Pretentii. Sentința nr. 940/2015. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 940/2015 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 24-06-2015 în dosarul nr. 3364/101/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 940/2015
Ședința publică de la 24 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. B.
Grefier A. N. I.
Pe rol judecarea cauzei contencios administrativ și fiscal privind pe reclamantul G. D. și pe pârâtele ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE M. și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, având ca obiect pretenții suma de 2357,00 lei - dobândă legală ptr. suma de 2008,00 lei -taxă de poluare achitată prin chitanță . nr._.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat H. A. pentru reclamantă, în substituire avocat D. D., cu delegație de substituire nr. 1/24.06.2015, depusă astăzi în ședință publică, lipsă fiind pârâtele.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care;
Conform art. 131 Cod procedură civilă, instanța din oficiu procedează la verificarea competenței și constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina în temeiul dispozițiilor art. 10 alin. 1 și 3 din Legea nr. 554/2004 raportat la art.95 pct.1 Cod procedură civilă.
Apărătorul reclamantului depune la dosar dovada îndeplinirii procedurii prealabile și chitanța privind plata onorariului de avocat.
La interpelarea instanței, apărătorul reclamantului precizează că la cererea prin care s-a solicitat plata dobânzii legale în procedura prealabilă, înregistrată la organul fiscal sub nr. 9065/27.02.2015 nu s-a primit răspuns, astfel că s-a revenit cu o nouă cerere înregistrată sub nr._/22.04.2015 la care s-a răspuns cu adresa nr. MH –_/12.05.2015.
Având în vedere că nu este necesară administrarea altui probatoriu în cauză, instanța apreciază că nu se impune estimarea duratei necesare cercetării procesului.
Instanța acordă cuvântul asupra probatoriului.
Apărătorul reclamantului având cuvântul solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Față de probele solicitate de părți, apreciind ca fiind pertinente, concludente și utile soluționării cauzei, în temeiul disp. art. 255 coroborat cu disp. art. 258 NCPC, încuviințează pentru reclamant, proba cu înscrisuri.
Nemaifiind cereri de formulat, probe de administrat sau alte incidente de soluționat, instanța, în raport de dispozițiile art. 392 Cod procedură civilă, deschide dezbaterile asupra fondului cauzei și acordă cuvântul parților.
Avocat H. A. pentru reclamant având cuvântul, solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și obligarea pârâtelor la plata sumei de 2357 lei reprezentând dobânda aferentă sumei de 2008 lei achitată cu titlu de taxă pe poluare, dobândă datorată de la data de 21.08.2008, data achitării taxei și până la data de 25.10.2013, data restituirii taxei pe poluare, cu cheltuieli de judecată. Depune chitanța privind plata onorariului de avocat.
TRIBUNALUL,
Asupra cauzei de față,
Prin cererea adresată la data de 15.04.2015 și înregistrată pe rolul Tribunalului M. sub nr._ /2014 reclamantul G. D. în contradictoriu cu pârâtele Administrația Județeană a Finanțelor Publice M. și Administrația F. pentru Mediu a solicitat instanței ca prin sentința ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtelor la plata sumei de 2357 lei reprezentând dobânda aferentă sumei de 2008 lei achitată cu titlu de taxă pe poluare, dobândă datorată de la data de 21.08.2008, data achitării taxei și până la data de 25.10.2013, data restituirii taxei pe poluare, cu cheltuieli de judecată.
În motivare a arătat că a achiziționat un autoturism din UE, achitând taxa de poluare în suma de 2008 lei, întrucât funcționarii din cadrul Serviciului de Înmatriculării au refuzat înmatricularea mașinii. Această sumă i-a fost restituită în data de 28.10.2013, în baza sentinței nr. 1065/04.02.2013 pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._ .
A solicitat Administrației Județene a Finanțelor Publice M. plata dobânzii aferente duratei indisponibilizării sumei de bani plătită cu titlu de taxă de poluare, aceasta respingându-i solicitarea.
În ceea ce privește data de la care se va calcula dobânda fiscală, instanța în temeiul principiului priorității dreptului comunitar consacrat de Constituția României, trebuie să înlăture aplicarea dispozițiilor art. 124, art. 120 si 70 din Codul de procedură fiscală în ceea ce privește termenul de la care se calculează dobânda fiscală.
