Pretentii. Sentința nr. 60/2015. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 60/2015 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 21-01-2015 în dosarul nr. 3452/101/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința nr. 60/2015
Ședința publică de la 21 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. C.
Grefier D. D. V.
Pe rol judecarea cauzei contencios administrativ și fiscal privind pe reclamantul M. I. E. cu domiciliul procesual ales la Cabinet avocat P. V. și pe pârâtele Direcția G. Regională a Finanțelor Publice C., Administrația Județeană a Finanțelor Publice M. și Administrația F. pentru Mediu, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apărătorul reclamantului, av. P. V., cu împuternicire avocațială aflată la doar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Instanța din oficiu, invocă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Direcția G. Regională a Finanțelor Publice C. acordând cuvântul asupra acestei excepții.
Apărătorul reclamantului având cuvântul arată că lasă la aprecierea instanței soluționarea acestei excepții.
Nemaifiind cereri de formulat, probe de administrat sau alte incidente de soluționat, instanța, în raport de dispozițiile art. 392 Cod procedură civilă, deschide dezbaterile asupra fondului cauzei și acordă cuvântul parților.
Av. P. V., având cuvântul, solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și obligarea pârâtelor la plata sumei de 2347 lei reprezentând taxă pe poluare și a dobânzi fiscale de la data plății taxei pe poluare și până la data restituirii taxei, cu cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru și onorariu de avocat.
Având în vedere disp. art. 394 alin.1 Cod procedură civilă, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept, retine cauza spre deliberare.
INSTANȚA
Prin cererea adresată acestei instanțe la data de 14.05.2014 și înregistrată sub nr._ reclamantul M. I. E.,în contradictoriu cu pârâtele Administrația Finanțelor Publice Drobeta Turnu Severin, Direcția G. Regională a Finanțelor Publice C. și Administrația F. pentru Mediu a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispunăobligarea pârâtelor la restituirea sumei de 2347 lei reprezentând taxă de poluare, precum și plata dobânzii legale de la data achitării până la data restituirii, cu cheltuieli de judecată.
În motivare a arătat că a achiziționat un autoturism second hand, pentru a cărui înmatriculare a fost obligat să plătească suma de 2347 lei, reprezentând taxă pe poluare.
A precizat că această taxă este discriminatorie și ilegală în raport de dispozițiile art. 90 din Tratatul privind Instituirea Comunității Europene care prevăd că ,,nici un stat membru nu aplica, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natura mai mari decât cele care se aplica, direct sau indirect, produselor naționale similare” coroborat cu prevederile Legii nr. 157/2005 și ale art. 148 alin. 2 din Constituție.
Taxa de poluare nu este perceputa pentru autoturismele deja înmatriculate in România, fiind percepută exclusiv pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și neînmatriculate în România, după aducerea lor în țară. Pentru autovehiculele deja înmatriculate în România, taxa nu se mai percepe cu ocazia vânzării ulterioare, ceea ce demonstrează că această taxă de poluare se aplică doar ca urmare a achizițiilor intracomunitare și este o taxă cu efect echivalent taxelor vamale la import.
Ca urmare a numeroaselor acțiuni judiciare și a unei practici judecătorești constante, autoritățile române au recunoscut nelegalitatea taxei de primă înmatriculare stabilită inițial prin codul fiscal - art.214 (1-3) . au abrogat respectivele articole prin OUG nr 50/2008, însă această taxă rămâne în fapt aceeași, singura diferență fiind denumirea, modificată din taxa specială de primă înmatriculare în taxa de mediu.
Prin Legea nr. 157/2005 România a ratificat Tratatul prin aderarea Republicii Bulgaria și României la Uniunea Europeana, efectele acestei ratificări fiind reglementată de art.148 alin.2 și 4 din Constituția României, astfel cum aceasta a fost republicată. în conformitate cu care prevederile Tratatelor Constitutive ale U.E și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
În conformitate cu prevederile art. 90 alin. 1 din Tratatul Comunității Europene „nici un stat membru nu aplică direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare1".
Prin aceste prevederi se limitează libertatea statelor membre în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii, respectiv discriminarea intre produsele importate și cele autohtone de natură similară.
OUG nr. 50/21.04.2008, cu modificările și completările ulterioare stabilește, potrivit dispozițiilor art.1, cadrul legal pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, care constituie venit la bugetul fondului pentru mediu și se gestionează de administrația fondului pentru mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului, iar potrivit art.4, obligația de plată internă cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România.
