Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința nr. 28/2016. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 28/2016 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 14-01-2016 în dosarul nr. 28/2016
Cod ECLI ECLI:RO:TBMHD:2016:016._
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința Nr. 28/2016
Ședința publică de la 14 Ianuarie 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. D. B.
Grefier A. C. Ț.
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe reclamantul C. C. și pe pârâtul I. T. AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ TIMIȘOARA, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999).
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns consilier juridic C. R. pentru pârât, lipsă fiind reclamantul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că, prin serviciul registratură al instanței s-au depus de către pârât obiecțiuni la raportul de expertiză, iar de către reclamant, prin avocat, concluzii scrise la care se află atașate chitanță onorariu avocat și practică judiciară, după care;
Consilier juridic C. R. pentru pârât arată că prin obiecțiunile depuse precizează faptul că este de acord doar cu varianta prevăzută de Ordinul 214/2011, neavând obiecțiuni pe calcule.
Instanța constată că prin obiecțiunile depuse la dosar de pârâtă, este sesizată o problemă de drept, astfel încât respinge obiecțiunile formulate și constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat, cauza aflându-se în stare de judecată, s-a acordat cuvântul pe fond.
Consilier juridic C. R. pentru pârât, solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că, din actele depuse rezultă că pârâta a achitat drepturile reclamantului.
De asemenea, a solicitat respingerea petitului privind dobânda legală și inflația, întrucât nu rezultă din raporturi contractuale, iar acordarea atât a dobânzii cât și a inflației ar rezulta o îmbogățire fără just temei a celui care a formulat acțiunea, fiind o dublă reparare.
Referitor la cheltuielile de judecată solicitate de reclamant, solicită respingerea acestora întrucât pârâta a recunoscut drepturile reclamantului comunicându-i acestuia că le va plăti la momentul la care se vor acorda credite bugetare în sensul achitării acestor drepturi.
În ceea ce privește acordarea cheltuielilor pentru efectuarea expertizei, de asemenea, solicită respingerea acestora, întrucât pârâta a solicitat respingerea probei cu expertiză, apreciind-o ca nefiind utilă și concludentă cauzei, drepturile fiind achitate.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 11.04.2012 reclamantul C. C., a chemat in judecata pe pârâtul I. T. al Politiei de Frontiera Timișoara, cu sediul in Timișoara, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța sa fie obligat la plata sumei de 72 040 lei reprezentând ajutor la pensionare prevăzut de L.284/2010, art. 20, alin. l din capitolul II al Anexei VII; plata drepturilor de echipament aferente anului 2011; actualizarea acestor sume cu rata inflației si dobânda legala; plata cheltuielilor de judecata.
În motivare, a arătat că, a fost funcționar public cu statut special - polițist de frontiera la I.J.P.F. M. pana la data de 14.12.2011 când i-au încetat raporturile de serviciu, ca urmare a pierderii capacității de munca, cu drept de pensie.
Se mai arată că, potrivit prevederilor Legii nr. 284/2010 privind salarizarea unitara a personalului bugetar plătit din fonduri publice, coroborate cu cele ale Legii nr. 285/2010 privind salarizarea personalului bugetar in anul 2011, art.13, alin 2, la Încetarea raporturilor de serviciu cu drept de pensie, trebuia sa beneficieze de ajutoarele prevăzute de aceasta lege, in funcție de vechimea efectiva ca militar si polițist.
De asemenea conform Legii 284/2010 art. 20 alin. 2 al Anexei VII are dreptul la un ajutor egal cu 2 solde ale funcției de baza pentru fiecare an rămas pana la limita de pensionare.
Mai arată că, din dosarul personal rezulta ca stagiul complet de cotizare realizat in sistemul de apărare si ordine publica este de peste 30 ani si având in vedere acest fapt are dreptul la un ajutor in cuantum de 20 salarii ale funcției de baza, conform art.20 alin. l.
Deși a trecut o perioada mare de la încetarea raporturilor de serviciu, nici pana in prezent nu a beneficiat de aceste ajutoare si aceasta i-a produs prejudicii materiale. A făcut numeroase demersuri pentru a primi aceste ajutoare dar rezultatul a fost negativ.
In concluzie, susține că, drepturile de care beneficiază polițistul la încetarea raporturilor de serviciu sunt reglementate prin lege, iar obligativitatea plății rezultă din principiul general constituțional prevăzut în art. 1 alin.5 din Constituție, care dispune că în România, respectarea Constituției, a supremației legii și a legilor este obligatorie.
