG nr.92/2003 ( C.pr.fiscală ) dreptul contribuabililor de a cere compensarea sau restituirea creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere dreptul la compensare sau restituire.
Prin Ordinul Ministrului Finanțelor Publice nr.1899 din 22 decembrie 2004 a fost aprobată procedura de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, precum și de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal.
Conform art.2 din Ordinul MFP nr.1899/2004 restituirea se efectuează la cererea contribuabilului depusă la organul fiscal competent.
Art.3.(1) din Ordinul nr.1899/2004 prevede că cererea de restituire trebuie să fie depusă în cadrul termenului legal de prescripție a dreptului de a cere restituirea, respectiv în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere dreptul la restituire.
In cazul de fata, cererea de restituire a dobanzii a fost depusa la data de 15.04.2014.
Taxa specială pentru autoturisme și autovehicule a fost introdusă în art. 214 ind.1–214 ind.3 Cod fiscal prin Legea nr. 343/2006 și a fost aplicată în perioada 1 ianuarie 2007 – 30 iunie 2008.
La data de 21 martie 2007, Comisia Europeană a declanșat împotriva României procedura de constatare a încălcării dreptului comunitar (infringement), conform art. 226 TCE, apreciindu-se că reglementarea națională contravine art. 90 TCE (a se vedea comunicatul IP/07/372). Ca urmare a refuzului României de a modifica legislația națională, a fost demarată a doua fază a procedurii, la data de 28 noiembrie 2007 (conform comunicatului IP/07/1799). Conform informațiilor disponibile pe pagina web a Comisiei Europene, procedura a fost închisă doar la 29 ianuarie 2009, ca urmare a modificărilor aduse legislației naționale. În luna aprilie 2008, Guvernul României a elaborat O.U.G. nr. 50/2008 privind taxa de poluare. Practic, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule a fost înlocuită cu taxa de poluare, recunoscându-se în același timp, expressis verbis, faptul că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule era incompatibilă cu art. 90 TCE. Acest lucru rezultă din lectura expunerii de motive a ordonanței de urgență, depusă de Guvern la Parlament alăturat O.U.G. nr. 50/2008, în cuprinsul căreia se menționează expres: „(…) Pentru respectarea principiilor comunitare de impozitare și pentru stoparea continuării procedurii de constatare a neîndeplinirii obligațiilor de stat membru, se propune abrogarea articolelor din Codul fiscal care reglementează actualul regim de taxare a autovehiculelor”.
Conform art. 11 din O.U.G. nr. 50/2008, Guvernul a decis și restituirea parțială a taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule (respectiv a diferenței pozitive dintre taxa specială pentru autoturisme și autovehicule și taxa de poluare, dacă o asemenea diferență exista).
Prin urmare, se impune aprecierea potrivit căreia momentul la care se naște dreptul de a cere restituirea să nu fie anterior recunoașterii încălcării dreptului comunitar chiar de către statul membru, prin însăși adoptarea OUG nr. 50/2008.
Faptul că Guvernul a recunoscut expres la data de 25 aprilie 2008 (data publicării în „Monitorul Oficial al României” a O.U.G. nr. 50/2008) incompatibilitatea taxei cu art. 90 TCE și implicit dreptul la o restituire parțială a taxei în favoarea contribuabililor, face ca termenul de prescripție a dreptului contribuabililor de a solicita restituirea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule și implicit a dobânzii aferente acesteia să înceapă să curgă de la data de 1 ianuarie 2009.
In aceeași ordine de idei, ca urmare a abrogării OUG nr.50/2008 prin legea nr.9/2012 se apreciază asupra întreruperii dreptului de prescripție a cererii de restituire a unei taxe de poluare achitată în anul 2008 si va curge un nou termen de 5 ani de prescripție de la data de 1 ianuarie a anului următor apariției cazului de întrerupere – Legea nr. 9/2012, adică un termen de 5 ani socotit de la 1 ianuarie 2013.
Mai mult, prescripția a fost întreruptă si prin admiterea irevocabilă a cererii de chemare în judecată formulată de reclamant la data de 30.08.2011 având ca obiect restituirea taxei. Astfel s-a întrerupt prescripția atat pentru dreptul la restituirea taxei, cat si pentru dobânzi, care sunt accesorii.( art.16 lit.c din Decretul nr.1267/1958).
