Anulare act administrativ. Sentința nr. 1883/2014. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1883/2014 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 12-05-2014 în dosarul nr. 833/102/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
SENTINȚA nr.1883/2014
Ședința publică de la 12 mai 2014
Completul constituit din:
Președinte C. P.
Grefier Ț. D.
Pe rol se află soluționarea acțiunii în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamanta M. P. Farm SRL, cu sediul în Târgu M., ., ., în contradictoriu cu pârâtul M. Târgu M., cu sediul în Târgu M., Piața Victoriei, nr. 3, jud. M., având ca obiect suspendarea executării actului administrativ contestat.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentanta pârâtului, doamna consilier juridic Costașuc Irma, lipsă fiind reprezentantul reclamantei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Doamna consilier juridic Costașuc Irma depune la dosarul cauzei delegația de reprezentare a intereselor pârâtului și solicită amânarea cauzei în vederea studierii răspunsului la întâmpinare formulat de reclamantă.
Instanța pune în vedere reprezentantei pârâtului faptul că, potrivit dispozițiilor art.201 alin.2 C.proc.civ., răspunsul la întâmpinare se studiază de la dosarul cauzei, sens în care lasă cauza la a doua strigare.
La a doua strigare a cauzei la apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentanta reclamantului, doamna avocat D. D. M., și reprezentanta pârâtului, doamna consilier juridic Costașuc Irma.
În temeiul art.131 C.proc.civ., tribunalul constată că este competent general, material și teritorial în soluționarea prezentei cauze, potrivit art.14 și 10 din Legea 554/2004.
La întrebarea instanței, reprezentanta reclamantului solicită încuviințarea înscrisurilor aflate la dosarul cauzei.
Reprezentanta pârâtului apreciază că fiind vorba de suspendarea executării deciziei, instanța competentă este judecătoria.
La solicitarea instanței, reprezentanta reclamantului precizează verbal că a solicitat suspendarea executării unui act administrativ, cerere întemeiată pe dispozițiile art. 14 și 15 din Legea 554/2004, raportat la dispozițiile art. 215 alin. 2 Cod proc.fiscală.
În aceste condiții, reprezentanta pârâtului invocă lipsa de obiect a acțiunii. În opinia sa, nu este competent tribunalul să soluționeze suspendarea unei executări silite.
Instanța aduce la cunoștința reprezentantei pârâtului faptul că la acest termen de judecată se discută cererea de suspendare a executării unui act administrativ, aspect precizat și de reprezentanta reclamantului.
La solicitarea doamnei consilier juridic Costașuc Irma, instanța comunică un exemplar din răspunsul la întâmpinare reprezentantei pârâtului.
Instanța, față de precizarea expresă a reprezentantei reclamantei și față de obiectul cererii astfel cum a fost determinat prin cererea de chemare în judecată, respinge excepția de necompetență materială a tribunalului.
La întrebarea instanței, reprezentanta pârâtei arată că nu are alte probe de încuviințat.
Instanța, în temeiul art.258 C.pr.civ, încuviințează proba cu înscrisurile existente la dosarul cauzei, apreciindu-le ca fiind utile, pertinente și concludente soluționării cauzei de față.
La întrebarea instanței, reprezentanta reclamantului estimează durata procesului la 30 de zile.
Reprezentanta pârâtului lasă la aprecierea instanței estimarea duratei procesului.
În baza art.238 C.pr.civ., instanța estimează durata prezentului proces la 30 de zile.
Instanța pune în discuția părților excepția lipsei de obiect a cererii de suspendare a executării, excepție invocată de reprezentanta pârâtului prin întâmpinare.
Reprezentanta pârâtului, doamna consilier juridic Costașuc Irma învederează instanței că în conformitate cu dispozițiile art. 145 din OG 92/2003 procedura de executare silită începe prin comunicarea somației. Dacă în termen de 15 zile de la comunicarea somației nu se stinge obiectul se confirmă măsurile de executare silită. Somația trebuie să fie însoțită de un exemplar al titlului executoriu, să cuprinsă numărul dosarului de executare silită, suma pentru care se începe executarea, termenul în care cel somat urmează să plătească suma, precum și indicarea consecințelor nerespectării executării silite. Nu există un titlu executoriu, somație, astfel că actul principal nu a fost emis, a fost emisă decizia de impune prin care s-a stabilit suma care reprezintă datoria față de municipalitate. Reclamanta a formulat o contestație împotriva acestei decizii de impunere, care a fost soluționată în sensul respingerii acesteia. Se mai arată pârâta a solicitat reclamantei o scrisoare de garanție, ca urmare a depunerii de către reclamantă a unei cereri de eșalonare a plății. Mai mult reclamanta a achitat o parte din debit, respectiv suma de 1000 lei, chitanța aflându-se la dosarul cauzei. Reprezentanta pârâtului apreciază că cererea de suspendare este lipsită de obiect întrucât nu a fost emisă somația în conformitate cu prevederile codului de procedură fiscală.