De asemenea, reclamantul arată că dreptul său s-a născut la încetarea raporturilor de serviciu, iar momentul achitării sumelor cuvenite nu poate fi altul decât la încetarea raporturilor de serviciu.
Ca beneficiar, a avut o speranță legitimă, consacrată de însuși legiuitorul român privind plata ajutorului prevăzut la încetarea raporturilor de serviciu prin pensionare, reclamantul fiind titularul unor interese patrimoniale care intră sub protecția instituită de art. 1 din Protocolul 1, acesta având o bază legală.
Având în vedere întârzierea foarte mare la plata drepturilor pe care le solicită și faptul că moneda națională se devalorizează simțitor, consideră că este justificată actualizarea sumei la care are dreptul cu rata inflației.
Referitor la acordarea dobânzii legale concomitent cu actualizarea sumei datorate, reclamantul arată că, dobânda legală poate fi cumulată cu rata inflației deoarece au naturi juridice distincte, prin actualizare se acordă aceeași valoare ca și cea de care a fost lipsit prin neplata la timp, valoare exprimată într-un număr mai mare de unități monetare, iar dobânda se cuvine ca un beneficiu de care a fost lipsit prin imposibilitatea de a-și valorifica suma cuvenită o perioadă de timp.
Acordarea dobânzii legale răspunde exigențelor principiului fundamental al răspunderii civile patrimoniale conform căruia repararea integrală a prejudiciului prin refuzul nejustificat de a-și onora obligațiile legale la termenele prevăzute de lege, presupune atât paguba efectivă cât și beneficiul nerealizat. Dobânda legală reprezintă beneficiul nerealizat și nu se identifică cu indicele de inflație, care actualizează doar debitul principal la data plătii, nefiind vorba de o dublă reparație.
A depus la dosar următoarele înscrisuri: copie carte de identitate, copie decizie medicală nr. A 2495/8.12.2011, adresa nr._/20.03.2012, decizia nr._/14.03.2012, baza de calcul a drepturilor bănești
Pârâtul a depus la dosar întâmpinare prin care a arătat următoarele:
Referitor la primul petit al cererii de chemare în judecată, respectiv plata ajutoarelor cuvenite la încetarea raporturilor de serviciu, a învederat că, în conformitate cu prevederile Legii cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, anexa VII, art.20, alin. l coroborat cu prevederile Legii 285/2010 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, art.l3, alin.2, în funcție de vechimea efectivă ca polițist, reclamantul, la încetarea raporturilor de serviciu avea dreptul la un ajutor în cuantum de 37.820 lei, egal cu 20 salarii ale funcției de bază, sumă care îi va fi achitată în momentul în care ordonatorul secundar de credite va aloca fonduri cu această destinație.
Referitor la calculul cuantumului ajutorului cuvenit la încetarea raporturilor de serviciu, învederează faptul că s-au avut în vedere prevederile pct. VII din adresa MAI nr. S/_/08.02.2011 pentru aplicarea unitară în cadrul unităților MAI a dispozițiilor Legii nr. 285/2010 și cele ale pct. 25 din O.M.A.I. nr. S/214/05.10.2011 pentru aplicarea prevederilor legale referitoare la salarizarea personalului militar, polițiștilor și personalului civil din M.A.I.. dispoziții conform cărora baza de calcul a ajutoarelor la încetarea raporturilor de serviciu o reprezintă salariul de bază net avut/ corespunzător funcției similare de la data de 31.12.2009, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal prevăzute la art.10 din Legea nr.329/ 2009, diminuat cu 25% potrivit art. l alin. l din Legea nr.118/ 2010, majorat cu 15% conform prevederilor art.5 alin.2 din Legea nr.285/2010.
Mai arată că, în luna decembrie 2009, baza de calcul a ajutoarelor o reprezenta, conform art. 27 alin. 1 din O.G. nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor (în vigoare la acea dată), salariul net din ultima lună de activitate, din care se scade suma corespunzătoare impozitului pe salariu, calculat conform prevederilor în vigoare.
De asemenea, susține că, în conformitate cu prevederile art. 94 alin. 5 din Codul Fiscal, ajutoarele primite de polițiști la încetarea raporturilor de serviciu, al căror cuantum se determină în raport cu salariul de bază lunar net, acordate potrivit legislației în vigoare, devin impozabile începând cu drepturile aferente lunii următoare încetării raporturilor de serviciu, în cazul reclamantului ianuarie 2012.
