Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 122/2016. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 122/2016 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 25-01-2016 în dosarul nr. 122/2016
Cod ECLI ECLI:RO:TBMHD:2016:016._
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința Nr. 122/2016
Ședința publică de la 25 Ianuarie 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE N. S. D.
Grefier M. T.
Pe rol judecarea cauzei privind pe reclamant C. I. și pârât C. De A. De Sănătate M., având ca obiect suspendare executare act administrativ Decizia nr. 139 din data de 28.12.2015
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că prin serviciul registratură al instanței reclamanta a formulat concluzii scrise, după care nemaifiind cereri de formulat ori probe de administrat s-a trecut la soluționare.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față ;
La data de 30.12.2016, C. I., a formulat cerere de chemare în judecată împotriva CAS. M., prin care solicită suspendarea executării Deciziei nr.139 /28.12.2015, prin care a fost dispusă imputarea sumei 2367 lei reprezentând diferență de stimulente acordata și stabilită a fi recuperată prin decizia nr. 22/10.04.2014 a Curții de conturi a României - Camera de Conturi M., cu accesoriile aferente, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cererii de chemare în judecată prin care am solicitat anularea deciziei menționate și exonerarea la plată a sumelor imputate.
În motivare arată că prin Decizia Directorului Camerei de Conturi M. nr. 22 din data de 10.04.2014, privind înlăturarea deficiențelor constatate și consemnate în Raportul de audit financiar, înregistrat la CA.S. M. cu nr. ER17/18.03.2014, încheiat în urma acțiunii de verificare a „Auditului financiar asupra contului anual de execuție al bugetului Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate pe anul 2013", s-au constatat următoarele:
1. La punctul nr. 8 - Constatări s-a consemnat "efectuarea de plăți reprezentând drepturi salariale acordate fără bază legală", și s-a dispus prin măsura 8 a Cap. II de "luare a măsurilor legale pentru recuperarea drepturilor salariale acordate nelegal", împotriva acestei măsuri, CAS M. a formulat în termen legal contestație.
Prin încheierea nr. 69/26.06.2014 Curtea de Conturi a României, Departamentul V a respins contestația referitoare la măsurile dispuse la punctul II.8 din Decizia nr. 22/2014 pentru înlăturarea unor nereguli cu caracter financiar contabil.
Împotriva Deciziei nr. 22/10.04.2014 și a încheierii nr. 69/26.06.2014 s-a formulat acțiune în contencios administrativ, solicitând atât suspendarea celor două acte administrative cât și anularea măsurii II.8 din Decizia nr. 22/10.04.2014, înregistrată pe rolul Curții de Apel C., așa cum indica această Comisie de soluționare a contestațiilor. Dosarul a fost înregistrat sub nr._, dar a fost declinat la tribunalul M., unde a primit nr. de înregistrare unic-_ .
Prin sentința nr. 210/2015 comunicată în data de 16.04.2015, a fost respinsă acțiunea instituției, conducerea de la momentul respectiv, prin rezoluție, solicitând demararea în termen legal a celorlalte căi de atac. Motivarea instanței de fond a avut în vedere faptul că amnistia fiscală reglementată de către Legea nr. 124/2014 nu putea interveni în ceea ce privește salariații, pentru că la momentul respectiv nu erau emise titluri executorii (decizii de imputare).
Recursul CAS M. a fost respins prin Decizia nr. 2483/2015, considerând că măsura II.8 din decizia nr. 22/10.04.2014 a fost legală, la fel ca și sentința recurată.
In conformitate cu art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. în acest caz, instanța poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei. Cererea de suspendare se poate formula odată cu acțiunea principală sau printr-o acțiune separată, până la soluționarea acțiunii în fond.
Astfel, potrivit art. 14 alin. (1) din actul normativ mai sus menționat, „în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond(...)".
Raportat la temeiul de drept mai sus invocat, arata că măsura suspendării executării unui act administrativ este reglementată în mod expres în art. 14 și art. 15 din Legea nr. 554/2004 și reprezintă o situație de excepție datorită faptului că actul administrativ beneficiază de prezumția de legalitate, bazată pe prezumțiile de autenticitate și veridicitate.
In considerarea prezumțiilor de care beneficiază actele administrative, și a principiului executării din oficiu (executio ex officio) statuat în cazul actelor administrative rezultă în mod cert faptul că actul administrativ este el însuși un titlu executoriu. D. urmare, împrejurările care să justifice suspendarea actului administrativ sunt cele din care ar putea să rezulte o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate.