Determinarea taxei de poluare se realizează conform art. 6 din OUG nr.50/2008 pe baza unor criterii obiective (tipul motorului, capacitatea cilindrică) și capacitatea din punct de vedere al poluării, luându-se in considerare și deprecierea autoturismului, conform coeficienților descriși în anexa 4.
Este însă nefondată opinia potrivit căreia taxa de poluare instituită de dispozițiile OUG nr.50/2008 nu poate fi asimilată impozitelor interne, deoarece este percepută pentru asigurarea protecției mediului tuturor proprietarilor de autoturisme care, prin înmatricularea acestora în România, înțeleg să utilizeze pe teritoriul României contribuind astfel la protejarea poluării mediului.
Conform jurisprudenței Curții Europene de Justiție, noțiunea de taxă cu echivalent constă în orice taxă pecuniară impusă unilateral asupra mărfurilor în temeiul faptului că trec frontiera, oricare ar fi denumirea și modul de aplicare al acesteia, iar un sistem de taxare care să fie considerat compatibil cu art.90 din Tratatul Comunității Europene, trebuie să excludă orice posibilitate ca produsele importate sa fie supuse unor taxe mai mari decât produsele similare, naționale și să nu producă în nici un caz efecte discriminatorii.
Textul art.90 din Tratatul CE se referă la produsele provenind din alte state membre și supuse unor impozite interne, de orice natură, superioare celor care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare, ori Statul Român nu percepe taxa de poluare produselor naționale similare, respectiv pentru autovehiculele deja înmatriculate în România(second-hand) cu ocazia vânzărilor ulterioare.
Practic, prin instituirea taxei de poluare, indiferent de modalitatea de determinare a ei conform art.6 din OUG nr.50/2008 și clasificarea din punct de vedere al poluării, se constituie o discriminare a regimului fiscal aplicabil la înmatriculare unui autoturism in România, reprezentând în fapt, o taxă similară taxei de primă înmatriculare stabilite din art.214 alin.1-3 din codul fiscal, singura diferență fiind denumirea, modificată din taxă speciala de primă înmatriculare în taxa de mediu.
De asemenea prin avizul motivat din data de 28.11.2007, Comisia Europeană a solicitat reașezarea modalității de calcul a taxei auto ( de primă înmatriculare), în sensul armonizării legislației românești cu cea europeană.
Afirmația autorităților cum că s-a recunoscut de către Comunitatea Europeană că taxa de poluare instituită prin OUG nr.50/2008 corespunde normelor comunitare, este neîntemeiată, deoarece Comisia Europeană (CE) a solicitat în iunie 2009, României, informații în legătură cu legislația privind aplicarea taxei de poluare pentru autoturisme, suspectând că actuala legislație românească (OUG nr.50/2008) are efect protecționist asupra industriei auto naționale. Această solicitare a fost transmisă sub forma unei „scrisori de somare", prima etapă a procedurii de încălcare a dreptului comunitar prevăzut de art.226 din Tratatul CE.
In concluzie, taxa de poluare nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România stat comunitar de la 01.01.2007, fiind perceputa exclusiv, pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, după aducerea lor in țară. Pentru autovehiculele deja înmatriculate în România, taxa nu se mai percepe cu ocazia vânzării ulterioare, ceea ce demonstrează că această taxă de poluare se aplică doar ca urmare a achizițiilor intracomunitare si este o taxă „echivalent" taxelor vamale la import, astfel fiind discriminatorie și ilegală.
În drept, și-a întemeiat cererea pe dispozițiile Legii nr. 554/2004, OUG nr. 50/2008, Tratatului Comunității Europene și Constituției României.
În dovedirea acțiunii a depus la dosar, în copie, următoarele înscrisuri: C. CI, chitanța . nr._, procedură prealabilă, traduceri legalizate, decizia de calcul a taxei pe poluare, referat de calcul a taxei pe poluare, împuternicire avocațială.
Pârâtele Direcția G. Regională a Finanțelor Publice C., Administrația Județeană a Finanțelor Publice M. și Administrația F. pentru Mediu deși legal citate nu au depus întâmpinare.
