Anulare act administrativ. Sentința nr. 1853/2014. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1853/2014 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 07-05-2014 în dosarul nr. 1008/102/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ (Număr în format vechi 1288/2012)
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
SENTINȚA Nr. 1853/2014
Ședința publică de la 07 Mai 2014
Completul constituit din:
Președinte: A. M. A.
Grefier: Steluța E. I.
Pe rol soluționarea acțiunii în contencios administrativ și fiscal privind pe
reclamanții T. C., B. C., C. A. și T. A., în contradictoriu cu pârâtul P. COMUNEI SUSENI, având ca obiect anulare act administrativ.
Fără citarea părților.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților în fond au fost consemnate prin încheierile de ședință din data de 23 aprilie 2014 și respectiv din data de 30 aprilie 2014 când s-a dispus amânarea pronunțării pentru data de astăzi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 6 februarie 2012 sub nr._ reclamanții T. C. D., B. C., C. A. și T. A. au chemat în judecată pârâtul P. comunei Suseni, solicitând:
- anularea dispoziției nr. 17/2012 privind luarea unor măsuri pentru punerea în executare a Deciziei nr. 1325/2011 emisă de Directorul Camerei de Conturi M.;
- suspendarea executării dispoziției nr. 17/2012, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii, în condițiile art. 15 alin. 1 și art. 14 din Legea nr. 554/2004.
În motivare s-a arătat că prin dispoziția atacată pârâtul a dispus imputarea sumelor acordate cu titlu de drepturi contractuale în anul 2010 și a sporului de dispozitiv acordat începând cu 2010, măsură dispusă pentru punerea în executare a Deciziei nr. 1325/2011 a Camerei de Conturi M., prin care sumele au fost calificate drept prejudiciu la buget. Au arătat că au formulat o plângere prealabilă împotriva dispoziției, în temeiul art. 7 din Legea nr. 554/2004, iar pârâtul a răspuns că nu poate da curs cererii de revocare.
Reclamanții au considerat că dispoziția atacată este nelegală și le vatămă un drept contractual/salarial și interesul legitim.
Raportat la drepturile contractuale, au arătat că fundamentul acestora îl constituie Contractul/acordul colectiv de muncă încheiat la nivel de instituție, cu respectarea prevederilor legale în materie – Legea nr. 53/2003, Legea nr. 188/1999 și Legea nr. 130/1996, în forma în vigoare la data încheierii. Au susținut că acesta este obligatoriu pentru pârât, iar sumele alocate pentru drepturile prevăzute în contract au fost aprobate prin hotărârile consiliului local privind aprobarea bugetului.
Reclamanții au susținut că la data încheierii acestui contract nu existau prevederi legale care să interzică cuprinderea unor asemenea clauze și au arătat că masa caldă zilnică și suma de reprezentare nu constituie o remunerare a muncii prestate, nu sunt drepturi salariale, ci reprezintă obligații contractuale asumate de angajator pentru asigurarea unui climat corespunzător desfășurării activității la locul de muncă.
Au arătat de asemenea că art. 23 din HG nr. 833/2007 și art. 72 din Legea nr. 188/1999 acordă posibilitatea negocierii asupra constituirii și folosirii fondurilor destinate îmbunătățirii condițiilor la locul de muncă.
Reclamanții au invocat de asemenea dispozițiile art. 969 din vechiul Cod civil.
Raportat la sporul de dispozitiv, au arătat că acesta a fost confirmat prin sentințele civile nr. 1451/2007 și nr. 618/2007, pronunțate de Tribunalul M. – secția civilă și respectiv secția de contencios administrativ și fiscal, astfel că în mod legal a fost inclus în salariul de bază, conform art. 30 din Legea nr. 330/2009 și că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 10 din OUG nr. 1/2010.
Pârâtul P. comunei Suseni a formulat întâmpinare față de cererea de suspendare, prin care a solicitat respingerea acesteia.
La dosar s-au depus dispoziția atacată și anexa, referatul nr. 229/2012, plângerea prealabilă formulată de reclamanți și răspunsul primit, hotărâri privind bugetul local, contractul colectiv de muncă, hotărâri judecătorești, Decizia nr. 1325/2011 a Camerei de Conturi M. și procesul-verbal de constatare.
Cererea de suspendare a executării actului administrativ a fost soluționată prin încheierea din data de 8 martie 2012, în sensul respingerii ca neîntemeiată.
În perioada 4 decembrie 2012 – 23 aprilie 2014 judecarea cauzei a fost suspendată în temeiul dispozițiilor art. 244 pct. 1 Cod procedură civilă.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin Dispoziția nr. 17 din 31 ianuarie 2012 (f.9) emisă de P. comunei Suseni s-a dispus imputarea funcționarilor publici din aparatul de specialitate al primarului a sumelor de bani acordate în mod necuvenit în anul 2010 cu titlu de „contravaloare masă caldă”, „sume de reprezentare” și spor de dispozitiv, modalitatea de executare a acestei dispoziții fiind încasarea plăților voluntare ale funcționarilor publici sau, în caz contrar, reținerea din veniturile lunare. În anexa la dispoziție (f.11) au fost cuprinși funcționarii publici vizați și sumele imputate fiecăruia.
În preambulul dispoziției s-a arătat că au fost avute în vedere referatul nr. 229/31.01.2012 întocmit de Serviciul Contabilitate, Decizia nr. 1325/2011 a Directorului Camerei de Conturi M. și dispozițiile art. 84 alin. 1 lit. b din legea nr. 188/1999 și ale art. 68 din Legea nr. 215/2001.