Suspendarea executării actului administrativ constituie o situație de excepție, în cadrul căreia instanța are numai posibilitatea să efectueze o cercetare sumară a aparenței dreptului, întrucât în cadrul procedurii prevăzute de lege pentru suspendarea executării actului administrativ nu poate fi prejudiciat fondul litigiului. Această măsură se justifică numai dacă actul administrativ conține dispoziții a căror îndeplinire ar produce consecințe greu sau imposibil de înlăturat în ipoteza în care actul ar fi ulterior anulat prin hotărâre judecătorească.
Condiția cazului bine justificat și a pagubei iminente trebuie să fie îndeplinite în mod cumulativ, datorită caracterului de excepție al măsurii suspendării executării actului administrativ, fiind necesară dovedirea efectivă a unor împrejurări care să fie de natură să justifice această măsură. Aceste „condiții se determină reciproc, logic, neputându-se vorbi despre caz bine justificat fără a exista pericolul producerii unei pagube și invers, despre iminența pagubei, în absența caracterului bine justificat al cazului "
Învederează că în cauza de față sunt îndeplinite în mod cumulativ condiția cazului bine justificat și a pagubei iminente, după cum urmează:
a) Cu privire la cazul bine justificat
Existența unui caz bine justificat poate fi reținută de instanța de judecată numai dacă din împrejurările cauzei rezultă o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate. Alte criterii care pot fi avute în vedere de instanța de judecată în identificarea cazului bine justificat sunt: natura propriu-zisă a măsurii dispusă de autoritatea publică sau posibilele efecte asupra unor raporturi juridice conexe.
Raportând criteriile care trebuie avute în vedere de instanța de judecată în această etapă, apreciem că este îndeplinită cerința cazului bine justificat în ceea ce privește aplicarea Deciziei de imputație nr /, deoarece prin Legea nr. 124 din 23 septembrie 2014
privind unele măsuri referitoare la veniturile de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, (M.O. nr. 700/24 septembrie 2014) s-a prevăzut la art. 2 (1) că "1) se aprobă exonerarea de la plată pentru sumele reprezentând venituri de natură salarială, pe care personalul prevăzut la art. 1 trebuie să le restituie drept consecință a constatării de către curtea de conturi sau alte instituții cu atribuții de control a unor prejudicii."
Art. 3, alin. (2) Ordonatorii principali de credite au obligația de a recalcula salariul de bază și celelalte elemente ale sistemului de salarizare de care beneficiază personalul prevăzut la art. 2 aferente lunii în care intră în vigoare prezenta lege, prin eliminarea din cuantumul acestora a drepturilor constatate a fi acordate în mod necuvenit de către Curtea de Conturi sau alte instituții cu atribuții de control."
Prin art. VII al O.U.G. nr. 65 din 15 octombrie 2014 pentru modificarea și completarea unor acte normative, alineatul (2) al articolului 3 din Legea nr. 124/2014 privind unele măsuri referitoare la veniturile de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 700 din 24 septembrie 2014, a fost abrogat.
Prin art. VI a fost clarificată sintagma "cuantumul brut al salariilor de bază - se înțelege cuantumul brut al salariilor de bază care cuprinde, după caz, drepturile incluse în salariul de bază conform prevederilor art. 14 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice și ale art. 10 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 283/2011, cu modificările ulterioare, astfel cum au fost majorate potrivit prevederilor art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale, aprobată cu modificări prin Legea nr. 182/2012.
Așadar, deși nu au fost emise decizii de imputație, la data de 27.09.2014, potrivit actelor normative anterior menționate, prejudiciul stabilit prin Decizia nr. 22/10.04.2014 a fost amnistiat.
Acest lucru a fost stabilit și prin Raportul privind modul de ducere la îndeplinire a măsurilor dispuse prin Decizia nr. 22/10.04.2014 (Raport de follow-up) nr._/18.12.2014, care precizează atât că măsura a fost dusă la îndeplinire, cât și că prejudiciul nerecuperat intră sub incidența art. 2, alin .l din Legea nr. 124/2014" (1) se aprobă exonerarea de la plată pentru sumele reprezentând venituri de natură salarială, pe care personalul prevăzut la art. 1 trebuie să le restituie drept consecință a constatării de către curtea de conturi sau alte instituții cu atribuții de control a unor prejudicii."
b) Cu privire la paguba iminentă
Învederează faptul că ambele măsuri dispuse de către conducerea C.A.S. M. prin decizia contestată întrunesc condițiile pagubei iminente, având în vedere faptul că la nivelul casei de asigurări de sănătate se creează o perturbare vizibilă a activității ce țin de specificul activității acestora. Mai mult decât atât, punerea în aplicare a dispozițiilor acestei decizii ar avea grave consecințe asupra situației financiare a fiecăruia dintre salariații casei de asigurări de sănătate județene, în condițiile în care prejudiciul constatat prin decizia nr. 22/10.04.2014 a Curții de Conturi a României - Camera de Conturi M. a fost amnistiat prin legea nr. 124/2014.
