Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința nr. 5/2016. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5/2016 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 11-01-2016 în dosarul nr. 5/2016
Cod ECLI ECLI:RO:TBMHD:2016:016._
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 5/2016
Ședința publică de la 11 Ianuarie 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. D. F.
Grefier M.-V. M.
Pe rol judecarea cauzei de C. administrativ și fiscal privind pe reclamantul P. S. și pe pârâții M. A. INTERNE, I. G. AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ, I. T. AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ TIMIȘOARA, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999)
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns consilier juridic C. R. pentru pârâții I. G. al Poliției de Frontieră și I. T. al Poliției de Frontieră Timișoara, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Conform art. 131 Cod procedură civilă, instanța din oficiu procedează la verificarea competenței generale, materiale și teritoriale de a judeca pricina și constată că este competentă cu soluționarea prezentei cauze în temeiul art. 95 pct.1 Cod procedură civilă rap. la art. 10 alin.1 teza I și art. 10 alin. 3 din Legea 554/2004.
Consilier juridic C. R. depune la dosar delegație.
Instanța a acordat cuvântul părților prezente asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului A. Interne invocată de pârâtul M. A. Interne prin întâmpinare, asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a Inspectoratului G. al Poliției de Frontieră invocată de pârâtul I. G. al Poliției de Frontieră prin întâmpinare, asupra excepției inadmisibilității acțiunii pentru lipsa plângerii prealabile invocată de către pârâții I. T. al Poliției de Frontieră Timișoara și M. A. Interne prin întâmpinări și asupra excepției prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâți prin întâmpinări.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului A. consilier juridic C. R. lasă la aprecierea instanței soluționarea acestei excepții.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Inspectoratului G. al Poliției de Frontieră, consilier juridic C. R. solicită admiterea acesteia astfel cum a fost invocată prin întâmpinare.
Cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa plângerii prealabile, consilier juridic C. R. solicită admiterea acestei excepții pentru motivele invocate prin întâmpinare.
Cu privire la excepția prescripției dreptului material la acțiune, solicită admiterea acesteia.
Instanța acordă cuvântul asupra fondului cauzei.
Consilier juridic C. R. solicită respingerea acțiunii formulată de reclamant pentru motivele invocate în întâmpinarea formulată, susținând că premiul anual pentru anul 2010 a fost inclus în majorările salariale pentru anul 2011, pentru restul perioadei nefiind prevederi legale pentru acordare. A invocat Decizia ÎCCJ nr.21/2013. Arată că nu solicită cheltuieli de judecată.
TRIBUBNALUL
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin cererea adresată acestei instanțe la data de 25.09.2015 și înregistrată sub nr._ reclamantul P. S. a chemat în judecată pe pârâții M. A. Interne, I. G. al Poliției de Frontieră și I. T. al Poliției de Frontieră Timișoara, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților la acordarea diferenței de salariu reprezentând includerea premiului anual în salariul lunar, începând cu 01.04.2012 si in continuare, până la includerea acestuia in salariu, reactualizat in funcție de indicele de inflație la data plății efective, precum și obligarea pârâților la plata de daune interese moratorii, respectiv dobânzi legale începând cu 01.04.2012, potrivit OG nr.9/2000 privind nivelul dobânzii legate pentru obligații bănești in vigoare până la data de 01.09.2011, când a devenit aplicabilă OG nr. 13/2011 privind dobânda legală.
În motivare a arătat că acest drept a fost prevăzut de legislația în vigoare" pentru anul calendaristic anterior, fiind un drept câștigat, care nu mai poate fi desființat în mod retroactiv. în acest sens Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii a statuat "dreptul la acordarea premiului anual nu a fost înlăturat prin abrogarea art. 25 din Legea - cadru DT. 330/2009, ci reprezintă în continuare, o creanță lichidă și exigibilă a angajatului asupra angajatorului său, modificată fiind, în concret, numai modalitatea de acordare, și anume eșalonat și succesiv, in cursul anului 2011, respectiv prin creșterea, in mod corespunzător, a cuantumului salariului soldei/indemnizației de bază.