Dispoziția atacată a fost emisă de primarul comunei Suseni în exercitarea atribuțiilor prevăzute de art. 63 alin. 1 și alin. 4 lit. a din Legea nr. 215/2001 privind administrația publică locală, în baza art. 68 din același act normativ și a fost contrasemnată, pentru legalitate, de secretarul comunei. Emiterea dispoziției de imputare față de reclamanți s-a făcut, de asemenea, în conformitate cu prevederile art. 84 și 85 din Legea nr. 188/1999, reclamanții având calitatea de funcționari publici. Ca urmare, instanța constată că actul administrativ atacat a fost emis, sub aspect formal, cu respectarea dispozițiilor legale.
Această dispoziție a fost emisă pentru punerea în executare a Deciziei nr. 1325/14.11.2011 (f.81-85) a Camerei de Conturi M. prin care, reținându-se încălcarea unor dispoziții legale privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, s-a dispus aplicarea măsurilor care să asigure recuperarea prejudiciului creat bugetului local prin angajarea și efectuarea unor cheltuieli nelegale, reprezentând drepturi acordate fără temei legal salariaților UAT . contractului colectiv de muncă și respectiv indemnizația de dispozitiv lunară de 25% din salariul de bază.
Împotriva acestei decizii pârâtul a formulat o acțiune în contencios administrativ, respinsă ca nefondată prin sentința nr. 4679/27.11.2012 a Tribunalului M., pronunțată în dosarul nr._, devenită irevocabilă prin anularea recursului ca netimbrat.
Ca urmare, decizia Camerei de Conturi M. este executorie, iar pârâtul, în calitate de ordonator de credite, are obligația executării măsurilor dispuse.
Examinând măsurile de recuperare dispuse de pârât, instanța reține că reclamanților, în calitate de funcționari publici, li s-au acordat în anul 2010 drepturi bănești constând în „contravaloarea mesei calde” și „sume de reprezentare” în baza Contractului/acordului colectiv de muncă nr. 167/2006 și a Actului adițional nr. 1 din 11.09.2007 la acest contract (f.21-30).
Instanța apreciază că s-a dispus în mod legal recuperarea sumelor acordate cu acest titlu reclamanților, ca fiind necuvenite, având în vedere principiul conform căruia drepturile salariale ale funcționarilor publici sunt stabilite expres prin lege, rezultând din prevederile art. 31 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici și din art. 1 și 3 din Legile-cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice nr. 330/2009 și nr. 284/2010.
De asemenea, prin dispozițiile art. 10 din OUG nr. 1/2010, în vigoare la data acordării drepturilor, se prevede că „la stabilirea salariilor personalului bugetar începând cu 1 ianuarie 2010 nu vor fi luate în considerare drepturi salariale stabilite prin contractele și acordurile colective … de munca încheiate cu nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare la data încheierii lor … și care excedează prevederilor Legii-cadru nr. 330/2009”. Or, față de dispozițiile art. 12 alin. 1 din Legea nr. 130/1996, ale art. 25 din HG nr. 833/2007 și ale art. 72 din Legea nr. 188/1999, rezultă că drepturile care fac obiectul imputării au fost acordate nelegal.
Cu privire la sporul de dispozitiv, instanța reține că și acesta a fost acordat în mod nelegal în anul 2010, astfel că măsura recuperării este justificată. Astfel, deși acesta a fost stabilit anterior prin hotărâri judecătorești irevocabile, prin art. 48 din Legea-cadru nr. 330/2009 au fost abrogate expres dispozițiile art. 13 din Legea nr. 138/1999, în baza cărora au fost acordate drepturile respective. Or, chiar prin sentințele depuse la dosar (f.45-52) s-a prevăzut acordarea indemnizației de dispozitiv în continuare „în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare”, respectiv „până la schimbarea condițiilor legale de acordare a acestei indemnizații”, condiții care s-au modificat prin abrogarea dispozițiilor care prevedeau acordarea acestei indemnizații. Și în ipoteza în care o asemenea mențiune nu ar fi cuprinsă în sentințe, acestea nu ar mai putea produce efecte în condițiile intervenției legiuitorului în sensul arătat, ținând seama și de interpretarea dată dispozițiilor art. 13 raportat la art. 47 din Legea nr. 138/1999 de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 37/14 decembrie 2009, pronunțată într-un recurs în interesul legii.
Caracterul nejustificat al plăților făcute reclamanților a fost reținut și prin sentința nr. 4679/27.11.2012 pronunțată de Tribunalul M., menționată mai sus.
Pentru toate motivele expuse, instanța apreciază că dispoziția emisă de pârâtul P. comunei Suseni este legală și temeinică, astfel că va respinge acțiunea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanții T. C. D., B. C., C. A. și T. A. (toți cu domiciliul procesual ales la sediul primăriei Suseni din loc. Suseni, ., jud. M.) în contradictoriu cu pârâtul P. comunei Suseni (cu sediul în loc. Suseni, ., jud. M.), ca neîntemeiată.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 7 mai 2014.
Președinte,
A. M. A.
Fiind in concediu,
Semnează vicepreședintele
Tribunalului M.,
Judecător,
A. B.
Grefier,
Steluța E. I.
Fiind in concediu,
Semnează grefier șef secție civilă,
A. A.
Redactat:: A.M.A.
Thred: 26.08.2014/ T.R./7 ex.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 420/2014.... | Despăgubire. Sentința nr. 33/2014. Tribunalul MUREŞ → |
|---|