Reprezentanta reclamantului solicită respingerea excepției lipsei de obiect a cererii pe motiv că nu a fost comunicată somația, în temeiul art.14 și 15 din Legea 554/2004 raportat la art.215 din Codul de procedură fiscală nu se condiționează admisibilitatea cererii de suspendare a executării deciziei de impunere de emiterea sau comunicarea somației de care menționează pârâta, singurele condiții fiind cea a plății unei cauțiuni și cele prevăzute de articolele amintite.
Instanța, în urma deliberării, respinge excepția lipsei de obiect raportat la împrejurarea că dispozițiile art. 14 și 15 din legea 554/2004 și art. 215 cod procedură fiscală nu condiționează formularea unei cereri de suspendare a executării actului administrativ de începerea efectivă a executării silite.
La întrebarea instanței reprezentantele părților arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Potrivit art.244 alin.1 C.proc.civ., nemaifiind alte cereri de formulat sau incidente de soluționat, instanța se consideră lămurită și declară cercetarea procesului încheiată, și, în temeiul art.223 alin.1 C.proc.civ., deschide dezbaterile asupra fondului cererii de suspendare a executării actului administrativ, acordând cuvântul reprezentantelor părților prezente.
Reprezentanta reclamantei, doamna avocat D. D. M., solicită admiterea suspendării executării deciziei de impunere nr._ din 22.11.2013 emisă de M. Tg M., apreciind că sunt îndeplinite prevăzute de art.14 și 15 raportat la art.2 lit. ș și p din Legea nr. 554/2004, cu art.215 din Cod proc.fiscală, a fost făcută dovada proceduri prealabile și a făcut dovada plății cauțiunii. Reprezentanta reclamantului arată că motivele îndepliniri celor două condiții au fost dezvoltate pe larg prin acțiune și prin răspunsul la întâmpinare. Din actele depuse la dosarul cauzei, extrasele de cont, balanța contabilă reiese faptul că este îndeplinită condiția de a se crea o pagubă iminentă prin executarea acutului administrativ. Având în vedere că societatea are obligații financiare, are de achitat furnizorii, nu dispune de resurse financiare pentru a face față unei executări silite. Față de condiția cazului bine justificat, din dovadă reiese că există o îndoială serioasă cu privire la legalitatea actului administrativ a cărui suspendare se solicită, fără cheltuieli pentru cererea de suspendare.
Reprezentanta pârâtului, doamna consilier juridic Costașuc Irma, apreciază că nu sunt îndeplinite cele două condiții, cazul bine justificat și producerea unei pagube iminente. Cu privire la condiția cazului bine justificat există hotărâri ale consiliului local cu privire la stabilirea prețului chiriei și perioada de închiriere a spațiului respectiv. Cu privire la producerea unei pagube iminente, apreciază că, în situația admiterii cererii de suspendare, prin neacordarea chiriei s-ar produce deficit bugetului local. Reclamanta nu a depus certificatul de garanție bancară raportat la care se putea eșalona plata chiriei, apreciază că reclamanta putea să facă dovada că se află în posibilitate de plată și cu expertiză, însă nu a făcut dovada în acest sens. Reprezentanta pârâtului solicită respingerea cererii de suspendare și nu solicită cheltuieli de judecată.
Instanța dispune închiderea dezbaterilor, în temeiul art.394 alin.1 C.proc.civ. și rămâne în pronunțare asupra cauzei.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 05.03.2014, reclamanta M. P. Farm SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul M. Târgu M., anularea și suspendarea executării deciziei de impunere nr._/22.11.2013 până la soluționarea definitivă a capătului de cerere având ca obiect anularea aceluiași act.
În motivarea cererii, reclamanta a susținut, în esență, că a formulat recursul prealabil la autoritatea emitentă a actului și că asupra legalității deciziei de impunere planează serioase îndoieli.
Cu privire la paguba iminentă, reclamanta a arătat că executarea silită ar cauza blocarea activității, iar, dacă ar fi lipsită în următoarea perioadă de disponibilități financiare, ar ajunge în stare de insolvență urmată de faliment, nemaiputând plăti datoriile scadente pe termen scurt. Din extrasele de cont anexate, reclamanta apreciază că rezultă situația disponibilităților bănești.