Or, raportat la această concluzie, se reține că dreptul la premiul anual a fost menținut și după abrogarea art. 25 din Legea. - cadru nr. 330/2009 începând cu luna ianuarie 2011. în acest sens, aceeași instanță a stipulat în deciziile menționate, că majorarea salarială din anul 2011, rezultă ca urmare a includerii premiului anual din 2010 în salariul/solda/indemnizația de bază, este acordată și în continuare, Curtea Constituțională, prin această interpretare cu caracter obligatoriu, a statuat asupra modalității in care subzistă dreptul de creanță al angajatului in cadrul raportului juridic cu angajatorul, astfel încât el nu mai poate fi acordat in forma anterioară prevăzută de act. 25 din Legea - cadru nr. 330/2009.
A mai arătat că poate cel mai important argument vine chiar din dispozitivul deciziei nr. 21/2013 care nu prevede imposibilitatea acordării acestui drept salarial, ci "Stabilește că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 285/2010, privind salarizarea în anul 2010 a personalului plătit din fonduri publice, premiul pentru anul 2010, prevăzut de art. 25 din Legea - cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice a fost inclus în majorările salariale stabilite pentru anul 2011, potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 285/2010, nemaiputând fi acordat în forma supusă vechii reglementări".
A apreciat că dreptul de a beneficia de acest premiu este câștigat, atât timp cât dispozițiile legale ce îl prevedeau erau în vigoare la data de 31.12.2010, doar plata sumelor bănești fiind amânată pentru luna ianuarie a anului următor celui pentru care se acordă premiul, orice prevedere contrară încălcând principiul neretroactivității.În legătură cu acest principiu, este de observat că prin art.l din Codul civil este consacrat, în concordanță cu prevederea înscrisă la art. 15 alin.2 din Constituție principiul neretroactivității legilor. Potrivit acestui principiu o lege devine obligatorie numai după promulgare și după aducerea ei la cunoștință prin publicare în Monitorul Oficial al României ea rămânând în vigoare până când intervine o altă lege care o abrogă pe cea anterioară în mod explicit sau implicit.
In drept a invocat: art. 25 din Legea nr. 330/2009, Legea nr. 284/2010, art. 1 din Codul civil, art. 15 alin.2, 20, 41, 44, 124, 125 din Constituția României, art. 1 din primul protocol adițional Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Directiva Consiliului nr._/CE de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea in muncă și ocuparea forței de muncă, Legea nr. 47/1992, Decizia nr. 2/2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
La data de 05.10.2015 pârâtul I. G. al Poliției de Frontieră a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamant ca neîntemeiată.
A invocat excepția lipsei capacității procesuale pasive a acestuia întrucât una dintre condițiile pentru ca o persoană să fie parte într-un proces este calitatea procesuală (legitimatio ad causam) care contribuie la desemnarea titularului dreptului de a acționa și în același timp a persoanei împotriva căreia se poate exercita acțiunea.
A susținut că potrivit O.M.A.I nr. S/34/2014 privind exercitarea calității de ordonator de credite în M. A. Intern, inspectorul șef al ITPF Timișoara are calitatea de ordonator terțiar de credite.
A invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune, pentru următoarele considerente:
Astfel, reclamantul în cererea de chemare în judecată solicită plata drepturilor salariale începând cu 01.04.2012.
A arătat că în anul 2011, în conformitate cu dispozițiile art. 8 din Legea nr. 285/28.12.2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, „sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, potrivit prevederilor prezentei legi".
In acest context, raportat la prevederile anterior menționate, a apreciat că se poate observa faptul că dreptul este prescris pentru perioada 01.04._15.
Pe fondul cauzei a arătat că este adevărat că prin.art.25 din Legea-cadru nr.330/2009 era stipulată acordarea premiului anual, însă potrivit prevederilor art.8 din Legea nr.285/2010 privind salarizarea în anul 2011a personalului plătit din fonduri publice, se dispune încetarea acordării premiului anual începând cu luna ianuarie 2011 și se prevede că aceste sume vor fi incluse în creșterile salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, în acord cu dispozițiile legii.
