Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 210/2015. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 210/2015 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 19-02-2015 în dosarul nr. 6583/101/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința nr. 210/2015
Ședința publică de la 19 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. O.
Grefier G. M.
Pe rol judecarea cauzei în contencios administrativ și fiscal privind pe reclamantul C. M. și pârâții C. de C. M., C. de C. a României, având ca obiect suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns consilier juridic G. I. pentru reclamant și consilier juridic B. L. pentru pârâți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că la dosarul cauzei s-au depus înscrisurile solicitate de instanță, după care; nemaifiind cereri de formulat și constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul pentru dezbateri.
Consilier juridic G. I. pentru reclamant solicită admiterea acțiunii și în raport de precizări apreciind că în raport de disp. Legii 124/2014 aceasta a rămas fără obiect ordonanța 65/2014 clarificând sintagma „cuantumul brut al salariilor de bază”.
Consilier juridic B. L. pentru pârâți a solicitat respingerea acțiunii în raport de cele menționate în întâmpinare considerând că măsurile dispuse prin actele emise de pârâți sunt legale.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată la C. de Apel C., la 14.07.2014 și la această instanță la 15.09.2014, ca urmare a declinării competenței prin sent. nr., 290/12.08.2014, a Curții de Apel C., pronunțată în dosarul nr_, reclamantul C. M. a chemat în judecată pârâții C. de C. M., C. de C. a României, pentru suspendarea executării măsurii nr. 8 prevăzută la pct. II din dec. Nr. 22/2014 privind înlăturarea deficiențelor constatate și consemnate în raportul de audit financiar până la soluționarea definitivă a cauzei și înlăturarea măsurii nr. 8 din dec. Nr. 22/2014 și împotriva încheierii nr. 5/_/30.06.2014 înregistrată la C. M. sub nr. P2959/2.07.2014, cu referire la măsura II.8 din dec. Camerei de C. M. nr. 22/10.04.2014 privind înlăturarea deficiențelor constatate și consemnate în raportul de audit financiar și procesul verbal de constatare, anexă la raportul de audit înregistrate la C. de C. M., sub nr. 424/19.03.2014 și la reclamant sub nr. ER 1217/18.03.2014 și ER 1216/18.03.2014, încheiat în urma acțiunii de verificare a „auditului financiar asupra contului anual de execuție al bugetului fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, pe anul 2013.
În motivare a susținut în principal că la pct. 8 constatări, s-a consemnat că au fost efectuate plăți reprezentând drepturi salariale acordate fără bază legală și s-a dispus prin măsura 8 a Cap. II, luarea de măsuri pentru recuperarea drepturilor salariale acordate nelegal.
Prin încheierea nr. V/_/30.06.2014 a Curții de C. a României s-a respins contestația referitoare la măsurile dispuse la pct. II 8 din dec. Nr. 22/2014 pentru înlăturarea neregulilor cu caracter financiar contabil.
În ceea ce privește măsura 8 prev. la pct. II din dec. 22/2014, s-a apreciat că OUG 19/2012, a stabilit revenirea la nivelul salariilor în plată în luna iunie 2010 însă cu prilejul acestui fapt nu au fost respectate prev. art. 11 alin. 1 din Legea nr. 238/2011, art. 14 alin. 1,2,32 din Legea nr. 285/2010, art. 14 alin. 23 , art. 22 alin. 2 lit. c4 , art. 52 alin. 3 și 6 5 din Legea nr. 500/2002.
În ceea ce privește cererea de suspendare a executării măsurii nr. 8 prev. la pct. II din dec. Nr. 22/2014, consideră că sunt îndeplinite cerințele art. 15 alin. 1 din Legea nr 554/2004 rap. l art. 14 din Legea nr 554/2004 și face referire la disp. legale incidente apreciind că există un caz bine justificat fiind îndeplinită și condiția pagubei iminente.
Astfel, măsurile dispuse perturbează vizibil activitatea CASS iar punerea în aplicare a dispozițiilor, ar avea grave consecințe asupra fiecăruia dintre salariații Casei de Asigurări de Sănătate, acești fiind obligați să restituie sume de bani la care aveau dreptul fiind încălcate și disp. art. 1 din protocolul nr. 1 al convenției, referitoare la protecția dreptului de proprietate care prevăd că orice persoană are dreptul la respectarea bunurilor sale și nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauze de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și principiile generale ale dreptului internațional.
