Obligaţia de a face. Sentința nr. 34/2016. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 34/2016 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 14-01-2016 în dosarul nr. 34/2016
Cod ECLI ECLI:RO:TBMHD:2016:016._
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința Nr. 34/2016
Ședința publică de la 14 Ianuarie 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. O.
Grefier G. M.
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal după casare privind pe reclamantul M. C O. și pârâții AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU PRESTAȚII SOCIALE M. și C. JUDEȚEANĂ DE PENSII M., având ca obiect anulare acte emise în aplicarea Decretului Lege nr 118/1990.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamantul prin av. B. V. și pârâtul AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU PRESTAȚII SOCIALE M. prin consilier juridic B. M., lipsă pârâtul C. JUDEȚEANĂ DE PENSII M..
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, pârâtul prezent depune întâmpinare care se comunică și reclamantului care în urma lecturării declară că nu solicită termen pentru a răspunde după care în temeiul art. 131 alin.1 C.proc.civ., instanța apreciază că este competentă să judece prezenta cauză, atât din punct de vedere general și material, potrivit art. 94 pct. 3 C.proc.civ., cât și din punct de vedere teritorial,.
În temeiul art. 237 pct.6 NCPC, art. 255 alin. 1 NCPC rap. la art. 258 NCPC, apreciind că proba cu înscrisuri este concludentă și necesară și admisibile potrivit legii, fiind de natură să ducă la soluționarea procesului, instanța încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar, după care face aplicarea art. 390 și 392 alin. 1 NCPC și acordă cuvântul părților.
Reclamantul prin avocat B. V. solicită respingerea excepțiilor și pe fond admiterea acțiunii conform motivelor din acțiune .
Pârâtul AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU PRESTAȚII SOCIALE M. și C. JUDEȚEANĂ DE PENSII M. prin consilier juridic B. M. a lăsat la aprecierea instanței soluționarea excepțiilor iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii conform motivelor din întâmpinare.
În temeiul art. 394 alin. 1 NCPC, se declară închise dezbaterile și reține cauza soluționare.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată la această instanță la 19.11.2015, reclamantul M. C O. a chemat în judecată pârâții AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU PRESTAȚII SOCIALE M. și C. JUDEȚEANĂ DE PENSII M., pentru anularea hotărârii nr. 675/19.03.1991 emise de Comisia pentru aplicarea prevederilor Dec. Lege nr. 118/1990 din județul M. și a deciziei emisă în dosarul nr._ de Comisia de Pensii M., acte prin care eronat reclamantul a fost încadrat în categoria persoanelor cu domiciliul obligatoriu prevăzută de art. 1 alin. 1 lit. d din Decretul Lege nr 118/1990.
A solicitat obligarea pârâților la emiterea unor alte acte administrative care să prevadă încadrarea corectă a reclamantului în categoria persoanelor strămutate în altă localitate prevăzută de art. 1 alin. 1 lit. e din Decretul Lege nr. 118/1990 pentru perioada cuprinsă între data nașterii reclamantului, 19.06.1954 și data încetării măsurii strămutării, 23.01.1956.
În motivare, a susținut în principal că în perioada 18.06._56, familia sa a fost strămutată de regimul comunist, din ., în . Câmpia Bărăganului unde s-a născut reclamantul la 19.06.1954.
Prin Decretul Legea nr. 118/1990, s-au acordat unele drepturi persoanelor persecutate din motive politice iar comisia de aplicare a acestui act normativ a creat situații juridice diferite pentru situații faptice asemănătoare și implicit discriminări în sensul că pentru copiii deja născuți la momentul strămutării s-a dispus încadrarea în categoria persoanelor strămutate prev. de art. 1 alin. 1 lit. e iar pentru copiii născuți în B. în perioada dislocărilor (1951-1956), s-a dispus încadrarea în categoria persoanelor cu domiciliul obligatoriu prev. de art. 1 alin. 1 lit. d, discriminarea constând în aceea că drepturile acordate în temeiul Decretului Legea nr. 118/1990 sunt diferite, mai mari pentru categoria persoanelor strămutate încadrate conform disp. art. 1 alin. 1 lit. e.
În argumentarea susținerii, a invocat dec. Nr. 8/14.05.2012 pronunțată de ICCJ în recurs în interesul legii în considerentele căreia s-a menționat că aceste măsuri care vizau strămutarea erau însoțite de măsura stabilirii domiciliului obligatoriu, cea din urma nefiind una distinctă ci doar o măsură care o însoțea pe cea a strămutării și complementar acesteia, fixarea domiciliului obligatoriu fiind în fapt consecința strămutării.
În aceste condiții și reclamantul se impunea a fi încadrat în categoria persoanelor strămutate așa cum era încadrată și familia sa, pentru că față de reclamant, nu s-a dispus separat măsura administrativă de stabilire a domiciliului obligatoriu, măsură care era distinctă fără a fi precedată de strămutare.
A invocat în motivarea acțiunii și decizia ÎCCJ nr. 9/2014.