Cu privire la plata drepturilor de echipament aferente anului 2011, învederează faptul că acestea au fost în sumă de 1.746 lei si au fost achitate cu statul de plată nr.549/11.04.2012, iar, în consecință, pretențiile reclamantului sunt neîntemeiate.
In ceea ce privește capătul de cerere reprezentând actualizarea sumelor solicitate cu rata inflației și dobânda legală, solicită respingerea acestora.
Astfel, a arătat că, reclamantul nu și-a motivat în drept capătul de cerere referitor la actualizarea sumelor solicitate cu indicele de inflație și dobânda legală.
Totuși, învederează faptul că potrivit art. 1489 alin.l C.civ. "Dobânda este cea convenită de părți sau, în lipsă, cea stabilită de lege", iar la alineatul 2 al aceluiași articol se arată că "Dobânzile scadente produc ele însele dobânzi numai atunci când legea sau contractul, în limitele premise de lege, o prevede."
Având in vedere că în cauza dedusă judecății nu ne aflăm în situația unor raporturi contractuale, consideră că în acest caz nu se datorează dobânda legală.
In ceea ce privește actualizarea sumei de plată cu rata inflației, apreciază că inexistența unui termen expres de exigibilitate în materie, precum și inexistența unei sancțiuni privind neplata sumelor datorate într-un anumit termen, coroborate cu dispozițiile art. 14 din Legea finanțelor publice, cu modificările și completările ulterioare, atrage imposibilitatea actualizării sumelor respective cu indicele inflației.
Cu alte cuvinte, în acest caz, nu există temei legal pentru acordarea dobânzii legale și a ratei inflației, cu atât mai mult cu cât nu sunt îndeplinite nici condițiile punerii în întârziere.
Mai mult decât atât, învederează faptul că nu se pot acorda două modalități de acoperire integrală a prejudiciului (actualizare cu indicele de inflație și dobândă), deoarece o asemenea soluție ar determina o îmbogățire fără just temei a persoanei care a formulat acțiunea.
Referitor la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu avocat, consideră că I. T.P.F. Timișoara nu poate fi obligat la plata acestora, întrucât nu are culpă procesuală și a recunoscut drepturile solicitate.
Culpa procesuală reprezintă temeiul obligării părții la cheltuieli de judecată, iar în lipsa stabilirii culpei unei părți, aceasta nu poate fi obligată să suporte cheltuielile de judecată efectuate de către cealaltă parte.
Astfel, învederează faptul că I.T.P.F. Timișoara a recunoscut sumele datorate reclamantului, respectiv atât ajutorul cuvenit potrivit art.20 alin.l din anexa VII la Legea nr.284/ 2010, prin adresa nr. CR_/ 20.03.2012, cât si contravaloarea drepturilor de echipare, pe care le-a și achitat prin statul de plată nr.549/11.04.2012, niciodată nefiind pusă în discuție problema neplății acestor sume de bani de către I.T.P.F. Timișoara, instituție care lunar, începând cu luna decembrie 2011, a solicitat ordonatorului secundar de credite (I.G.P.F.) deschiderea de credite bugetare necesare achitării ajutoarelor prevăzute de art.20 alin.l al anexei VII la Legea - cadru nr. 284 / 2010 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, însă acesta a refuzat să aloce fondurile solicitate, iar instituția pârâtă a fost în imposibilitatea achitării drepturilor bănești cuvenite reclamantului.
În consecință, consideră că I.T.P.F. Timișoara nu are culpă procesuală si sunt aplicabile dispozițiile art.275 C.proc.civ., întrucât instituția a recunoscut pretențiile reclamantului încă de la data pensionării, i-a calculat drepturile cuvenite, a efectuat lunar demersuri pentru a obține fondurile necesare, a efectuat plăti atunci când au fost alocate fonduri cu această destinație (contravaloarea drepturilor de echipare pentru anul 2011), urmând ca plata ajutorului în cuantum de 37.820 lei, prevăzut de art.20 alin. l din anexa VII la Legea nr.284/2010, să fie achitat în momentul în care ordonatorul secundar de credite va aloca fonduri cu această destinație.
În acest sens, mai învederează si faptul că, în cauze similare, referitor la cheltuielile de judecată, practica Curții de Apel C. este constantă, în sensul respingerii cererilor privind acordarea cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu avocat (ex. Decizia nr.2157/16.06.2011 pronunțată în dosarulnr._ ; Decizia nr. 2389/ 06.07.2011 pronunțată în dosarul nr._/101/2010 si altele).