Există în acest sens autoritate de lucru judecat întrucât la data de 18.04.2013 Curtea Europeană de Justiție prin hotărârea pronunțata în afacerea C-565/11. M. I., s-a pronunțat în sensul că dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim național, precum cel in discuție din litigiul principal, care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe.
Întrucât a fost percepută de către un stat membru o taxa incompatibilă cu dreptul Uniunii Europene, acest stat este obligat să restituie cuantumul acestei taxe și să plătească dobânzile aferente cuantumului acesteia începând de la data plații sale de către contribuabil.
Prejudiciul suferit de reclamant a constatat atât în plata unui impozit nedatorat (taxa pe poluare de 2008 lei), cât și în imposibilitatea de a folosi această suma pe perioada indisponibilizării ei de către autoritățile fiscale, până la data restituirii.
Curtea a reținut că fiecare stat membru este liber să stabilească condițiile de restituire a dobânzilor, în special rata și modul de calcul, dar să respecte doua principii:
Principiul echivalenței = să nu se impună condiții mai grele decât cele impuse pentru solicitări similare întemeiate însă pe încălcări ale dreptului intern.
Principiul efectivității = să nu facă imposibila exercitarea dreptului Uniunii sau excesiv de dificila.
Acest ultim principiu implica de asemenea,, ca normele interne reparatorii, (privind dobânzile in cazul de fata) sa nu aibă ca efect privarea persoanei de o despăgubire adecvata pentru prejudiciul suferit prin indisponibilizarea impozitului.
Reglementările interne relevante in aceasta privința sunt art. 124, art. 70 si art. 120 alin. 1 si 7 si art. 135 C. pr. fiscala care prevăd:
dreptul la dobânzi se naște cu începere din ziua următoare expirării termenului de 45 de zile de la depunerea cererii de restituire a debitului principal;
dobânzile au un cuantum diferit de cel al dobânzii legale practicate in dreptul comun, respectiv de 0.04%/zi de întârziere;
depunerea unei cereri de solicitare a dobânzilor adresate organului fiscal.
Această condiție nu este specifică numai raporturilor fiscale, ci, în general, tuturor raporturilor de drept administrativ, fiind consacrată de art. 1, art. 8 din Legea nr. 554/2004, fiind o condiție prealabilă pentru sesizarea instanțelor de contencios administrativ care cenzurează aceste raporturi. Ca atare, cererea nu reprezintă o excepție în ordinea de drept internă - acordarea efectivă a dobânzilor de mai sus se poate face în termenul general de prescripție de 5 ani, cu condiția depunerii unei cereri scrise după cum s-a arătat la primul punct.
În privința principiul echivalentei:
Daca se aplică reglementările de mai sus și în privința cererilor de acordare a dobânzilor derivate din încălcări ale dreptului Uniunii, principiul este respectat.
În privința principiul efectivității:
a. Normele interne privitoare la momentul nașterii dreptului la dobânzi.
După cum s-a arătat mai sus, prin Hotărârea Littlewoods Retail, Curtea a reținut că principiul de mai sus implică obligația statelor de a plați dobânzi pentru indisponibilizarea sumei.
Dreptul la dobânzi pentru sumele reținute de stat cu încălcarea dreptului Uniunii, daca sistemul intern de drept a optat pentru un calcul zilnic al acestora, se naște încă de la data reținerii impozitului/taxei.
Din aceasta perspectiva, rezultă că prima condiție impusă de reglementările interne (dreptul la dobânzi se naște începând cu a 45-a zi) nu respecta principiul efectivității, ea urmând a fi înlăturată.
b.Normele interne referitoare la tipul și rata dobânzii
Prin Hotărârea Litllewoods Retail, Curtea a stabilit că principiul echivalenței nu implica obligația statelor să extindă regimul său intern cel mai favorabil la toate acțiunile introduse într-un anumit domeniu de drept. Singura condiție vizează aplicarea pentru acțiunile întemeiate pe încălcări ale dreptului comunitar a unui regim identic sau mai favorabil cu cel al acțiunilor similare întemeiate pe încălcări ale dreptului intern .