În consecință, premiul pretins de reclamant nu poate fi acordat pe cale jurisprudențială în configurarea prevăzută de art. 25 din Legea nr. 330/2009, pe baza efectuării, de către instanțele de judecată, a unui examen de constituționalitate și convenționalitate a normelor cuprinse în art. 8 din Legea nr. 285/2010 sub aceleași aspecte asupra cărora instanța de contencios constituțional s-a pronunțat, în precedent, prin decizii cu efecte general obligatorii.
În drept, pârâtul și-a întemeiat întâmpinarea pe dispozițiile art. 205 și urm. din Codul de Procedură Civilă, precum și toate dispozițiile legale menționate în cuprinsul întâmpinării.
La data de 07.10.2015 pârâtul M. A. Interne a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamant ca neîntemeiată.
A invocat excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa plângerii prealabile, având în vedere că în conformitate cu dispozițiile art. 193 alin. (1) C.proc.civ., sesizarea instanței se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, dacă legea prevede în mod expres aceasta iar dovada îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare în judecată.
În același sens, a arătat că potrivit art. 34 din Legea cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice precum și a art. 7 alin. (1) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2010 a personalului plătit din fonduri publice: „Soluționarea contestațiilor în legătură cu stabilirea salariilor de bază, indemnizațiilor lunare de încadrare și a soldelor funcțiilor de bază/salariilor funcțiilor de bază care se acordă potrivit prevederilor prezentei legi este de competența ordonatorilor de credite", iar conform alineatului 2 al aceluiași articol: „Contestația poate fi depusă în termen de 5 zile de la data luării la cunoștință a actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale, la sediul ordonatorului de credite ".
A solicitat să se constate faptul că termenele mai sus menționate, prevăzute în mod expres și limitativ de lege, sunt de decădere, normele speciale în cauză fiind de strictă interpretare și aplicare.
A invocat prescripția dreptului material la acțiune susținând că față de data nașterii dreptului material la acțiune 01.04.2012 și în raport de data introducerii cererii de chemare în judecată, se impune prescripția dreptului material la acțiune pentru sumele solicitate pentru perioada arătată.
A mai invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a acestuia pentru următoarele motive:
Calculul și plata oricăror drepturi bănești către reclamant, se face exclusiv de către I. T. al Poliției de Frontieră Timișoara, unitate al cărei șef are calitatea de ordonator terțiar de credite.
Potrivit art. 7 alin. 3 din O.U.G. nr. 30/2007 privind organizarea și funcționarea M.A.I., ministrul afacerilor interne are calitatea de ordonator principal de credite.
Art. 12 alin. 5 din același act normativ prevede că ministrul afacerilor interne stabilește prin ordin, conducătorii unităților și subunităților care au calitatea de ordonator de credite.
Anexa nr. 12 la Ordinul M.A.I. nr. S/34/2014 privind exercitarea calității de ordonator de credite în M.A.I., stabilește drepturile și îndatoririle ordonatorilor secundari și terțiari de credite din instituția noastră.
Conform pct. 2 lit. a, ordonatorii terțiari de credite au dreptul de a angaja, lichida și ordonanța cheltuieli în limita alocațiilor bugetare aprobate, cu condiția ca respectiva cheltuială să fie prevăzută în mod expres într-un act normativ și să fie vizată pentru controlul financiar preventiv propriu de contabilul-șef sau înlocuitorul acestuia.
Ordonatorii secundari și terțiari de credite au dreptul de a angaja, lichida și ordonanța cheltuieli în limita alocațiilor bugetare aprobate, cu condiția ca respectiva cheltuială să fie prevăzută în mod expres într-un act normativ și să fie vizată pentru controlul financiar preventiv propriu de contabilul-șef.
În consecință, a apreciat că legiuitorul a inclus sumele reprezentând premiul anual cuvenit pentru activitatea desfășurată în anul 2010 în majorarea salariala cuvenită personalului din sectorul bugetar începând cu 01.01.2011, procedeu prin care personalul respectiv nu a fost lipsit de dreptul de a beneficia de dreptul bănesc în discuție.
În drept, pârâtul nu și-a întemeiat acțiunea.
La data de 29.10.2015 pârâtul I. T. al Poliției de Frontieră Timișoara a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
A invocat excepția inadmisibilității acțiunii, raportat la prevederile art.7 din Legea 285/2010 coroborat cu prevederile art. 30 din Legea 284/2010.