În concluzie, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
A depus la dosar: Statul de plată nr.549 din 11.04.2012; Decizia Curții de Apel C. nr. 2389/ 06.07.2011 pronunțată în dosarul nr._/101/2010.
Reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a arătat următoarele:
Cu privire la modul de calcul al ajutoarelor la pensionare, susține că, este adevărat că are dreptul la 20 de salarii ale funcției de bază dar a ost calculată în mod greșit suma care îi revine, astfel că, această sumă trebuia calculată conform prevederilor art.20 alin. ( 1 ) din Legea nr.284/2010 care precizează că:1) La trecerea în rezervă sau direct în retragere, respectiv la încetarea raporturilor de serviciu, cu drept la pensie, personalul militar, polițiștii și funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, pentru activitatea depusă, în funcție de vechimea efectivă ca militar, polițist, funcționar public cu statut special din sistemul administrației penitenciare și personal civil în instituțiile publice de apărare, ordine publică și siguranță națională, beneficiază de un ajutor stabilit în raport cu solda funcției de bază, respectiv salariul funcției de bază avută/avut în luna schimbării poziției de activitate, astfel: vechime efectivă: până la 5 ani - un ajutor egal cu 3 solde ale funcției de bază/salarii ale funcției de bază; între 5 - 10 ani - un ajutor egal cu 6 solde ale funcției de bază/salarii ale functiei de bază; între 10 - 15 ani - un ajutor egal cu 8 solde ale funcției de bază/salarii ale funcției de bază; între 15 - 20 ani - un ajutor egal cu 10 solde ale funcției de bază/salarii ale funcției de bază; între 20 - 25 ani - un ajutor egal cu 12 solde ale funcției de bază/salarii ale funcției de bază; între 25 - 30 ani - un ajutor egal cu 15 solde ale funcției de bază/salarii ale funcției de bază; peste 30 ani - un ajutor egal cu 20 solde ale funcției de bază/salarii ale funcției de bază.
Mai arată că, din conținutul deciziei de pensionare rezultă că la data încetării raporturilor le serviciu reclamantul avea o vechime de peste 30 ani și avea dreptul la un ajutor egal cu 20 salarii ale funcției de bază, deci 20 x 3602 = 72 040 lei.
De asemenea, susține că, salariul funcției de bază se calculează conform art.4 alin.3 - ART. 4 - 1)Polițiștii și funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare au dreptul la salariu lunar; 2) Salariul lunar se compune din salariul funcției de bază, indemnizații, compensații, sporuri, prime, premii și din alte drepturi salariale; 3) Salariul funcției de bază este compus din salariul de funcție, salariul gradului profesional deținut, gradații și, după caz, salariul de comandă.
Pentru realizarea diferențierii salariilor funcțiilor de bază, se stabilesc clase de salarizare și coeficienți de ierarhizare pentru salariile de funcție, iar din analiza fluturașului de salariu rezultă cele precizate de acesta.
Se mai susține de către reclamant că, ajutorul cuvenit este exceptat de la plata contribuțiilor sociale.
Această exceptare rezultă din prevederile art. I, pct. 99 din Ordonanța de Urgentă nr.125/ 2011 pentru modificarea și completarea Legii 571/2003 privind Codul fiscal.
Referitor la actualizarea sumelor solicitate cu rata inflației și dobânda legală pentru neplata drepturilor bănești, din culpa pârâtului, arată că a fost prejudiciat. Comisia de Unificare a Practicii Judiciare din cadrul C.S.M. a statuat că este posibil cumulul ratei inflației cu dobânda legală. De altfel, practica judiciară este unanimă în cumularea celor două categorii având în vedere natura diferita a celor două instituții.
Cu privire la plata cheltuielilor de judecată, consideră că pârâtul se află în culpă procesuală și poate fi obligat la plata cheltuielilor de judecată.
A solicitat ca I.T.P.F. Timișoara să depună la instanță un extras din statul de plată din luna noiembrie 2011 ( poziția reclamantului) si efectuarea unei expertize contabile.
La termenul de judecată din data de 20.06.2012, instanța, în temeiul art. 244 C. pr. civ. a dispus suspendarea judecării cauzei până la soluționarea excepției de nelegalitate de Ordinului MAI nr. S/214/5.10.2011, invocată în cauza cu nr._ de Curtea de Apel C., cauza fiind repusă pe rol la data de 24.06.2015.