Impunând condiția similarității acțiunilor, Curtea admite implicit că pentru un anumit tip de încălcări ale dreptului comunitar, acțiunile interne reparatorii pot avea condiții mai puțin favorabile decât in alte acțiuni care vizează un alt domeniu de drept, daca aceste condiții sunt însă identice sau mai favorabile decât cele ale acțiunilor interne similare.
Cu alte cuvinte, aplicând cele de mai sus la speță, se admite că dobânzile acordate pentru taxele percepute prin încălcarea dreptului comunitar (care sunt în cazul de față identice cu cele acordate pentru taxele perceputa prin încălcarea dreptului intern) să fie mai mici decât cele acordate în dreptul comun.
c. Normele interne care stabilesc condițiile procedurale de acordare a dobânzilor.
În speță, condiția depunerii unei cereri administrative de acordare a dobânzilor adresate organului fiscal, anterior sesizării instanței, respectă principiul efectivității, depunerea unei cereri reprezentând o simpla formalitate administrativă, neimplicând costuri deosebite, fiind des folosită în relațiile cu autoritățile publice și fiind, după cum s-a arătat mai sus, extinsă și impusă ca și condiție de sesizare a instanței, la toate raporturile de drept administrativ legate între cetățeni și autoritățile/instituțiile publice.
Concluzionând, procedura internă de restituire a dobânzilor fiscale este parțial neconformă cu dreptul Uniunii, încălcând principiul efectivității în privința momentului de la care se naște dreptul la dobânzi, dar este conforma în privința normelor care impun condiția depunerii unei cereri administrative prealabile și a celor care limitează nivelul dobânzii la dobânda fiscală.
Ca atare, deși particularul are dreptul la dobânzile fiscale și nu la cele legale, cu începere de la data plații taxei pe poluare și nu de la data expirării termenului de 45 de zile, el trebuie să îndeplinească condiția depunerii unei cereri scrise adresate autorităților fiscale anterior introducerii acțiunii.
În ceea ce privește consecințele nedepunerii unei astfel de cereri, lipsa ei are ca efect nelegarea unui raport juridic de drept fiscal în sens procedural între particular și organul fiscal în privința dobânzilor (în sens material, el există, născându-se în momentul plații taxei).
Trebuie precizat că soluția legislativă internă în materie fiscală conține doua amânări succesive ale momentului curgerii dobânzilor, justificate pe rațiune diferite.
O primă amânare vizează perioada dată încasării nelegale a impozitului-data depunerii cererii de restituire a impozitului și ea se bazează pe ideea că daca nu a solicitat restituirea impozitului, contribuabilul nu se consideră afectat de lipsa de folosința a banilor.
O a doua amânare vizează perioada data depunerii cererii de restituire a impozitului-expirarea celor 45 de zile de la aceasta data și se bazează pe necesitatea acordării autorității fiscal a unui termen rezonabil de procesare și rezolvare a cererii de restituire, impunându-se urmarea unor proceduri interne, fiind practic în prezența unui termen de gratie.
În cazul încălcării unei norme de drept fiscal intern, aceste amânări s-ar putea justifica pentru că legislația interna pune la dispoziția celui interesat mijloace procedurale reale și efective de reparare a prejudiciului, art. 117 C. pr. fiscală enumerând cazurile în care contribuabilul poate solicita rambursarea sumelor plătite sau reținute nelegal.
De asemenea, legislația interna este presupus a fi cunoscuta de toți destinatarii ei, astfel încât neurmarea acestor proceduri sau urmarea lor cu întârziere ar putea fi considerata o lipsă de diligență a contribuabilului.
OUG nr.50/2008 si Legea nr.9/2012 nu prevăd printre motivele de contestare a deciziei de stabilire a taxei si neconformitatea legii interne cu dreptul comunitar, cazurile de contestare concentrându-se pe erorile de calcul al taxei provenite din omiterea sau preluarea greșita a unor specificații ale mașinii.