Întrucât acțiunea a fost promovată în 21.05.2014, se apreciază ca dreptul la acțiune pentru solicitarea accesoriilor nu este prescris.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Prin acțiunea de față, reclamantul a solicitat obligarea pârâtelor la plata dobânzii legale aferente sumei de 2640 lei achitată cu titlu de taxă de poluare pentru autovehicule prin chitanța nr._/07.10.2008.
Prin cererea înregistrată la AJFP M. sub nr._/15.04.2014, reclamantul a solicitat plata dobânzii aferente sumei de 2640 lei de la data plății și până la data la care i s-a restituit suma, iar prin adresa cu același număr i s-a comunicat faptul că cererea este neîntemeiată întrucât nu a prezentat un titlu executoriu.
Reclamantul a solicitat restituirea sumei de sumei de 2640 lei achitată cu titlu de taxă de poluare pentru autovehicule prin chitanța nr._/07.10.2008, iar prin sentința nr.1147/29.02.2012, irevocabilă prin respingerea recursului, au fost obligate pârâtele Administrația Finanțelor Publice Drobeta Turnu Severin și Administrația F. Pentru Mediu să restituie reclamantului 2640 lei.
Din adeverința depusă la dosar (fila 11) rezultă că reclamantului i s-a restituit taxa pe poluare în sumă de 2615 lei la data de 12.11.2012, precum și suma de 25 lei la data de 22.11.2012.
Instanța reține că potrivit art.124 Cod procedură fiscală,pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. (2) sau la art. 70, după caz. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor.
Instanța constată însă că, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a fost sesizată cu o întrebare preliminară de către Tribunalul Sibiu (cauza M. I., C-565/11) prin care s-a solicitat să se stabilească dacă „principiile echivalenței, efectivității și proporționalității remediilor pentru încălcările dreptului Uniunii ocazionate particularilor prin aplicarea unei legislații neconforme cu dreptul Uniunii, rezultate din jurisprudența Curții, coroborate cu dreptul de proprietate, instituit de articolul 6 TUE și de articolul 17 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, pot fi interpretate ca opunându‑se unor dispoziții de drept intern care restrâng cuantumul prejudiciului susceptibil de a fi recuperat de particularul al cărui drept a fost încălcat?”. Prin Hotărârea din 18 aprilie 2013, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a declarat că Dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim național, precum cel în discuție în litigiul principal, care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe.
Astfel, întrucât dispozițiile art.124 Cod procedură fiscală privitoare la momentul de la care curge dobânda legală sunt contrare dreptului comunitar, acestea vor fi înlăturate de la aplicare astfel încât celui vătămat să i se asigure protecția juridică eficientă conferită de principiul priorității dreptului comunitar.
Prin urmare, se apreciază că, reclamantul are dreptul la plata dobânzii fiscale aferentă sumei de 2640 lei achitată cu titlu de taxă de poluare pentru autovehicule prin chitanța nr._/07.10.2008, începând cu data de 07.10.2008, data platii, pana la data de 12.11.2012.
Pentru aceste considerente, instanța va admite acțiunea și va obliga pârâtele să plătească reclamantului dobânda legală începând cu data de 07.10.2008, data platii, pana la data de 12.11.2012.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată solicitate de reclamant, se apreciază că cererea este întemeiată
.Prin urmare, instanța va obliga pârâtele și la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 276,11 lei reprezentând taxă judiciară de timbru potrivit dispozițiilor art.453 alin.1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția prescripției dreptului la acțiune.
Admite acțiunea formulată de reclamantul G. I., domiciliat în Drobeta turnu-S., . nr. 35, jud. M., având CNP_, în contradictoriu cu pârâtele DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C., cu sediul în municipiul C., ..2, județul D., ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE M., cu sediul în municipiul Drobeta Turnu Severin, ., nr.1, județul M. și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, cu sediul în municipiul București, Splaiul Independenței, nr.294, Corp A, sector 6.
Obliga paratele sa restituie reclamantei dobânda fiscala aferentă sumei de 2640 lei achitată cu titlu de taxă de poluare pentru autovehicule prin chitanța nr._/07.10.2008, începând cu data de 07.10.2008, data platii, pana la data de 12.11.2012.
Obligă pârâtele să plătească suma de 276,11 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare, cerere de recurs ce se va depune la Tribunalul M..
Pronunțată în ședința publică de la 21.01.2015, la sediul Tribunalului M..
Președinte, C. A. F. | ||
Grefier, A. B. |
Red.jud.FCA
Tehnored.AAB
6 ex./8 pag./12.02.2015
Cod operare date 2626
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 2818/2015.... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 117/2015. Tribunalul... → |
|---|
