Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 174/2014. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 174/2014 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 02-06-2014 în dosarul nr. 447/323/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
DECIZIA Nr. 174/2014
Ședința publică de la 02 Iunie 2014
Completul constituit din:
Președinte I. O.
Judecător M. R.
Grefier L. H.
Pe rol judecarea apelului în contencios administrativ și fiscal formulat de
petentul apelant M. Ș.cu domiciliul în ., ., jud. M., împotriva sentinței civile nr. 790 din 05.11.2013 pronunțată de Judecătoria Târnăveni în dosarul nr._ .
Fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Mersul dezbaterilor în fond asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 20 mai 2014, susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de azi, 02 iunie 2014.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 790 din 5 noiembrie 2013 pronunțată de Judecătoria Luduș în dosarul nr._, instanța a respins plângerea contravențională formulată de petentul M. S. în contradictoriu cu intimatul I.J.J. M., împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ din 17.02.2013.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență legalitatea procesului verbal de contravenție, că nu există nici o cauză de nulitate dintre cele prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001, respectiv sunt arătate toate mențiunile necesare și care au fost consemnate.
Cu privire la starea de fapt s-a reținut că petentul nu a reușit să facă proba contrară celor consemnate în procesul verbal, că susținerile acestuia nu sunt în concordanță cu împrejurările obiective ale cauzei stabilite prin actul constatator, astfel că prezumția de legalitate a acestuia nu a fost răsturnată, fiind dovedită săvârșirea cu vinovăție de către petent a faptei reținute în sarcina sa.
Se reține că în ce privește individualizarea sancțiunii, cuantumul amenzii este în limitele legale și respectă regula proporționalității.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, care în temeiul art. 152 Cod de procedură civilă a fost calificat ca apel, în termenul legal petentul.
În motivarea apelului s-a arătat că nu este vinovat și că nu a dormit în timpul serviciului, iar martorul organelor de poliție nu a fost de față. Se susține că în timpul programului de lucru sunt și alte atribuții de îndeplinit, din acest motiv era închisă ușa de la intrare și că fiind montate camere de supraveghere nu avea posibilitatea să doarmă.
Intimatul a formulat întâmpinare la cererea de apel, prin care a solicitat respingerea acestuia, menținerea sentinței atacate, pentru că petentul reia practice afirmații pe care le-a susținut și în plângere, fără să aducă elemente care să prezinte interes în apel, fiind citate dispoziții din sentința atacată, care este considerată legală și corectă.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței atacate prin prisma motivelor de apel și a efectului devolutiv al acestei căi de atac, tribunalul constată că apelul este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Petentul M. Ș. a fost sancționat contravențional prin procesul verbal . nr._ din 17.02.2013, întocmit de intimatul IJJ M., pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.60 lit. c din Legea nr. 333/2003, cu amendă în cuantum de 100 lei.
Se constată că, petentul apelant a contestat lipsa de temeinicie a actului de sancționare, pentru că susține că nu a comis fapta.
Pentru a se admite apelul, este necesar ca petentul să demonstreze să probeze în instanța nevinovăția sa, mai precis că nu a comis contravenția, pentru că în caz contrar cele susținute rămân simple afirmații.
În schimb, se constată că petentul nu a solicitat prin plângere administrarea de probe, care să convingă instanța de faptul că nu a săvârșit contravenția și nu a dormit în timpul serviciului de pază la școala unde este angajat în calitate de paznic.
Referitor la susținerea din apel că martorul care a semnat procesul verbal nu a fost de față, se constată că semnarea actului de sancționare de către un martor, așa cum se prevede de art. 19 din OG nr. 2/2001, această formalitate are scopul doar de a atesta că petentul a refuzat semnarea, deci critica apelantului este nefondată.
Examinând fișa postului petentului, care se constată că este angajat cu jumătate de normă și ca muncitor, se constată că într-adevăr are și alte atribuții, așa cum susține.
Dar, aceste atribuții stabilite de conducerea școlii, numai consemnate în fișa postului, nu presupun în mod automat că erau exercitate la momentul controlului.
Criticile aduse sentinței pronunțate de Judecătoria Târnăveni sunt nefondate și pentru aceste motive, în temeiul art. 480 alin. 1 din Codul de procedură civilă, tribunalul va respinge apelul declarat de petent, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelantul M. Ș.cu domiciliul în ., ., jud. M., împotriva sentinței civile nr. 790 din 05.11.2013 pronunțată de Judecătoria Târnăveni în dosarul nr._, ca neîntemeiat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 02 Iunie 2014.
Președinte, I. O. | Judecător, M. R. | |
Grefier, L. H. |
Redactat: M.R
Thred: 14.11.2014/H.L
4 ex. jud. fond: A. C.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 443/2014.... | Alte cereri. Sentința nr. 2619/2014. Tribunalul MUREŞ → |
|---|