De asemenea, nici art. 117 C. pr. fiscală nu prevedea o astfel de posibilitatea, prin "aplicarea eronată a prevederilor legale" prevăzută de alin. 1, lit. d a acestui articol, înțelegându-se mult mai lesne că este vorba de legea internă propriu-zisa și nu de prevederi din tratate sau convenții internațional ratificate de România.
O practica judiciara cvasiunitara s-a instituit după pronunțarea Curții de Justiție in cauzele N. si T. și după pronunțarea deciziei în interesul legii nr. 24/2011 a înaltei Curți de Casație si Justiție. Ca atare, nu se poate susține că normele interne prevedeau un remediu adecvat și efectiv pentru încălcarea dreptului Uniunii, ci dimpotrivă.
Dreptul român
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008 - în ordinea juridică românească, la momentul faptelor aflate la originea litigiului principal, taxa pe poluare pentru autovehicule era reglementată de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008 din 21 aprilie 2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule {Monitorul Oficial al României, Partea I. nr. 327 din 25 aprilie 2008, denumită în continuare „OUG nr. 50/2008").
Ordonanța Guvernului nr. 92/2003
Procedura fiscală este reglementată de Ordonanța Guvernului nr. 92 din 24 decembrie 2003 privind Codul de procedură fiscală (Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 941 din 29 decembrie 2003) cu modificările ulterioare (denumită în continuare „OG nr. 92/2003").
Articolul 70 din OG nr. 92/2003 intitulat „Termenul de soluționare a cererilor contribuabililor", prevede: „(1) Cererile depuse de către contribuabil potrivit prezentului cod se soluționează de către organul fiscal în termen de 45 de zile de la înregistrare. (2) în situațiile în care, pentru soluționarea cererii, sunt necesare informații suplimentare relevante pentru luarea deciziei, acest termen se prelungește cu perioada cuprinsă între data solicitării și data primirii informațiilor solicitate."
Articolul 124 din OG nr. 92/2003 intitulat „Dobânzi în cazul sumelor de restituit sau de rambursat de la buget", prevede la alineatul (1): „Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la [...] articolul 70, [...] până la data stingerii prin oricare dintre modalitățile prevăzute de lege. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor."
Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004
Contenciosul administrativ este reglementat în dreptul român de Legea contenciosului administrativ nr. 554 din 2 decembrie 2004 {Monitorul Oficial al României, Partea 1, nr. 1 154 din 7 decembrie 2004), cu modificările ulterioare (denumită în continuare „Legea nr. 554/2004").
Articolul 1 din Legea nr. 554/2004, intitulat „Subiectele de sesizare a instanței", prevede la alineatul (1): „Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. [...]"
Articolul 8 din Legea nr. 554/2004, intitulat „Obiectul acțiunii judiciare", prevede la alineatul (1): „Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termen [...], poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri [...]*
Cauza principală și întrebarea preliminară
La 31 august 2009, doamna lrimie a inițiat o procedură la Tribunalul Sibiu pentru a obține obligarea Administrației Finanțelor Publice Sibiu și a Administrației F. pentru Mediu, pe de o parte, la restituirea sumei plătite cu titlu de taxă pe poluare și, pe de altă parte, la plata dobânzilor aferente sumei respective de la data plății acesteia.
Instanța de trimitere constată că latura litigiului care privește cererea de restituire a sumei plătite cu titlu de taxă pe poluare nu ridică probleme majore, ținând seama de Hotărârea Curții din 7 aprilie 201 1. T. (C-402/09, Rep., p. 1-271 1), precum și de jurisprudența ulterioară care confirmă această hotărâre.
În ceea ce privește, în schimb, cererea de plată a unor dobânzi aferente cuantumului taxei pe poluare, calculate începând de la data plății acesteia, instanța de trimitere subliniază că nu o poate admite din cauza dispozițiilor coroborate ale articolelor 70 și 124 din OG nr. 92/2003. Astfel, după cum precizează instanța menționată în răspunsul la cererea de lămuriri a Curții, din jurisprudența națională, constantă și neechivocă, reiese că, potrivit articolelor menționate, dobânzile aferente sumelor care trebuie restituite de la bugetul de stat nu sunt acordate decât începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire.