În cuprinsul acestei decizii s-a făcut referire la faptul că în situații similare (refugiere, expulzare, strămutare) dar pentru alte categorii de persoane respectiv cele prevăzute de OG 105/1999, persoanele care s-au născut în perioada în care părinții lor aveau calitatea de strămutat, au aceiași calitate de beneficiar al drepturilor prevăzute în actul normativ respectiv ca a părinților pentru că au suferit aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit familia lor.
A invocat și faptul că în același sens, s-a pronunțat și Curtea Europeană a drepturilor omului care în aplicarea principiului nediscriminării prevăzut de art. 14 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale a stabilit că orice diferență de tratament făcută de stat între persoane aflate în situații similare trebuie să-și găsească o justificare obiectivă și rezonabilă.
În cauză, dacă s-ar admite teza conform căreia copii născuți în perioada strămutării fac parte din categoria persoanelor cu domiciliul obligatoriu, ar însemna aplicarea unui tratament discriminatoriu între părinți și copii lor, părinții având calitatea de strămutați.
In drept, a întemeiem cererea pe dispozițiile Decretului - Lege nr.118/1990, Legea nr.554/2004, art.2502 C. civ., art. 35, art.192, art.223 alin.3, art.411 alin.(2), art.453 alin.(1), art.521 alin.(3), teza a ll- a Cod pr. civ., Decizia nr.8 din 14 mai 2012 si Decizia nr. 9 din 13.10.2014 pronunțate de înalta Curte de Casație si Justiție .
A depus dovada efectuării procedurii prealabile, actele a căror anulare se solicită, copie certificat naștere și carte identitate.
Pârâtul, C. Județeană de Pensii a invocat lipsa calității procesuale pasive în raport de faptul că emiterea deciziei de acordare a drepturilor prevăzute de Decretul Lege 118/1990 este consecința stabilirii acestor drepturi de către Comisia pentru aplicarea prevederilor Decretului Lege nr. 118/1990 din cadrul Agenției Județene pentru Plăți și Inspecție Socială M. ci doar în măsura în care nu ar fi emisă de C. de Pensii decizia, după stabilirea drepturilor de către comisia menționată, s-ar putea pune în discuție nerespectarea obligației de emiterea deciziei de stabilire a cuantumului, de către C. Județeană de Pensii.
A invocat și prescripția dreptului material la acțiune în raport de faptul că decizia din dosarul nr._ a fost emisă în anul 1991 iar contestația a fost formulată în anul 2015, peste termenul de 3 ani prevăzut de lege.
Pe fond a solicitat respingerea acțiunii considerând că reclamantul nu are calitatea de persoană strămutată pentru că acesta s-a născut în localitatea în care părinții săi au fost strămutați și prin urmare doar aceștia au calitatea de persoane strămutate, neputându-se pune în discuție strămutarea reclamantului în condițiile în care acesta nu era născut și nici conceput la data strămutării părinților săi.
Pârâtul Agenția Județene pentru Plăți și Inspecție Socială M. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii.
În motivare, a susținut în principal că întradevăr reclamantul s-a născut la 19.06.1954 și la acea dată părinții acestuia erau strămutați în B., perioada de strămutare fiind 18.06._56.
Prin hotărârea 675/19.03.1991, drepturile prevăzute de Decretul Legea nr 118/1990, au fost stabilite de Asociația Foștilor Deținuți Politice din România-M., entitate diferită de instituția pârât, fostă Direcția Generală de Muncă, în prezent, AJPIS care a dobândit după 31.07.1997 competența de soluționare a cererilor privind drepturile prevăzute de Decretul Lege nr. 118/1990.
Pârâtul menționează că această problemă este reorganizare a instituțiilor însă, pe fond, apreciază că doar părinții reclamantului au fost strămutați, nu și reclamantul care nu era conceput la momentul deportării pentru a benefica de prevederile art. 36 din codul civil care-l consideră născut de la concepție când este vorba de drepturile sale.
Consideră că atâta timp cât cuantumul drepturilor prevăzute pentru persoanele strămutate a fost egal cu cuantumul drepturilor patrimoniale prevăzute pentru persoanele cu domiciliul obligatoriu, reclamantul nu a întreprins nici un demers pentru clarificarea situației în sensul încadrării sale în categoria persoanelor strămutate ci doar după diferențierea din punct de vedere patrimonial făcută de legiuitor, între cele două categorii de persoane.
În răspuns la întâmpinare reclamantul a solicitat respingerea excepțiilor, pe fond reluând considerentele întâmpinării.
Instanța potrivit art. 248 c. pr. civ., se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrare de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.
Pârâtul C. Județeană de Pensii M., a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive .
Conform art. 36 NCPC calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății.
Excepția nu poate fi primită în condițiile în care actul contestat respectiv decizia emisă în dosarul nr._ de Comisia de Pensii M., structură din cadrul pârâtului.
În această situație, nu se poate reține lipsa calității procesuale pasive a pârâtului Casei Județene de Pensii M. care are obligația emiterii deciziei privind stabilirea cuantumului, ulterior stabilirii dreptului de structura creată pentru aplicarea Decretului Lege nr. 118/1990 inițial Asociația Foștilor Deținuți Politici și ulterior, structura corespunzătoare din cadrul fostelor direcții generale de muncă a căror atribuții au fost preluate de Agențiile Județene pentru Plăți și Inspecție Socială, în cauză pârâtul AJPIS M..