Apreciază că în mod nereal C. de C. a stabilit că s-a interpretat greșit de C. M. OUG 19/2012 în sensul că procentele de majorare salariale de 8% și 7,4 %, au fost aplicate și drepturilor bănești acordate din fundurile constituie în temeiul OG 92/2003 și OG nr. 29/2004.
Conform art. 1 din Legea nr 118/2010, cuantumul brut al salariilor s-a diminuat cu 25%, în ceea ce privește faptul că stimulentele nu puteau fi indexate pentru că’ nu au fost diminuate în procentul de 25%, în anul 2010 nu se acorda salariaților în sumă fixă și nu erau introduse în salariul de bază pentru că fluctuau fiind acordate în funcție de performanțele fiecărui salariat.
Nivelul mediu al drepturilor bănești introdus în salariile de bază, au fost stabilit în anul 2011 prin Ordinul 45/31.01.2011, al Președintelui CNAS, stabilindu-se că începând cu 01.01.2011, pentru personalul care beneficiază de drepturile bănești acordate din fondurile constituite în temeiul OG 92/2003 și OG 29/2004, salariile de bază se calculează prin includerea în acestea a nivelului mediu a acestor drepturi bănești aferente lunii octombrie 2010.
În aceste condiții, apreciază că includerea stimulentelor în salariile de bază s-a realizat prin raportarea la nivelul mediu al acestor drepturi bănești aferente lunii octombrie 2010 adică la nivelul cuantumului diminuat în procentul de 25% conform Legii 118/2010.
Prin același act normativ, s-a stabilit la art. 14 alin. 3, că drepturile bănești care potrivit alin. 1 și 2 se include în salariul de bază, nu se majorează cu procentul prevăzut la art. 1 respectiv 15%.
Astfel, cuantumul brut al salariilor de bază s-a majorat cu 15% fără a fi majorat și cuantumul stimulentelor.
Potrivit art. 11 din Legea nr 283/2011, sporurile, indemnizațiile, compensațiile, sporurile, majorările salariilor de bază, se stabilesc fără a se lua în calcul drepturile incluse în salariul de bază conform art. 10 și 14 din Legea nr. 285/2010.
Ulterior, prin art. 1 din OUG 19/2012, s-a prevăzut că cuantumul brut al salariilor se majorează cu 8% de la 01 iunie 2012, față de luna mai 2012 și de la 1 decembrie 2012, cu 7,4% față de luna noiembrie 2012.
Majorarea se aplică atât salariilor de bază care începând cu 1.01.2011, includ și drepturile bănești acordate în temeiul OG 92/2003 și OG 29/2004 cât și asupra celorlalte elemente ale sistemului de salarizare.
Consideră că în mod corect s-a procedat la aplicarea procentelor de majorare salarială de 8% și 7,4 % asupra drepturilor bănești acordate în temeiul OG 92/2003 și OC 29/2004.
Apreciază că în OUG 19/2012, intenția evidentă a legiuitorului, a fost în sensul majorării salariilor de bază care includ și drepturile bănești acordate din fondurile constituite în temeiul actelor normative menționate.
În sensul celor menționate este și adresa CNAS nr. DB 4362/18.06.2012 precum și adresa nr 442/GB/27.06.2012, a MMFPS.
Cu privire la măsura 8 prevăzută la pct. II din dec. 22/2014, consideră că nu sunt încălcate prevederile legale de probarea măsurilor financiare referitoare la salarizarea personalului bugetar în anul 2012 reluând argumentele anterioare.
A depus la dosar dec. nr. 22/2014, adresa DB/4362/29.06.2012 a CNASS, adresa MMFPS nr. B2155/14.06.2012, încheierea nr. 69/26.06.2014, comunicată de C. de C. cu adresa nr 5/_/30.06.2014.
C. de C. a României, a depus întâmpinare (fila 46) prin care a solicitat respingerea cererii, apreciind că nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru suspendarea măsurilor dispuse ce fac obiectul cererii de chemare în judecată cu privire la anularea măsurii de la pct. II 8 din decizie.
Prin întâmpinare(fila 68), a susținut că excluderea de la majorarea cu 8% respectiv 7,4% a stimulentelor a fost prevăzută în mod expres de art.11 alin. 1 din Legea nr 283/2011, menționându-se că în anul 2012, indemnizațiile, compensațiile, sporurile, majorările salariilor de bază și altor drepturi acordate potrivit actelor normative în vigoare, se stabilesc fără a lua în calcul drepturile incluse în salariul de bază conform art. 14 din Legea nr. 285/2010 și art. 10 din ordonanță.