La termenul de judecată din data de 19.11.2014, reclamantul a depus precizare la acțiune, în sensul că dobânda solicitată este în sumă de 2483,83 lei,calculată pentru perioada 24.02._14.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Prin cererea dedusă judecății, reclamantul M. I. E. solicită obligarea pârâtelor la plata sumei de 2347 lei reprezentând taxă de poluare, precum și plata sumei de 2483,83 reprezentând dobânda legala aferentă taxei pe poluare calculată pentru perioada 24.02._14.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Direcția G. Regională a Finanțelor Publice C., se apreciază că este întemeiată, urmând să fie admisă, în sensul respingerii acțiunii introductive față de pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice C. ca fiind promovată în contradictoriu cu o persoană fără calitate procesuală pasivă, pentru considerentele ce vor fi expuse mai jos:
Potrivit art.248 alin.1 C.proc.civilă instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.
Procedura de restituire a sumelor achitate de un contribuabil ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale este reglementată de art. 117 alin. 1 lit. d din Codul de procedură fiscală, precum și de Ordinul MFP 1899/22.12.2004.
Conform art.117 alin.1 lit. d din OG nr.92/2003 se restituie, la cerere, debitorului sumele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale.
Prin Ordinul Ministrului Finanțelor Publice nr.1899 din 22 decembrie 2004 a fost aprobată procedura de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, precum și de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal.
Conform art.2 din Ordinul Ministrului Finanțelor nr.1899/2004 pentru aprobarea procedurii de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, precum și de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal restituirea se efectuează la cererea contribuabilului, în termen de 45 de zile de la data depunerii și înregistrării acesteia la organul fiscal căruia îi revine competența de administrare a creanțelor bugetare, potrivit prevederilor art.33 din OG nr.92/2003 republicată, denumit în continuare organul fiscal competent.
Potrivit art. 33 alin.1 din OG nr.92/2003 pentru administrarea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului general consolidat, competența revine acelui organ fiscal în a cărui rază teritorială se află domiciliul fiscal al contribuabilului sau al plătitorului de venit, în cazul impozitelor și contribuțiilor realizate prin stopaj la sursă, în condițiile legii.
Potrivit art. 23 alin.5 din HG nr.520/2013 administrațiile finanțelor publice municipale constituite la nivelul municipiilor reședință de județ din subordinea direcțiilor generale ale finanțelor publice județene se reorganizează în administrații județene ale finanțelor publice.
Pe de altă parte, disp.art.23 alin.1 din HG nr.520/2013 prevăd că direcțiile generale regionale ale finanțelor publice se înființează prin transformarea direcției generale a finanțelor publice a județului, respectiv a municipiului București în care este stabilit sediul direcției generale regionale, prin fuziunea prin absorbție a celorlalte direcții generale ale finanțelor publice județene din aria de competență stabilită potrivit anexei nr. 2, care își pierd personalitatea juridică.
C. procesual în fața instanței de fond trebuie să respecte rigorile constând în necesitatea justificării capacității părților și a calității procesuale pasive, având în vedere faptul că atât excepția lipsei capacității procesuale, cât și calitatea procesuală cu incidența transmisiunii calității procesuale având ca izvor „ lato sensu” legea, constituie aspecte ce pun în discuție respectarea principiului contradictorialității și garanțiile dreptului la apărare, ca principii fundamentale ale procesului civil.
Condiția generală a capacității procesuale de folosință și de exercițiu, la care se referă codul de procedură civilă trebuie interpretată în sens larg, respectiv capacitatea de a fi subiect de drept, în primul rând de drept administrativ, și nu în sens restrâns, iar în dreptul administrativ esențială este capacitatea de drept administrativ.
Prin urmare, autoritatea fiscală competentă care are calitate procesuală pasivă, respectiv calitatea de parte în raportul de drept fiscal născut prin plata taxei de poluare, este cea care a calculat cuantumul taxei pe poluare prin decizia de calcul, care a încasat suma, căreia i s-a adresat cererea de restituire a taxei și care a refuzat restituirea sumei, respectiv pot avea calitate procesuală pasivă administrațiile județene a finanțelor publice sau serviciile fiscale municipale sau orășenești.
Organul fiscal în a cărei rază teritorială se află domiciliul reclamantului este Administrația Județeană a Finanțelor Publice M..
În speță, autoritatea fiscală competentă, dat fiind domiciliul reclamantului, este pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice M., care are calitate procesuală pasivă, având calitatea de parte în raportul de drept fiscal născut prin plata taxei de poluare, fiind autoritate ce a calculat cuantumul taxei, a încasat suma și căreia reclamantul i s-a adresat cu cerere de restituire a taxei, refuzând restituirea sumei, context în care D.G.R.F.P. C. nu are calitate procesuală pasivă.