Instanța de trimitere are însă îndoieli cu privire la conformitatea unei astfel de norme cu dreptul Uniunii, în special cu principiile echivalenței, efectivității și proporționalității, precum și cu dreptul de proprietate, consacrat la articolul 17 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene coroborat cu articolul 6 TUE.
În aceste condiții, Tribunalul Sibiu a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarea întrebare preliminară: „Principiile echivalenței, efectivității și proporționalității remediilor pentru încălcările dreptului Uniunii ocazionate particularilor prin aplicarea unei legislații neconforme cu dreptul Uniunii, rezultate din jurisprudența Curții [...]. coroborate cu dreptul de proprietate, instituit de articolul 6 TUE și de articolul 17 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, pot fi interpretate ca opunându-se unor dispoziții de drept intern care restrâng cuantumul prejudiciului susceptibil de a fi recuperat de particularul al cărui drept a fost încălcat?"
Cu privire la întrebarea preliminară
Din decizia de trimitere reiese că prin întrebarea adresată se urmărește. în esență, să se stabilească dacă dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim național, precum cel în discuție în litigiul principal, care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe.
Doamna lrimie și Comisia Europeană consideră că se impune oferirea unui răspuns afirmativ la această întrebare, în timp ce guvernele român, spaniol și portughez arată că dreptul Uniunii nu se opune unui regim precum cel în discuție în litigiul principal.
Curtea a statuat deja că, în absența unei reglementări a Uniunii, revine ordinii juridice interne a fiecărui stat membru atribuția de a prevedea condițiile în care se impune acordarea unor astfel de dobânzi, în special rata și modul de calcul al acestor dobânzi. Aceste condiții trebuie să respecte principiile echivalenței și efectivității, ceea ce înseamnă că nu trebuie să fie mai puțin favorabile decât cele aplicabile unor cereri similare întemeiate pe dispoziții de drept intern și nici concepute astfel încât să facă în practică imposibilă sau excesiv de dificilă exercitarea drepturilor conferite de ordinea juridică a Uniunii (a se vedea în acest sens Hotărârea Littlewoods Retail și alții, citată anterior, punctele 27 și 28, precum și jurisprudența citată).
În ceea ce privește principiul echivalenței, trebuie arătat că Curtea nu dispune de niciun element de natură să dea naștere unor îndoieli în legătură cu conformitatea cu acesta a regimului în discuție în litigiul principal.
În ceea ce privește principiul efectivității, acesta impune, într-o situație de restituire a unei taxe percepute de un stat membru cu încălcarea dreptului Uniunii, ca normele naționale care privesc în special calculul dobânzilor eventual datorate să nu aibă ca efect privarea persoanei impozabile de o despăgubire adecvată pentru pierderea suferită prin plata nedatorată a taxei (a se vedea Hotărârea Littlewoods Retail și alții, citată anterior, punctul 29).
In speță, trebuie să se constate că un regim precum cel în discuție în litigiul principal, care limitează dobânzile la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a taxei percepute fără temei, nu îndeplinește această cerință.
Astfel, această pierdere depinde în special de durata indisponibilizării sumei plătite fără temei cu încălcarea dreptului Uniunii și survine astfel, în principiu, în perioada cuprinsă între data plății Iară temei a taxei în cauză și data restituirii acesteia.
Având în vedere cele de mai sus, trebuie să se răspundă la întrebarea adresată că dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim național, precum cel în discuție în litigiul principal, care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe.
În drept a invocat dispozițiile art. 194 Cod procedură civilă, art. 1528 Cod Civil, Legea 554/2004, Constituția României, Tratatul Comunității Europene, Codul de Procedură Fiscală.
În dovedire a depus, în copie, următoarele înscrisuri: adresa nr. MH -_/16.04.2014, sentința nr. 1065/04.02.2013, cererea înregistrată sub nr. 9065/27.02.2015, încasare interbancară și dovada restituirii taxei pe poluare.
Pârâtele Administrația Județeană a Finanțelor Publice M. și Administrația F. pentru Mediu, deși legal citate nu au formulat întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Prin acțiunea de față, reclamantul a solicitat obligarea pârâtelor la plata dobânzii legale aferentă sumei de 2008 lei, achitată cu chitanța . nr._/21.08.2008, reprezentând taxă pe poluare.