Ulterior declinării la Tribunalul M., Casa de Asigurări de Sănătate M., a formulat precizări (fila 14), în care a menționat că prin art. VI din OUG nr 65/15.10.2014, a fost clarificată sintagma”cuantumul brut al salariilor de bază în sensul că prin aceasta se înțelege cuantumul brut al salariilor de bază care cuprinde după caz, drepturile incluse în salariul de bază conform art. 14 din Legea nr 285/2010 astfel cum au fost majorate potrivit art. 1 din OUG 19/2012.
Prin art. 3 alin 1 din Legea nr. 124/23 sept. 2014, s-a prevăzut că la data intrării în vigoare a acestui act normativ, încetează plata de către personalul prevăzut la art. 1 al sumelor reprezentând venituri de natură salarială pentru care C. de C. sau alte instituții de control, au constatat că au fost acordate cu crearea de prejudicii.
În raport de dispozițiile menționate, a solicitat să se constate că măsura nr. 8 prev. la pct. II din dec. Nr. 22/2014, a fost anulată.
Instanța a solicitat raportul de audit financiar nr. 424/19.03.2014 și procesul verbal de constatare anexă la raport, care au stat la baza emiterii deciziei nr. 22/2014, acte înaintate cu adresa nr. 97/22.01.2015 precum și raportul_/18.12.2014 respectiv încheierea nr. 69/26.06.2014, menționată în cerere sub nr. greșit, nr. 5/_/30.06.2014.
Reclamantul a solicitat suspendarea executării măsurii nr. 8 prevăzută la pctul 22 din dec. Nr. 22/2014.
Conform art. 14 (1)din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, persoana vătămată poate să ceară instanței suspendarea executării actului administrativ.
Conform art. 15 (1)din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării actului administrativ poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat.
Art. 2 lit. ș și t definesc noțiunea de pagubă iminentă și cazuri bine justificate astfel;
„ș) pagubă iminentă - prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public;”
„t) cazuri bine justificate - împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ;”
Referitor la existența unui caz bine justificat, acesta nu poate fi reținut în condițiile în care nu există o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate a actului atacat care face trimitere la dispozițiile exprese din actele normative ce interzic în procedura de majorare a salariilor includerea în acestea a stimulentelor primite de salariați în temeiul OG 92/2003 respectiv OG 29/2004.
În acest sens sunt și dispozițiile art. 11 alin. 1 din Legea nr. 283/2011 privind aprobarea OUG 80/2011 pentru completarea art. 11 din OUG 37/2008
În ceea ce privește pretinsa pagubă iminentă, se apreciază că aceasta poate fi invocată în raport de persoana reclamantului diferită de cea a salariaților cărora li s-ar cauza grave prejudicii prin neîncasarea integrală a drepturilor salariale.
În raport de cele menționate se apreciază că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru suspendarea executării actului administrativ, cererea urmând a fi respinsă.
Pe fond, instanța constată și reține că reclamantul C. M., a procedat la efectuarea de plăți reprezentând drepturi salariale fără a exista un temei legal în acest sens, astfel la categoria de operațiuni „cheltuieli de personal”, C. M. a aplicat eronat prevederile OUG 19/2012, privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale iar procentele de majorare salariale de 8% respectiv 7,4 % au fost aplicate asupra unei baze de calcul care a inclus nejustificat în salariul de bază și drepturi bănești reprezentând o valoare medie a stimulentelor acordate în luna octombrie din fondurile constituite în temeiul OG 92/2003.
Aceste drepturi bănești respectiv stimulente nu puteau fi majorate pentru că nu au fost diminuate cu procentul de reducere de 25% prevăzut de Legea nr 118/2010, de reducere a salariilor în vederea stabilirii echilibrului bugetar.
În consecință în loc să se procedeze la o reîntregire a salariilor prin includerea în bază a valorii stimulentelor, s-a realizat o majorare nejustificată a drepturilor salariale în anul 2012.
Reîntregirea drepturilor salariale efectuată în anul 2011 ca urmare a aplicării prevederilor art. 1 alin. 1 din Legea nr. 285/2010, s-a realizat prin aplicarea procentului de 15% asupra salariului de bază din care au fost excluse în mod expres sumele fixe reprezentând stimulente acordate conform art. 14 din Legea nr 285/2010.