Referitor la fondul cauzeise constată că reclamantul a cumpărat un autoturism dintr-un stat membru al Uniunii Europene, iar la înmatricularea acestuia în România a achitat, taxa de poluare în cuantum de lei 2347 lei, conform chitanței . nr._/24.02.2009.
A solicitat restituirea acesteia formulând cerere la Administrația Finanțelor Publice M. înregistrată sub nr. MH_/03.04.2014 (fila 7 dosar), însă prin adresa nr.MH-_/08.08.2014 (fila 8 dosar), i s-a respins solicitarea.
Instanța constată astfel că reclamantul a îndeplinit procedura prevăzută de art.7 din Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ.
Tribunalul reține că prin acțiunea formulată, reclamantul solicită restituirea sumei plătite cu titlu de taxă pe poluare motivat de faptul că nu este conformă cu art.90 din TCE.
Instanța reține că în speță se pune problema aplicării și interpretării taxei pe poluare din perspectiva compatibilității acesteia cu normele de drept comunitar, respectiv art.90 din TCE.
În primul rând, instanța constată că începând cu 01.12.2009 a intrat în vigoare Tratatul de la Lisabona care a modificat Tratatul de instituire a Comunității Europene, acesta fiind redenumit „Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene”, iar fostul art.90 din Tratat a fost renumerotat devenind art.110 din TFUE, cu același conținut.
Prin urmare, instanța va face referire la art.110 din noul Tratat privind funcționarea Uniunii Europene.
Astfel, este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a C.J.C.E. că art. 90 din Tratat (actual art.110) produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja.
Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din Tratat să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de Tratat să fie deplin și efectiv protejate. ,,Ab initio,, trebuie însa enunțată starea de fapt care stă la baza demersului dedus judecății și plecând de la aspectele concrete ale speței trebuie decelate normele de drept intern incidente și compatibilitatea acestora cu dreptul comunitar.
La data de 28.10.2009, reclamantul a achitat cu chitanța . nr._ suma de 883 lei reprezentând taxă pe poluare pentru înmatricularea autoturismului achiziționat dintr-o țară membră a Uniunii Europene, autoturism care anterior fusese înmatriculat în respectiva țară.
Instanța constată că taxa pe poluare a fost instituită prin OUG nr. 50/2008, act normativ care a intrat în vigoare la data de 01 iulie 2008.
Urmărind modificările succesive ale O.U.G. 50/2008 privind instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, instanța constată faptul că taxa pe poluare a fost achitată de către reclamantă în perioada în care erau în vigoare dispozițiile OUG nr.50/2008 așa cum au fost modificate prin O.U.G. nr.218/2008, OUG nr.7/2009, taxa pe poluare fiind calculată conform anexelor 1,2 și 3 ale OUG nr.7/2009.
În consecință, compatibilitatea O.U.G. nr.50/2008 cu prevederile comunitare incidente trebuie analizată prin raportare la modificările aduse formei inițiale a ordonanței.
Astfel, potrivit art.1 alin. 1 din OUG nr.50/2008, prezenta ordonanță de urgență stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, denumită în continuare taxă, care constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu.
Conform art.4 din același act normativ, obligația de plată a taxei intervine: a) cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România; b) la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care se face referire la art. 3 și 9.
Modalitatea de calcul al taxei pe poluare pentru un anumit vehicul este indicată la art.6 din OUG nr.50/2008.
Tribunalul reține totodată că potrivit art.III. din OUG nr.218/2008 au fost introduse scutiri de la plata taxei pe poluare. Astfel, conform acestor dispoziții legale, „autovehiculele M1 cu norma de poluare Euro 4 a căror capacitate cilindrică nu depășește 2.000 cmc, precum și toate autovehiculele N1 cu norma de poluare Euro 4, care se înmatriculează pentru prima dată în România sau în alte state membre ale Uniunii Europene în perioada 15 decembrie 2008 - 31 decembrie 2009 inclusiv, se exceptează de la obligația de plată a taxei pe poluare pentru autovehicule stabilită potrivit prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008.