Instanța a solicitat relații de la pârât, relații ce au fost comunicate prin adresa nr._/15.10.2015, iar la termenul de judecată din data de 22.10.2015, instanța a încuviințat proba cu expertiza contabilă solicitată de reclamant, fiind desemnat expert B. M..
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată și reține următoarele:
Reclamantul C. C. s-a aflat în raporturi de serviciu cu pârâtul I. T. al Poliției de Frontieră Timișoara, până la data de 14.12.2011, când acestea au încetat, ca urmare a pierderii capacității de muncă, fiind încadrat în gr. II de invaliditate, cu drept de pensie.
Conform Deciziei medicale nr. A 2495 din 08.12.2011, reclamantului i-au încetat raporturile de serviciu, drept consecință a pierderii capacității de muncă, cu drept de pensie, fiind încadrat în gradul III de invaliditate.
Potrivit dispozițiilor art. 20 alin. 1 din Anexa VII – Familia Ocupațională de Funcții Bugetare „Apărare, Ordine Publică și Siguranță Națională” a Legii nr. 284/2010, privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.
„(1) La trecerea în rezervă sau direct în retragere, respectiv la încetarea raporturilor de serviciu, cu drept la pensie, personalul militar, polițiștii și funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, pentru activitatea depusă, în funcție de vechimea efectivă ca militar, polițist, funcționar public cu statut special din sistemul administrației penitenciare și personal civil în instituțiile publice de apărare, ordine publică și siguranță națională, beneficiază de un ajutor stabilit în raport cu solda funcției de bază, respectiv salariul funcției de bază avută/avut în luna schimbării poziției de activitate, astfel:
Vechime efectivă:
- până la 5 ani - un ajutor egal cu 3 solde ale funcției de bază/salarii ale funcției de bază;
- între 5 - 10 ani - un ajutor egal cu 6 solde ale funcției de bază/salarii ale funcției de bază;
- între 10 - 15 ani - un ajutor egal cu 8 solde ale funcției de bază/salarii ale funcției de bază;
- între 15 - 20 ani - un ajutor egal cu 10 solde ale funcției de bază/salarii ale funcției de bază;
- între 20 - 25 ani - un ajutor egal cu 12 solde ale funcției de bază/salarii ale funcției de bază;
- între 25 - 30 ani - un ajutor egal cu 15 solde ale funcției de bază/salarii ale funcției de bază;
- peste 30 ani - un ajutor egal cu 20 solde ale funcției de bază/salarii ale funcției de bază.
Având în vedere că reclamantului i-au încetat raporturile de serviciu în anul 2011 – 14.11.2011 ca urmare a pierderii capacității de muncă conform Deciziei medicale nr. A 2495 din 08.12.2011, acesta era îndreptățit să primească drepturile prev. de art. 20 alin. 1 din Lg. 284/2010.
În raport de aceste dispoziții legale, pârâtul a stabilit ajutorul bănesc cuvenit reclamantului la încetarea raporturilor de serviciu la suma de 34.629 lei sumă netă, ce i-a fost achitat la data de 28.09.2012, astfel cum rezultă din adresa nr._/15.10.2015 (fila 58).
Cât privește cuantumul acestui ajutor, instanța reține că textul legal antecitat, precizează în mod expres că acesta se stabilește avându-se în vedere cuantumul soldei funcției de bază, respectiv al salariului funcției de bază avut în luna anterioară schimbării poziției de activitate, aceasta fiind în cazul reclamantului, în mod lipsit de echivoc, luna trecerii în rezervă, respectiv a încetării raporturilor de serviciu cu drept de pensie. și anume luna decembrie 2011.
Ordinul MAI nr. S/214/5.11.2011, invocat de pârât, nu poate fi avut în vedere, atâta timp cât prin acesta se adaugă la lege contrar prevederilor de tehnică legislativă impuse de Legea 24/200 în cuprinsul dispozițiilor art. 75 și 76.
Din raportul de expertiză efectuat în cauză de expertul B. M., rezultă că suma netă cuvenită reclamantului reprezentând contravaloarea ajutorului prevăzut de art. 20 alin. 1 din cap. 2 al anexei VII din Legea 284/2010 și calculat conform cerințelor acestui act normativ, se ridică la suma de 50.832 lei.
Având în vedere că la data de 28.09.2012 i-a fost achitată reclamantului suma de 34.629 lei, instanța urmează să admită în parte primul petit al acțiunii și să oblige pârâta să plătească reclamantului diferența de 16.203 lei reprezentând ajutorul cuvenit reclamantului conform art. 20 alin. 1 din Legea 284/2010.