Astfel, art. 7 din Legea 285/2010 prevede: „(1) Soluționarea contestațiilor în legătură cu stabilirea salariilor de bază, indemnizațiilor lunare de încadrare și a soldelor funcțiilor de bază/salariilor funcțiilor de bază care se acordă potrivit prevederilor prezentei legi este de competența ordonatorilor de credite. Contestația poate fi depusă în termen de 5 zile de la data luării la cunoștință a actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale, la sediul ordonatorului de credite. Ordonatorii de credite vor soluționa contestațiile în termen de 10 zile. Împotriva măsurilor dispuse potrivit prevederilor alin. (1) persoana nemulțumită se poate adresa instanței de contencios administrativ sau, după caz, instanței judecătorești competente potrivit legii, în termen de 30 de zile de la data comunicării soluționării contestației", iar art. 30 din Legea nr.284/2010: „ (Soluționarea contestațiilor în legătură cu stabilirea salariilor de bază individuale, a sporurilor, a premiilor și a altor drepturi care se acordă potrivit prevederilor prezentei legi este de competența ordonatorilor de credite. (2)Contestația poate fi depusă în termen de 15 zile lucrătoare de la data luării la cunoștință a actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale, la sediul ordonatorului de credite. (3) Ordonatorii de credite vor soluționa contestațiile în termen de 10 zile lucrătoare. (4)Împotriva măsurilor dispuse potrivit prevederilor alin. (1) persoana nemulțumită se poate adresa instanței de contencios administrativ sau, după caz, instanței judecătorești competente potrivit legii, în termen de 30 de zile calendaristice de la data comunicării soluționării contestației în scris. "
A arătat că în litigiul pendinte, stabilirea salariilor de bază, indemnizațiilor lunare de încadrare și a soldelor funcțiilor de bază/salariilor funcțiilor de bază în sensul prevăzut de Legea nr. 285/2010 și Legea nr. 284/2010, s-a făcut prin emiterea de către unitatea angajatoare a unui act administrativ în luna ianuarie 2011, prin care s-au comunicat fiecărui reclamant elementele salariale amintite mai sus, pe bază de semnătură de luare la cunoștință și cu dreptul de contestație în termen de 5 zile de la comunicarea acestora.
A mai invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune, pentru următoarele motive: în anul 2011, în conformitate cu dispozițiile art. 8 din Legea nr.285/28.12.2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, „sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acorda în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, potrivit prevederilor prezentei legi.
A mai solicitat admiterea excepției prescripției dreptului material la acțiune pentru următoarele considerente: faptul că raportat la obiectul acțiunii prin care se solicită acordarea diferenței de salariu, reprezentând includerea premiului anual( al 13- lea salariu), începând cu 01.04.2012 și în continuare până la includerea acestuia în salariu, reactualizat în funcție de indicele de inflație la data plății efective și obligarea pârâților la daune interese moratorii, respective dobânzi legale începând cu data de 01.04.2012, sunt incidente dispozițiile art.1 și 3 din Decretul nr.167/1958 și menținute de prevederile art. 2500, 2501 și 2517 din Noul Cod Civil, care prevăd un termen de 3 ani de la data la care i s-a născut dreptul de a pretinde aceste pretenții.
Prin urmare, a apreciat că acțiunea ce reclamă valorificarea unui drept principal și accesoriile acestuia, pretins a fi născut la data de 01.01.2011, este în mod evident prescrisă pentru întreaga perioadă solicitată prin acțiune, raportându-ne la data introducerii cererii de chemare în judecată, respectiv 25.09.2012.
Pe fondul cauzei a arătat că este adevărat că prin art. 25 din Legea - cadru nr. 330/2009, era stipulată acordarea premiului anual, însă potrivit prevederilor art. 8 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, se dispune încetarea acordării premiului anual începând cu luna ianuarie 2011 și se prevede că aceste sume vor fi incluse în creșterile salariale ce se acordă in anul 2011 personalului din sectorul bugetar, în acord cu dispozițiile legii.