Împotriva deciziei a cărei anulare o solicită a formulat plângere prealabilă
La data de 14.01.2016, Casa de Asigurări de Sănătate M. a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea acțiunii formulate
În motivare arată că solicită respingerea acesteia pentru considerentele următoarele:
Suma stabilită prin decizia a cărei suspendare se solicită a fost cerută prin măsura II. 8 din Decizia nr. 22/10.04.2014 a Curții de Conturi a României, Camera de Conturi M. în sarcina reclamantei/lui la-care s-au adăugat dobânzi calculate pentru perioada de când s-a produs prejudiciul/ s-a efectuat plata și până la data emiterii deciziei conform art. 731 din Legea nr. 500/2002, cu modificări și completări.
Prin Decizia Directorului Camerei de Conturi M. nr. 22 din data de 10.04.2014, privind înlăturarea deficiențelor constatate și consemnate în Raportul de audit financiar, înregistrat la C.A.S. M. cu nr. ER17/18.03.2014, încheiat în urma acțiunii de verificare a „Auditului financiar asupra contului anual de execuție al bugetului Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate pe anul 2013", s-au constatat următoarele:
La punctul nr. 8 - Constatări s-a consemnat "efectuarea de plăți reprezentând drepturi salariale acordate fără bază legală", și s-a dispus prin măsura 8 a Cap. II de "luare a măsurilor legale pentru recuperarea drepturilor salariale acordate nelegal", împotriva acestei măsuri, CAS M. a formulat în termen legal contestație.
Prin încheierea nr. 69/26.06.2014 Curtea de Conturi a României, Departamentul V a respins contestația referitoare la măsurile dispuse la punctul II.8 din Decizia nr. 22/2014 pentru înlăturarea unor nereguli cu Caracter financiar contabil.
Prin sentința nr. 210/2015 comunicată în data de 16.04.2015, a fost respinsă acțiunea instituției, conducerea de la momentul respectiv, prin rezoluție, solicitând demararea în termen legal a celorlalte căi de atac Motivarea instanței de fond a avut în vedere faptul că amnistia fiscală reglementată de către Legea nr. 124/2014 nu putea interveni în ceea ce privește salariații, pentru că la momentul respectiv nu erau emise titluri executorii (decizii de imputare).
Recursul CAS M. a fost respins prin Decizia nr. 2483/2015, considerând că măsura 11.8 din decizia nr. 22/10.04.2014 a fost legală, la fel ca și sentința recurată.
Examinând actele și lucrările dosarului Tribunalul constată:
Suspendarea judecătorească este reglementată de Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ. În ceea ce privește actele administrative, există două posibilități: suspendarea executării actului anterior introducerii cererii de chemare în judecată, dar după efectuarea plângerii prealabile ori solicitarea suspendării prin acțiunea principală, formulată, fie odată cu cererea de chemare în judecată, fie separat.
Referirea la prevederile Legii 554/2004 are în vedere dispozițiile art.14 din această lege, întrucât procedura respectivă se referă la etapa procedurii prealabile și la împrejurarea că, după introducerea contestației,organul fiscal nu mai poate suspenda executarea, această competență fiind dată de legiuitor instanței de judecată.
Potrivit art.14 din Legea 554/2004, suspendarea executării unui act administrativ se poate dispune în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, odată cu sesizarea autorității publice care a emis actul.
Cele două condiții prevăzute în art.14, respectiv cazul bine justificat și paguba iminentă sunt reciproc determinate, în sensul că pericolul producerii unei pagube iminente determină cazul bine justificat.
Ca principiu în dreptul administrativ român operează prezumția de legalitate a actelor administrative, care sunt executorii din oficiu.
Instituția suspendării unui act administrativ reprezintă creația legislativă, în baza căreia judecătorul investit cu soluționarea unei astfel de cauze apreciază dacă sunt întrunite cele două condiții și vizează tocmai posibilitatea suspendării unui act administrativ, până la pronunțarea instanței, dată la care este consfințită legalitatea sau nelegalitatea acestuia.
În cea ce privește posibilitatea suspendării unui act administrativ emis în temeiul unor norme legale, trebuie amintit că din dispozițiile generale ale Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ se bucură de prezumția de legalitate, fiind executoriu din oficiu.
Pe de altă parte, din dispozițiile art. 14, cât și din dispozițiile generale ale Legii nr. 554/2004 rezultă că suspendarea executării unui act administrativ este o măsură excepțională care poate surveni exclusiv atunci când acest lucru este prevăzut expres în lege - suspendarea de drept ope legis -ori, când sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de lege - suspendarea la cererea persoanei vătămate.
Într-adevăr, potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 „în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea în condițiile art. 7 a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond".