Referitor la petitul doi al acțiunii, cu privire la plata drepturilor de echipament aferente anului 2011, cu statul de plată nr. 549/11.04.2012, pârâta a făcut dovada achitării acestora, ce se ridică la suma de 1746 lei, motiv pentru care instanța găsindu-l neîntemeiat, acesta va fi respins ca atare.
Având în vedere că pârâtul a efectuat numai o plată parțială și cu întârziere a ajutorului cuvenit reclamantului, conform art. 20 alin. 1 din cap. 2 al anexei VII din Legea 284/2010, acesta este îndreptățit și la acordarea inflației, atât pentru suma de_ lei achitată la 27.09.2012, începând cu data nașterii dreptului, respectiv 14.12.2011 și până la momentul plății 27.09.2012, dar și în continuare pentru diferența rămasă neachitată de 16.203 lei, până la achitarea efectivă.
De asemenea, reclamantului i se cuvine, în aceleași condiții ca și inflația, și acordarea dobânzii legale, pentru a se realiza o despăgubire justă și integrală.
Cumulul dobânzii cu inflația este îndreptățit, contrar susținerilor pârâtului, având în vedere că, actualizarea are caracter compensatoriu și urmărește păstrarea valorii reale a obligațiilor bănești având ca finalitate aducerea creanței la valoarea ei existentă în momentul stabilirii, protejând interesele reclamantului care nu trebuie să suporte în patrimoniul său, fără a avea o culpă, efectele devalorizării monedei, nealocarea fondurilor bugetare neputând reprezenta un motiv temeinic pentru întârzierea în plata drepturilor ce i se cuveneau, în timp ce dobânda legală, reprezintă o sancțiune pentru neexecutarea sau executarea cu întârziere a obligației de plată, astfel cum rezultă din dispozițiile OG 13/2011.
Având în vedere că natura juridică a dobânzii este diferită de natura juridică a actualizării a obligației cu rata inflației, prima urmărind acoperirea beneficiului nerealizat, în timp ce cea de-a doua se constituie într-o modalitate de reparare a pierderii suferite de reclamant, instanța constată că reclamantul este îndreptățit la plata lor.
Pentru considerentele expuse mai sus, instanța urmează să admită în parte acțiunea formulată de reclamant, să oblige pârâta să plătească reclamantului diferența de 16.203 lei reprezentând ajutorul cuvenit reclamantului conform art. 20 alin. 1 din Legea 284/2010, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație și la care se va adăuga dobânda legală începând cu data de 14.12.2011 și până la achitarea efectivă.
De asemenea, va obliga pârâta să plătească reclamantului inflația precum și dobânda legală, aferente sumei de 34.629 lei, pentru perioada 14.12.2011 – 27.09.2012 și va respinge în rest acțiunea.
Cu privire la acordarea cheltuielilor de judecată solicitate de reclamant, instanța urmează a obliga pârâta să plătească reclamantului 500 lei reprezentând onorariu de expert, având în vedere că deși a recunoscut că reclamantului i se cuvine ajutorul prevăzut de art. 20 alin. 1 din Legea 284/2010 nu a fost de acord și cu câtimea acestuia, drept pentru care în scop probator s-a impus efectuarea unei expertize tehnice contabile, ce a generat cheltuielile solicitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul C. C., CNP_, cu domiciliul în Dr. Tr. S., ., ., . împotriva pârâtei I. T. AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ TIMIȘOARA, cu sediul în Timișoara, .. 49, jud. T..
Obligă pârâta să plătească reclamantului diferența de 16.203 lei reprezentând ajutorul cuvenit reclamantului conform art. 20 alin. 1 din Legea 284/2010, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație și la care se va adăuga dobânda legală începând cu data de 14.12.2011 și până la achitarea efectivă.
Obligă pârâta să plătească inflația precum și dobânda legală, aferente sumei de 34.629 lei, pentru perioada 14.12.2011 – 27.09.2012.
Obligă pârâta să plătească reclamantului 500 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Respinge în rest acțiunea.
Cu recurs.
Pronunțată în ședința publică de la 14 Ianuarie 2016, la sediul Tribunalului M..
Președinte, C. D. B. | ||
Grefier, A. C. Ț. |
Red. C.D.B./Tehnodact. A.C.Ț.
4 ex./22.01.2016
Cod operator 2626
| ← Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 29/2016. Tribunalul... → |
|---|