Cu privire la capătul de cerere privind plata de daune interese moratorii, respectiv dobânzi legale începând cu data de 01.04.2012, potrivit O.G. nr.9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligații bănești în vigoare până la data de 01.09.2011, când a devenit aplicabilă O.G. nr. 13/2011 privind dobânda legală, a solicitat să se constate că acesta este neîntemeiat deoarece atâta vreme cât drepturile salariale principale pretinse nu sunt întemeiate, nici drepturile accesorii acestora nu sunt întemeiate, accesoriul urmând soarta principalului.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată și reține următoarele:
Potrivit art.248 alin.1 C.proc.civ., instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului A. Interne și a Inspectoratului G. al Poliției de Frontieră, se reține că este întemeiată și va fi admisă.
Calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana pârâtului și cel care este subiect pasiv (este obligat) în raportul juridic dedus judecății.
Reclamantul este funcționar public cu statut special – polițist în cadrul ITPF Timișoara, iar obiectul acțiunii îl reprezintă plata unor drepturi bănești derivate din raporturile de serviciu.
Întrucât reclamantul are raporturi de serviciu cu ITPF Timișoara se apreciază că obligația achitării drepturilor bănești aparține numai acestei instituții. Faptul că MAI este ordonator de credite, nu conferă acestui pârât calitate procesuală pasivă în situația în care nu este titular de obligații în raportul juridic dedus judecății.
Pentru aceleași considerente nici IGPF nu are calitate procesuală pasivă în speță.
Referitor la excepția inadmisibilității acțiunii, se reține că este neîntemeiată, deoarece reclamantul nucontestă un act administrativ, ci solicită plata unor drepturi bănești. Mai mult, acesta s-a adresat pârâtului ITPF Timișoara anterior introducerii acțiunii solicitând plata acestor drepturi bănești, cererea fiind respinsă.
Referitor la excepția prescripției dreptului la acțiune, se reține că pentru perioada 01.04._12este întemeiată și urmează a fi admisă, pentru următoarele considerente:
Prin acțiune se solicită plata diferenței de salariu reprezentând includerea premiului anual în salariul lunar. O asemenea plată este lunară și succesivă, iar pentru fiecare dintre acestea curge un termen de prescripție.
La data de 01.11.2011 a intrat în vigoare noul cod civil, iar potrivit art.6 alin.4, prescripțiile, decăderile și uzucapiunile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt în întregime supuse dispozițiilor legale care le-au instituit.
Prin urmare pentru perioada anterioară acestei date, prescripția este supusă prevederilor Decretului nr.167/1958, iar ulterior prevederilor C.civil.
În ambele cazuri, termenul de prescripție este de 3 ani, care nu a fost întrerupt sau suspendat, astfel că pentru drepturile ce au început sa curgă cu mai mult de 3 ani înainte de data introducerii acțiunii a operat prescripția.
În consecință, se va respinge acțiunea pentru perioada 01.04._12 ca prescrisă.
Prin acțiunea dedusă judecății se solicită acordarea diferenței de salariu reprezentând includerea premiului anual în salariul lunar, începând cu data de 01.04.2012 și în continuare, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, precum și plata de daune interese moratorii, respectiv dobânzi legale potrivit OG 9/2000 și OG 13/2011.
Tribunalul reține că prin art.25 din Legea nr. 330/2009 s-a prevăzut că pentru activitatea desfășurată, personalul beneficiază de un premiu anual egal cu media salariilor de bază sau indemnizațiilor de încadrare, după caz, realizate în anul pentru care se face premierea, plata premiului făcându-se începând cu luna ianuarie a anului următor perioadei pentru care se acordă premiul.
Art.25 din Legea 330/2009 a fost abrogat prin art.39 lit.w din Legea 284/2010 .
Ulterior, prin Legea nr. 285/2010 s-a reglementat salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, lege intrată în vigoare la data de 01.01.2011, iar în art.1 alin.1, 2 s-a prevăzut că „ începând cu 01.01.2011 cuantumul brut al salariilor de bază/ soldelor funcției de bază/ salariilor funcției de bază/indemnizaților de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15% . Începând cu 01.01.2011 cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și a celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut ….indemnizația brută de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plăti din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții.”
