Anulare act administrativ. Sentința nr. 2475/2014. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2475/2014 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 07-10-2014 în dosarul nr. 479/102/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ (Număr în format vechi 621/2012)
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
SENTINȚA Nr. 2475
Ședința publică de la 07 Octombrie 2014
Completul constituit din:
Președinte I. O.
Grefier T. R.
Pe rol se află pronunțarea asupra acțiunii în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamantul V. G. în contradictoriu cu pârâtul P. ORAȘULUI IERNUT, având ca obiect anulare act administrativ.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților în fond au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 30 Septembrie 2014, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când s-a dispus amânarea pronunțării pentru data de 07 Octombrie 2014.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la această instanță la data de 17 ianuarie 2012, sub nr._, reclamantul V. G. solicită ca în contradictoriu cu pârâtul P. orașului Iernut să se dispună anularea dispoziției nr.650 din 15.12.2011 emisă pentru luarea unor măsuri de punere în executare a deciziei nr.955/2011 emisă de Camera de Conturi M. și suspendarea executării acestei dispoziții până la soluționarea irevocabilă a prezentei acțiuni.
Cererea de suspendare a executării actului administrativ atacat formulată de reclamant în numele și pe seama salariaților funcționari publici a fost respinsă prin încheierea pronunțată la data de 9.02.2012 (filele 87-88 dosar).
În motivarea cererii reclamantul susține că dispoziția atacată are la bază un act administrativ nelegal – decizia nr.144/2011 emisă de Camera de Conturi M. cu privire la care susține că a fost emis cu încălcarea prevederilor art.43 din legea 94/1992.
Cu privire la drepturile contractuale, reclamantul arată în esență în motivele cererii că plata acestora este justificată întrucât sumele sunt prevăzute în contractul colectiv de muncă prin care s-au negociat clauzele contractuale în scopul îmbunătățirii condițiilor de la locul de muncă. Reclamantul susține că actul administrativ atacat este nelegal întrucât aduce atingere unui drept contractual/salarial. Se invocă puterea de lege a contractului, faptul că acesta a fost încheiat cu respectarea prevederilor legale în vigoare la momentul încheierii lui.
Cu privire la dreptul salarial constând în spor de dispozitiv, se arată că acesta a fost acordat în baza unor hotărâri judecătorești sentințele nr.274/2008 și nr.195/2008 pronunțate Tribunalul M.. Se mai invocă faptul că pârâtul nu a răspuns la criticile de nelegalitate invocate de reclamant cu referire la dispoziția nr.650/2011.
Reclamantul a anexat la cerere, în copie, actul administrativ atacat și anexa la acesta, plângerea prealabilă formulată în temeiul art.7 din legea 554/2004, răspunsul primit prin adresa nr.281/2012, contractul colectiv de muncă și anexele la acesta și sentințele judecătorești amintite în cuprinsul acțiunii în contencios administrativ (filele 12-44 dosar).
Pârâtul P. orașului Iernut a formulat întâmpinare (filele 55-57) prin care solicită respingerea cererii de chemare în judecată, arătând în esență că dispoziția atacată a fost emisă urmare a constatărilor cuprinse în decizia nr.944/2011 a Camerei de Conturi M..
Pârâtul a depus actele care au stat la baza emiterii dispoziției atacate (filele 59 și urm.).
Prin încheierea pronunțată în ședința publică din data de 8 februarie 2013 (fila 120 dosar), s-a dispus în temeiul art.244 pct.1 din codul de procedură civilă suspendarea judecății prezentei cauze până la soluționarea dosarului nr._ (reunit la dosar_ *) având ca obiect anularea Deciziei nr.944/2011 emisă de Curtea de Conturi M..
Cauza a fost repusă pe rol după soluționarea irevocabilă a dosarului care a generat suspendarea judecății prezentei cauze – soluționat prin sentința nr.5248 din 21 decembrie 2012 și decizia pronunțată în recurs nr.6316/R/2013 de Curtea de Apel Tg.M. în dosarul nr._ *.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Prin dispoziția nr.650 din 15.12.2011 emisă de P. orașului Iernut, s-a dispus prin art.1 și 2, sistarea începând din data de 01.07.2011, a acordării indemnizației de dispozitiv în cuantum de 25% din salariul de bază și al acordării sumelor de bani reprezentând contravaloare masă caldă și sume de reprezentare acordate în baza contractului colectiv de muncă. Suma imputată reclamantului este individualizată la ppct.10 din anexa 1 la dispoziție (fila 13).
Această dispoziție a fost luată având în vedere măsurile dispuse prin Decizia nr.944/2011 emisă de Camera de Conturi M., art.84 alin.1 lit.b, art 85 din legea 188/1999, art.68 alin. 1, art. 115 alin. 1 lit.a din legea 215/2001.
Reclamantul a formulat plângere prealabilă prin care a solicitat pârâtului revocarea acestui act administrativ (fila 15), iar prin adresa nr.281/2012 pârâtul a răspuns că nu poate da curs acestei solicitări întrucât responsabilitatea legală a punerii în executare a deciziei nr.944/2011 revine ordonatorului principal de credite și redă motivația cuprinsă în decizia camerei de conturi.