În anul 2012 excluderea stimulentelor de la majorarea cu 8% și 7,4% a fost prevăzută expres în art. 11 alin. 1 din Legea nr 283/2011 privind aprobarea OUG nr. 80/2010, pentru completarea art. 11 din OUG 37/2008, privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar astfel „ în anul 2012, indemnizațiile, compensațiile, sporurile, majorările salariilor de bază și alte drepturi acordate potrivit actelor normative în vigoare, se stabilesc fără a lua în calcul drepturile incluse în salariul de bază conform prevederile art. 14 din Legea nr 285/2010 și ale art. 10 din prezenta ordonanță.”
Procedând astfel, s-au încălcat și disp. art. 1 și 14 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011
Astfel, art. 1 prevede că începând cu 01.01._, cuantumul brut al salariilor de bază astfel cum a fost acordat în luna octombrie 2010, se majorează cu 15%.
Art. 14 alin.1 prevede că începând cu 01.01.2011, pentru personalul care beneficiază de drepturile bănești acordate din fondurile constituite în temeiul OG 92/2003 și OG 29/2004, salariul de bază prevăzut la art. 1 alin. 1, se calculează prin includerea în acesta a nivelului mediu a acestor drepturi bănești, aferente lunii octombrie 2010.
Art. 14 alin. 3, prevede că drepturile bănești care potrivit art. 14 alin. 1 se include în salariul de bază, nu se majorează cu procentul prevăzut la art. 1.
Art. 11 alin. 1 din Legea nr 283/2011, a prevăzut că în anul 2012, majorările salariilor de bază se stabilesc fără a lua în calcul prevederile art. 14 din Legea nr 285/2010.
Susținerea reclamantului conform căreia prin art. VI din OUG nr 65/15.10.2014, a fost clarificată sintagma”cuantumul brut al salariilor de bază în sensul că prin aceasta se înțelege cuantumul brut al salariilor de bază care cuprinde după caz, drepturile incluse în salariul de bază conform art. 14 din Legea nr 285/2010 astfel cum au fost majorate potrivit art. 1 din OUG 19/2012 nu poate fi reținută atâta timp cât actul normativ menționat se referă la aplicare OUG 103/2013 și privește drepturile salariale cuvenite în anul 2014.
Pretinsa confirmare a punctului de vedere al reclamantului privind aplicarea majorărilor prevăzute de OUG 19/2012 și la drepturile bănești introduse în salariul de bază potrivit art. 14 din Legea nr. 285/2010 și art. 10 din Legea nr. 283/2011, prin adresa nr. 442 GB/27.06.2012 emisă de MMFPS.
În raport și de dispozițiile art. 3 lit. b din Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a persoanelor privind fondurile publice, sistemul de salarizare are la bază supremația legii în sensul că drepturile de natură salarială se stabilesc numai prin norme juridice de forța legii.
Cererea privind constatarea anulării măsurii nr. 8 prevăzută la pct. 2 din dec. Nr. 22/2014, pe motiv că în cauză sunt incidente disp. art. 3 alin. 1 din Legea nr 124/2014, conform căreia la data intrării în vigoare a prezentei legi încetează plata de către personalul prevăzut la art. 1 a sumelor reprezentând venituri de natură salarială pentru care C. de C. a constatat că au fost acordate cu crearea de prejudicii, nu poate fi primită, pe considerentul că dispozițiile se referă la plata de către personal a drepturilor salariale încasate necuvenit stabilite în baza unui titlu executoriu, ceea ce nu este cazul în speță, măsura prevăzută având caracterul unei amnistii fiscale.
Astfel, în eventualitatea obligării la plată, persoanele obligate la plată pot solicita angajatorului aplicarea măsurii iar în situația în care sunt nemulțumite de răspunsul angajatorului, se pot adresa instanței pentru eventuală aplicare nelegală a dispozițiilor Legii 124/2014.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea intentată de reclamantul C. M., cu sediul în Drobeta-T.-S., ., județul M. în contradictoriu cu pârâții C. de C. M., cu sediul în Drobeta-T.-S., ., județul M., C. de C. a României, cu sediul în București, .. 22-23, sector 1.
Cu recurs depus la Tribunalul M., în 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 19 Februarie 2015, la sediul Tribunalului M..
Judecător, Grefier,
O. A. G. M.
Red.O.A.
Tehn.M.G./ 5 ex.
08.04.2015
Op.date 2626/2006
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Hotărâre din... | Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... → |
|---|