Autovehiculelor M1 cu norma de poluare Euro 4 a căror capacitate cilindrică nu depășește 2.000 cmc, precum și tuturor autovehiculelor N1 cu norma de poluare Euro 4, înmatriculate pentru prima dată în afara Uniunii Europene și care se înmatriculează în România, li se aplică taxele prevăzute în anexele 1 și 2"
Conform art.110 paragraful 1 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (fostul art.90 TCE), nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne, de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare
Așadar, art.110 din TFUE nu interzice introducerea unui impozit de natură internă, ci numai aplicarea lui discriminatorie și numai în măsura în care discriminarea afectează produsele altor state membre ale Uniunii Europene.
Curtea de Justiție a Comunităților Europene, în jurisprudența sa constantă, a statuat că articolul 110 TFUE reprezintă o completare a dispozițiilor privind eliminarea taxelor vamale și a taxelor cu efect echivalent. Această dispoziție are drept obiectiv asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care poate decurge din aplicarea unor impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre (Hotărârile Brzeziński C-313/05 și Krawczyński C‑426/07).
În materie de impozitare a autovehiculelor de ocazie din import, articolul 90 CE (actualul art.110) vizează garantarea neutralității depline a impozitelor interne față de concurența dintre produsele care se află deja pe piața internă și produsele din import (Hotărârea din 20 septembrie 2007, Comisia/G., C‑74/06). În plus, un sistem de impozitare nu poate fi considerat compatibil cu articolul 90 CE decât dacă este organizat astfel încât să excludă orice posibilitate ca produsele importate să fie supuse unor impozite mai mari decât produsele naționale și, prin urmare, să nu producă în niciun caz efecte discriminatorii (Hotărârea Brzeziński).
Analizând dispozițiile OUG nr.50/2008, instanța constată că pentru un autoturism produs în România sau în alte state membre ale U.E. nu se percepe taxa pe poluare la o nouă înmatriculare dacă a fost anterior înmatriculat tot în România, dar că se percepe această taxă la autoturismul produs în alt stat membru al Uniunii Europene dacă este înmatriculat pentru prima dată în România. Reglementată în acest mod, taxa pe poluare are ca efect favorizarea vânzării vehiculelor puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie și descurajarea importului de vehicule de ocazie similare. Se creează astfel o discriminare, astfel încât consumatorii sunt descurajați să aleagă produsele importate în vederea realizării unui scop declarat de protejare a industriei naționale și a locurilor de muncă, art.110 fiind aplicabil, iar norma fiscală națională contrară trebuie înlăturată de la aplicare.
Constatând, deci că dispozițiile OUG nr.50/2008 au o consecință negativă directă asupra dreptului reclamantului, contrară dreptului comunitar, instanța consideră că este indispensabil ca aceasta să fie înlăturată de la aplicare astfel încât celui vătămat să i se asigure protecția juridică eficientă conferită de principiul fundamental al liberei circulații a bunurilor în cadrul Uniunii Europene și de principiul priorității dreptului comunitar.
De altfel, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a fost sesizată cu o întrebare preliminară de către Tribunalul Gorj (cauza N., C-263/10) prin care s-a solicitat, în esență, să se stabilească dacă articolul 110 TFUE se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare, care se aplică autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru.La formularea întrebării preliminare s-a avut în vedere reglementarea națională, respectiv OUG nr.50/2008, așa cum a fost modificată prin OUG nr. 208/2008, nr. 218/2008, nr. 7/2009 și nr. 117/2009.
Prin Hotărârea din 07 Iulie 2011, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a declarat căarticolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Deși sesizarea a avut în vedere OUG nr.50/2008, așa cum a fost modificată prin OUG nr. 208/2008, nr. 218/2008, nr. 7/2009 și nr. 117/2009 se constată că în considerentele deciziei Curții de Justiție a Uniunii Europene se reține că toate versiunile de modificare a OUG nr. 50/2008 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr‑o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o asemenea sarcină fiscală.
Se apreciază astfel că reclamantul are dreptul la restituirea taxei pe poluare încasată cu încălcarea dispozițiilor comunitare.
În ceea ce privește petitul privind obligarea la plata dobânzii legale în materie fiscală, tribunalul reține că potrivit art.124 Cod procedură fiscală pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. 2 sau la art. 70, după caz. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor, iar nivelul dobânzii este cel prevăzut la art. 120 alin. 7 și se suportă din același buget din care se restituie ori se rambursează, după caz, sumele solicitate de plătitori.