De asemenea, în art.8 din Legea nr. 285/2010 s-a prevăzut că „sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, potrivit prevederilor prezentei legi.”
Din interpretarea dispozițiilor art.8 din Legea nr. 285/2010 rezultă că acest text reglementează situația sumelor corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 în sensul că, pe de o parte, prevede încetarea acordării lor începând cu luna ianuarie 2011, iar, pe de altă parte, prevede că aceste sume vor fi incluse în creșterile salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar.
Prin urmare, în raport de dispozițiile art.8 din Legea nr. 285/2010 rezultă că beneficiul premiului anual pe anul 2010 este recunoscut, modificată fiind numai modalitatea de acordare, în sensul că se acordă eșalonat și succesiv.
Din interpretarea coroborată a disp. art.1 alin.1 și art.8 din Legea nr. 285/2010 rezultă că prin acest act normativ, începând cu 01.01.2011 cuantumul brut al salariilor de bază, astfel cum erau acordate personalului bugetar în luna octombrie 2010, s-a majorat cu 15%, iar sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 au fost avute în vedere la stabilirea acestor majorări salariale acordate în anul 2011.
În cuprinsul legii nu se face distincție între categoriile de majorări salariale acordate personalului bugetar, respectiv nu se face referire la alte majorări salariale ce se acordă în 2011 urmare a includerii sumelor corespunzătoare premiului anual pe anul 2010, în afară de procentul de 15% prevăzut în art. 1 din Legea nr. 285/2010.
În ceea ce privește natura premiilor în bani acordate angajaților conform legii, prin decizia nr. 414/14.07.2005 a Curții Constituționale s-a stipulat că drepturile salariale suplimentare, cum sunt primele, sporurile sau adaosurile, prevăzute în acte normative, nu constituie drepturi fundamentale consacrate în Constituție, care nu ar mai putea fi modificate sau chiar anulate.
De asemenea și prin decizia 1615/20.12.2011 Curtea Constituțională a reținut că sporurile, premiile și alte stimulente acordate demnitarilor și altor salariați prin acte normative reprezintă drepturi salariale suplimentare, iar nu drepturi fundamentale, legiuitorul fiind în drept să le diferențieze, să le modifice, să le suspende sau să le anuleze.
Referitor la susținerea în sensul că dreptul de a încasa premiul anual aferent anului 2010 era un drept câștigat, iar instanța potrivit art.20 din Constituție trebuie să dea prioritate reglementărilor internaționale atunci când acestea sunt mai favorabile în materia drepturilor omului, se constată că prin Hotărârea din 8 mai 2005, pronunțată în cauza Kechko împotriva Ucrainei, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că „ ține de marja de apreciere a statului acordarea beneficiilor plătite din fonduri publice angajaților săi. Statul poate introduce, suspenda sau înceta plata acestor beneficii, adoptând în acest sens modificările legislative corespunzătoare.”
De asemenea, prin această reglementare nu se încalcă nici principiul neretroactivității legii civile, deoarece dispozițiile art.8 din Legea nr. 285/2010, prin conținutul lor normativ, nu vizează efectele juridice stinse ale unui raport juridic născut sub imperiul legii vechi, cu atât mai mult cu cât prin această prevedere nu s-a negat beneficiul dreptului, ci s-a schimbat numai modalitatea de acordare.
Referitor la dispozițiile art.8 din Legea nr. 285/2010, se constată că au fost supuse controlului de constituționalitate, iar prin decizia nr.115/09.02.2012 Curtea Constituțională a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate.
Ulterior, Înalta Curte de Casație și Justiție a pronunțat decizia în interesul legii nr.21/18.11.2013 prin care s-a stabilit că în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art.8 din Legea nr.285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, premiul pentru anul 2010, prevăzut de art. 25 din Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, a fost inclus în majorările salariale stabilite pentru anul 2011, potrivit dispozițiilor art.1 din Legea nr.285/2010, nemaiputând fi acordat în forma supusă vechii reglementări.