Deci, cu alte cuvinte, un act administrativ va putea fi suspendat din executarea sa numai în situația în care instanța va constata în mod temeinic îndeplinirea cumulativă a celor două condiții: existența unui caz bine justificat și necesitatea evitării unei pagube iminente ireparabile sau dificil de reparat.
Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut, în jurisprudența sa, că posibilitatea reclamantului de a solicita suspendarea executării actului administrativ unilateral prin cererea adresată instanței pentru anularea actului nu contravine dreptului la un proces echitabil, iar măsura se justifică prin nevoia asigurării unui just echilibru între interesul particular și cel general. Instanța va putea să dispună suspendarea executării actului administrativ, fără ca prin aceasta să impieteze asupra exigențelor impuse de respectarea principiului separației și echilibrului puterilor în stat, deoarece, în cazul contenciosului administrativ,controlul reciproc specific principiului constituțional invocat, legitimează atât controlul legalității actelor administrative emise de diverse autorități publice, cât și suspendarea punerii în executare a acestora, cu finalitatea prevenirii producerii unor consecințe negative care nu ar mai putea fi reparate sau înlăturate în ipoteza admiterii acțiunii în anularea actului. Curtea a observat că, pentru a evita consecințele negative ale executării unui act administrativ nelegal, se justifică suspendarea efectelor acestuia până la clarificarea problemei legalității actului administrativ. Suspendarea executării unui act administrativ are caracter esențialmente temporar.
Noțiunea de caz bine justificat a fost definită la art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004: acele împrejurări legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.
Constant, secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți( Decizia nr. 442/2013 ÎCCJ-secția de contencios administrativ) a reținut că pentru conturarea cazului temeinic justificat care să impună suspendarea unui act administrativ, instanța nu trebuie să procedeze la analizarea criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăși cererea de anulare a actului administrativ, ci trebuie să-și limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt și/ sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ.
Astfel de împrejurări vădite, de fapt sau/ și de drept care sunt de natură să producă o îndoială serioasă cu privire la legalitatea unui act administrativ au fost reținute de înalta Curte ca fiind: emiterea unui act administrativ de către un organ necompetent sau cu depășirea competenței, actul administrativ emis în temeiul unor dispoziții legale declarate neconstituționale, nemotivarea actului administrativ. În esență este vorba de defecte fundamentale sub aspectul fie al competenței organului fie sub aspectul legii aplicabile.
Motivele de nelegalitate invocate se referă la faptul că în raportul nr._/18.12.2014 de aducere la îndeplinire a măsurilor din decizia 22/2014 s-a prevăzut că măsura a fost adusă la îndeplinire, prejudiciul nerecuperat întrând sub incidența legii nr.124/2014
Acest motiv vizează oportunitatea emiterii deciziei, iar aplicabilitatea legii nr.124/2014 privește raporturile ulterioare, ce țin de executarea deciziei de impunere, încât excede noțiunii de caz temeinic justificat, definită la art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 și privește fondul cererii de anulare a deciziei.
Prin decizia nr.2483/2015 a Curții de Apel C. s-a respins recursul CAS și s-a menținut decizia nr.22/2014.
De asemenea, din dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. ș) din lege, rezultă că noțiunea de pagubă iminentă are în vedere producerea unui prejudiciu material viitor și previzibil, greu sau imposibil de reparat, condiție inexistentă în cazul de față.
Iminența producerii unei pagube nu se prezumă, ci trebuie dovedită de persoana lezată. îndeplinirea condiției referitoare la paguba iminentă presupune administrarea de dovezi care să probeze iminența producerii pagubei invocate, sub acest aspect fiind lipsite de relevanță simplele afirmații făcute.
Pentru motivele expuse se va respinge cererea de suspendarea executării deciziei
Se ia act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea de suspendare a executării deciziei nr 139/28.12.2014, formulată de C. I., CNP_, având specialitatea/funcția publică de inginer /consilier cl.I gr. superior și membra/u în SINDICATUL CA.S. M. reprezentat/ă de C.Jr. I. C. G., Președinte-lider sindical al Sindicatului Casei de A. de Sănătate M.,cu domiciliul procesual ales în Dr. Tr. S., ., Jud. M. în contradictoriu cu CAS. MEHEDINTI, eu sediul în Drobeta Turnu Severin. ., județul M.
Cu recurs în 5 zile de la comunicare
Pronunțată în ședința publică de la 25 Ianuarie 2016, la sediul Tribunalului M.
Președinte, N. S. D. | ||
Grefier, M. T. |
Red.NSD/tehnoreed. MT
Ex.4
Cod operator 2626
26.01.2016
| ← Pretentii. Sentința nr. 22/2016. Tribunalul MEHEDINŢI | Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... → |
|---|