Prin cererea înregistrată la Administrația Județeană a Finanțelor Publice M. sub nr. 9065/27.02.2015, reclamantul a solicitat plata dobânzii aferente sumei de 2008 lei, și întrucât nu a primit răspuns a revenit cu cererea nr._/22.04.2015 iar prin adresa nr. MH_/12.05.2015 i s-a comunicat faptul că cererea este neîntemeiată întrucât nu a prezentat un titlu executoriu.
Prin cererea înregistrată sub nr._, reclamantul a solicitat restituirea sumei de 2008 lei achitată cu chitanța TS2A nr._/21.08.2008, reprezentând taxă de poluare pentru autoturismul second – hand achiziționat, iar prin sentința nr. 1065/04.02.2013 au fost obligate pârâtele Administrația Județeană a Finanțelor Publice M. și Administrația F. pentru Mediu să restituie reclamantului suma de 2008 lei.
Din adeverința depusă la dosar (fila 12) rezultă că reclamantului i s-a restituit taxa de poluare la data de 25.10.2013.
Instanța reține că potrivit art.124 Cod procedură fiscală,pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. (2) sau la art. 70, după caz. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor.
Instanța constată însă că, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a fost sesizată cu o întrebare preliminară de către Tribunalul Sibiu (cauza M. I., C-565/11) prin care s-a solicitat să se stabilească dacă „principiile echivalenței, efectivității și proporționalității remediilor pentru încălcările dreptului Uniunii ocazionate particularilor prin aplicarea unei legislații neconforme cu dreptul Uniunii, rezultate din jurisprudența Curții, coroborate cu dreptul de proprietate, instituit de articolul 6 TUE și de articolul 17 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, pot fi interpretate ca opunându‑se unor dispoziții de drept intern care restrâng cuantumul prejudiciului susceptibil de a fi recuperat de particularul al cărui drept a fost încălcat?”. Prin Hotărârea din 18 aprilie 2013, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a declarat că Dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim național, precum cel în discuție în litigiul principal, care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe.
Astfel, întrucât dispozițiile art.124 Cod procedură fiscală privitoare la momentul de la care curge dobânda legală sunt contrare dreptului comunitar, acestea vor fi înlăturate de la aplicare astfel încât celui vătămat să i se asigure protecția juridică eficientă conferită de principiul priorității dreptului comunitar.
Prin urmare, se apreciază că, reclamantul are dreptul la plata dobânzii legale începând cu data plății și până la data de la care i s-a restituit taxa de poluare în baza sentinței nr. 1065/04.02.2013, cuantumul acesteia urmând a fi stabilit de către organul fiscal.
Pentru aceste considerente, instanța va admite acțiunea și va obliga pârâtele Administrația Județeană a Finanțelor Publice M. și Administrația F. pentru Mediu să plătească reclamantului dobânda legală în materie fiscală începând cu data plății și până la data de 25.10.2013.
De asemenea, va obliga pârâtele și la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 636 lei reprezentând taxă judiciară de timbru(236 lei) și onorariu avocat (400 lei), potrivit dispozițiilor art.453 alin.1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamantul G. D., CNP_, cu domiciliul în Drobeta Turnu Severin, .. 4, ., . și domiciliul procesual ales în Drobeta Turnu Severin, ., județul M. în contradictoriu cu pârâtele Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în București, .. 294, Corp A, sector 6 și Administrația Județeană a Finanțelor Publice M., cu sediul în Drobeta Turnu Severin, ., nr. 1, județul M..
Obligă pârâtele să dispună plata către reclamant a dobânzii legale în materie fiscală aferentă sumei de 2008 lei reprezentând taxă pe poluare achitată conform chitanței . nr._/21.08.2008, începând cu data plății și până la data de 25.10.2013.
Obligă pârâtele la plata sumei de 636 lei către reclamant, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare; cererea de recurs se va depune la Tribunalul M..
Pronunțată în ședință publică, azi, 24.06.2015, la sediul Tribunalului M..
Președinte, Grefier,
M. B. A. N. I.
Red. M.B./Tehno. A.N.I
5 ex./02.07.2015
Cod operator 2626
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 280/2015.... | Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... → |
|---|