Prin această decizie s-a reținut că Legea-cadru nr. 330/2009 a prevăzut un atare drept legal pentru anul 2010, iar legiuitorul nu l-a eliminat în cursul anului 2010; premiul anual pe anul 2010 reprezintă o creanță certă, lichidă și exigibilă, pe care angajatul o are asupra angajatorului public și constituie un "bun" în sensul art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
S-a mai reținut că aceste dispoziții legale - art.8 din Legea nr. 285/2010 - prevăd modalitatea prin care statul urmează să își execute această obligație financiară și anume, eșalonat și succesiv, respectiv prin creșterea, în mod corespunzător, a cuantumului salariului/soldei/indemnizației de bază, fără a fi afectate în niciun fel cuantumul sau întinderea acestei creanțe.
Așa fiind, s-a concluzionat că dreptul la premiul anual a fost menținut și după abrogarea art. 25 din Legea-cadru nr. 330/2009, începând cu luna ianuarie 2011, modificându-se numai forma de executare a obligației de plată a acestui premiu care a fost inclus în majorarea salarială din anul 2011, conform art.8 din Legea 285/2010.
În raport de aceste dispozițiile legale, se constată că începând cu 01.01.2011 premiul anual aferent anului 2010 a fost inclus în majorările salariale acordate în anul 2011 conform art.8 din Legea 285/2010.
În art.1 alin.1,3 din OUG 103/2013 se prevede că „în anul 2014, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menține la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2013 în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții. În anul 2014, cuantumul brut al salariilor de încadrare, al sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare, se menține la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2013, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții.”
În art.9 alin.2 din OUG 103/2013 se prevede că „în anul 2014, autoritățile și instituțiile publice, indiferent de modul de finanțare, nu vor acorda premii și prime de vacanță”.
Prin OUG 83/2014 a fost reglementată salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice.
În art. 1 al. 1, 2 din această ordonanță s-a prevăzut că „În anul 2015, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menține la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2014 în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții… În anul 2015, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare se menține la același nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2014, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții.”
În raport de cronologia actelor normative în materia salarizării personalului bugetar se constată că premiul anual aferent anului 2010 a fost inclus în majorările salariale acordate conform art.1 din Legea 285/2010, iar ulterior, începând cu anul 2012, s-a menținut cuantumul brut al salariul de bază avut în luna decembrie din anul anterior.
În cauză nu se poate reține susținerea referitoare la existența unei discriminări invocându-se în acest sens art.15 din Directiva Consiliului nr. 2000/43/CE din 29.06.2000 cu privire implementarea principiului egalității de tratament între persoane indiferent de originea rasială sau etnică și art. 17 din Directiva Consiliului 2000/78/CE din 27.11.200 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă.
În acest sens se reține că diferența de tratament devine discriminatorie când există diferențe între situații analoage și comparabile, fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă, însă în cauză nu a existat o discriminare cât timp salarizarea s-a efectuat conform Legii nr. 285/2010 și ulterior conform Legii nr. 63/2011, astfel că personalului bugetar i s-au aplicat aceleași acte normative referitoare la calculul drepturilor salariale.
În raport de considerentele în fapt și în drept anterior expuse se constată că acțiunea este neîntemeiată, urmând să fie respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Administrației și Internelor și Inspectoratului G. al Poliției de Frontieră.
Respinge acțiunea formulată în contradictoriu cu M. Administrației și Internelor cu sediul în București, .. 1A, Sector 1 și I. G. al Poliției de Frontieră cu sediul în București, . C, Sector 6 ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
Respinge excepția inadmisibilității acțiunii.
Admite excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 01.04._12.
Respinge acțiunea pentru perioada 01.04._12 ca prescrisă.
Respinge acțiunea formulată de către reclamantul P. S. cu domiciliul procesual în Dr.Tr.S., ..4B, ., . cu paratul ITPF Timișoara cu sediul în Timișoara, .. 49, județul T. ca neîntemeiată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Cererea de recurs se va depune la Tribunalul M..
Pronunțată în ședință publică, azi 11.01.2016, la sediul Tribunalului M..
Președinte, C. D. F. | ||
Grefier, M.-V. M. |
Red. F.C.D./Teh. M.M.V.
6 ex./19.01.2016
cod operator 2626
| ← Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 122/2016.... | Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... → |
|---|