În dovedirea cererii, reclamanta a depus înscrisuri.
Pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de suspendare, invocând, în esență, faptul că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.14 din Legea 554/2004.
La solicitarea instanței, pârâtul a depus documentația care a stat la baza emiterii actului administrativ contestat.
Analizând ansamblul materialului probator aflat la dosarul cauzei, prin prisma susținerilor părților, precum și a dispozițiilor legale incidente, instanța reține următoarele:
Reclamanta a solicitat suspendarea executării Deciziei de impunere nr._/22.11.2013 emise de M. Târgu M., prin care s-a stabilit în sarcina reclamantei o creanță fiscală în cuantum total de 29.305,82 lei, reprezentând contravaloare chirie datorată pentru spațiul situat în Târgu M., ., jud. M., și penalități de întârziere.
Potrivit art.15 alin.1 din Legea 554/2004, suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată pentru motivele prevăzute la art.14 (în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, o dată cu sesizarea, în condițiile art.7, a autorității publice care a emis actul) și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea actului. În acest caz, suspendarea se poate dispune până la soluționarea definitivă a cauzei.
Rezultă, așadar, că, pentru suspendarea executării unui act administrativ, pe lângă cerința inițierii procedurii de anulare a actului administrativ (care se poate afla fie în faza administrativă prealabilă, fie în faza judiciară), este necesar a fi întrunite, cumulativ, alte două condiții, verificându-se astfel numai aparența dreptului. Suspendarea este o măsură de excepție, și numai motive bine întemeiate referitoare la o îndoială puternică cu privire la legalitatea sa, precum și numai dacă ar conține dispoziții a căror îndeplinire ar produce consecințe greu sau imposibil de înlăturat s-ar putea înlătura efectul său executoriu din oficiu prin dispunerea suspendării executării.
În speță, nu se poate reține că există împrejurări legate de starea de fapt și de drept care să fie de natură că creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului contestat, acesta fiind, aparent, emis de autoritatea competentă, în limitele atribuțiilor conferite de prevederile OG 92/2003 și ale HCL Târgu M. 104/2007, act care beneficiază de prezumția de legalitate și temeinicie specifică actelor administrative – nu s-a făcut dovada anulării sau a constatării nelegalității acestuia. Aspectele detaliate în cuprinsul cererii de chemare în judecată cu privire la motivele de nelegalitate nu pot fi analizate pe calea sumară a prezentei cereri de suspendare a executării și nici nu induc vreo îndoială serioasă cu privire la legalitatea actului (în esență, se contestă prelungirea contractului de închiriere cu privire la spațiul menționat mai sus).
În al doilea rând, reclamanta nu a adus suficiente elemente concrete prin care să probeze cea de-a doua dintre condițiile ce se cer a fi îndeplinite cumulativ, respectiv paguba iminentă, care constă în pretinsul prejudiciu material care ar fi greu sau imposibil de înlăturat ulterior dacă s-ar dovedi că actul este nelegal sau în perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public. Susținerea reclamantei potrivit căreia, prin eventuala executare a deciziei de impunere pentru suma de 29.305,82 lei, s-ar cauza reclamantei starea de insolvență nu este suficientă pentru a demonstra existența celei de-a doua condiții, întrucât eventuala producere a unei pagube trebuie să fie o consecință a executării, iar nu însăși executarea actului administrativ atacat. Altfel, s-ar ajunge la concluzia că cerința referitoare la iminența producerii unei pagube este presupusă în majoritatea cazurilor executării unui act administrativ, ceea ce ar contraveni caracterului de excepție al instituției suspendării executării actelor administrative.
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art.15 din Legea 554/2004, instanța va respinge, ca neîntemeiată, cererea de suspendare a executării Deciziei de impunere nr._/22.11.2013 emise de M. Târgu M..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge, ca neîntemeiată, cererea de suspendare a executării Deciziei de impunere nr._/22.11.2013 emise de M. Târgu M., formulată de reclamanta M. P. Farm SRL, C. RO7922555, J26-491/1995, cu sediul în Târgu M., ., ., în contradictoriu cu pârâtul M. Târgu M., cu sediul în Târgu M., Piața Victoriei, nr. 3, jud. M., C._.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Cererea de recurs se depune la Tribunalul M. – Secția de contencios administrativ și fiscal.
Pronunțată în ședință publică azi, 12.05.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
C. P. D. Ț.
Red./Tehnored.CP
10.06.2014
4 ex.
| ← Despăgubire. Sentința nr. 1042/2014. Tribunalul MUREŞ | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 56/2014.... → |
|---|