Excepția privind prescripția dreptului material la acțiune în termen de 3 ani de la data emiterii deciziei 675/19.03.1991, nu poate fi reținută aceasta urmând a fi analizată în raport cu condiția privind interesul reclamantului de intentare a acțiunii justificat în principal de modificarea cuantumul drepturilor acordate și nu de încadrarea juridică în una sau alta din categoriile de persoane prevăzute la art. 1* (1) lit. d) sau e) din Decretul Legea nr 118/1990, la data emiterii 675/19.03.1991, cuantumul valoric al drepturilor fiind egal.
Odată cu modificarea acestui cuantum s-a născut și interesul reclamantului de a stabili corect încadrarea juridică pretins corectă care ține în principal de statutul său personal respectiv de persoană strămutată sau persoană cu domiciliu obligatoriu stabilit, sub acest aspect acțiunea nefiind prescriptibilă.
Din actele și lucrările dosarului, instanța constată și reține că reclamantul s-a născut la 19.06.1954 în localitatea T., județul B. (act de identitate fila 13 dosar) și la data nașterii mama sa, E., era deportată în B., în localitatea din B. (hot. Nr. 675/1991 fila 11).
Conform art. 1* (1) din Decretul Lege nr 118/1990, „Constituie vechime în muncă și se ia în considerare la stabilirea pensiei și a celorlalte drepturi ce se acordă, în funcție de vechimea în muncă, timpul cât o persoană, după data de 6 martie 1945, pe motive politice:
[……] d) a avut stabilit domiciliu obligatoriu; e) a fost strămutată într-o altă localitate”.
Legiuitorul a prevăzut la art 1* (1) lit. d) și lit.e) două categorii distincte de măsuri administrative de opresiune.
Instanța apreciază că spre deosebire de măsura stabilirii domiciliului obligatoriu care se putea aplica independent fără a fi necesară strămutarea persoanei, măsura strămutării include si măsura stabilirii domiciliului obligatoriu pentru că odată strămutată persoana nu mai putea reveni la domiciliu avut.
În condițiile în care mama reclamantului la data nașterii acestuia se afla în categoria de persoane prevăzută de art. 1* (1), lit. e din Decretul Lege nr 118/1990 de persoană strămutată, este evident faptul că și reclamantul se includea în cadrul aceleiași categorii de persoane pentru că separat față de reclamant, nu s-a instituit măsura administrativă de stabilire a domiciliului obligatoriu pentru a se considera că acesta a fost inclus în categoria persoanelor prevăzute de art. 1* (1), lit. d din Decretul Lege 118/1990, însă și față de reclamant, s-a menținut măsura domiciliului obligatoriu, ca o consecință a strămutării părinților săi.
Tot evident este și faptul că reclamantul a avut de suferit aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii de ordin material și moral ca și mama sa, una din persoanele vizate de măsura administrativă represivă a strămutării.
Calitatea de persoană strămutată nu este însă singura condiție pentru ca o persoană să îndeplinească cerințele impuse prin dispozițiile art1* (1) din Decretul Lege nr 118/1990și să beneficieze de drepturile stabilite prin acest act normativ.
Din dispozițiile art. 1* (1) rezultă că timpul cât o persoană s-a aflat în situațiile prevăzute la lit. a) - e) se ia în calcul la stabilirea vechimii în muncă.
Vechimea în muncă se stabilește însă doar în raport de persoanele apte de muncă iar vârsta legală constituie o condiție obligatorie pentru a stabili dacă o persoană se poate încadra în categoria persoanelor apte de muncă.
Cum reclamantul în perioada strămutării era minor sub vîrsta la care legea consideră o persoană aptă de a muncii, rezultă că legal nu era apt de muncă și în această situație nu exista posibilitatea de a dobândi vechime în muncă și implicit drepturile prevăzute de art. 1* (1), lit. e din Decretul Legea nr 118/1990 recunoscute numai persoanelor apte de muncă care nu au putut muncii și dobândi vechime în muncă datorită măsurilor represive prevăzute la lit. a) - e) din Decretul Legea nr 118/1990.
În raport de considerentele expuse urmează a se respinge acțiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea, formulată de reclamantul M. C O., CNP_, cu domiciliul Drobeta-T.-S., .. 4, ., ., cu domiciliul procesual ales în Drobeta-T.-S., ., ., ., în contradictoriu cu pârâții AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU PRESTAȚII SOCIALE M. și C. JUDEȚEANĂ DE PENSII M. ambele cu sediul în Drobeta-T.-S., .. 3, județul M..
Cu recurs depus la Tribunalului M. în 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 14 Ianuarie 2016 la sediul Tribunalului M..
Președinte, Grefier,
A. O. G. M.
Red .O.A.
Tehn. M.G./ ex. 4
22.01.2015
Cod operare 2626/2006
| ← Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... | Anulare act emis de autorităţi publice locale. Sentința nr.... → |
|---|