Art. 70 alin.1 din același act normativ prevede că cererile depuse de către contribuabil potrivit prezentului cod se soluționează de către organul fiscal în termen de 45 de zile de la înregistrare.
Însă Curtea de Justiție a Uniunii Europene, fiind sesizată cu o întrebare preliminară de către Tribunalul Sibiu (cauza M. I., C-565/11), prin Hotărârea din 18 aprilie 2013, a declarat că Dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim național, precum cel în discuție în litigiul principal, care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe.
Astfel, întrucât dispozițiile art.124 Cod procedură fiscală privitoare la momentul de la care curge dobânda legală sunt contrare dreptului comunitar, acestea vor fi înlăturate de la aplicare astfel încât celui vătămat să i se asigure protecția juridică eficientă conferită de principiul priorității dreptului comunitar.
Prin urmare, se apreciază că reclamantul este îndreptățită la plata dobânzii legale în materie fiscală aferentă taxei pe poluare achitată, dreptul la plata acestei dobânzi începând cu data plății și până la data restituirii efective.
Cu privire la modul de calcul, tribunalul apreciază că dobânda urmează să fie calculată conform disp.art.120 alin.7 C.proc.fiscală potrivit cărora pentru perioada de până la 30.06.2010 nivelul majorării de întârziere este de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere, disp. art. II pct.10 din OUG 39/2010 potrivit cărora în perioada 01.07._10 nivelul majorării de întârziere este de 0,05% pentru fiecare zi de întârziere precum și disp. art. I pct.2 din OUG 88/2010 potrivit cărora în perioada de după 01.10.2010 nivelul majorării de întârziere este de 0,04% pentru fiecare zi de întârziere, calcul făcut defalcat de reclamant prin precizarea de acțiune.
Pentru aceste considerente, instanța va admite acțiunea astfel cum a fost precizată și va obliga pârâtele să dispună restituirea către reclamant a sumei de 2347 lei achitată cu titlu de taxă pe poluare conform chitanței . nr._/24.02.2009 și a dobânzii legale în materie fiscală în sumă de 2483,83 lei începând cu data plății taxei pe poluare 24.02.2009 și până la data de 14.05.2014, data promovării prezentei cereri de chemare în judecată.
În raport de soluția adoptată, constatând culpa procesuală a pârâtelor, în sensul că acestea au refuzat în procedura administrativă prealabilă să soluționeze favorabil cererea reclamantului, văzând și disp.art.453 alin.1 C.proc.civilă, vor fi obligate să plătească reclamantului suma de 983 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxe judiciare de timbru, conform chitanțelor . nr._(1)/19.11.2014 (fila 48 dosar), respectiv chitanța . nr._(14)/26.05.2014 (fila 27 dosar) și onorariu avocat conform chitanței nr. 326/22.09.2014 (fila 55 dosar ).
Văzând și disp.art.20 alin.1 din Legea 554/2004,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Direcția G. Regională a Finanțelor Publice C., invocată din oficiu.
Respinge acțiunea precizată de reclamantul M. I. E. în contradictoriu cu pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice C., cu sediul în municipiul C., .. 2, județul D., ca fiind promovată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Admite acțiunea precizată formulată de reclamantul M. I. E., cu domiciliul procesual ales la Cabinet avocat P. V., Bld. T. V., nr. 225, ., . în contradictoriu cu pârâtele Administrația Județeană a Finanțelor Publice M., cu sediul în municipiul Drobeta Turnu Severin, ., nr. 1, județul M. și Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în municipiul București, .. 294, Corp A, sector 6.
Obligă pârâtele să dispună restituirea către reclamant a sumei de 2.347 lei reprezentând taxă pe poluare achitată conform chitanței . nr._/24.02.2009, precum și a sumei de 2.483,83 lei reprezentând dobânda legală în materie fiscală aferentă sumei de 2.347 lei reprezentând taxă pe poluare începând cu 24.02.2009, data plății, până la data de 14.05.2014, data promovării prezentei cereri de chemare în judecată.
Obligă pârâtele la plata sumei de 983 lei către reclamant, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare, cale de atac ce se va depune la Tribunalul M..
Pronunțată în ședința publică, azi, 21.01.2015, la sediul Tribunalului M..
Președinte, A. C. | ||
Grefier, D. D. V. |
Red. A.C./Tehno. D.D.V./27.01.2015
6 ex./27.01.2015
Cod operator 2626
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Hotărâre din... | Obligaţia de a face. Sentința nr. 186/2015. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