Potrivit prevederilor art.84 lit.b din legea 188/1999, Răspunderea civilă a funcționarului public se angajează:…b) pentru nerestituirea în termenul legal a sumelor ce i s-au acordat necuvenit”.
În cauză dispoziția de imputare atacată a fost emisă în temeiul art.85 din legea 188/1999, ca o consecință a măsurilor stabilite prin decizia nr.944/2011 de către Directorul Camerei de Conturi M. ( filele 60 și urm. dosar).
Instanța are în vedere că în cadrul acțiunii în contencios administrativ având ca obiect anularea acestei decizii emisă de Directorul Camerei de Conturi M., prin sentința nr. 5248/2012 s-a respins cererea de chemare în judecată, soluția fiind menținută în recurs, prin decizia nr.6316/R/2013 pronunțată de Curtea de Apel Tg.M., secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosar nr._ *.
În considerentele acestei decizii s-a reținut nelegalitatea acordării în anul 2010 a sumelor reprezentând contravaloare masă caldă și sume de reprezentare cuprinse în contractul colectiv de muncă, precum și a sumelor acordate cu titlu spor de dispozitiv.
Această hotărâre judecătorească constituie în prezenta cauză o probă în susținerea condiției „caracterului necuvenit” conform art.84 lit.b din Legea 188/1999, al sumelor primite în baza contractului colectiv de muncă, și sub aspectul sumelor primite cu titlu indemnizație dispozitiv, aferente anilor 2011, susținerile reclamantului legate de nelegalitatea actului administrativ care a stat la baza emiterii dispoziției atacate, fiind nefondate.
Decizia pronunțată de Curtea de Apel Tg.M. în dosar nr._ * stabilește cu caracter irevocabil, legalitatea măsurilor dispuse prin decizia 944/2011 emisă de Camera de Conturi M., măsuri obligatorii pentru ordonatorul principal de credite, motiv pentru care actul administrativ atacat emis în conformitate cu prevederile art.68 alin.1 și art.115 alin.1 lit.a din Legea 215/2001 este legal.
Sunt nefondate susținerile aduse de reclamant în justificarea sumelor primite în baza contractului colectiv de muncă, întrucât prevederile legii 130/1996 (act normativ care producea efecte la momentul înregistrării contractului colectiv de muncă, fiind abrogat ulterior, prin legea 62/2011) interziceau cuprinderea în contractul colectiv de muncă a unor asemenea clauze referitoare la drepturi bănești. Sunt relevante în acest sens prevederile art.12 alin.1 din legea 130/1996 care interziceau negocierea în contractele colective de muncă a clauzelor referitoare la drepturi ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale. Coroborat cu aceste prevederi legale, sunt relevante modificările aduse politicii salariale prin legile cadru de salarizare. Astfel, prin art.1 alin.1 și 2 din legea 330/2009 s-a stabilit că drepturile salariale ale personalului din sectorul bugetar plătit din bugetul consolidat al statului, sunt și rămân în mod exclusiv, cele prevăzute de această lege – act normativ ce nu prevedea asemenea drepturi bănești pentru angajații aflați în situația reclamanților.
În ce privește sporul de dispozitiv acordat în anul 2010, acesta nu este prevăzut prin legea cadru 330/2009 pentru categoria de salariați aflați în situația reclamantului. Nu prezintă relevanță împrejurarea existenței unor hotărâri judecătorești pronunțate anterior intrării în vigoare a legii cadru nr.330/2009, întrucât obligația de plată a încetat în urma survenirii unei modificări legislative în ce privește politica salarială, relevante sub aspectul interpretării întinderii efectelor unei asemenea hotărâri judecătorești, fiind considerentele cuprinse în decizia nr.1601/2010 a Curții Constituționale. De asemenea decizia nr.37/2009 pronunțată de ÎCCJ în recurs în interesul legii cuprinde o dezlegare obligatorie legată de categoria de personal civil din instituțiile publice care beneficiază de sporul de dispozitiv, statuând că sporul de dispozitiv nu se referă la salariații din aparatul de specialitate al primarului. Ori reclamantul nu dovedește faptul că s-ar încadra în categoria de personal îndreptățită la acordarea în cursul anului 2010, a unui asemenea spor.
Pentru toate aceste motive, instanța apreciază că prezenta acțiune în contencios administrativ este neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge, ca neîntemeiată, acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul V. G., domiciliat în orașul Iernut, P-ța. 1 decembrie 1918, ., jud.M., în contradictoriu cu pârâtul P. orașului Iernut, cu sediul în Piața 1 decembrie 1918, nr.9, jud.M.;
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare;
Pronunțată în ședință publică azi, 7 octombrie 2014.
Președinte, I. O. | ||
Grefier, T. R. |
T.R. 07 Octombrie 2014
Red. I.O./ 4 ex./ 13.11.2014
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 539/2014.... | Litigiu privind funcţionarii publici statutari. Sentința nr.... → |
|---|
